Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 339/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 339/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 5446/337/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.339/A/2015
Ședința publică din data de 9 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. Ș. - judecător
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR – V. T.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul L. Z. împotriva sentinței penale nr.338 din 17 decembrie 2014 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat prev.și ped.de art.335 al.2 C.pen., cu aplic.art.5 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul L. Z. asistat de apărător ales av.B. R. din cadrul Baroului S., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul L. Z. arată că își menține apelul declarat de către apărătorul său ales.
Apărătorul ales al inculpatului L. Z. depune la dosar motivele privind apelul declarat de inculpat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul ales al inculpatului L. Z. solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea în parte a sentinței atacate și, în consecință, în baza art.396 al.4 C.pr.pen., a se dispune amânarea aplicării pedepsei în locul modalității de executare pronunțată de prima instanță, respectiv suspendare condiționată.
În susținerea apelului arată că prima instanță a optat pentru reținerea legii penale mai favorabile dispozițiile vechiului cod penal, apreciind că dispozițiile prev.de art.81 și urm. C.pen. ar fi mai favorabile prin prisma lipsei unor obligații care se regăsesc în art.85 NCP. Comparând modalitățile de executare a pedepsei, instanța a ajuns la concluzia că disp.art.81 C.pen. ar fi mai favorabile.
Consideră că disp.art.83-90 N.C.P. sunt mai favorabile inculpatului deși art.85 al.1 C.pen., prevede măsuri obligatorii iar art.85 al.2 C.pen., prevede măsuri care pot fi luate de instanță.
Având în vedere că termenul de supraveghere este mai mic decât termenul de încercare prev.de art.82 vechiul C.pen. precum și disp.art.86 vechiul C.pen., care prevăd că în cazul suspendării condiționate în cazul în care s-a împlinit termenul de încercare și cel în cauză nu a mai săvârșit alte infracțiuni, este reabilitat de drept, pe gând disp.art.90 din actualul C.pen., referitor la amânarea aplicării pedepsei prevăd că cel față de care s-a luat măsura amânării pedepsei nu suferă nici un fel de incapacități, decăderi sau interdicții ce decurg din săvârșirea infracțiunii.
Ca atare, apreciază că legea penală mai favorabilă este legea nouă, respectiv art.83 N.C.P.
Solicită a se avea în vedere că pericolul pe care-l prezintă persoana inculpatului este mult mai scăzut decât pericolul pe care-l prezintă cel care conduce un autoturism sub influența băuturilor alcoolice. De asemenea, arată că inculpatul este șofer profesionist fiind conducător auto pe camion, este la prima confruntare cu legea penală, a recunoscut și regretat fapta comisă, la dosar există numeroase caracterizări privind persoana inculpatului, astfel că amânarea aplicării pedepsei este suficientă pentru realizarea funcțiilor și scopului pedepsei.
În consecință, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că raționamentul instanței de fond este corect iar raționamentul apărării se referă la elemente care fie nu au suport în textele de lege, fie sunt total înafara discuției care ar trebui purtate pe baza acestei spețe.
Conduita inculpatului, raportat la cele 16 sancțiuni contravenționale, denotă fapte semnificative din perspectiva pericolului care conduc instanța la concluzia unui anumit grad de periculozitate socială a inculpatului.
Prin urmare, consideră că raționamentul în cauză nu este în a compara disp.art.81 vechiul C.pen., cu cel al art.83 N.C.P pentru că nu aceasta este logica argumentației instanței și nici cea care ar trebui avută în vedere.
În consecință, solicită menținerea în întregime a hotărârii primei instanțe ca efect a respingerii apelului declarat de inculpat.
Inculpatul L. Z. având ultimul cuvânt solicită admiterea apelului arătând că este șofer profesionist și își întreține singur familia.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 33 din 17 decembrie 2014 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Z., în temeiul art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 C.proc.pen.a fost condamnat inculpatul L. Z., fiul lui T.-I. și O., născut la data de 12.01.1977 în ., domiciliat în mun. Z., bulevardul M. Viteazul, nr.69, ., ., posesor CI . nr._, eliberat de SPCLEP Z. la data de 11.01.2011, CNP_, cetățenie română, studii medii, fără loc de muncă și necăsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având exercitarea dreptului de a conduce suspendată.
În temeiul art. 71 alin. 1 C.pen. din 1968 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b C.pen. din 1968 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.81 C.pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, stabilit în condițiile art.82 C.pen. din 1968.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen. din 1968 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate pe durata suspendării executării pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen. din 1968 privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.
În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 2392/P/2013 din 19.09.2014, întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Z., a fost trimis în judecată inculpatul L. Z. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată prevăzută de art. 335 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen., reținându-se în esență că la data de 12.10.2013 în jurul orei 00:50 inculpatul a condus autoturismul marca BMW cu nr._ pe drum public în jud. S., în condițiile în care avea exercitarea dreptului de a conduce suspendată.
Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile inculpatului, declarații de martori, proces verbal, suport magnetic tip CD, înscrisuri.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de 23.09.2014 sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 27.10.2014, definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
În cursul judecății, la termenul din data de 03.12.2014, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a solicitat, iar după ascultarea sa conform art. 375 alin. 1 C.proc.pen., instanța a încuviințat soluționarea cauzei potrivit procedurii recunoașterii de vinovăție.
Analizând probele administrate în faza de urmărire penală, instanța a reținut aceeași situație de fapt ca în actul de sesizare, respectiv:
La data de 12.10.2013, în jurul orei 00:50, echipajul de poliție rutieră aflat în exercitarea serviciului de supraveghere și control al traficului rutier, pe bulevardul M. Viteazul din municipiul Z., a observat autoturismul marca BMW, cu număr de înmatriculare_, care s-a pus în mișcare din stația de alimentare carburanți “Petrom”. Pe motiv că dețineau indicii potrivit cărora conducătorul autoturismului, pe care l-au observat și recunoscut în momentul în care s-a urcat la volan, avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce, au procedat la oprirea acestuia, poziționând autospeciala poliției perpendicular pe sensul de mers centru-gară. Conducătorul auto nu a oprit la semnalele regulamentare ale organelor de poliție, ci a ocolit echipajul și și-a continuat deplasarea, echipajul de poliție trecând la urmărirea acestuia, folosind semnalele acustice și luminoase, fără a reuși însă să îl oprească, aspect ce rezultă atât din declarația numitei R. F.-M., din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, cât și din declarația numitului B. I.-V., agentul de poliție ce se afla în echipajul de poliție care a urmărit inculpatul la data faptei. Potrivit declarației acestuia din urmă, echipajul de poliție a urmărit inculpatul de la stația Peco de pe . Z. până în zona centurii ocolitoare de la ieșirea din Z. spre Hereclean, fără a reuși să îl oprească.
În cauză s-au efectuat verificări privind identificarea proprietarului autoturismului marca BMW, cu număr de înmatriculare_, în urma cărora s-a stabilit că proprietar, în baza de date, figurează numita Pusok G., care este decedată din data de 18.12.2012. În data de 15.10.2013 a fost înaintată la stația peco Petrom Z., situată pe .. 107-109, adresa nr._, prin care s-a solicitat înregistrarea video din data de 12.10.2013, intervalul orar 00:05-00:30. Din imaginile puse la dispoziție se observă autoturismului marca BMW, cu număr de înmatriculare_, care intră în stația peco la ora 00:14:02, de la volan coboară o persoană de sex masculin după a cărei fizionomie poate fi identificat inculpatul L. Z., care, după ce alimentează, se urcă la volan și părăsește stația peco la ora 00:21:32. În autoturism nu se observă pasageri.
Cu ocazia verificării în baza de date DEAPABD a conducătorilor auto, s-a constatat că L. Z. figurează cu permisul de conducere suspendat pe perioada 06.09._14, aspect ce rezultă și din adresa nr._ din 12.11.2013 a Inspectoratului de Poliție Județean S., Serviciul Rutier. Măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 118 zile a fost dispusă conform art. 102 alin. (3) lit. e) și art. 118 alin. (4) și (5) din O.U.G. nr. 195/2002, aspect care i-a fost adus la cunoștință, inculpatul primind dispoziția pe bază de semnătură, la data de 22.08.2013.
Pe tot parcursul cercetărilor, inculpatul a refuzat să coopereze cu organele de poliție și nu a recunoscut săvârșirea faptei. Fiind citat la Poliția Municipiului Z. pentru audierea cu privire la cele constatate, în data de 15.10.2013, inculpatul a declarat că nu știe nimic cu privire la cele constatate în data de 12.10.2013. Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii în fața instanței de judecată la termenul din 03.12.2014.
În ceea ce privește încadrărea juridică, instanța a constatat că în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a Codului de procedură penală, pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.
Față de decizia Curții Constituționale a României nr. 265/2014, publicată în Monitorul Oifical al României la data de 20 mai 2014, modalitatea de determinare a legii penale mai favorabile va fi efectuată având în vedere legea în ansamblu și nu instituțiile de drept penal autonome.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă a închisorii prevăzute de cele două legi succesive, instanța a constatat că nu există nicio diferență, neputând fi identificată o lege mai favorabilă din această perspectivă. Continuând analiza în scopul identificării legii globale mai favorabile inculpatului, instanța a avut în vedere inculsiv modalitățile de individualizare a executării pedepsei, apreciind, în situația concretă a inculpatului, apare favorabilă vechea reglementare. Pentru considerentele ce s-au expus cu ocazia individualizării pedepsei, instanța aapreciat că nu se poate pune problema unei amânări a aplicării pedepsei față de gravitatea faptei comise de inculpat și modalitatea de săvârșire, și în plus, chiar și în cazul amânării aplicării pedepsei, față de formele de suspendare a executării pedepsei prevăzute de vechiul cod penal, există obligații ce s-ar impune inculpatului ce atrag reținerea caracterului favorabil al legii vechi.
Prin urmare, instanța, în temeiul art. 5 C.pen. s-a reținut că este favorabilă inculpatului incriminarea prevăzută de legislația anterioară actualului Cod penal, astfel că inculpatul a fost condamnat în temeiul dispozițiilor art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, cu aplicarea celorlalte instituții de drept penal din Codul penal din 1968.
În drept, fapta inculpatului L. Z. constând în aceea că, la data de 12.10.2013 în jurul orei 00:50 a condus autoturismul marca BMW cu nr._ pe drum public în jud. S., în condițiile în care avea exercitarea dreptului de a conduce suspendată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată prevăzută de 86 alin. 2 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 5 C.pen.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 s-a realizat prin activitatea inculpatului care, deși avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce, s-a deplasat pe drumul public, conducând autovehiculul marca BMW cu nr. de înmatriculare_ . Urmarea imediată, ca element al laturii obiective, este prezumată de lege, astfel că este suficientă stabilirea săvârșirii de către inculpat a faptei incriminate de lege pentru a subînțelege starea de pericol pentru siguranța traficului rutier și pietonal, stare de pericol generată de conduita ilicită a inculpatului. Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, fiind vorba de o infracțiune de pericol.
În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție în modalitate prevăzută de art. 19 alin. 1 lit. b) C.pen. din 1968, respectiv intenție indirectă, întrucât a avut reprezentarea consecințelor acțiunii sale și a acceptat că astfel pune în pericol siguranța circulației, chiar dacă nu a urmărit producerea ei.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 386 alin. 1 C.proc.pen., întrucât fapta există, a fost săvârșită de către inculpat și constituie infracțiune, instanța a dispus condamnarea inculpatului L. Z. pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen. din 1968, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Cu privire la circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunii, instanța a reținut că fapta inculpatului privită izolat ar putea fi văzută ca o faptă ce nu denotă un pericol social foarte ridicat, se observă că inculpatul nu a oprit la semnalele echipajului de poliție și a fost urmărit de aceștia, neputând fi oprit, îngreunând astfel cercetările penale ale organelor de poliție, care au fost nevoite să ridice înregistrările video de la stația peco, în lipsa identificării în scris a inculpatului la momentul constatării faptei. Și modul de identificare a inculpatului prezintă importanță, inculpatul fiind cunoscut de organele de poliție pentru încălcarea în tercut a regulilor în materie rutieră.
În ceea ce privește persoana inculpatului, acesta este în vârstă de 38 de ani, are studii medii, nu are loc de muncă sau ocupație (inculpatul a depus la dosar o declarație de intenție de angajare în funcția de conducător auto pe camion, transport mărfuri), și nu este cunoscut cu antecedente penale. Din examinarea fișei de evidență auto a inculpatului rezultă că acesta a fost sancționat contravențional de multe ori pentru nerespectarea regulilor în materie rutieră, dovedind astfel o perseverență mare în săvârșirea de fapte contrare reglementărilor din domeniul rutier, și un pericol concret pentru siguranța în trafic. Instanța a constatat că inculpatul este integrat social, raportat la caracterizările depuse de acesta la dosar, însă acest lucru nu poate diminua gravitatea faptei având în vedere atitudinea inculpatului la momentul urmăririi sale în trafic, dar și perseverența sa în nerespectarea regulilor în trafic.
Față de criteriile expuse anterior instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un grad de pericol social mediu. Lipsa antecedentelor penale și recunoașterea faptei în fața instanței nu au relevanța și consistența circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C.pen. din 1968.
În acest sens, instanța a subliniat că împrejurările prevăzute de art. 74 C.pen. din 1968 nu au caracter obligatoriu, ci pot fi reținute doar dacă ele reduc în asemenea măsură gravitatea faptei sau îl caracterizează în asemenea măsură pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse între limitele speciale, satisface în concret imperativul justei individualizări a pedepsei.
Or, în cauză, lipsa antecedentelor penale nu atenuează cu nimic starea de pericol creată prin săvârșirea infracțiunii. De aceea, lipsa antecedentelor penale și atitudinea de colaborare cu organele de urmărire penală nu constituie circumstanțe atenuante, dar vor reprezenta criteriile de apreciere în dozarea pedepsei între limitele prevăzute de lege.
În consecință, instanța a apreciat că pentru prevenirea săvârșirii de noi fapte penale și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, este necesară aplicarea unei pedepse orientate spre minim de 6 luni închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a considerat că având în vedere că pedeapsa principală aplicată inculpatului nu depășește 3 ani închisoare, iar acesta nu a mai fost condamnat anterior, ținând seama de vârsta și gradul de educație, de faptul că este integrat social, precum și de atitudinea procesuală avută de la momentul comiterii faptei până în prezent, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate a inculpatului, pronunțarea condamnării constituind un avertisment ce îl va determina să nu mai săvârșească infracțiuni.
Instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută de art. 81 C.pen. din 1968.
Prin urmare, potrivit art. 81 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 C.pen., instanța a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii, pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 C.pen. din 1968.
În ceea ce privește pedepsele complementare și accesorii, conform art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Având în vedere că a fost stabilită în prezenta cauză lege mai favorabilă Codul penal din 1968, potrivit art. 71 alin. 1 din acest act normativ, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a doua și lit. b) C.pen. din 1968 pe durata executării pedepsei principale, iar în temeiul art. 71 alin. 5 C.pen. din 1968 va s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Instanța a atras atenția inculpatului că acest mod de individualizare a executării pedepsei implică, corelativ, revocarea suspendării sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în regim penitenciar, dacă va săvârși din nou vreo infracțiune.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.pen., inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul L. Z. solicitând instanței de control judiciar, admiterea căii de atac promovate, a se constata că în mod eronat instanța fondului a reținut ca lege penală mai favorabilă dispozițiile vechiului Cod penal, în contextul în care acesta îndeplinește toate cerințele legale pentru a se dispune fată de el amânarea aplicării pedepsei care ar fi o soluție mult mai oportună.
Inculpatul și-a manifestat acordul de a presta o muncă nerenumerată în folosul comunității, este integrat în societate, are o vârstă tânără, este conducător auto profesionist.
În opinia apărătorului ales al inculpatului instituția amânării aplicării pedepsei este una nouă în legislația penală din România, astfel încât nu are corespondent în Codul penal din 1969. Problema legii penale mai favorabile se poate pune în cazul în care comparăm aceste dispoziții cu cele referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei, prevăzută de art. 81 și următoarele din Codul penal 1969, instituție care nu se mai regăsește în actuala legislație penală.
Comparând durata termenului de încercare din vechea reglementare cu durata termenului de supraveghere ce se dispune în cadrul amânării aplicării pedepsei, se poate observa că noua reglementare este mai favorabilă.
Principalul motiv pentru care consideră că instituția amânării aplicării pedepsei este mai favorabilă decât instituția suspendării condiționate a executării pedepsei este reprezentat de efectele amânării aplicării pedepsei.
Spre deosebire de vechea reglementare, în situația dispunerii amânării aplicării pedepsei, persoanei față de care s-a dispus această soluție nu i se mai aplică nicio pedeapsă și nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită.
În comparație cu existența unor obligații care ar putea fi dispuse în sarcina clientului său în cazul dispunerii amânării aplicării pedepsei față de inexistența unor astfel de obligații în cadrul instituției suspendării condiționate a executării pedepsei, efectele cu mult mai favorabile ale noii reglementări duc la concluzia certă că, raportat la legea penală mai favorabilă, noua reglementare este mai favorabilă în prezenta speță.
Legea penală mai favorabilă nu trebuie apreciată în mod abstract ci trebuie analizată în concret, raportat la circumstanțele fiecărui inculpat în parte. Astfel, având în vedere efectele amânării aplicării pedespei și faptul că inculpatul L. Z. a depus la dosarul cauzei o oferă de angajare în funcția de conducător auto pe camion, transport marfă, noua reglementare îi este mult mai favorabilă acestuia, având în vedere că nu s-ar mia dispune anularea permisului de conducere, putând astfle să își exercite în mod eficient dreptul la muncă.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat, și a dispozițiilor art. 417 și următoarele Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Instanța fondului, constatând că în faza de urmărire penală, au fost administrate în condiții de legalitate, probe suficiente din care rezultă dincolo de orice dubiu vinovăția inculpatului L. Z. având în vedere și poziția procesuală exprimată de acesta, în ședința publică din data de 3 decembrie 2014 când, în mod neechivoc, a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței și dorește să fie judecat doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care nu le contestă și a înscrisurilor prezentate a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 396 alin 10 CPP.
Astfel, din probele administrate în faza de urmărire penală, respectiv din:declarația inculpatului, depozițiile martorilor R. F. M. și B. I. V., din procesul-verbal existent la fila 7 d.u.p., din adresa nr._/11 noiembrie 2013 a IPJ S.-Serviciul Rutier, precum și din fișa de cazier auto a inculpatului și imaginile preluate de la camerele video din zona pompelor de alimentare a stației Petrom de pe . Municipiul Z., rezultă dincolo de orice dubiu că inculpatul în data de 12 octombrie 2013, a condus pe drumurile publice un vehicul, deși avea dreptul de a conduce suspendat începând cu data de 6 septembrie 2013, până la data de 1 ianuarie 2014.
Contrar criticilor formulate de inculpat, instanța fondului în mod corect a identificat ca lege penală mai favorabilă dispozițiile vechiului Cod penal.
Așa cum a sesizat și apărătorul ales al inculpatului aprecierea legii penale mai favorabile nu se face la modul abstract, ci în concret raportat la datele cauzei aflate pendinte.
Instituția suspendării condiționate a executării pedepsei nu mai este prevăzută de NCP, însă nu este posibilă și nici permisă compararea acestei instituții, cu instituția amânării aplicării pedepsei deoarece în situația celei dintâi se aplică o pedeapsă care este suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare, în timp ce în cazul celei de a doua se apreciază de către instanță că se poate amâna aplicarea unei pedepse pe o durată determinată.
Sunt instituții de drept material fundamental diferite și de aceea ele nu pot fi comparate.
Consecințele suspendării condiționate din vechiul Cod penal sunt vădit mai favorabile din punct de vedere penal inculpatului decât amânarea aplicării pedepsei, însă această discuție este superfluă în condițiile în care instanța a apreciat că în această cauză este necesară aplicarea unei pedepse.
Or, în acest context nu pot fi comparate cele două instituții și analizate prin prisma legii penale mai favorabile pentru argumentele expuse anterior.
În situația în care instanța apreciază că raportat la gravitatea concretă a faptei dedusă judecății, la împrejurările în care aceasta a fost comisă, la persoana inculpatului, la conduita anterioară a acestuia și în fața organelor judiciare, se impune aplicarea unei pedepse atunci comparația trebuie făcută între reglementări care vizează acest aspect din vechiul Cod penal și din noul Cod penal, ori ar fi în această situație de comparat suspendarea condiționată sau eventual suspendare sub supraveghere reglementată de vechiul Cod penal cu suspendarea sub supraveghere reglementată de NCP.
În acest context, evident legea penal mai favorabilă este VCP care prevede posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei, motiv pentru care criticile formulate de apărătorului ales al inculpatului sunt vădit nefondate.
Instanța de control judiciar constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată atât sub aspectul cuantumului - 6 luni închisoare - cât și sub aspectul modalității de individualizare a executării pedepsei.
Instanța s-a orientat spre minimul special prevăzut de lege, având în vedere circumstanțele concrete de comitere a faptei, gradul de pericol social concret a acesteia, persoana inculpatului și probele depuse de acesta, în circumstanțiere.
Apreciem și noi că pedeapsa aplicată inculpatului își va atinge scopul chiar fără executarea efectivă a acesteia, constatându-se totodată întrunite cerințele imperative ale art. 81 din VCP.
Pentru toate cele expuse anterior, constatând că nu există motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatului, în baza art 421 pct 1 lit b CPP, conform dispozitivului.
Cu consecința obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul L. Z. – domic. în Z., ..69, ., . - împotriva sentinței penale nr. 338 din 17.12.2014 a Judecătoriei Z..
Obligă inculpatul să plătească 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 9 martie 2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
M. ȘORTANANA C.
GREFIER
M. B.
Red. M.Ș./M.N.
4 ex./16.03.2015
Jud.fond.-C. B.
| ← Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 341/2015. Curtea de... | Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 392/2015. Curtea... → |
|---|
