Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 330/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 330/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 11302/182/2014
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 8428
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 330/A/2015
Ședința publică de la 5 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – V. G.
JUDECĂTOR - M. R.
GREFIER - A. B. H.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost reprezentat prin procuror – A. S.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul R. BRĂDUȚ F. împotriva sentinței penale nr.47 din 15.01.2015 a Judecătoriei Baia M., pronunțată în dosarul nr._, în care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia M. dat în dosarul de urmărire penală nr. 4361/P/2014, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prev de art. 233 Cod penal, art. 234 alin.1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. Brăduț F., în stare de deținere, asistat de avocat desemnat din oficiu B. A. R. din Baroul Cluj, cu împuternicire la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că inculpatul R. Brăduț F. menține apelul formulat împotriva sentinței penale nr.47 din 15.01.2015 a Judecătoriei Baia M. și este de acord să fie asistat de avocatul desemnat din oficiu.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul asupra apelului inculpatului.
Avocatul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, în principal, achitarea inculpatului R. Brăduț F. în temeiul art. 396 al.5 rap. la art.16 al.1 CPP, întrucât inculpatul nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa.
În susținerea acestei solicitări, arată că inculpatul nu se face vinovat de comiterea faptei deduse judecății astfel că solicită a se dispune achitarea acestuia, suma de 7 lei și telefonul mobil fiind date de către partea vătămată fără exercitarea unor acte de violență de către inculpat asupra acesteia.
În subsidiar, solicită ca la reindividualizarea pedepsei să se dispună aplicarea unei pedepse îndreptată spre minim, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere conform art.91 CP, pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului fiind prea mare în raport cu gravitatea faptei.
Mai solicită a se reține circumstanțele atenuante constând în cuantumul mic al prejudiciului, faptul că acesta a fost recuperat și împrejurarea că inculpatul a depus eforturi pentru a înlătura consecințele infracțiunii. Reținând aceste aspecte, solicită a se reduce limitele de pedeapsă cu o treime.
Reprezentanta Ministerului Public arată că în sarcina inculpatului a fost reținută comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată conform art. 233 Cod penal, art. 234 din Nou Cod penal, fapta fiind comisă în data de 28.09.2014. Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, ci a arătat că într-adevăr a luat telefonul părții vătămate, însă nu a lovit-o. În cauză, s-a dovedit că inculpatul era însoțit de un băiat, că nu au avut niciun motiv ca să acosteze partea vătămată și să-i ceară telefonul, că a amenințat-o și că în aceste condiții a primit telefonul. Concomitent acțiunii inculpatului, cealaltă persoană a lovit partea vătămată. Prin urmare, au fost exercitate acțiuni concomitente de luare și lovire a părții vătămate, astfel că în mod corect a fost reținută infracțiunea de tâlhărie.
De asemenea, declarația părții vătămate se coroborează cu declarația martorului C. C., în speță fiind vorba despre o parte vătămată minoră, care se afla pe stradă și care în condițiile descrise mai sus a fost victima infracțiunii de tâlhărie. Apreciază că nu există motive pentru a se dispune achitarea inculpatului, probele de la dosar fiind în sensul vinovăției acestuia, astfel că solicită a se respinge ca nefondat apelul inculpatului și a se dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul R. Brăduț F., având ultimul cuvânt, regretă fapta și solicită reducerea pedepsei.
CURTEA
Prin sentința penală nr.47/15.01.2015 a Judecătoriei Baia M., în baza art. 233 Cod penal, rap. la art. 234 lit. d cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a, art. 76 alin. 1, art. 41 alin. 1 și art. 43 alin. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul R. Brăduț F., născut la data de 05.03.1990 în Baia M., jud. Maramureș, CNP_, fiul lui Brăduț F. și Z. E., cetățenia română, starea civilă - necăsătorit, studii: 4 clase, ziler la săpat șanțuri, cu domiciliul în U., . B, jud. Maramureș, recidivist, în prezent aflat în Penitenciarul G., la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestului preventiv de la 07.10.2014 la zi.
În baza art. 399 alin. 1 Cod de procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive dispusă față de inculpat prin Încheierea penală nr. 2285/08.10.2014 a Judecătoriei Baia M..
S-a constatat că persoana vătămată B. I. V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 112 alin. 1 lit. e Cod penal, s-a confiscat de la inculpat suma de 7 lei.
În baza art. 274 alin. 1 cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 de lei, urmând ca onorariile apărătorilor din oficiu să fie achitate din fondurile Ministerului Justiției după cum urmează:200 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului în cursul urmăririi penale către av. P. C.;150 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al persoanei vătămate în cursul urmăririi penale către av. H. R.;200 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului în cursul judecății către av. D. M. R.;150 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al persoanei vătămate în cursul judecății către av. C. A. A..
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în data de 28.09.2014, în jurul orei 0100, în timp ce se deplasa împreună cu martorul C. C. M. pe . B. I. V., minor în vârstă de 16 ani, în dreptul complexului comercial „Center”, a observat că din sens opus se apropia inculpatul R. Brăduț F., împreună cu o persoană de sex masculin, neidentificată.
Martorul C. C. M. îl cunoștea din vedere pe inculpat și a dat mâna cu acesta și cu persoana care îl însoțea, persoana vătămată B. I. V. apropiindu-se, cu intenția de a da și el mâna cu ei.
Persoana neidentificată care îl însoțea pe inculpat a lovit-o pe persoana vătămată B. I. V. cu pumnul în piept, deranjat că nu a dat mâna cu ei de la început, moment în care, inculpatul R. Brăduț F. a prins-o pe persoana vătămată B. I. V. de mâna dreaptă și în timp ce o ținea i-a cerut telefonul, amenințându-l că o să îl taie și o să îl „umfle de pumni”.
Martorul C. C. M. a intervenit și i-a cerut inculpatului să o lase în pace pe persoana vătămată B. I. V., motiv pentru care persoana care în însoțea pe inculpat i-a aplicat o lovitură cu palma peste față.
Persoana vătămată B. I. V. a ezitat câteva clipe, iar persoana neidentificată i-a aplicat o lovitură cu pumnul la nivelul feței, fapt care a determinat-o pe persoana vătămată B. I. V. să îi dea inculpatului telefonul său mobil marca HTC Magic, pe care acesta l-a pus în buzunar, după care inculpatul R. Brăduț F. a căutat în buzunarele persoanei vătămate B. I. V. și i-a luat suma de 7 lei, pe care a găsit-o asupra sa. Când a scăpat din mâna inculpatului, persoana vătămată B. I. V. a fugit, fiind urmărit de cei doi pe .> În data de 04.10.2014, în timp ce se afla la locul de muncă, la ghișeu la Gara CFR Baia M., o persoană de sex feminin i-a restituit martorei B. M., mama persoanei vătămate B. I. V., telefonul mobil marca HTC Magic, sustras de la persoana vătămată.
Telefonul mobil a fost restituit persoanei vătămate care nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În drept, fapta inculpatului R. Brăduț F., constând în aceea că în data de 28.09.2014, în jurul orei 0100, împreună cu o persoană neidentificată până în prezent, a exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate minore B. I. V., pe care inculpatul a deposedat-o de telefonul mobil marca HTA Magic și de suma de 7 lei, constituie infracțiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 Cod penal, art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.
Instanța a constatat că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa arătând că persoana vătămată i-a dat telefonul mobil despre care anterior îi spusese că este descărcat pentru a da un telefon și suma de 7 lei pentru a avea bani de drum, fără ca asupra acesteia să fi fost exercitate acte de violență. Declarația inculpatului nu este însă confirmată de nici un mijloc de probă administrat în cauză.
Astfel, persoana vătămată susține că inculpatul l-a amenințat că îl bate și îl taie în momentul în care aceasta i-a spus că telefonul mobil pe care i-l ceruse pentru a suna acasă este descărcat. A mai arătat persoana vătămată că dat telefonul mobil inculpatului în contextul în care fusese amenințat de acesta din urmă iar prietenul său fusese lovit pe persoana necunoscută care îl însoțea pe inculpat, fiind astfel evidentă starea de temere sub imperiul căreia persoana vătămată minoră a predat bunul (fila 50 din dosarul instanței).
În ceea ce privește suma de bani, persoana vătămată a arătat că aceasta i-a fost luată din buzunar de către inculpatul care îl ținea de haine.
Martorul audiat în cauză a susținut de asemenea că inculpatul i-a cerut telefonul mobil persoanei vătămate după ce a amenințat-o pe aceasta din urmă că o va bate și a luat telefonul deși persoana vătămată îi adusese la cunoștință împrejurarea că este descărcat. Același martor a declarat că inculpatul a luat banii din buzunarul persoanei vătămate (fila 67 din dosarul instanței).
Din declarațiile martorului ocular și ale persoanei vătămate instanța reține că aceasta din urmă a dat telefonul mobil inculpatului după ce acesta a amenințat-o și că nu a existat un consimțământ în sensul predării sumei de bani.
Infracțiunea de tâlhărie a fost săvârșită de inculpat printr-o acțiune de luare a unor bunuri mobile din patrimoniul persoanei vătămate fără a avea un consimțământ din partea acesteia și în contextul în care inculpatul a amenințat că o va bate, amenințare de natură să-i producă o temere persoanei vătămate de 16 ani care a văzut cum persoana care îl însoțea pe inculpat a aplicat o lovitură martorului, iar inculpatul îl ținea de haine.
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea a fost săvârșită de inculpat cu intenție directă, acesta urmărind însușirea unor bunuri care nu-i aparțineau prin utilizarea de amenințări.
Urmarea imediată a fost cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul persoanei vătămate, prejudiciu care a fost parțial reparat prin restituirea telefonului mobil.
La individualizarea și dozarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită (pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani), împrejurările săvârșirii faptei (prin utilizarea de amenințări, inculpatul aluat un telefon mobil și suma de 7 lei de la persoana vătămată, minor în vârstă de 16 ani, pe timp de noapte), cuantumul prejudiciului cauzat (inclusiv împrejurarea că ulterior săvârșirii infracțiunii inculpatul a depus eforturi pentru a repara prejudiciul – împrejurarea care a fost reținută ca și circumstanță atenuantă potrivit art. 75 alin. 2 lit. a ), dar și persoana inculpatului.
Astfel instanța a constatat că potrivit fișei de cazier judiciar, prin sentința penală nr. 242/18.02.2010 a Judecătoriei Baia M., definitivă prin decizia penală nr. 115/A din 03.06.2010 a Tribunalului Maramureș, inculpatul a fost condamnat în minorat la pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 2 ani, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de tâlhărie, termenul de încercare fiind împlinit la data săvârșirii infracțiunii care face obiectul prezentei cauze.
Instanța a mai constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunea care formează obiectul prezentului dosar în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 41 alin. 1 Cod penal, față de pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2492/12.11.2012 a Judecătoriei Baia M., definitivă prin decizia penală 14/R/07.01.2013 a Curții de Apel Cluj, pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală (1 an închisoare) și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice
(1 an și 4 luni închisoare), inculpatul fiind arestat la data de 20.08.2012 și liberat condiționat la data de 22.10.2013 cu un rest neexecutat de 58 de zile.
În prezenta cauză sunt pe cale de consecință incidente atât circumstanțe atenuante cât și cauze de agravare, instanța constatând că potrivit dispozițiilor art. 78 alin. 3 Cod penal, când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin. (2).
În aplicarea acestor dispoziții legale, limitele de pedeapsă prevăzute de lege au fost reduse cu o treime potrivit art. 76 alin. 1 cod penal, după care, au fost aplicate dispozițiile art. 43 alin. 5 Cod penal care sancționează recidiva postexecutorie stabilind că limitele de pedeapsă se majorează cu jumătate.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 233 Cod penal, rap. la art. 234 lit. d cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a, art. 76 alin. 1, art. 41 alin. 1 și art. 43 alin. 5 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul R. Brăduț F., la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestului preventiv de la 07.10.2014 la zi.
În baza art. 399 alin. 1 Cod de procedură penală, a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpat prin Încheierea penală nr. 2285/08.10.2014 a Judecătoriei Baia M., apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive subzistă în contunuare și impun privarea de libertate a inculpatului.
A constatat că persoana vătămată B. I. V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 112 alin. 1 lit. e Cod penal, a confiscat de la inculpat suma de 7 lei sustrasă de la persoana vătămată și nerestituită acesteia.
În baza art. 274 alin. 1 cod de procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 800 de lei, urmând ca onorariile apărătorilor din oficiu să fie achitate din fondurile Ministerului Justiției după cum urmează: 200 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului în cursul urmăririi penale către av. P. C.; 150 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al persoanei vătămate în cursul urmăririi penale către av. H. R.; 200 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului în cursul judecății către av. D. M. R.; 150 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al persoanei vătămate în cursul judecății către av. C. A. A..
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal, inculpatul, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea apelului său, inculpatul a învederat faptul că se impune achitarea sa întrucât nu se face vinovat de comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa, persoana vătămată fiind cea care i-a predat inculpatului suma de 7 lei și telefonul mobil, fără ca acesta să exercite acte de violență asupra persoanei vătămate. În subsidiar, s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, raportat la gradul de pericol social redus al faptei comise.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
În urma administrării în condiții de legalitate și loialitate a unui vast probatoriu și a analizei atente și detaliate a acestuia, instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea.
Astfel, se constată pe deplin dovedită vinovăția inculpatului care în data de 28.09.2014, în jurul orei 0100, împreună cu o persoană neidentificată până în prezent, a exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate minore B. I. V., pe care inculpatul a deposedat-o de telefonul mobil marca HTA Magic și de suma de 7 lei.
Susținerile inculpatului, reiterate și în fața instanței de apel, referitoare la faptul că persoana vătămată i-ar fi remis acestuia de bunăvoie, bunurile descrise mai sus, s-au dovedit a fi nesincere și astfel, corect înlăturate de către prima instanță.
Pentru a ajunge la această concluzie, curtea a avut în vedere declarațiile martorului ocular C. C. M., ce se coroborează cu declarația persoanei vătămate și din care rezultă fără echivoc, că inculpatul a amenințat-o pe persoana vătămată că o va bate și i-a luat banii din buzunarul acesteia.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei stabilite în sarcina inculpatului, apreciem că instanța de fond a ținut seama de toate criteriile prevăzute de art.74 C.p., de împrejurările concrete de comitere a faptei, de starea de pericol creată valorii ocrotite, de natura și gravitatea rezultatului produs, precum și de conduita procesuală nesinceră a inculpatului și de antecedentele sale penale.
În acest context, cuantumul pedepsei stabilite, orientat spre minimul special prevăzut de textul incriminator și majorat conform art.43 alin.5 C.p., va fi în măsură să contribuie la sancționarea și reeducarea inculpatului.
Față de cele de mai sus, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarat.
Va deduce din pedeapsa aplicată timpul reținerii și a arestării preventive începând cu data de 07.10.2014 la zi.
Va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu ce se va avansa din FMJ pentru d-na avocat B. A. R..
În baza art.275 alin. 2 C.p.p. va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în cuantum de 400 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul R. BRĂDUȚ F., aflat în prezent în Penitenciarul G. împotriva sentinței penale nr.47/15.01.2015 a Judecătoriei Baia M..
Deduce din pedeapsa aplicată timpul reținerii și a arestării preventive începând cu data de 07.10.2014 la zi.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu ce se va avansa din FMJ pentru d-na avocat B. A. R..
În baza art.275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în cuantum de 400 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05.03.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTORGREFIER
V. G. M. R. A. B. H.
red.MR/SMD
3 ex./11.03.2015
jud.fond. C. R.
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Încheierea nr.... | Distrugerea (art. 217 C.p.). Decizia nr. 328/2015. Curtea de... → |
|---|
