Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 561/2015. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 561/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 24158/211/2013

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.561/A2015

Ședința publică din 21 aprilie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: L. H.,judecător

JUDECĂTOR: V. V. A.

GREFIER: L. C.

P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin

PROCUROR: S. D.

S-au luat spre examinare apelurile declarate de inculpații F. V. N. și F. D., împotriva sentinței penale nr.347/12.11.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., inculpații fiind trimiși în judecată prin rechizitoriul nr 1079/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj astfel:

F. V. N. - pentru savarsirea infractiunilor de vatamare corporala grava prev și ped de art. 182 alin 2 C pen 1968, lovire prev de art 180 alin 2 C pen 1968, cu aplicarea art 33 lit a C pen 1968

F. D. - pentru savarsirea infractiunilor de lovire prev de art 180 alin 1 C pen 1968, lovire prev de art 180 alin 2 C pen 1968, cu aplicarea art 33 lit a C pen 1968.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul F. V. N. personal, asistat de apărător ales, av.Anatol P., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul F. D. personal, asistat de apărător ales, av.Sibiana I. A., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar și apărătorul ales al părților vătămate M. A. și M. A. D., av.I. D., lipsă fiind părțile vătămate M. A., M. A. D. și partea civilă S. C. Județean de Urgență Cluj.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosarul cauzei s-a depus de către apărătorul inculpatului F. V. N. o cerere în probațiune precum motivele de apel.

Apărătorul inculpatului F. V. N. față depune la dosar o . acte în circumstanțierea inculpatului care să fie avute în vedere la soluționarea cauzei. Susține integral cererea în probațiune formulată în sensul efectuării unei expertize medico legale, efectuarea unui referat de evaluare psiho socială și audierea martorului F. D. precum și reaudierea martorilor F. V., M. I. și M. S..

Apărătorul inculpatului F. D. nu se opune cererii în probațiune formulată de apărătorul inculpatului F. V.. În plus, solicită efectuarea unei expertize tehnice prin care să se evidențieze dacă țeava de care se face vorbire în rechizitoriu ar reprezenta aceleași caracteristici cu gardul părților vătămate.

Apărătorul părților vătămate, cu privire la expertiza medico legală, solicită respingerea acestei solicitări avâd în vedere că o astfel de expertiză a fost efectuată în cadrul căreia s-a efectuat un examen obiectiv medical, deci s-a examinat pacientul și nu există nici un motiv pentru care să se creadă că acea expertiză nu ar fi conformă cu adevărul cu atât mai mult cu cât este susținută de toate documentele medicale depuse la dosar. Referitor la audierea martorilor arată că există un martor nou propus cu privire la care nu s-a făcut referire nici în cursul urmăririi penale și nici în cursul judecății motiv pentru care solicită a se respinge această solicitare. În ceea ce privește reaudierea celorllați martori arată că aceștia au fost audiați și și-au menținut declarațiile date, considerând că nu se pot afla aspecte noi, sens în care solicită respingerea și acestei solicitări. Cu privire la efectuarea referatului de evaluare, consideră că sunt suficiente caracterizările de la dosar iar în privința expertizei tehnice arată că acea bară despre care s-a făcut vorbire nu prezintă nici o caracteristică specială, astfel că această expertiză este inutilă.

Reprezentantul Parchetului consideră că au fost administrate suficiente probe pentru lămurirea stării de fapt, iar o parte din solicitări sunt irelevante astfel că în cauză sunt iniceente disp.art.100 alin.4 lit.a și b C.pr.pen.

Instanța, deliberând, respinge în totalitate cererile formulate, apreciind că prezenta cauză este lămurită în integralitate prin materialul probator administrat în dosar, iar probele noi solicitate nu sunt în măsură să aducă lămuriri suplimentare cauzei.

Apărătorul părților vătămate depune la dosar o scrisoare medicală care să fie avută în vedere la soluționarea cauzei.

Întrebați fiind, inculpații F. V. N. și F. D. învederează instanței că-și mențin declarațiile date și nu au alte completări de făcut la acestea.

Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelurilor.

Apărătorul inculpatului F. V. N. solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.336 alin.5 C.pr.pen. rap.la art.16 alin.1 lit.d C.pr.pen. întrucât este incidentă o cauză justificativă a legitimei apărări, iar în subsidiar, reținerea săvârșirii faptelor în condițiile art.73 lit.b C.penal și pentru fapta de lovire sau alte violențe, pronunțarea unei pedepse cu amenda penală în condițiile art.76 alin.1 lit.e C.penal iar pentru fapta de vătămare corporală gravă pronunțarea unei pedepse orientate spre minimul special rezultat ca urmare a reducerii limitelor de pedeapsă iar ca modalitate de executare a se dispune suspendarea sub supraveghere în condițiile art.86/1 și urm.C.penal. Sub aspectul laturii civile, solicită reducerea cuantumului daunelor morale, apreciind că sum stabilită de prima instanță este nejustificat de ridicată.

Arată că instanța de fond a înlăturat toate apărările invocate de inculpat și le-a reținut pe cele ale părților vătămate deși acestea sunt contradictorii și nu se coroborează cu nici un mijloc de probă. De asemenea, nu a procedat la administrarea tuturor mijloacelor de probă pentru justa soluționare a cauzei. S-a reținut că inculpații se deplasau singuri cu autoturismul și în apropierea casei părților civile, întrucât cățelul inculpaților a fost agresat de un alt căine, inculpatul F. V. N. a coborât din autoturism având asupra sa o bară metalică, acest aspect însă nu corespunde realității. De asemenea, instanța a reținut că izbucnirea conflictului s-a produs fără a avea o discuție între inculpați și părțile civile, aspect care nu corespunde realității întrucât chiar din declarațiile persoanelor vătămate rezultă că aceștia văzându-i pe inculpați în dreptul casei lor au crezut că vor să le omoare câinele. Aceste aspecte relevă că aceștia au pornit spre inculpați cu o anumită intenție. Declarațiile părților vătămate se contrazic, respectiv M. A. a declarat că M. A. a fost lovit de inculpatul F. D. iar M. A. a declarat că M. A. este cel care a ieșit primul din casă și a purtat o discuție cu inculpatul care avea în mână o bucată de fier și întrucât l-a observat că se deplasa înapoi și crezând că vrea să-l lovească pe fratele său, a intervenit, moment în care inculpatul l-a lovit cu pumnul.

Prima instanță a înlăturat și declarația martorului F. V. ca fiind nesinceră raportat la declarațiile martorilor M. I., M. A., B. L. și M. S. care nu au fost prezenți la desfășurarea întregului incident dar cu toate acestea se reține că nu au furnizat elemente importante pentru soluționarea cauzei. Inculpatul a recunoscut comiterea faptelor și a arătat de la început modul în care s-a derulat șirul evenimentelor și faptul că a existat o altercație în urma căreia inculpatul a fost lovit și la rândul său a descris modul în care a lovit persoanele vătămate, însă bara metalică nu aparținea inculpatului și a fost adusă în conflict de către M. A.. Mai mult, nu există nici o probă din care să rezulte că inculpatul a coborât din autoturism având asupra sa o bară metalică astfel că aprecierile instanței sunt subiective și se întemeiază pe simple supoziții. Prima instanță a reținut o anumită stare de fapt conferind valoare probatorie absolută declarațiilor persoanelor vătămate și ale aparținătorilor acestora fără ca între acestea să existe o minimă coroborare.

Instanța de fond a respins cererea în probațiune de a se încuviința efectuarea unei expertize medico legale cu privire la leziunile suferite de partea vătămată M. A., această solicitare fiind motivată în special raportat la faptul că raportul de constatare medico legală efectuat în faza de urmărire penală a avut la bază doar concluziile preliminare ale medicului legist fără a avea la bază o examinare efectivă a persoanei vătămate.

Totodată, în mod eronat prima instanță a considerat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legitimei apărări și a analizat incidența acesteia raportat la incidentul dintre cei doi câini în condițiile în care acțiunea de lovire a fost exercitată de persoanele vătămate, inculpatul fiind lovit de partea vătămată M. A. cu pumnul în zona feței, motiv pentru care a ripostat. Ulterior când partea vătămată M. A. a revenit cu bara metalică și a vrut să-l loveasacă pe inculpat, acesta l-a blocat luându-i bara și lovindu-l cu aceasta. În măsura în care exista o acțiune de lovire cu o bară metalică în curs de desfășurare, consideră că sunt îndeplinite condițiile unui atac material direct, imediat și injust care era apt să pună în pericol persoana inculpatului.

Referitor la solicitarea subsidiară, consideră că circumstanța legală a provocării trebuie să fie reținută având în vedere starea puternică de tulburare pe care inculpatul a resimțit-o în timpul și ulterior momentului în care inculpatul a fost lovit cu pumnul în zona feței de către partea vătămată. Atitudinea agresivă a persoanelor vătămate reprezintă aspecte care i-au creat inculpatului un sentiment de teamă.

În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că se impune executarea în regim de detenție, ori, în raport de persoana inculpatului, scopul preventiv și represiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție. Inculpatul a avut o atitudine de recunoaștere și asumare a faptelor, colaborând cu organele de cercetare penală. Acesta a înțeles consecințele faptelor sale și gradul de responsabilitate pe care îl poartă pentru acest incident. Referitor la condamnarea anterioară arată că pedeapsa a fost suspendată sub supraveghere. Solicită a se reține că inculpatul nu este cunoscut ca fiind o persoană violentă, nu a mai fost implicat în asemenea conflicte, a avut o conduită socială irepsoșabilă și s-a implicat în diverse activități sociale în rândul comunității satului Sălicea.

Apărătorul inculpatului F. D. solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună achitarea inculpatului. Astfel, prima instanță în mod eronat a consemnat că fără a exista vreo discuție între inculpați și părțile vătămate, inculpatul F. D. l-a lovit cu pumnul în față pe M. A., în realitate lucrurile stând invers, respectiv cel care a provocat scandalul a fost partea vătămată M. A.. Arată că părțile vătămate au crezut că inculpații vor să le omoare câinele și pe cale de consecință niciunul din ei nu a mai ieșit în stradă cu gânduri bune. M. A. l-a lovit cu pumnul în față pe inculpatul F. V. iar acesta din urmă, pentru a se apăra, l-a lovit cu pumnul pe M. A..

Declarațiile părților vătămate sunt contradictorii și nu se știe cu siguranță cine l-a lovit pe M. A. deoarece el declară că a fost lovit de inculpatul F. V. iar fratele său declară că l-ar fi lovit inculpatul F. D.. Mai mult, nu se știe cine a ieșit primul pe poartă, M. A. declară că a ieșit fratele său A. iar acesta declară că primul a ieșit chiar M. A.. Din cele expuse reiese că inculpatul F. D. nu s-a implicat în conflict. Inculpatul F. D. l-a imobilizat pe M. A. pentru a-l apăra pe fratele său și nicidecum de a-l vătăma pe cel dintâi.

Referitor la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească atacul agresorului pentru ca săvârșirii unei fapte să i se rețină legitima apărare, acesta trebuie să fie material, direct, imediat și injust. În speță, victimele au exercitat acte fizice asupra inculpatului F. V.. Atacul a fost nemijlocit, părțile vătămate ieșind în stradă și atacându-l pe inculpat în mod direct și a fost și imediat. Părțile vătămate s-au îndreptat către inculpatul F. V. fără absolut nici un motiv, din declarațiile părților vătămate reieșind clar că intenția de a vătăma a venit din partea lor deoarece credeau că le va fi omorât câinele. Totodată, părțile vătămate s-au năpustit asupra inculpatului F. V. lovindu-l cu pumnul în nas iar partea vătămată M. A. s-a dus și a adus apoi o bară metalică cu care a început să-l lovească pe inculpat.

Prima instanță a respins toate probele invocate în apărare de către inculpatul F. D., s-au respins solicitările de efectuarea expertizelor, s-a respins audierea martorului F. C. iar depoziția martorului F. V. a fost înlăturată ca nesinceră. În aceste condiții s-a încălcat dreptul la apărare al părții administrând doar probe în defavoarea inculpatului.

Pe latură civilă solicită respingerea acțiunii și a pretențiilor formulate deoarece acestea nu au fost dovedite iar prejudiciul estetic de care se face vorbire, de asemenea este nedovedit. Chiar dacă partea vătămată M. A. ar fi rămas cu o cicatrice vizibilă, aceasta se află pe abdomen, nefiind într-o zonă expusă care să îl facă dezagreabil pentru cei din jur și nici nu are o meserie a cărei exercitare să fie împiedicată de prezența acesteia. Consideră că pretențiile solicitate nu sunt altceva decât o manieră a părților de a se îmbogăți fără just temei.

Apărătorul părților vătămate solicită respingerea apelurilor inculpaților și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, apreciind că prima instanță a stabilit corect starea de fapt respectiv că nu a existat provocare din partea părților vătămate. Apreciază că probele dosarului susține starea de fapt și împrejurarea că inculpații sunt persoane extrem de violente în societate astfel că doar în regim de detenție se poate produce reeducarea lor. Referitor la latura civilă consideră că suma acordată de instanța de fond este cea corectă. cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelurilor inculpaților și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, apreciind că prima instanță a stabilit corect starea de fapt iar din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu vinovăția inculpaților. Mai mult, nu se conturează ideea unei provocări și nici a unei legitime apărări. Cu privire la latura civilă a cauzei, consideră că în mod corect și judicios s-a soluționat de către instanța de fond.

Inculpatul F. V. având ultimul cuvânt achiesează concluziilor puse de apărătorul său arătând că regretă comiterea faptei.

Inculpatul F. D. având ultimul cuvânt achiesează concluziilor puse de apărătorul său arătând că nu a comis infracțiunea de lovire.

CURTEA

Prin sentința penală nr. 347 pronunțată la 12.11.2014 de Judecătoriei T., pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 182 alin 2 C.pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C.pen. vatamare corporala grava a fost condamnat inculpatul F. V. - N. - fiul lui V. și I., născut la data de 27.07.1991 în Cluj-N., jud. Cluj, cetățean român, studii 10 clase, necăsătorit, tară ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, posesor al CI, .,"nr._, eliberată de SPCLEP T., CNP :_, domiciliat în com. Ciurila, ., jud. Cluj - la o pedeapsa de 2 ani 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C.pen. 1968, art. 64 lit. a teza a doua C.pen. 1968.

În baza art. 85 C.pen. 1968 s-a anulat suspendarea condiționata a executării pedepsei de 3 ani închisoare – sentința penala nr. 240/2014 a Judecătoriei T., pedeapsa pe care a descontopit-o și a repus-o în componentele sale – 3 ani închisoare și 6 luni închisoare.

În baza art. 180 alin 2 C.pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C.pen. lovire a fost condamnat inculpatul F. V. - N. - la o pedeapsa de 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C.pen. 1968, art. 64 lit. a teza a doua C.pen. 1968.

În baza art. 85 C.pen. 1968 s-a anulat suspendarea condiționata a executării pedepsei de 3 ani închisoare – sentința penala nr. 240/2014 a Judecătoriei T., pedeapsa pe care o descontopeste și o repune în componentele sale – 3 ani închisoare și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a C.pen. 1968 s-a constatat ca cele patru infracțiuni sunt comise în concurs real și conform art. 34 lit. b C.pen. 1968 s-au contopit pedepsele, o aplica pe cea mai grea, de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C.pen. 1968, art. 64 lit. a teza a doua C.pen. 1968.

În baza art. 180 alin 2 C.pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C.pen. lovire a fost condamnat inculpatul F. D. - porecla Doruț - fiul lui V. și I., născut la data de 23.02.1983 în Cluj-N., jud. Cluj, cetățean român, studii 11 clase, necăsătorit, fără ocupație, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, posesor al CI, ., nr._, eliberată de SPCLEP T., CNP :_, domiciliat în com. Ciurila, ., jud. Cluj - la o pedeapsa de 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C.pen. 1968, art. 64 lit. a teza a doua C.pen. 1968.

În baza art. 180 alin 1 C.pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C.pen. lovire a fost condamnat inculpatul F. D. - la o pedeapsa de doua luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C.pen. 1968, art. 64 lit. a teza a doua C.pen. 1968.

În baza art. 81 C.pen. 1968 s-a dispus suspendarea condiționata a executarii pedepsei pentru 2 ani 6 luni, termen de încercare stabilit conform art. 82 C.pen. 1968 și s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen. 1968 referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin ult C.pen. 1968.

În baza art. 25 C.pr.pen., art. 397 C.pr.pen., art. 1349 C.civ. s-a admis în parte acțiunea civila formulate de partea civila M. A. și i-a obligat pe inculpați, în solidar, la despăgubiri morale către partea civila M. A. de 35.000 euro, echivalent în lei, curs BNR, la data plății.

În baza art. 25 C.pr.pen., art. 397 C.pr.pen., art. 1349 C.civ. s-a admis acțiunea civila formulate de partea civila S. Județean de urgent Cluj și i-a obligat pe inculpați, în solidar, la plata către aceasta parte civila a sumei de 5071,21 lei și dobânda din data de 15.01.2013 la data plății integrale, cu titlu de despăgubiri materiale.

Onorariul de 200 lei av R. C. s-a avansat din FMJ.

În baza art. 276 C.pr.pen., art. 274 alin 2 C.pr.pen., a fost obligat fiecare inculpat la cheltuieli de judecata de 1950 lei către partea civila M. A..

În baza art. 274 alin 1 C.pr.pen.a fost obligat fiecare inculpat la cate 1500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1079/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpatul F. V. N. pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporala grava prev. și ped. de art. 182 alin 2 C.pen. 1968, lovire prev. de art. 180 alin 2 C.pen. 1968, cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. 1968 și inculpatul F. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire prev. de art. 180 alin 1 C.pen. 1968, lovire prev. de art. 180 alin 2 C.pen. 1968, cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. 1968

Prin actul de sesizare a instanței s-a arătat ca în data de 07.01.2013, inculpatul F. V. N. a lovit-o pe partea vătămata M. A., punându-i în primejdie viata; de asemenea, a lovit-o pe partea vătămata M. A. D., cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 5-6 zile îngrijiri medicale. Inculpatul F. D. a lovit-o pe partea vătămata M. A., iar părții vătămate M. A. D., prin lovire, i-a provocat leziuni care au necesitat pentru vindecare 5-6 zile îngrijiri medicale.

S-au avut în vedere următoarele probe plângere și declarație parte vătămata (f 10, 24-26, 21-23), declarații martori (f 63-77), inculpate (f 49-51, 54-57, 58, 61, 62), process verbal cercetare la fata locului (f 12-20), raport de constatare medico-legala (f 35-36), certificate medico-legale (f 37), constituire parte civila și înscrisuri (f 27-29, 39-48).

Prin încheierea din data de 07.05.2014 s-a dispus începerea judecații fata de inculpați potrivit art. 346 alin 1 C.pr.pen..

Partea vătămata M. A. s-a constituit parte civila, solicitând daune morale de 70.000 euro – fila 32

Partea vătămata M. A. D. s-a constituit parte civila, solicitând daune morale de 15.000 euro – fila 32.

S. Județean Cluj s-a constituit parte civila cu suma reprezentând cheltuielile de spitalizare a părții civile M. A., 5071,21 lei și penalizări de întârziere începând cu data de 15.01.2013 pana la data plății integrale – f 27 dos up.

În faza cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul F. V. N. (f 37, 67), inculpatul F. D. (f 51), părțile civile M. A. (f 59), M. A. D. (f 61), martorii M. I. (f 62), M. S. 9f 64), F. V. (f 66), B. I. A. (f 95), s-au comunicat fisele de cazier judiciar ale inculpaților (f 87, 89).

Analizând materialul probator al cauzei se retine următoarea stare de fapt: în data de 07.01.2013, inculpații se deplasau cu autoturismul lor, în care erau singuri, spre o casa în constructie, drumul pe care il urmau trecând prin fata locuinței părților civile.

Autoturismul inculpaților era însoțit de un cățel aparținând inculpaților.

În apropierea casei părților civile, acel cățel a fost întâmpinat de un alt câine, moment în care inculpații au coborât din autoturism. Inculpatul F. V. N. avea asupra sa o bara metalica.

În aceleași moment, din casa, apoi din curtea părților civile, au ieșit M. A. și M. A. D..

Fără a exista vreo discuție intre inculpați și părțile civile, inculpatul F. D. l-a lovit cu pumnul în fata pe M. A. D., în ajutorul părții civile venind M. A.. În aceste împrejurări, F. V. N. l-a lovit pe M. A. în fata, apoi s-a îndreptat spre M. A. D. pe care l-a lovit împreuna cu F. D.. M. A. a intervenit, astfel încât inculpații au plecat de lângă M. D. A. și s-au apropiat de M. A.. F. V. N. l-a lovit cu bara metalica în zona coastelor. F. D. nu a mai lovit-o pe partea civila, deși a luat din mașina sa o sabie artizanala și a mers lângă aceasta.

Spre sfârșitul incidentului au sosit la fata locului M. I., M. A., B. L. și M. S..

Potrivit raportului de constatare medico-legala, partea civila M. A. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 28-30 zile de îngrijiri medicale, i-au pus în primejdie viata; a suferit o ruptura de splina, fiind operat, splina fiind îndepărtata; a suferit fracturi de coaste (XI, XII, stg), traumatism craniofacial, contuzie toraco abdominal. S-a recomandat evitarea eforturilor fizice medii și mari pentru doua luni, vaccinare antimeningococo, pneumococ, anti H influenzae. – fila 36.

M. A. D. a necesitat pentru vindecare 5-6 zile ingrijiri medicale, avand leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, anume un traumatism cranio cerebral minor, hematom parietal stg, contuzie regiune mentoniera stg, echimoza clavicula stg – fila 37.

Aceasta stare de fapt s-a reținut având în vedere, în principal, declarațiile coroborate ale părților civile. Martorii de la fata locului M. I., M. A., B. L. și M. S. nu au văzut desfășurarea incidentului. Totuși, au putut furniza elemente importante, care au dus la înlăturarea ca nesincera a declarației martorului F. V.. În privința acestui martor, instanța a observat că inculpații nu au menționat prezenta sa în autoturismul lor pe întreg parcursul urmăririi penale (f 50, 54, 58, 61 – arătând ca erau împreuna în mașina, cei doi inculpați; este adevărat ca au menționat prezenta unei dubite albastre în care s-ar fi aflat câteva persoane). În fata instanței s-a propus audierea martorului F. V., care a susținut ca ar fi fost în autoturismul inculpaților. Instanța a apreciat aceasta susținere ca fiind nesincera, atât fata de declarațiile inculpaților din faza de urmărire penala, cat și fata de declarațiile martorilor B. L. și M. A., care au arătat ca în autoturismul inculpaților nu se mai afla nimeni, ușile fiind deschise, putând observa acest aspect – fila 64, 65.

Ca urmare, instanța a înlăturat ca nesincera declarația martorului F. V..

În continuare, se observa ca inculpații au recunoscut comiterea infracțiunilor, arătând însă ca bara metalica a fost adusa din curtea lor de către partea civila, M. A., care ar fi încercat sa-i lovească cu ea. Au mai arătat ca martorul M. S. ar fi aruncat pietre, iar M. I. i-ar fi înjurat. Nici una dintre aceste susțineri nu este confirmata de către părțile civile, ori de martori, astfel încât instanța nu le-a putut reține ca fiind conforme cu adevărul.

Trebuie subliniat ca planșele fotografice aflate în dosarul de urmărire penala nu au evidențiat prezenta unor resturi metalice în curtea părților civile, aceasta fiind un alt motiv pentru care nu se retine susținerea inculpaților privind proveniența barii metalice.

Pe de alta parte, inculpații au arătat ca mergeau la o casa de a lor, în construcție, astfel încât, e posibil ca acea bara metalica sa provină de la construcția lor.

F. de aceasta stare de fapt, instanța a observat ca inculpații sunt cei care au acționat primii împotriva părților civile; împrejurarea ca anterior acestei acțiuni, câinele inculpaților ar fi fost atacat de un alt câine, posibil al părților civile, nu reprezintă un atac care sa îndeplinească condițiile legitimei apărări – nefiind un atac direct, îndreptat împotriva lor, a altei persoane, a drepturilor acestora, ori un interes general. Un incident intre doi câini nu reprezintă în nici o situație o vătămare a drepturilor unei persoane, o vătămare care sa justifice o acțiune violenta.

Totodată, incidentul dintre câini, chiar daca ar fi fost provocat de câinele părților civile, nu reprezintă o provocare de natura celei avute în vedere de dispozițiile art. 75 alin 1 lit. a C.pen. ori art. 73 lit. b C.pen. 1968, inculpații nefiind sub puterea unei tulburări, emoții, care sa justifice acțiunea lor violenta.

Fapta inculpatului F. V. N., care, în data de 07.01.2013, a lovit-o pe partea vătămată M. A., provocându-i leziuni care i-au pus viata în primejdie constituie infracțiunea de vătămare corporala grava prev. de art. 182 alin 2 C.pen. 1968 cu aplicarea art. 5 C.pen. conform codului penal vechi, respectiv ale art. 194 lit. e C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen. conform codului penal nou.

Inculpatul a comis infracțiunea cu intenția de a lovi, de a vătăma, de a provoca durere văzând mijlocul folosit, o bara, pumnii și locurile vizate –cap, torace, abdomen

Fapta inculpatului F. V. N., care, în data de 07.01.2013, a lovit-o pe partea vătămată M. A. D., provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 5-6 zile îngrijiri medicale constituie infracțiunea de lovire prev. de art. 180 alin 2 C.pen. 1968 cu aplicarea art. 5 C.pen. conform codului penal vechi, respectiv ale art. 193 alin 2 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen. conform codului penal nou.

Inculpatul a comis infracțiunea cu intenția de a lovi, de a vătăma, de a provoca durere văzând locurile vizate –cap, torace, picioare

Infracțiunile s-au săvârșit, de asemenea, în concurs real, prin mai multe acțiuni, înainte de condamnarea definitiva pentru vreuna dintre ele, conform art. 33 lit. a C.pen. 1968, respectiv art. 38 C.pen..

De la data săvârșirii infracțiunilor pana în prezent a intervenit o noua lege penala, astfel încât instanța este obligata sa stabilească care lege ii este mai favorabila inculpatului.

Raportat la limitele de pedeapsa, se observa ca limitele prevăzute de noul cod penal sunt mai ridicate în privința limitei speciale inferioare pentru ambele infracțiuni și limitei speciala superioare pentru infracțiunea de lovire, fiind mai redusa limita maxima speciala pentru infracțiunea de vătămare corporala grava.

În ceea ce privește concursul de infracțiuni acesta este sancționat mai blând în legea penala veche, unde aplicarea unui spor era facultativa.

În ceea ce privește modalitatea de executare, instanța a reținut ca inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsa de 3 ani închisoare, suspendata sub supraveghere conform art. 86 ind 1 C.pen. 1968, prin sentința penala nr. 240/2014 a Judecătoriei T.. Conform art. 85 C.pen. 1968 se impune anularea suspendării condiționate sub supraveghere. Aceeași măsura se impune și potrivit noului cod penal, art. 15 alin 2 legea 187/2012.

Raportat la ambele coduri penale, fata de gravitatea faptei de vătămare corporala grava, reflectata în urmările sale, în modul de comitere, văzând și situația juridica penala a inculpatului, instanța se orientează către a dispune executarea în regim de detenție, fiind singura modalitate d executare apta sa atragă atenția inculpatului asupra gravitații faptei sale, asupra conduitei sale sociale, cu consecința îndreptării acestuia și prevenirea comiterii de noi infracțiuni.

Văzând acestea, instanța a constatat ca inculpatului F. V. N. ii este mai favorabila aplicarea vechiului cod penal.

Prin urmare, conform art. 72 C.pen. 1968, instanța a avut în vedere limitele speciale și generale ale pedepsei, persoana inculpatului – cu antecedente penale, urmările concrete ale faptei (număr relativ ridicat de zile de îngrijiri medicale, pierderea unui organ, punerea în primejdie a vieții victimei), modul de comitere (cu obiect contondent).

În baza art. 182 alin 2 C.pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C.pen. vătămare corporala grava a fost condamnat inculpatul F. V. - N. - la o pedeapsa de 2 ani 6 luni închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 C.pen. 1968, art. 64 lit. a teza a doua C.pen. 1968.

Prezenta infracțiune fiind comisa înainte de rămânerea definitive a sentinței penale nr. 240/2014 a Judecătoriei T., în baza art. 85 C.pen. 1968 s-a anulat suspendarea condiționata a executării pedepsei de 3 ani închisoare – sentința penala nr. 240/2014 a Judecătoriei T., pedeapsa pe care a descontopit-o și a repus în componentele sale – 3 ani închisoare și 6 luni închisoare.

În baza art. 180 alin 2 C.pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C.pen. lovire a fost condamnat inculpatul F. V. - N. - la o pedeapsa de 6 luni închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 C.pen. 1968, art. 64 lit. a teza a doua C.pen. 1968.

Prezenta infracțiune fiind comisa înainte de rămânerea definitive a sentinței penale nr. 240/2014 a Judecătoriei T., în baza art. 85 C.pen. 1968 a anulat suspendarea condiționata a executării pedepsei de 3 ani închisoare – sentința penala nr. 240/2014 a Judecătoriei T., pedeapsa pe care a descontopit-o și a repus în componentele sale – 3 ani închisoare și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a C.pen. 1968 s-a constatat ca cele patru infracțiuni sunt comise în concurs real, înainte de condamnarea definitive pentru vreuna dintre ele, prin acțiuni diferite și conform prevederilor art. 34 lit. b C.pen. 1968 a contopit pedepsele, a aplicat-o pe cea mai grea, de 3 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 C.pen. 1968, art. 64 lit. a teza a doua C.pen. 1968.

Fapta inculpatului F. D. care, în data de 07.01.2013, a lovit-o pe partea vătămată M. A., provocându-i durere constituie infracțiunea de lovire prev. de art. 180 alin 1 C.pen. 1968 cu aplicarea art. 5 C.pen. conform codului penal vechi, respectiv ale art. 193 alin 1 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen. conform codului penal nou.

Inculpatul a comis infracțiunea cu intenția de a lovi, de a vătăma, văzând mijlocul folosit – cu pumnii.

Fapta inculpatului F. D. care, în data de 07.01.2013, a lovit-o pe partea vătămată M. A. D., provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 5-6 zile îngrijiri medicale constituie infracțiunea de lovire prev. de art. 180 alin 2 C.pen. 1968 cu aplicarea art. 5 C.pen. conform codului penal vechi, respectiv ale art. 193 alin 2 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen. conform codului penal nou.

Inculpatul a comis infracțiunea cu intenția de a lovi, de a vătăma, de a provoca durere văzând locurile vizate –cap, torace, picioare

Infracțiunile s-au săvârșit în concurs real, prin mai multe acțiuni, înainte de condamnarea definitiva pentru vreuna dintre ele, conform art. 33 lit. a C.pen. 1968, respectiv art. 38 C.pen..

De la data săvârșirii infracțiunilor pana în prezent a intervenit o noua lege penala, astfel încât instanța este obligata sa stabilească care lege ii este mai favorabila inculpatului.

Raportat la limitele de pedeapsa, se observa ca limitele prevăzute de noul cod penal sunt mai ridicate în privința ambelor infracțiuni.

În ceea ce privește concursul de infracțiuni acesta este sancționat mai blând în legea penala veche, unde aplicarea unui spor era facultativa.

În continuare, s-a analizat posibilitatea de individualizare a executării pedepsei, precum și urmările acesteia.

Instanța a apreciat ca în cauza nu sunt aplicabile prevederile art. 80 C.pen. referitoare la renunțarea la aplicarea pedepsei fata de urmărire faptelor, aceasta prezentând în grad de pericol social, care necesita aplicarea unei pedepse, văzând urmările acestora.

Conform art. 81 C.pen. 1968, în cazul inculpatului ar fi posibila suspendarea condiționata a executării pedepsei pentru un termen de încercare stabilit conform art. 82 C.pen. 1968, format din 2 ani la care se adaugă pedeapsa stabilita. Obligația inculpatului pe parcursul termenului de încercare este de a nu comite alte infracțiuni, încălcarea obligației atrăgând revocarea suspendării condiționate, executarea cumulate a celor doua pedepse, în regim de detenție. În cazul în care inculpatul nu comite alte infracțiuni pe durata termenului de încercare, acesta este reabilitat de drept. Totodată, pe durata termenului de încercare, executarea pedepsei accesorii este suspendata. în privința despăgubirii civile, are posibilitatea de a o achita pe toata durata termenului de încercare.

În privința aplicării instituției amânării aplicării pedepsei, instanța a reținut ca aceasta instituie un termen de încercare mai mic decât cel stabilit de art. 82 C.pen. 1968, fiind fix, la 2 ani. Dar, suplimentar fata de obligația de a nu comite alte infracțiuni, în cazul amânării aplicării pedepsei, inculpatului i se aplica obligatoriu masurile de supraveghere stabilite de art. 85 alin 1 lit. a, b, c, d, e C.pen.: a) sa se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de acesta; b) sa primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) sa anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) sa comunice schimbarea locului de munca; e) sa comunice informații și documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta. în cazul comiterii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare, se revoca amânarea aplicării pedepsei, se aplica pedeapsa, noua infracțiune fiind în concurs cu cea anterioara – o modalitate de sancționare mai blânda fata de dispozițiile art. 83 C.pen. 1968. Insa, în situația în care inculpatul nu comite o noua infracțiune, la împlinirea termenului de încercare nu se mai aplica pedeapsa și nu mai suferă decăderi, interdicții, incapacitate – similar urmărilor stabilite de art. 86 C.pen. 1968, caz în care inculpatul era reabilitat de drept, fiind înlăturate toate incapacitățile, decăderile, interdicțiile atrase de condamnare. în privința despăgubirii civile, are posibilitatea de a o achita pe toata durata termenului de supraveghere.

F. de toate acestea, instanța a reținut ca mai favorabil inculpatului este regimul sancționator stabilit de vechea lege penala, legea penala noua fiind mai favorabila în măsura în care inculpatul comite o noua infracțiune.

În ceea ce privește aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei stabilite de art. 91 C.pen., instanța a constatat ca termenul de supraveghere este cuprins intre 2 și 4 ani, pe durata căruia inculpatului ii sunt aplicate aceleași masuri de supraveghere ca în cazul amânării aplicării pedepsei; suplimentar instanța trebuie sa mai stabilească cel puțin una dintre obligațiile stabilite la art. 93 alin 2 C.pen., referitoare la cursuri, programe de reintegrare sociala, ori tratamente, precum și obligația prestării de munca în folosul comunității. În cazul comiterii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare conform art. 96 alin 5 C.pen. pedeapsa s-a stabilit conform prevederilor privind recidiva – cumul aritmetic –ori privind pluralitatea de infracțiuni – spor obligatoriu, conform art. 44 C.pen., art. 39 C.pen.. În cazul în care nu comite o noua infracțiune în cursul termenului de încercare, intervine reabilitarea de drept abia după împlinirea unui termen de la data executării pedepsei – anume împlinirea termenului de încercare.

Instanța a reținut ca mai favorabil inculpatului, fata de regimul suspendării sub supraveghere a pedepsei stabilit de legea penala noua este vechea lege penala, întrucât suspendarea condiționata a executării pedepsei nu presupune supunerea la obligații, masuri de supraveghere, iar la împlinirea termenului de încercare intervine reabilitarea de drept a inculpatului.

Prin urmare, conform art. 72 C.pen. 1968, instanța a avut în vedere limitele speciale și generale ale pedepsei, persoana inculpatului – sincer – fără antecedente penale – aspecte firești, care nu vor fi reținute conform art. 74 alin 2 C.pen., urmările concrete ale faptei (număr relativ ridicat de zile de îngrijiri medicale, suferința provocata părții civile).

În baza art. 180 alin 2 C.pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C.pen. lovire a fost condamnat inculpatul F. D. - la o pedeapsa de 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C.pen. 1968, art. 64 lit. a teza a doua C.pen. 1968.

În baza art. 180 alin 1 C.pen. 1968, cu aplicarea art. 5 C.pen. lovire a fost condamnat inculpatul F. D. - la o pedeapsa de doua luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C.pen. 1968, art. 64 lit. a teza a doua C.pen. 1968.

În baza art. 33 lit. a C.pen. 1968 s-a constatat ca cele două infracțiuni sunt comise în concurs real, înainte de condamnarea definitive pentru vreuna dintre ele, prin acțiuni diferite și conform prevederilor art. 34 lit. b C.pen. 1968 s-au contopit pedepsele, s-a aplicat cea mai grea, de 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C.pen. 1968, art. 64 lit. a teza a doua C.pen. 1968.

Deoarece inculpatul nu are antecedente penale, pedeapsa aplicata este mai mica de 3 ani închisoare, iar instanța a apreciat ca reeducarea inculpatului, prevenirea comiterii de noi infracțiuni se pot face fără executarea în regim de detenție a pedepsei, în baza art. 81 C.pen. 1968 va dispune suspendarea condiționata a executării pedepsei pentru 2 ani 6 luni, termen de încercare stabilit conform art. 82 C.pen. 1968 și s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen. 1968 referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin ult C.pen. 1968.

Instanța a constatat ca leziunile suferite de partea civila sunt ample, extinse pe suprafața corpului, dar și foarte grave: fracturi la nivelul coastelor, ruptura de splina; urmările au fost severe, operație pentru extirparea splinei, urmata de o recuperare dificila, pe durata a doua luni (interzis efortul fizic mediu și intens, necesitatea efectuării unor vaccinuri). În privința rezecției splinei, instanța a reținut ca acest organ este implicat în apărarea organismului, riscul de infecții fiind crescut odată cu scoaterea splinei. Se observa ca partea civila a purtat un timp guler cervical, un alt aspect neplăcut, incomod, dureros, pe lângă operația majora suferita. Totodată, se retine ca partea civila prezintă o cicatrice subombilicala, de 13 cm, urmare a operației și a cusăturii în doua puncte, care chiar în condițiile trecerii timpului și a estomparii sale, va rămâne vizibila ., aspect care poate fi deranjant în anumite momente ale vieții sociale a părții civile. Instanța nu retine ca viata sociala ori profesionala a părții civile ar fi suferit modificări de durata, permanente, având în vedere ca nu s-a dovedit modul de desfășurare a acestor aspecte ale vieții părții civile, anterioare datei de 07.01.2013, având în vedere ca limitările medicale impuse vieții normale a părții civile s-au referit la o perioada de doua luni. Martorul B. a arătat ca partea civila s-a întors în Spania, unde a continuat sa muncească, pana în prezent.

În baza art. 25 C.pr.pen., art. 397 C.pr.pen., art. 1349 C.civ. s-a admis în parte acțiunea civila formulate de partea civila M. A. D. și i-a obligat pe inculpați, în solidar, la despăgubiri morale către partea civila M. A. D. de 1500 lei. Față de actele medico-legale, instanța a reținut ca leziunile suferite de partea civila au fost extinse pe suprafața corpului (nivelul capului, claviculei, pieptului și a piciorului stang), a necesitat pentru vindecare 5-6 zile ingrijiri medicale. Pentru repararea suferinței produse de aceste leziuni, este necesara acordarea unei despăgubiri, fiind suficienta suma de 1500 lei, fără a duce la o îmbogățire fără justa cauza a părții civile.

Onorariul de 200 lei av. R. C. s-a avansat din FMJ.

În baza art. 276 C.pr.pen., art. 274 alin 2 C.pr.pen., a fost obligat fiecare inculpat la cheltuieli de judecata de 1950 lei către partea civila M. A..(f 93, 96, 97).

În baza art. 274 alin 1 C.pr.pen. a fost obligat fiecare inculpat la cate 1500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații F. V. N. și F. D..

Inculpatul F. V. N. a criticat sentinta apelata ca fiind nelegala si netemeinică si a solicitat desfiintarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, achitarea sa în temeiul art.396 alin.5 C.pr.pen. raportat la art.16 alin. 1lit.d C.pr.pen. întrucât este incidență cauza justificativa a legitimei apărări conform art.44 alin.l și 2 C.pen.1968, iar în subsidiar reținerea dispozițiilor art.73 lit.b C.pen. 1968, respectiv cu aplicarea circumstanței atenuante legale a provocării.

În final, invocă netemeinicia sancțiunilor aplicate solicitând stabilirea pedepsei amenzii pentru infractiunea de lovire si a unei pedepse orientată spre minimul special pentru fapta de vătămare corporală gravă, cu suspendarea sub supraveghere a executării în temeiul art.86 ind.l și urm. C.pen. 1968.

Referitor la acțiunea civilă, contestă obligarea sa la plata daunelor morale în sumă de 35.000 euro pe care o consideră nejustificat de ridicată.

În motivarea apelului inculpatul F. V. N. a arătat că a comis faptele pe fondul unei puternice stări de tulburare pe care a resimțit-o ca urmare a actiunilor violente ale părtilor vătămate constând în faptul că a fost lovit cu pumnul în zona feței de către persoana vătămată M. A. si a sesizat că dorește să îl lovească folosind o bară metalică, în condițiile în care în același timp se desfășura și conflictul dintre inculpatul F. D. și partea vătămată M. A. D., acte care au produs o tulburare în psihicul său și care au influențat procesul normal de formare a voinței sale.

Cu privire la pedeapsa aplicata considera că reducerea acesteia si pronunțarea unei soluții de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere este suficientă și aptă să producă toate garanțiile necesare în ceea ce privește conduita sa viitoare, prin prisma ansamblului obligațiilor pe care instanța le poate stabili în sarcina sa invocând faptul ca a avut o atitudine sinceră, a avut un comportament corespunzător in societate si familie si a constientizat consecintele faptelor sale.

Prin apelul declarat de inculpatul F. D., a solicitat, de asemenea, desființarea sentinței atacate si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună achitarea sa în temeiul art.396 alin.5 C.pr.pen. raportat la art.16 alin. 1lit.d C.pr.pen. întrucât este incidentă cauza justificativa a legitimei apărări, precum si respingerea în totalitate a actiunii civile promovate.

În motivarea apelului inculpatul F. D. a arătat că l-a imobilizat pe partea vătămată M. A. pentru a-l apară pe fratele sau, inculpatul F. V.-N. si nicidecum cu intenția de a-l vătăma pe M. A., actionând sub imperiul tulburării cauzate de agresiunile exercitate de victime si a actiunii lui M. A. care s-a dus și a adus apoi o bara metalica cu care a încercat sa îl lovească pe coinculpat.

Referitor la actiunea civilă, s-a invocat faptul nedovedirii pretentiilor solicitate, iar prejudiciul estetic invocat constând într-o cicatrice pe abdomen, nu se află într-o zonă vizibila si expusa, și nici nu are o meserie a cărei exerictare sa fie împiedicata de prezenta acesteia.

Procedând la soluționarea apelurilor prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet, administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că inculpatii au comis infracțiunile care fac obiectul cauzei.

Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica CEDO și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare ( Helle impotriva Finlandei ).

Apărarea inculpatilor potrivit căreia ar fi comis faptele în condițiile legitimei apărări sau în stare de provocare nu poate fi primită.

Pentru existența legitimei apărări este necesar, potrivit art.44 alin.2 V.C.pen., ca inculpatul să se afle în fața unui atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia și care să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.

De esența legitimei apărări este existența unei agresiuni, a unui atac care pune în pericol grav persoana sau drepturile acestuia și care creează necesitatea unei acțiuni de apărare imediată, adică de înlăturare a atacului înainte ca acesta să vatăme valorile amenințate.

Potrivit legii, pentru ca atacul să legitimeze o acțiune de apărare, acesta trebuie să fie material, direct, imediat și injust și să fie îndreptat împotriva unei persoane ori a unui interes obștesc și să le pună în pericol grav.

De asemenea, fapta săvârșită în stare de legitimă apărare trebuie să fi fost necesară pentru înlăturarea atacului și să fie proporțională cu gravitatea acestuia.

Probele dosarului reliefează fără echivoc că nu a existat un atac din partea victimelor, care să îndeplinească cerințele înscrise în art.44 C.pen., martorii audiati infirmând exercitarea de acte de violentă de către victime, după cum nu s-a probat că victima M. A. s-a înarmat cu o bară de fier si a încercat să aplice lovituri cu aceasta. Aprecierile de ordin subiectiv ale inculpatilor în sensul că victimele ar fi putut declanșa un atac împotriva lor sau a animalului de companie, decurgând din discutiile pe tema agresionării câinilor, nu justifică aplicarea art.44 C.pen., din moment ce victimele s-au limitat doar cuvinte care au constat în solicitarea de explicatii privind atitudinea inculpatilor fată de câinele lor, neurmate de punerea în practică a vreunei actiuni agresive si, prin urmare, nu au avut caracterul unui atac iminent, deoarece astfel de manifestări nu au fost de natură a pune în pericol grav persoana sau drepturile inculpatilor.

În speță, nu se poate reține nici comiterea infracțiunii în stare de provocare pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art.73 lit.b C.pen., pentru existența circumstanței atenuante legale a scuzei provocării se cer întrunite cumulativ mai multe condiții: infracțiunea să fie săvârșită sub stăpânirea unei puternice emoții; starea aceasta să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate prin infracțiune; provocarea să fi fost comisă de victima infracțiunii printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, iar riposta la acțiunea de provocare trebuie îndreptată împotriva autorului actului provocator.

Deși art.73 lit.b C.pen. nu cere, în mod expres, ca între actul pretins provocator și infracțiunea săvârșită să existe o anumită proporție sub aspectul gravității, necesitatea existenței unei asemenea proporții rezultă implicit din conținutul său, pentru că numai o activitate ilicită, de o anumită gravitate, poate fi de natură să genereze, în psihicul inculpatului, o tulburare sau emoție intensă.

Întotdeauna, reținerea stării de provocare este condiționată de o comportare culpabilă a victimei care, prin acțiunile ori afirmațiile făcute, să fie de natură a cauza celui căruia îi sunt adresate, o puternică stare de tulburare sub imperiul căreia să comită fapta.

Din probele administrate în cauză, a rezultat că părtile vătămate au iesit din casă în momentul în care au vazut că inculpatul F. V. N. a coborât din masina înarmat cu o bară metalică si s-a îndreptat spre câinele părtilor vătămate, iar acestia din urmă și-au exprimat nemulțumirea față de conduita susnumitului inculpat. Așa fiind, cât Curtea reține că acțiunea inculpatului F. V. N., iar apoi si cea a inculpatului F. D. a survenit în afara oricărei provocări a victimelor deoarece dezaprobarea manifestată de către acestia, chiar într-o manieră mai vehementă, nu a fost una generatoare a unei tulburări de felul celei cerute de lege și nici nu a justificat reacția inculpatilor în maniera reținută de către instanța de fond.

Totodată, părtile vătămate nu s-au manifestat agresiv fizic, nu au aplicat lovituri inculpatilor, iar aprecierea eronată de către inculpatul F. V. a faptului că părtile vătămate se apropie de el cu intenția de a-l lovi nu poate constitui un element care să justifice aplicarea de lovituri care au condus în final la amplificarea incidentului astfel că nu sunt îndeplinite condițiile unei legitime apărări, iar exonerarea de răspundere penală sau diminiuarea răspunderii pe acest temei nu poate fi primită.

Mai mult, susnumitul inculpat a recunoscut că a aplicat loviturile cu bara metalică în timp ce victima M. A. era cazută la pământ astfel că actiunea inculpatului apare cu atât mai lipsită de justificare deoarece, în aceste conditii, nu se poate vorbi că a fost nevoit să se apere de o eventuală agresiune directă, injustă, imediată și de neînlăturat.

Nu se poate reține nici faptul că aprecierea eronată de către inculpati a comportamentului părților vătămate s-a datorat unei temeri justificate, în condițiile în care părtile vătămate nu aveau asupra lor vreun obiect care să producă presupunerea că vor exercita acte violente, aceasta spre deosebire de inculpatul F. V. care avea asupra lui o bara metalică, iar apoi, inculpatul F. D. s-a înarmat cu o sabie artizanală.

În apărare inculpatii au solicitat audierea martorului F. V., însă în mod corect depozitia acestuia nu a fost retinută, Curtea apreciind-o ca fiind lipsită de fortă probantă. Se observă, în primul rând, că despre prezenta acetuia in masina inculpatilor acestia fac vorbire abia în fata instantei de fond, desi au fost audiati imediat după incident si nici atunci si nici în celelalte declaratii nu au facut vorbire despre prezenta martorului, desi în apărare au făcut trimitere la prezenta unor persoane necunoscute care au trecut pe la locul incidentului într-o masina albastră.Or, din prespectiva apărărilor pe care si le-au cosntruit era evident că interesul lor era de a indica toate persoanele prezente la incident, cu atât mai mult pe cele cunoscute, nefiind explicabilă omiterea tocmai a unui martor ocular, prezent la incident pe tot parcursul acestuia.

Apoi, prezenta acestuia nu este confirmată de ceilalti martori prezenti, dimpotrivă cu totii arătând că în masina inculpatilor nu se mai afla nicio altă persoană, aspect constatat deoarece usile masinii erau deschise.

Chiar si declaratia martorului F. V. scoate în evidentă că acesta nu a fost prezent la fata locului. Astfel, contrar celor sustinute de inculpati, martorul declara că între părti nu s-a consumat vreun conflict, că a stat în masina cu usile închise si că nu a văzut ce s-a întâmplat deoarece lângă masina a oprit o alta, fiind atent la muncitorii din masină.

Referitor la temeincia solutiei criticate, Curtea retine că instanta de fond s-a raportat la toate criteriile prevăzute de art. 74 C.pen., respectiv împrejurarile si modul de comitere a infractiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita, natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunii, motivul savarsirii infractiunii si scopul urmarit, natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita dupa savarsirea infractiunii si in cursul procesului penal si nivelul de educatie, varsta, starea de sanatate, situatia familiala si sociala, raportandu-se la limitele speciale de pedeapsa prevazute de textul incriminator.

Referitor la gradul de pericol social al infracțiunilor, instanța a apreciat corect că acesta este unul destul de ridicat din perspectiva modului si mijloacelor de comitere, dar si a urmărilor cauzate, remarcând că inculpatii au actionat extrem de agresiv, coordonat, iar urmările au fost, cel putin pentru victima M. A., dintre cele mai severe, respectiv punerea în primejdie a vietii, pierderea splinei, fracturi costale, iar ambele victime au prezentat traumatisme la nivelul capului, contuzii si echimoze.

Asa fiind, contrar criticii principale formulate de inculpati, Curtea concluzionează ca pedepsele au fost în mod corect individualizate, atât sub aspectul duratei, cât si al modalitatii de executare, printr-o evaluare corespunzatoare a tuturor criteriilor expuse si tinându-se seama de scopul urmarit prin stabilirea acelor pedepse.

Se impune a sublinia că durata pedepselor si modalitatea de executare trebuie privite din perspectiva art. 3 din Legea nr. 254/2013., referitor la pedeapsă și scopul acesteia.

Potrivit textului legal indicat, scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni trebuie să se realizeze nu doar pentru cel căruia i se aplică o pedeapsă care este menită să asigure constrângerea și reeducarea inculpatului (așa numita “prevenție specială”), ci și pentru ceilalți destinatari ai legii penale- care sub amenințarea cu pedeapsa prevăzută în norma penală își conformează conduita socială la exigențele acesteia (așa numita “prevenție generală”). Scopul imediat al pedepsei se realizează prin funcția de constrângere a pedepsei (care implică o privațiune de drepturi la adresa inculpatului), funcția de reeducare (care implică înlăturarea deprinderilor antisociale ale inculpatului), dar și prin funcția de exemplaritate a pedepsei, care are ca scop determinarea altor posibili subiecți de drept penal să evite săvârșirea de noi infracțiuni, datorită consecințelor la care se expun.

Or, pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul definit de legiuitor, aceasta trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real îl prezintă persoana inculpatului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Prin urmare este stabilit cu valoare de principiu că atingerea dublului scop educativ și preventiv al pedepsei este esențial condiționată de caracterul adecvat al acesteia, revenind instanței de judecată datoria asigurării unui echilibru real între gravitatea faptei și periculozitatea infractorului, precum și durata și modalitatea de executare a sancțiunii pe de altă parte.

În acest sens, Curtea retine ca pedepsele respective sunt proportionale cu gravitatea faptelor savârsite de inculpati si, în acelasi timp, juste în raport cu datele personale ale acestora, remarcând că, deși au înteles sa adopte o conduită procesuală în esentă sinceră si cooperantă, manifestata ca atare si în cursul judecatii, inculpatul F. V. N. a mai fost condamnat, prezentele fapte fiind concurente cu cele anterioare, dovedind o predispoziție spre adoptarea unui comportament infracțional.

Raportat la toate aceste împrejurari faptice obiective, Curtea constata ca aplicarea unor pedepse mai putin severe sub aspectul cuantumului ori modalitatii de executare, ar conduce la stabilirea unor sanctiuni disproportionate în raport cu gravitatea faptelor si pericolul social al persoanei inculpatilor.

Se remarcă si faptul că aspectele invocate de inculpati în favoarea lor au fost retinute și evaluate de către instanta de fond, stabilind pedepse spre minimul special prevăzut de lege, iar pentru inculpatul F. D., o modalitate neprivativa de libertate.

Instanța a reținut corect că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia că se impune complinirea funcției de eliminare, specifică pedepsei privative de libertate principale, și prin îndepărtarea inculpatilor, de la activitățile care presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică ori exercițiul autorității, astfel că s-a interzis corespunzător inculpatului exercitarea dreptului de natură electorală prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a din Codul penal din 1969.

Cu privire la solutionarea laturii civile, Curtea retine că instanta de fond a stabilit corect că în cauză sunt întrunite condițiile instituite de art. 1357 C. civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpatilor (fapta ilicită, prejudiciul produs părții civile, legătura de cauzalitate dintre acesta și vinovăția inculpatului), fapta de lovire a unei persoane constituind, sub aspect civil, faptă ilicită care aduce atingere unor valori importante, cum sunt integritatea fizică si psihică, fapte care antrenează răspunderea civilă delictuală a făptuitorului. Aceste elemente au fost identificate și supuse atenției cu ocazia analizării infracțiunii sub aspectul elementelor sale constitutive.

În timp ce răspunderea penală se întemeiază pe principiul legalității încriminării și pedepsei, fiind necesar să existe o normă concretă de încriminare a faptei săvârșite care să prevadă totodată pedeapsa pentru această faptă, în cazul răspunderii civile aceasta ia naștere prin încălcarea unei reguli generale după care o persoană răspunde pentru orice faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, astfel că legea civilă nu procedează la o descriere concretă a fiecărei fapte în parte.

Principiul general care guvernează deopotrivă cele două răspunderi, este acela al vinovăției făptuitorului.

Cu privire la cererea de acordare de daune morale, instanța a apreciat corect că reprezintă un prejudiciu nepatrimonial, așa cum este prezentat în doctrina juridică, având acele consecințe ale acțiunii celui obligat la reparații și care nu pot fi evaluate în bani, cum este în speță durerea provocată de vătămările fizice sau psihice.

Suferințele psihice determinate de rănirea, mutilarea, desfigurarea sau îmbolnăvirea grava a victimei sunt denumite și prejudicii prin ricoșeu, iar despăgubirea datorata pentru repararea acestora se numește pretium affectionis.

În jurisprudența instanței supreme, s-a admis că despăgubirile acordate victimei trebuie să constituie o justă și integrală repararea a pagubei cauzate prin fapta ilicită a autorului, precum și de asemenea că este de principiu că victima unui fapt ilicit are dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit, iar întinderea despăgubirilor este determinată de principiile reparației integrale a prejudiciului. Acest lucru presupune înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei (principiul restitutio in integrum). În temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Altfel spus, cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii dar in același timp să nu constituie venituri nejustificate pentru victimele daunelor morale.

S-a considerat că evaluarea daunelor morale nu poate fi făcută în aceleași condiții ca ale celor patrimoniale, ceea ce presupune stabilirea unor criterii subiective de evaluare.

Evaluarea cuantumului daunelor morale reprezintă o chestiune de apreciere și o chestiune de fapt, astfel că din aceste motive ea rămâne exclusiv atributul instanțelor de fond. În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat. Un asemenea criteriu ar putea fi importanța socială a valorii lezate prin săvârșirea faptei ilicite. Prin urmare prejudiciul moral va fi cu atât mai mare cu cât valoarea lezată este mai importantă pentru partea vătămată. Un alt criteriu ar putea fi, gravitatea, durata și intensitatea durerilor fizice și psihice provocate de agresor, tulburările și neajunsurile suferite de victima prejudiciată moral, consecințele negative suferite si intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, ținând seama în același timp de scopul pentru care legiuitorul a permis cuantificarea prejudiciului moral, acela de compensare a suferinței persoanei prejudiciate și nu a pierderii efectiv cauzate, care nu se poate echivala în bani.

Asa fiind despagubirile pentru daune morale, sunt menite a acorda compensatii banesti partii vatamate-parte civila pentru suferinta pricinuita, stabilirea cuantumului acestora incluzând o doză de aproximare, ceea ce este de esența unui proces de apreciere, nefiind expresia unei realități materiale, susceptibilă de o constatare obiectivă.

Pe de altă parte, la cuantificarea acestor daune instanța trebuie să se raporteze și la practica judiciară în materie, fiind absolut necesară o echivalare a acestora, în vederea respectării principiului egalității în fața legii., după cum această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.

În cauză s-a dovedit mai presus de orice dubiu că, în raport cu toate elementele de la dosar, părtile civile au suferit o traumă psihică si fizică accentuată, determinată de faptele săvârșite de inculpati si reflectată în felul si natura leziunilor cauzate, modalitatea de producere, precum si perioada necesară refacerii, cu consecințe semnificative asupra cursului vieții vicitmei M. A., astfel că acordarea de daune morale se justifică pentru a compensa prejudiciul cauzat acestora.

În acest sens, victimelor li s-au cauzat multiple leziuni si au necesitat zile de îngrijiri medicale, astfel cum acest aspect rezultă din actele medicale existente la dosar. În plus, victimei M. A. i s-a pus viata în pericol, fiind necesară o interventie chirurgicală pentru a i se scoate splina, ceea ce a presupus o perioada de convalescenta când a fost privat de viata sociala si profesională.

Cu privire la sumele acordate cu acest titlu, Curtea consideră că dacă despăgubirea stabilita în favoarea părtii civile M. A. este una corespunzătoare întinderii prejudiciului nepatrimonial invocat si proporționale culpei inculpatilor, suma de 35.000 Euro acordată părtii civile M. A. este una excesivă. Corespunde adevărului că viata vicitmei a fost pusă în pericol si că fost necesara extragerea splinei, însă nu poate fi omis faptul că, din punct de vedere medical, i-a fost limitata activitatea sociala si profesionala pentru două luni si nu s-au pus în evidentă alte limitări ori consecinte.

În aceste condiții, Curtea consideră că o suma de 20.000 Euro, echivalent în lei la data plătii, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale (aproximativ 100 Euro pentru fiecare zi de îngrijire medicală), reprezintă o justă și echitabilă compensare, fiind totodată adecvată si suficientă în raport cu trauma produsă părții vătămate, consecințele psihice, valorile lezate, iar soluția este conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene (P.Tercier, Op.cit.p.268).

Pentru aceste motive în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen. se vor admite apelurile declarate în cauză, iar sentinta atacată se va desfiinta în latura civilă, doar cu privire la cuantumul daunelor morale acordate părții vătămate M. A. și, judecând, în baza art. 25 C.pr.pen., art. 397 C.pr.pen., art. 1349 C.civ. inculpații vor fi obligati în solidar să plătească părții civile M. A. suma de 20.000 euro cu titlu de daune morale, echivalent în lei la cursul BNR de la data plății.

Vor fi menținute restul dispozițiilor hotărârii atacate.

Potrivit art. 276 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpații să plătească fiecare câte 500 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel către partea civilă M. A..

În temeiul art. 275 al. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelurile declarate de inculpații F. V. N. și F. D., împotriva sentinței penale 347 pronunțată la 12.11.2014 de Judecătoriei T. pe care o desființează în latura civilă în ce privește cuantumul daunelor morale acordate părții vătămate M. A. și pronunțând o nouă hotărâre:

Obligă pe inculpați în solidar să plătească părții civile M. A. 20.000 euro cu titlu de daune morale, echivalent în lei la cursul BNR de la data plății.

Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.

Obligă inculpații să plătească fiecare câte 500 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel către partea civilă M. A..

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 21 aprilie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L. H. V. V. A.

GREFIER,

L. C.

Dact.L.H./Dact.S.M

4 ex./18.05.2015

Jud.fond. C. P.

← Verificare măsuri preventive (art.205 NCPP). Încheierea nr....		Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... →

Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 561/2015. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 561/2015. Curtea de Apel CLUJ