Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 478/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 478/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 31-03-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.478/A/2015
Ședința publică din data de 31 martie 2015
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: L. H., judecător
JUDECĂTOR: I. M.
GREFIER: L. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR – S. D.
S-a luat spre examinare apelul formulat de inculpatul G. A., împotriva sentinței penale nr.47/16.091.2015 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. și ped. de art. 335 al.1 C.pen., cu aplic. art. 41 al.1 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză la prima strigare, se prezintă inculpatul G. A. personal, asistat de av.I. I. M. în substituirea apărătorului ales, av.C. B., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului în probațiune solicită efectuarea unui referat de evaluare psihosocială pentru inculpat și acordarea unui nou termen de judecată în acest sens.
Reprezentantul Parchetului în principiu nu se opune însă consideră că prezenta cauză se poate soluționa pe baza probelor existente la dosar.
Instanța, deliberând, respinge cererea formulată ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Apărătorul inculpatului, în aceste condiții, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea prezentării apărătorului titular având în vedere că mandatul de substituire a fost emis doar pentru susținerea cererii în probațiune.
La a doua strigare, se prezintă inculpatul G. A. personal, asistat de apărător ales, av.C. B., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține apelul declarat și nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel.
Apărătorul inculpatului în temeiul art.198 C.pr.pen., solicită admiterea probei cu înscrisuri, depunând astfel o . caracterizări și decizii de speță.
Instanța, încuviințează cererea în probațiune urmând ca înscrisurile depuse să fie analizate cu ocazia deliberării și nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.18/1 C.pr.pen. cu aplic. art.396 alin.5 rap.la art.16 alin.1 lit.b C.pr.pen. și art.19 din Legea nr.255/2013. Astfel, apreciază hotărârea atacată ca fiind netemeinică întrucât potrivit art.19 din Legea nr.255/2013 atunci când în cursul procesului se constată că în privința unei fapte comise anterior intrării în vigoare a Codului Penal sunt aplicabile disp.art.18/1 V.C.pen., iar instanța dispune achitarea. Într-adevăr fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prezintă un pericol social abstract însă pericolul social nu evidențiază o periclitare a valorilor ocrotite, este minim și insuficient pentru a caracteriza fapta ca infracțiune iar pentru combatere nu este necesară aplicarea unei pedepse. Consideră că în speță nu se identifică gradul de pericol social specific infracțiunilor reglementate de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 întrucât activitatea desfășurată de inculpat nu este de natură să aducă atingere valorilor sociale ocrotite de lege în maniera avută în vedere de legiuitor.
Potrivit art.371 C.pr.pen.,judecata se mărginește la faptele și persoanele aflate în actul de sesizare, iar în rechizitoriu se reține că în data de 11.01.2014 în jurul orelor 02.30 inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism fără a avea permis de conducere; ori, inculpatul a pus în mișcare autovehiculul aflat în parcare, a realizat manevra de întoarcere, ulterior revenind în parcare. Solicită a se constata că fapta care face obiectul dosarului și la care trebuie să se limiteze cercetarea judecătorească a constat în aceea că în data de 11.02.2014 în jurul orelor 02.30 inculpatul a deplasat autoturismul pe o distanță foarte scurtă, de circa 2 metri. Solicită a se ține seama de distanța extrem de scurtă pe care a condus inculpatul limitată la perimetrul necesar efectuării unei manevre de întoarcere, în timpul nopții când traficul nu este intens pe nici o arteră a orașului cu atât mai puțin pe . martorului C. C. reiese că inculpatul nu a efectuat decât manevra de întoarcere, anterior autoturismul fiind condus și parcat de martorul S. P..
Din perspectiva distanței extrem de scurte și urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce ilustrează un grad de pericol social extrem de redus al faptei, aceasta mai ales având în vedere faptul că inculpatul urmase cursurile școlii de șoferi astfel că avea cunoștințele necesare și își formase deprinderile necesare pentru a conduce.
În ceea ce privește persoana inculpatului solicită a se avea în vedere atitudinea sinceră a acestuia, faptul că este un tânăr responsabil și a lucrat mult timp în Italia unde are și în prezent un loc de muncă stabil. De asemenea, la dosar s-au depus caracterizări care îl recomandă pe inculpat ca fiind o persoană cu o gândire matură. Nu în ultimul rând, susține că o hotărâre de condamnare implică inevitabil executarea în regim de detenție.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală hotărârea atacată, apreciind că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză. Având în vedere că inculpatul a fost nesincer și nu este la prima confruntare cu legea penală, consideră că nu se poate pune în discuție solicitările apărării. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul G. A. R. având ultimul cuvânt achiesează concluziilor puse de apărătorul său arătând că regretă mult comiterea faptei și solicită să i se mai dea o șansă cu atât mai mult cu cât în prezent lucrează în Italia.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 47 din 16.01.2015 a Judecătoriei Cluj-N., pronunțată în dosarul nr._, a fost condamnat inculpatul G. A. R., fiul lui D. și M., născut la data de 13.10.1986 în mun. Cluj-N., jud. Cluj, CNP_, domiciliat în mun. Cluj-N., ., ., ., cetățenie română, cu antecedente penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. si ped. de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002 cu aplic art. 37 lit. a C.pen. de la 1969 si art. 5 C.pen. ca urmare a recalificarii faptei (in actuala reglementare, art. 335 alin 1 C.pen. cu aplic art. 41 alin 1 C.pen.) la o pedeapsa de: 1 an închisoare.
În temeiul art. 37 lit. a C.pen. de la 1969 s-a constatat ca prezenta infracțiune a fost comisa in condițiile recidivei mari postcondamnatorii primul termen al acesteia constând in pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penala nr. 215/2012 a Tribunalului Cluj de la 12.06.2012 cu suspendare sub supraveghere, fapta din prezentul dosar fiind comisa in termenul de încercare al suspendării sub supraveghere.
În baza art. 16 din legea 187/2012 s-a dispus revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicata inculpatului prin sentința penala nr. 215/2012 a Tribunalului Cluj, def la 12.06.2012 pedeapsa pe care inculpatul o executa alături de cea aplicata prin prezenta in regim de detenție rezultând 3 ani închisoare.
În temeiul art. 12 din legea nr. 187/2013 rap. la art. 71 alin 2 C.pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a doua C.pen. pe durata stabilita in art. 71 alin 2 C.pen.
În temeiul art. 274 alin 1 NCPP a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in suma de 600 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj N. emis in dosar nr. 445/P/2014 la data de 11.11.2014 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj N. sub nr. de mai sus la data de 19 noiembrie 2014, inculpatul G. A. R., fiul lui D. și M., născut la data de 13. 10. 1986 în mun. Cluj-N., jud. Cluj, CNP_, domiciliat în mun. Cluj-N., ., ., jud. Cluj, cetățenie română, cu antecedente penale, a fost trimis in judecata sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev de art. 335 alin 1 C.pen cu aplic art. 41 alin1 C.pen.
Sub aspectul învinuirii se reține pe scurt in actul de sesizare al instanței aceea că inculpatul la data de 21.02.2014, în jurul orelor 02,30, a condus pe drumurile publice, respectiv, .. Cluj-N., autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare CJ_, fără a poseda permis de conducere
După momentul audierii sale imediat după comiterea faptei, inculpatul nu s-a mai prezentat la nicio chemare efectuată de organele de urmărire penală.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 19.12.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
În fata instanței de judecata inculpatul nu s-a prezentat cu toate ca avea cunostiinta de dosarul aflat pe rol si de termenul de judecata, dealtfel având termen în cunostinta prin aparatorul ales.
Analizând actele și lucrările dosarului coroborate ci dispozițiile legale in materie, instanța a reținut următoarele:
In fapt: La data de 11.01.2014 organele de cercetare penală ale Poliției Mun. Cluj-N. s-au sesizat din oficiu cu privire la inculpatul G. A. R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută și pedepsită de 335 alin. 1 C.pen., formându-se dosarul nr. 445/P/2014 (proces-verbal – file 15-16).
La data de 11.01.2014, în jurul orelor 02,30, organele de constatare din cadrul Poliției Mun. Cluj-N. aflate în exercitarea atribuțiilor specifice, respectiv serviciul circulație, au depistat în trafic, în zona străzii C. din mun. Cluj-N., inculpatul G. A. R. conducând autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare CJ_, inculpat care la momentul staționării și legitimării de către organele de poliție nu a putut să prezinte un permis de conducere (proces-verbal – file 15-16).
Cu ocazia interpelării inculpatului G. A. R. de către organele de constatare, precum și în declarația olografă din data de 11. 01. 2014 dată în fața organelor de cercetare penală, acesta a susținut cu consecvență faptul că autoturismul în discuție a fost condus de către suspectul S. P. M., susținere infirmată de către martorul C. C. M. și apoi de către suspectul S. P. M. prin declarația din data de 27.08.2014, care a susținut faptul că, în seara zilei de 11.01.2014, inculpatul G. A. R. a venit la locuința sa conducând autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare CJ_, apoi împreună s-au plimbat prin cartierul Mănăștur din mun. Cluj-N., în tot acest timp, autoturismul fiind condus de către inculpat (file 24 față, 37 față, 42-43, 44 verso).
Prin Înscrisul nr._/SR/MA/31. 01. 2014 I.P.J. Cluj – Serviciul Rutier a comunicat faptul că la data emiterii respectivul înscris inculpatul G. A. R. nu figura ca fiind posesorul unui permis de conducere (fila 21).
Inculpatul G. A. R. nu a fost audiat în faza de urmărire penală întrucât nu s-a prezentat la nicio chemare efectuată de organele de urmărire penală și nici s-a reușit aducerea sa în fața acestora.
La data de 11.01.2014 suspectul S. P. M. a fost audiat în calitate de martor în dosarul nr. 445/P/2014 având ca obiect infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. 1 C.pen., susținând că la data de 11.01.2014, în jurul orelor 02,20, inculpatul G. A. R. a condus pe drumurile publice, respectiv .. Cluj-N., autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare CJ_ (fila 25).
La data de 20. 02. 2014 suspectul S. P. M. a fost din nou audiat în calitate de martor în dosarul cu nr. de mai sus, cu această ocazie declarând că, în fond, la data de 11.01.2014, în jurul orelor 02,20, el personal a condus autoturismul în discuție, suspectul G. A. R. nefăcând dealtfel decât niște manevre nereușite de întoarcere într-o parcare (file 26-27).
Prin declarația din data de 27.08.2014, suspectul S. P. M., a revenit asupra declarației din data de 20.02.2014, menționând că declarația din data de 11. 01. 2014 este cea care reflectă starea de fapt reală, declarația din data de 20.02. 2014 fiind susținută la rugămințile inculpatului G. A. R. (file 42-43).
Securitatea circulației pe drumurile publice depinde nu numai de factori obiectivi, cum sunt starea tehnică a vehiculului sau starea drumurilor, dar și de factori subiectivi, cum ar fi cunoașterea de către conducătorul auto a regulilor de circulație, a celor tehnice de pilotare a autoturismelor, priceperea de a stăpâni mijloacele de transport și de a circula corect pe drumurile publice.
Instanța a reținut că, obligația dobândirii de către conducătorul auto, a unui permis de conducere are următoarea justificare: necesitatea existenței unei evidențe stricte a celor abilitați să conducă vehiculul (permisul de conducere) face și dovada stării de sănătate actuale a șoferului – căci aceasta se verifică nu numai la obținerea permisului, ci și ulterior, periodic.
Apărarea inculpatului în sensul că a mai condus si in alte situatii nu echivalează cu obținerea permisului de conducere.
Împrejurarea că acesta a urmat cursurile intensive ale unei școli de șoferi dar nefinalizate cu obținerea unui atestat doveditor, face ca în speță să subziste infracțiunea pentru care a fost deferit justiției.
În speță, frecventarea doar cursurilor școlii de șoferi fără depunerea la dosar a unei diplome și a unui permis de conducere justifică concluzia că în cauză sunt întrunite elementele infracțiunii vizate de art. 335 alin. 1 C.pen., inculpatul neposedând permis de conducere, care trebuia obținut în urma unui examen teoretic și practic, pe baza unor teste psihologice și de îndemânare.
Instanța a reținut că inexistența permisului de conducere a inculpatului, nu poate fi suplinită în niciun mod. Chiar dacă, în fapt, inculpatul ar avea cunoștințele necesare și îndemânarea de a pilota un vehicul pe drumurile publice, această împrejurare - dovedită prin însăși conducerea autoturismului fără încălcarea vreunei reguli de circulație - nu-l va exonera de răspunderea penală ce-i incumbă, pentru fapta comisă. Permisul de conducere este nu numai expresia constatării – de către organul în drept – a cunoștințelor și îndemânării titularului, dar și unicul temei al îndreptățirii lui de a pilota vehicule pe drumurile publice.
Acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără permis de conducere, are ca rezultat o stare de pericol pentru siguranța circulație rutiere. Această urmare este inerentă elementului material al infracțiunii și se produce în momentul în care punerea în mișcare și deplasarea autovehiculului dobândește semnificația unei „conduceri” pe drumurile publice a acestuia.
În acel moment, are loc și consumarea infracțiunii.
În speță, s-a dovedit fără nici un dubiu că inculpatul la data de 21.02. 2014, în jurul orelor 02,30, a condus pe drumurile publice, respectiv, .. Cluj-N., autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare CJ_ fără a poseda permis de conducere.
Atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuie să se aibă în vedere, printre altele, dacă urmările faptei sunt reduse.
De altfel, sancțiunea aplicată, penală sau cu caracter administrativ, își poate îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, numai în măsura în care corespunde gravității faptei, potențialului de pericol social pe care-l prezintă în mod real, persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența măsurii luate față de el.
Acțiunea de conducere a unui autovehicul pe un drum public, de către o persoană fără a poseda permis de conducere, are întotdeauna ca rezultat o stare de pericol pentru securitatea circulației rutiere, care constituie obiectul ocrotirii penale. Acest pericol este inseparabil legat de materialitatea faptei, indiferent de împrejurările în care s-ar comite aceasta.
Este vorba, deci, de un pericol abstract, implicat în mod necesar de săvârșirea acțiunii constitutive, și nu concret, cum ar rezulta, în fiecare caz în parte, din circumstanțele în care a avut loc săvârșirea faptei și din urmările produse ori care s-ar fi putut produce pentru persoane sau bunuri.
Fiind implicat în mod necesar de elementul material al infracțiunii, rezultatul – starea de pericol pentru traficul rutier – nu trebuie dovedit; el există în aceeași măsură în care există și acțiunea constitutivă a faptei penale.
Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, are ca rezultat o stare de pericol pentru siguranța circulației rutiere.
Instanța a apreciat că mobilul sau scopul ce stă la baza comiterii faptei este indiferent pentru existența infracțiunii, dar el poate constitui un element de apreciere în operația de individualizare judiciară a sancțiunii.
Sub aspectul circumstanțelor personale, se constată că inculpatul a dat dovadă de sinceritate.
În fine, infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, este o infracțiune de pericol, acest pericol constând tocmai în aceea că legea a stabilit că, a conduce un autovehicul fără atestarea corespunzătoare, constituie infracțiune și nu contravenție. Pericolul unei astfel de fapte este obiectiv, legal, și efectiv. Așa încât, a considera că o astfel de faptă este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni, ar însemna că se adaugă la lege, scoțându-se din sfera penalului ceea ce însăși legea stabilește a fi infracțiune.
Considerarea lipsei de pericol social al unei infracțiuni poate fi reținută numai în cazul infracțiunilor de rezultat, situație în care pericolul social are o arie mai vastă, cu elemente multiple de apreciere a acestuia. Aceasta, spre deosebire de infracțiunile de pericol, ca și în speță, când acest pericol există fără dubiu.
Situația de fapt reținută rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă administrate în cauză: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 14);înscris nr._ din data de 21. 02. 2014 al S.P.C.R.P.C.Î.V. Cluj (fila 19);înscris nr. 508.515SR/MA/31. 01. 2014 al I.P.J. Cluj – Serviciul Rutier (fila 21);declarații martor C. C. M. (file 22, 23-24, 34, 35-36);declarații suspect S. P. M. (file 25-27, 31, 32-33, 42-43);declarație inculpat G. A. R. (file 37, 45).
In drept, Fapta inculpatului G. A. R., care la data de 21. 02. 2014, în jurul orelor 02,30, a condus pe drumurile publice, respectiv, .. Cluj-N., autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare CJ_, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută și pedepsită de art. de art. 86 alin 1din OUG 195/2002 cu aplic art. 37 lit. a C.pen. de la 1969 si art. 5 alin 1 C.pen. ca urmare a recalificarii faptei in actuala reglementare art. 335 alin1 din C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 1 C. p.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a comis prezenta faptă fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, formă a pluralității de infracțiuni potrivit art. 37 lit. a C.pen. de la 1969 (art 41 alin 1 din NCP.).
Astfel, în sarcina inculpatului s-a reținut starea de recidivă, în conformitate cu prevederile art. 37 lit. a C.pen. de la 1969 acutalul art. 41 alin 1 C.pen. pentru infracțiunile săvârșite ce fac obiectul dosarului de față raportat la pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin S.P. nr. 215/2012 a Tribunalului Cluj def la 12.06.2012 pedeapsa suspendata sub supraveghere pe durata unui termen de 4 ani prezenta fapta fiind comisa in termenul de încercare al suspendării sub supraveghere
Al doilea termen al recidivei este reprezentat de infracțiunea ce face obiectul dosarului de față, infracțiune săvârșita cu intenție și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.
Din datele dosarului rezultă că în cauză nu este incidentă niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 38 C.pen. de la 1969 actualul art. 42 Cod penal privitoare la condamnările care nu atrag starea de recidivă.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.74 C.pen., limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret al faptei, punand in primejdie siguranta circulatiei iar consecintele ce puteau fi produse daca nu urmarite, în orice caz prevazute si asumate de inculpat dau masura pericolului social extrem de ridicat al faptei, traseul și ora la care inculpatul a condus mopedul pe drumurile publice cand traficul este in general intens si care cumulata cu lipsa deprinderilor a indemnarii putea sa aiba consecinte grave inconstienta sa a expus participantii la trafic unui pericol ce putea interveni in orice moment și nu în ultimul rând pozitia inculpatului care nu s-a prezentat in fata organelor judiciare
Totodată instanța a avut in vedere ca inculpatul nu se afla la prima confruntare cu rigorile legii penale si cu toate ca exista banuiala ca acesta a mai condus in conditiile date in mai multe ocazii autovehicolul desi nu avea permis de conducere apreciază ca nu se poate retine in favoarea inculpatului vreo atenuanta prevăzuta de dispozițiile legale.
La momentul săvârșirii faptei de către inculpat, încadrarea juridică a acesteia era următoarea: conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. (1) OUG 195/2002,
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea 286/2009 privind Codul penal și, potrivit acestei reglementări, fapta inculpatului întruneste elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) C.pen.
În ceea ce privește regimul sancționator al acestei infracțiuni, se poate observa faptul că, în privința faptei de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, legea veche și legea nouă prevăd aceleași limite speciale de pedeapsă, respectiv închisoarea de la unu la 5 ani. Întrucât nu au intervenit modificări nici sub aspectul conținutului constitutiv al acestei infracțiuni și nici în ceea ce privește limitele speciale de pedeapsă, încadrarea juridică a faptei se va face potrivit legii vechi.
Dispozițiile privitoare la recidiva postcondamnatorie in contextul in care art. 15 si 16 din legea 187/2012 prevad dispozitii tranzitorii impunandu-se revocarea suspendarii conditionate sau sub supraveghere a executarii pedepsei, iar la pedeapsa principala care are aceeasi limite se vor analiza pedepsele complementare si accesorii astfel ca si in aceste conditii aplicand global legea penala tot codul penal de la 1969 este mai favorabil inculpatului
Judecând in aceste limite instanța a apreciat ca aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002 este in măsura sa contribuie la realizarea scopurilor coercitive si reeducative ale legii penale.
In baza art. 16 din legea 187/2012 s-a dispus revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicata inculpatului prin sentința penala nr. 215/2012 a Tribunalului Cluj def la 12.06.2012 pedeapsa pe care inculpatul o va executa alături de cea aplicata prin prezenta in regim de detenție rezultând 3 ani închisoare in regim privativ de liberate
În temeiul art. 12 din legea nr. 187/2013 rap. la art. 71 alin 2 C.pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a doua C.pen. pe durata stabilita in art. 71 alin 2 C.pen.
Conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea dreptului prevăzut în articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. În consecință, în temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal instanța a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal.
Instanța nu a interzis dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală, astfel că instanța a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. Dreptul de a fi ales s-a impus a fi interzis deoarece condamnatul nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru concetățenii săi față de care alege să aibă comportamentul anterior analizat
În temeiul art. 274 alin 1 NCPP a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in suma de 600 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul G. A. R., criticând sentinta apelată ca fiind netemeinică si a solicitat desființarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună achitarea sa potrivit art. 396 alin 5 raportat la art. 16 alin 1 lit. b CPP și art. 19 din legea nr. 255 din 2013 pentru punerea în aplicare a legii nr. 135/2010 privind CPP și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale.cu motivarea că fapta sa nu prezintă gradul concret de pericol social al unei infractiuni, fiind incidente dispozitiile art. 18/1 V.C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen.
În motivarea apelului inculpatul a arătat, în esentă, că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infractiuni deoarece activitatea desfășurata, în conținutul ei concret, nu este de natura sa aducă atingere valorilor sociale protejate de dispozițiile legale, în maniera și intensitatea avuta în vedere de legiuitor atunci când a incriminat fapta, deoarece, practic a pus în mișcare autovehiculul aflat în parcare, a realizat manevra de întoarcere cu intenția de a iesi pe . în parcare, acestea fiind limitele obiectului judecații, fixate prin actul de sesizare al instanței si aceasta activitate trebuie să facă obiectul cercetării judecătorești.
A mai invocat faptul că a urmat cursurile scolii de șoferi, astfel ca avea cunoștințele necesare și isi formase deprinderile pentru a conduce autovehicule pe drumuri publice în condiții de siguranța, posedă loc de muncă în Italia si se posedă aprecieri favorabile din partea angajatorului.
Procedând la solutionarea apelului prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrărilor dosarului, Curtea constată că probațiunea administrată în cauză atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești demonstrează că inculpatul se face vinovat de comiterea infractiunii pentru care a fost cercetat si trimis în judecată.
Rezultă din probatoriul administrat că în data de 11.01.2014, în jurul orelor 02,30, în timp ce organele d epoliție efectuau serviciul de patrulare pe . Mănăștur din Cluj N., au observta în dreptul imobilului cu nr. 5 au autoturism marca BMW care a încercat să efectueze o manevră de întoarcere, iar când șoferul a văzut mașina poliției a intrat în parcare. S-a procedat imediat la oprirea autoturismului prin punerea în funcțiune a semnalelor luminoase, polițiștii observând totodată că șoferul a coborât fugind si a încercat să se așeze pe scaunul pasagerului din dreapta unde se afla martorul S. P. M..
Potrivit adresei nr._/SR/MA/31.01.2014, I.P.J. Cluj – Serviciul Rutier a comunicat faptul că inculpatul G. A. R. nu figurează ca fiind posesorul unui permis de conducere (fila 21).
Faptul că inculpatul a fost surprins conducând autoturismul mentionat rezultă din procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (f. 14) si declarațiile martorilor C. C. M. (f. 22, 23-24, 34, 35-36) si S. P. M. (f. 25-27, 31, 32-33, 42-43), precum si declaratiile partiale de recunoastere ale inculpatului G. A. R. (f. 37, 45).
Apărarea inculpatului potrivit căreia fapta sa nu prezintă gradul concret de pericol social al unei infractiuni nu poate fi primită.
Potrivit art. 18/1 alin. 1V. C.pen. nu constituie infracțiune fapta prevăzuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsita în mod vădit de importanta, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Conform art. 18/1 alin. 2 V.C.pen. la stabilirea în concret a gradului de pericol social se tine seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Infractiunea comisă de inculpat se caracterizeaza printr-o gravitate sporita, fiind o infractiune de pericol, iar încălcarea valorii sociale ocrotită prin norma penală are de multe ori urmări ce exced siguranța traficului rutier și interferează cu alte valori sociale ocrotite prin norme distincte, cum ar fi integritatea corporală, sănătatea sau chiar viața.
Tocmai de aceea legiuitorul a înțeles să sancționeze penal cu o pedeapsă cuprinsă între unu și cinci ani închisoare atitudinea unei persoane de a conduce pe drumurile publice un autovehicul fără a avea permis de conducere, documentul fiind dovada detinerii cunostintelor si deprinderilor necesare efectuării acestei activităti.
Chiar daca inculpatul a fost surprins în timp ce efectua manevre în parcare, nu poate fi omisă în evaluarea gravitatii faptei împrejurarea că, practic, ceea ce l-a determinat pe inculpat să nu continue deplasarea a fost observarea prezentei echipajului de politie, acesta constituind singurul element inhibator.
Cu privire la persoana inculpatului, acesta a manifestat lipsa de responsabilitate deoarece, deși nu poseda permis de conducere si se afla sub rigorile supravegherii pentru comiterea unei alte fapte penale, a condus autoturismul pe drumurile publice, pe timp de noapte când oboseala este de natura a potenta efectele negative ale lipsei cunostintelor si deprinderilor necesare în sensul diminuării semnificative a aptitudinilor fizice și psihice, cu consecinta punerii în pericol a securitătii circulației pe drumurile publice. Totodată, a încercat să eludeze răspunderea penală prin aceea că, ulterior demarării procedurilor judiciare, inculpatul l-a determinat pe martorul S. P. A. să sustină că el a fost cel care ar fi efectuat acele manevre.
Se constată si împrejurarea că acest fenomen al conducerii fără permis de conducere cunoaște o creștere accentuată, fapt ce creează un sentiment de insecuritate pentru toți participanții Ia trafic, acestora fiindu-le puse în pericol viața, integritatea corporală și proprietatea asupra bunurilor, valori garantate constituțional, precum și un sentiment de nemulțumire a opiniei publice, care constată urmările deseori tragice ale acestui fenomen. De aceea, aplicarea unei sanctiuni blânde ar putea genera o creștere a fenomenului menționat, putând încuraja astfel de atitudini și apoi conducerea unor autovehicule pe drumurile publice, repercusiunile juridice ale faptelor de acest gen fiind aproape irelevante.
F. de considerentele enuntate Curtea consideră că fapta comisă de inculpat nu poate fi apreciată ca fiind lipsită de importantă si că doar aplicarea unei pedepse constând în închisoare este în măsură să asigure functia de reeducare a inculpatului, precum si realizarea rolului de prevenție generală și specială a sanctiunii penale.
Cu privire la stabilirea legii penale mai favorabile aplicabile în cauză, Curtea va avea în vedere decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 care arată că "... lex mitior trebuie să fie stabilită în concreto, adică judecătorul trebuie să confrunte fiecare lege penală aplicabilă (cea veche și cea nouă) cu faptele specifice cauzei, cu scopul de a stabili care ar trebui să fie pedeapsa în cazul în care se aplică fie legea veche, fie cea nouă.
După stabilirea pedepselor care rezultă din legile aplicabile și în lumina faptelor cauzei, trebuie să se aplice legea care este efectiv cea mai favorabilă acuzatului." Totodată, "pentru a stabili care este lex mitior în temeiul art. 7 paragraful 1 din Convenție, trebuie să se procedeze, de asemenea, la o comparație globală a regimului represiv al fiecăreia din legile penale aplicabile în cazul acuzatului (metoda comparației globale).
Asa fiind, Curtea retine că legea penală favorabilă în cazul inculpatului este legea penală veche, respectiv art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 deoarece sub aspectul modalitatii de individualizare a executării pedepsei oferă conditii mai blânde decât actuala reglementare.
Față de incidența circumstanțelor atenuante, Curtea concluzionează că este nejustificată reținerea acestora
Retinerea circumstantelor atenuante este atributul exclusiv al instanței de judecată, care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la toate circumstanțele comiterii faptei și să aibă în vedere și consecintele acesteia. Totodată, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
Astfel, „conduita bună”, în sensul art. 74 alin. 1lit. a V.C.pen., presupune, între altele, absența antecedentelor penale (conditie neîndeplinită deoarece inculpatul a mai fost condamnat pentru comiterea unor infractiuni intenționate); „stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) V.C. pen., nu se regăsește în prezenta cauză deoarece infractiunea este una de pericol, iar inculpatul l-a determinat pe martorul Sâmărtean P. M. să facă declaratii contrare realitătii, menite a-l disculpa ; „atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) V.C. pen., nu se regăseste dat fiind faptul că s-a sustras de la urmărirea penală si de la judecată.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, se impune a sublinia că natura, durata sanctiunilor si modalitatea de executare trebuie privite din perspectiva art. 3 din Legea nr. 254/2013., referitor la pedeapsă și scopul acesteia.
Potrivit textului legal indicat, scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni trebuie să se realizeze nu doar pentru cel căruia i se aplică o pedeapsă care este menită să asigure constrângerea și reeducarea inculpatului (așa numita “prevenție specială”), ci și pentru ceilalți destinatari ai legii penale- care sub amenințarea cu pedeapsa prevăzută în norma penală își conformează conduita socială la exigențele acesteia (așa numita “prevenție generală”). Scopul imediat al pedepsei se realizează prin funcția de constrângere a pedepsei (care implică o privațiune de drepturi la adresa inculpatului), funcția de reeducare (care implică înlăturarea deprinderilor antisociale ale inculpatului), dar și prin funcția de exemplaritate a pedepsei, care are ca scop determinarea altor posibili subiecți de drept penal să evite săvârșirea de noi infracțiuni, datorită consecințelor la care se expun.
Curtea retine că raportat la persoana inculpatului – care posedă antecedente penale, fiind definitiv condamnat pentru fapte vizând traficul de droguri si care a recunoscut comiterea faptei, dar a încercat să diminueze propria contributie si să se sustraga răspunderii penale, dimensiunea fenomenului infracțional și așteptările membrilor comunității în care s-au comis faptele de la sistemul justiției penale ca sistem de reacție împotriva faptelor antisociale săvârșite, precum si gravitatea faptei supuse judecății reliefata în parcurgerea unei distante reduse, aplicarea pedepsei închisorii este o sanctiune corespunzătoare.
Ca atare, prin raportare la sistemul general de valori consacrat în societate, pentru a asigura prin hotărârea pronunțată restabilirea echilibrului între interesul social general și dreptul fiecărei persoane Ia un proces echitabil, aplicarea pedepsei de 1 an închisoare se prefigurează ca fiind justificată si proportională.
Corespunde adevărului că inculpatul posedă loc de muncă si se bucură de referinte pozitive, însă aceste aspecte nu sunt suficiente pentru a conchide asupra lipsei de importanta si de pericol social al faptei, Curtea constatând însă că aceste elemente au fost valorificate corespunzător în procesul de individualizare a pedepsei.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, în prezenta cauză, instanța a reținut corect că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale a inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a si lit. b V.C.pen, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice activități ce presupun responsabilitate civică, încrederea publică sau exercițiul autorității- motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei aplicate.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză, iar sentinta atacată se va mentine în totalitate ca fiind legală si temeinică.
Potrivit art. 275 al. 2 C.proic.pen. se va obliga apelantul sa plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul G. A. R., împotriva sentinței penale nr. 47 din 16.01.2015 a Judecătoriei Cluj-N..
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 31 martie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. H. I. M.
GREFIER,
L. C.
Dact.L.H../S.M
4 ex./03.05.2015
Jud.fond. A. B. B.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 457/2015. Curtea de... | Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr.... → |
|---|
