Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Încheierea nr. 152/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 152/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 2758/84/2014/a7
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.152/2015
Ședința publică din 17 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. M., judecător
GREFIER: L. C.
P. M. de pe lângă Curtea Militară de Apel București – a fost reprezentat de procuror militar colonel magistrat D. D.
S-au luat spre examinare contestațiile formulate de inculpații A. F. M. și Suveroșan R., împotriva încheierii penale nr.35/04.03.2015, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului S., prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 415/P/2014 întocmit la data de 11.11.2014 de P. M. de pe lângă Tribunalul M. Cluj astfel:
Suveroșan R. - complicitate la tentativă la omor calificat și complicitate la distrugere, prev. și ped. de art.48 C.pen. rap.la art.32 alin.1 C.pen. rap. la art.188 alin.1 C.pen., art.189 alin.1 lit.a,f și h C.pen, și art.48 C.pen. rap. la art.253 alin.4 C.pen., cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen.
A. F. M. - tentativă la omor calificat și distrugere, prev. și ped. de art.32 alin.1 C.pen. rap. la art.188 alin.1 C.pen., art.189 alin.1 lit.a,f și h C.pen. și art.253 alin.4 C.pen., totul cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul A. F. M. aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Oproae I., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar și inculpatul Suveroșan R. aflat în stare de arest, asistat de apărători aleși, av.B. R., din cadrul Baroului S., cu delegație avocațială depusă la dosar și av.M. P., din cadrul Baroului S., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebați fiind, inculpații învederează instanței că-și mențin contestațiile formulate.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a contestațiilor.
Apărătorul inculpatului A. F. M. solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința înlocuirii acesteia cu măsura arestului la domiciliu conform art.202 alin.4 lit.d C.pr.pen. Astfel, apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă iar alte temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest nu au apărut. Mai mult, de la începutul fazei de urmărire penală și faza camerei preliminare au trecut șase luni, în această perioadă inculpatul dând declarații de recunoaștere. În măsura în care se va dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu inculpatul va respecta toate condițiile impuse. Cu onorar din FMJ.
Apărătorul inculpatului Suveroșan R., av.P. M., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința înlocuirii acesteia cu măsura arestului la domiciliu, apreciind că această măsură ar corespunde întru totul scopului măsurilor preventive. Consideră că buna desfășurare a procesului penal se poate desfășura și cu inculpatului în stare de arest la domiciliu cu atât mai mult cu cât acesta va respecta toate obligațiile ce-i vor fi impuse. Este de părere că nu are o rezonanța mai mare în rândul opiniei publice fapta comisă de inculpatul Suveroșan decât fapta comisă de inculpatul L. care beneficiază de măsura arestului la domiciliu. Totodată, susține că toată acuzația adusă inculpatului rezidă dintr-o . supoziții și din compararea unor fapte, respectiv presupunerea legată de cumpărarea brichetei, de împrejurarea că a cumpărat un bidon de benzină, de faptul că inculpatul trebuia să audă ce vorbesc inculpații L. și A. în mașină și că inculpatul a stins farurile înainte de locul în care i-a lăsat pe cei doi.
Apărătorul inculpatului Suveroșan R., av.B. R., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința înlocuirii acesteia cu măsura arestului la domiciliu. Susține că această măsură a fost menținută timp de șase luni fără a se analiza oportunitatea luării unei alte măsuri mai puțin restrictive care i-ar permite inculpatului să-și desfășoare viața în condiții de normalitate astfel că interesul public poate fi servit de măsura arestului la domiciliu. Mai mult, tulburarea ordinii și liniștii publice se estompează odată cu trecerea timpului. La acest moment probele considerate necesare au fost administrate astfel că inculpatul nu are nici o intenție de a influența părțile ori de a săvârși alte infracțiuni. Apreciază că nici unul din criteriile prev.de art.202 alin.3 C.pr.pen., nu sunt lezabile de inculpat pentru că acesta nu are nici un interes și nici posibilitatea să facă acest lucru. Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, a cooperat cu organele judiciare, a dat declarații sincere și are o locuință. Arată că prin rechizitoriu inculpatul Suveroșan a fost trimis în judecată pentru complicitate la cele două infracțiuni, doar inculpații A. și L. au fost trimiși în judecată pentru coautorat astfel că este evident că o contribuție a complicelui este mult mai ușoară și mult mai puțin periculoasă abstract și concret decât săvârșirea faptei de autor sau coautor. Față de inculpatul L. s-a luat măsura arestului la domiciliu, apreciind că din rațiuni de echitate și față de inculpatul Suveroșan ar trebui luată aceeași măsură, cu atât mai mult cu cât arestarea preventivă nu este necesară. De asemenea, procedura camerei preliminare a fost încheiată și nu au fost anulate probe astfel că procesul poate continua cu inculpatul în stare de arest la domiciliu.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea contestațiilor inculpaților și menținerea ca temeinică și legală a încheierii atacate, apreciind că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin, nu s-au modificat și impun privarea de libertate, solicitările apărării neavând suport probator. Cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul A. F. M. având ultimul cuvânt solicită a se lua în considerare motivul pentru care a procedat astfel, scopul urmărit nefiind acela de a lua viața cuiva.
Inculpatul Suveroșan R. având ultimul cuvânt, solicită luarea măsurii arestului la domiciliu cu mențiunea că va respecta toate condițiile impuse. Totodată, arată că pe data de 23 februarie 2015 a decedat tatăl său și ar dori să stea lângă familie.
CURTEA
Prin încheierea penală nr. 35 din 04.03.2015 a Tribunalului S., pronunțată în dosarul nr._, în baza art.362 alin. (2) raportat la art.208 C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpații SUVEROȘAN R. și A. F.-M., precum și legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul L. V., măsuri pe care le menține.
Au fost respinse ca neîntemeiate cererile inculpaților privind înlocuirea măsurilor preventive.
S-a constatat că inculpații au fost asistați de apărători aleși.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr.63/A din data de 22.09.2014 a Tribunalului S. a fost admisă propunerea Parchetului M. de pe lângă Tribunalul M. Cluj și s-a dispus arestarea preventivă pe o durată de 30 de zile de la expirarea ordonanțelor de reținere a inculpaților Suveroșan R. și A. F.-M.. Încheierea a rămas definitivă prin respingerea contestațiilor formulate de către cei doi inculpați prin Încheierea penală nr.141/26.09.2014 a Curții de Apel Cluj.
Prin încheierea penală nr.65/A din data de 24.09.2014, judecătorul de drepturi și libertăți a respins propunerea procurorului de luare a măsurii arestării preventive față de inculpatul L. V., dispunând în același timp luarea față de acesta a măsurii preventive a arestului la domiciliu, pe o durată de 30 de zile de la expirarea duratei reținerii. Încheierea a rămas definitivă, nefiind formulată contestație de către niciuna dintre părți.
Prin încheierea penală nr. 71/A/17.10.2014, judecătorul de drepturi și libertăți a admis propunerea Parchetului M. de pe lângă Tribunalul M. Cluj de prelungire a măsurii arestării preventive luate față de inculpații Suveroșan R. și A. F.-M. prelungirea măsurii preventive a arestului la domiciliu luată față de inculpatul L. V.. Prin Încheierea penală nr.158/23.10.2014 a Curții de Apel Cluj s-au respins contestațiile formulate de inculpații Suveroșan R. și A. F. M. .
Prin rechizitoriul nr. 415/P/2014 întocmit la data de 11.11.2014 de P. M. de pe lângă Tribunalul M. Cluj, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații SUVEROȘAN R. și A. F.-M.. Prin același rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L. V., față de care s-a luat măsura preventivă a arestului la domiciliu.
În sarcina inculpatului Suveroșan R. s-a reținut comiterea infracțiunilor de complicitate la tentativă la omor calificat și complicitate la distrugere, prev. și ped. de art.48 C.pen. rap.la art.32 alin.1 C.pen. rap. la art.188 alin.1 C.pen., art.189 alin.1 lit.a,f și h C.pen, și art.48 C.pen. rap. la art.253 alin.4 C.pen., cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen.
În sarcina inculpaților A. F. M. și L. V. s-a reținut comiterea infracțiunilor de tentativă la omor calificat și distrugere, prev. și ped. de art.32 alin.1 C.pen. rap. la art.188 alin.1 C.pen., art.189 alin.1 lit.a,f și h C.pen. și art.253 alin.4 C.pen., totul cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen.
În sarcina inculpatului Suveroșan R. s-a reținut comiterea infracțiunilor de complicitate la tentativă la omor calificat și complicitate la distrugere, prev. și ped. de art.48 C.pen. rap.la art.32 alin.1 C.pen. rap. la art.188 alin.1 C.pen., art.189 alin.1 lit.a,f și h C.pen, și art.48 C.pen. rap. la art.253 alin.4 C.pen., cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen.
După sesizarea instanței, pe rolul Tribunalului S. s-a înregistrat dos. nr._ 14.
Prin încheierile penale nr.45/P/14.11.2014, 53/P/10.12.2014, 3/P/07.01.2015, 2/P/04.02.2015, judecătorul de cameră preliminară a menținut măsurile preventive dispuse față de cei trei inculpați.
Contestațiile formulate de inculpați au fost respinse prin Încheierile penale nr.754/03.12.2014, nr.788/17.12.2014, nr.37/22.01.2015, nr. 85/12.02.2015 ale Curții de Apel Cluj.
Prin încheierea penală de la data de 14.01.2015, s-a respins excepția invocată și cererea de excludere a unor probe formulate de apărătorul inculpatului Suveroșan R. în procedura de cameră preliminară, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 415/P/2014 al Parchetului M. de pe lângă Tribunalul M. Cluj, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în cauza privind pe inculpați și s-a dispus începerea judecății cauzei.
Contestația formulată de inculpatul Suveroșan R. a fost respinsă prin Încheierea penală nr.87/12.02.2015 a Curții de Apel Cluj, în cauză stabilindu-se, în acord cu dispozițiile art. 208 al. 1 C.p.p., primul termen de judecată la data de 04.03.2015.
Potrivit art.208 alin. (2) și (4) C. proc. pen., instanța de judecată verifică din oficiu, periodic, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.(…) În tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.
La luarea măsurilor preventive și, ulterior, la menținerea acestora s-a constatat existența probelor din care a rezultat suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, că infracțiunea de tentativă la omor calificat se regăsește între cele enumerate expres de art.223 alin.2 Cod procedură penală, fiind o infracțiune intenționată contra vieții, constatându-se totodată necesitatea privării de libertate a inculpaților pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Aceste aspecte se circumscriu dispozițiilor art. 223 al. 2 Cod procedură penală, fiind îndeplinite condițiile legale atât pentru luarea măsurii arestării preventive față de inculpații SUVEROȘAN R. și A. F.-M., cât și pentru luarea măsurii arestului la domiciliu luată față de inculpatul L. V., în sensul existenței temeiurilor care justifică aceste măsuri preventive sub aspectul necesității acestora, precum și sub aspectul proporționalității lor cu scopul urmărit, dat fiind că în cauză măsurile preventive s-au dispus și menținut pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică pe care o prezintă lăsarea inculpaților în libertate, pentru atingerea scopului asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpaților de la judecată și al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Analizând măsurile preventive luate față de inculpați, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale menționate, instanța a apreciat că acestea sunt legale si temeinice, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților A. F. M. și Suveroșan R. se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual și impun în continuare măsurile privative de libertate menționate. De asemenea, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului la domiciliu față de inculpatul L. V. nu s-au modificat până la acest moment procesual, și impun în continuare măsura restrictivă de libertate menționată.
Astfel, din materialul probator administrat până la acest moment procesual rezultă suspiciunea rezonabilă că, după prealabile înțelegeri, în data de 20.09.2014, în timp ce inculpatul A. F.-M. participa la propria nuntă, inculpații Suveroșan R. și L. V. s-au deplasat la domiciliul inculpatului A. F.-M., de unde au luat două plase în care se găseau trei recipiente din sticlă și un recipient din plastic, care erau parțial umplute cu carburant cumpărat în data de 18.09.2014 de Suveroșan R.. Aceste recipiente erau prevăzute cu fitil improvizat din bucăți dintr-un material textil, care a fost ridicat cu ocazia cercetării la fața locului. Ulterior, materialul din care fitilele au fost confecționate a fost descoperit la locuința inculpatului A. F.-M., cu ocazia efectuării percheziției domiciliare. Tot în data de 20.09.2014, în jurul orei 23:00, inculpatul Suveroșan R. a cumpărat o brichetă, care, ulterior, a fost găsită la fața locului. În cursul nopții, în jurul orei 02:00, inculpații A. F.-M., Suveroșan R. și L. V. s-au deplasat, cu autoturismul condus de inculpatul Suveroșan R. și având numerele de înmatriculare acoperite, pe . municipiul Z., urmând un traseu stabilit anterior, pentru a evita camerele de supraveghere din oraș, unde inculpații A. F. M. și L. V. au aruncat mai multe sticle incendiare în apartamentul situat la parterul blocului F15, proprietatea numitului L. C. E. și în care locuiau numiții R. L. F. și M. C. A.. La momentul atacului, cei doi inculpați au purtat cagule și mănuși,cumpărate anterior.
Contrar susținerilor apărătorilor inculpaților, această stare de fapt și indicii temeinice care determină presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele de care sunt acuzați rezultă nu din „simple deducții logice ale organelor de urmărire penală”, ci din notele de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpați, din nota privind supravegherea operativă a inculpatului A. F.-M., din declarațiile date de inculpați, din declarațiile martorilor M. I. D., G. C., M. I. C., M. A. R., V. G. P., M. C. I., din declarațiile părților civile L. C. E., R. L. F., G. A. D., din memoriile depuse la dosarul de urmărire penală, care se coroborează cu alte probe și mijloace de probă administrate în cauză (imaginile filmate de camerele de supraveghere de la magazinul aparținând S.C. GYM INVEST SRL Z., bonul fiscal nr.0529, care confirmă că în data de 17.09.2014 inc. A. F. M. a cumpărat două perechi de mănuși, care, ulterior, ar fi fost folosite cu ocazia incendierii, procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesele verbale de percheziție domiciliară și a autoturismului marca VW Vento cu numărul de înmatriculare_ ,procesul-verbal de reconstituire).
Pentru infracțiunile de care inculpații sunt acuzați, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni pentru tentativa la omor calificat și de la 2 ani la 7 ani pentru distrugere prin incendiere).
S-a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților Suveroșan R. și A. F.-M., precum și măsura arestului la domiciliu a inculpatului L. V. sunt, în continuare, necesare pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică pe care o prezintă lăsarea acestora în libertate, pentru atingerea scopului asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpaților de la judecată și al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. Totodată, măsura arestării preventive a inculpaților Suveroșan R. și A. F.-M., precum și măsura arestului la domiciliu a inculpatului L. V. sunt proporționale cu gravitatea acuzațiilor aduse, existența pericolului public rezultând din însuși pericolul social deosebit de ridicat al infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații, dar, astfel după cum s-a mai menționat, acesta nu este singurul criteriu care stă la baza aprecierii vizând necesitatea și proporționalitatea măsurii, fiind avute în vedere și modul și circumstanțele de comitere a presupuselor fapte - activitatea ilicită premeditată desfășurându-se după un conflict al inculpatului A. cu partea civilă L. și având la bază dorința de răzbunare a inculpatului A., precum și urmările efectiv produse – dar și urmările care s-ar fi putut produce –extinderea incendiului provocat și suprimarea vieții mai multor persoane.
Inculpații A. F.-M. și L. V. sunt acuzați de săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat și distrugere prin incendiere, iar inculpatul Suveroșan R. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la tentativă la omor calificat și la distrugere, fapte care se caracterizează în concret, printr-o periculozitate semnificativă, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. (3) C. proc. pen.
La analizarea temeiniciei măsurii arestării preventive, în concordanță și cu jurisprudența constantă a CEDO (cauza Marcks contra Belgiei, 1979), unul dintre aspectele ce trebuie avute în vedere de către judecător este cel al deosebirii de tratament juridic, deosebire care trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional.
Astfel după cum s-a mai menționat, aportul inculpatului L. V. la pregătirea și comiterea infracțiunilor reținute în prezenta cauză a fost relativ mai mic decât cel a inculpaților A. și Suveroșan, iar pe de altă parte, situația juridică a inculpatului L. V. este diferită de cea a inculpaților A. și Suveroșan și sub aspectul lipsei oricărei confruntări cu legea penală până în prezent. Nu poate fi ignorat comportamentul inculpaților A. și Suveroșan anterior comiterii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată în prezenta cauză, cei doi nefiind la prima confruntare cu legea penală, ambii inculpați au beneficiat până în prezent în mai multe rânduri de clemența organelor judiciare, însă au perseverat în comiterea de fapte antisociale, activitatea lor infracțională a escaladat la infracțiuni mult mai grave decât cele anterioare, fiind evident că sancțiunile administrative au fost departe de a-și fi atins scopul de reeducare.
Mai grav este faptul că atât inculpatul A., cât și inculpatul Suveroșan sunt/au fost cadre militare, calitate ce sporește gradul de pericol social prezentat de inculpați în raport de acuzele aduse.
Așadar, deosebirea de tratament juridic în cauză are la bază situații diferite ale inculpaților, iar nu situații analoage.
Nu în ultimul rând, în analiza legalității și temeiniciei măsurilor preventive, s-au avut și sunt avute în vedere declarațiile modificate ale inculpaților A. și Suveroșan, însă nu ca temei al menținerii măsurilor preventive din acest motiv, întrucât, astfel după cum corect s-a susținut de apărători, inculpaților nu li se poate imputa poziția de nerecunoaștere a infracțiunilor, nici exercitarea dreptului la tăcere, nici modul în care își exercită dreptul la apărare. Atitudinea adoptată de inculpați, care, contrar susținerilor apărătorilor, nu au cooperat cu organele judiciare de la începutul urmăririi penale, ci ulterior, aparent cel puțin ca urmare a măsurilor preventive dispuse în cauză, a fost și este avută în vedere prin prisma luării în considerare a riscului ca, odată puși în libertate, aceștia să comită fapte similare ori chiar să încerce influențarea, directă sau indirectă, a părților civile și a martorilor care au dat declarații în cauză ori să încerce să zădărnicească aflarea adevărului prin alte mijloace.
Necesitatea privării de libertate a inculpaților în continuare se impune pentru înlăturarea unei stări de pericol care poate fi dedus din ansamblul circumstanțelor concrete ce caracterizează faptele presupus a fi comise, calitatea făptuitorilor, împrejurările concrete în care aceștia au acționat, înțelegerile dintre aceștia pentru atingerea scopurilor proprii și nu în ultimul rând, valorile sociale lezate, toate acestea caracterizând faptele descrise în propunere ca infracțiuni de o gravitate sporită.
Cât privește proporționalitatea măsurilor în raport de acuzele aduse celor trei inculpați, s-a reținut că presupunerea rezonabilă de săvârșire a unor infracțiuni deosebit de grave, cu puternic impact social, caracterizate în concret printr-o periculozitate semnificativă, determină concluzia că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. (3) C. proc. pen.
Față de complexul de factori care îi privesc pe inculpații A. F.-M. și Suveroșan R., măsura arestului preventiv este singura în măsură să răspundă scopului bunei desfășurări a procesului penal în sens larg și interesului general al societății. Înlocuirea arestului preventiv nu este posibilă nici din perspectiva riscului acceptat de instanța europeană pentru menținerea în detenție a unei persoane, acela al producerii unei stări de puternică tulburare socială din perspectiva impactului social deosebit pe care faptele din prezentul dosar le-au avut, impact care este încă destul de evident, în cazul lăsării în libertate a inculpaților sau al luării față de aceștia a unei măsuri mai blânde, fiind previzibilă amplificarea sentimentului de nesiguranță și neîncredere a opinie publice în actul de justiție.
În egală măsură, având în vedere modul de comitere a presupuselor fapte și circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a apreciat că măsura arestului la domiciliu luată față de inculpatul L. V. este în continuare singura în măsură să răspundă scopului prevăzut de art.202 alin.1 Cod procedură penală. Înlocuirea măsurii nu se impune la acest moment, întrucât nu au încetat temeiurile care au determinat-o, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare și ar crea în rândul membrilor comunității un sentiment de insecuritate.
Astfel, solicitările inculpaților de a se dispune cercetarea lor în stare de arest la domiciliu ori sub control judiciar nu au suportul juridic necesar pentru a fi admise, întrucât subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii arestului preventiv – în cazul pe inculpaților A. F.-M. și Suveroșan R., respectiv – a măsurii arestului la domiciliu în cazul inculpatului L. V..
Față de considerentele expuse, apreciind că măsura arestării preventive dispusă față de inculpații SUVEROȘAN R. și A. F.-M., precum și măsurii arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul L. V. sunt legale și temeinice și că temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurilor preventive subzistă, constatând caracterul necesar și proporțional al acestora cu gravitatea acuzațiilor și scopul urmărit, în baza art.362 alin. (2) raportat la art.208 C. proc. pen., instanța le-a menținut.
Împotriva acestei hotărâri au formulat contestație inculpații A. F.-M. și SUVEROȘAN R..
Apărătorul inculpatului A. F. M. în susținerea contestației inculpatului a solicitat desființarea încheierii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința înlocuirii acesteia cu măsura arestului la domiciliu conform art.202 alin.4 lit.d C.pr.pen. Astfel, apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă iar alte temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest nu au apărut. Mai mult, de la începutul fazei de urmărire penală și faza camerei preliminare au trecut șase luni, în această perioadă inculpatul dând declarații de recunoaștere. În măsura în care se va dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu inculpatul va respecta toate condițiile impuse.
Apărătorul inculpatului Suveroșan R., av.P. M., a solicitat desființarea încheierii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința înlocuirii acesteia cu măsura arestului la domiciliu, apreciind că această măsură ar corespunde întru totul scopului măsurilor preventive. Consideră că buna desfășurare a procesului penal se poate desfășura și cu inculpatul în stare de arest la domiciliu, cu atât mai mult cu cât acesta va respecta toate obligațiile ce-i vor fi impuse. Este de părere că nu are o rezonanța mai mare în rândul opiniei publice fapta comisă de inculpatul Suveroșan decât fapta comisă de inculpatul L. care beneficiază de măsura arestului la domiciliu. Totodată, susține că toată acuzația adusă inculpatului rezidă dintr-o . supoziții și din compararea unor fapte, respectiv presupunerea legată de cumpărarea brichetei, de împrejurarea că a cumpărat un bidon de benzină, de faptul că inculpatul trebuia să audă ce vorbesc inculpații L. și A. în mașină și că inculpatul a stins farurile înainte de locul în care i-a lăsat pe cei doi.
Apărătorul inculpatului Suveroșan R., av.B. R., în completare a solicitat desființarea încheierii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința înlocuirii acesteia cu măsura arestului la domiciliu, susținând că această măsură a fost menținută timp de șase luni fără a se analiza oportunitatea luării unei alte măsuri mai puțin restrictive care i-ar permite inculpatului să-și desfășoare viața în condiții de normalitate, astfel că interesul public poate fi servit de măsura arestului la domiciliu. Mai mult, tulburarea ordinii și liniștii publice se estompează odată cu trecerea timpului. La acest moment probele considerate necesare au fost administrate astfel că inculpatul nu are nici o intenție de a influența părțile ori de a săvârși alte infracțiuni. Apreciază că nici unul din criteriile prev.de art.202 alin.3 C.pr.pen., nu sunt lezabile de inculpat pentru că acesta nu are nici un interes și nici posibilitatea să facă acest lucru. Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, a cooperat cu organele judiciare, a dat declarații sincere și are o locuință. Arată că prin rechizitoriu inculpatul Suveroșan a fost trimis în judecată pentru complicitate la cele două infracțiuni, doar inculpații A. și L. au fost trimiși în judecată pentru coautorat astfel că este evident că o contribuție a complicelui este mult mai ușoară și mult mai puțin periculoasă abstract și concret decât săvârșirea faptei de autor sau coautor. Față de inculpatul L. s-a luat măsura arestului la domiciliu, apreciind că din rațiuni de echitate și față de inculpatul Suveroșan ar trebui luată aceeași măsură, cu atât mai mult cu cât arestarea preventivă nu este necesară. De asemenea, procedura camerei preliminare a fost încheiată și nu au fost anulate probe astfel că procesul poate continua cu inculpatul în stare de arest la domiciliu.
Procedând la solutionarea contestatiilor prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Potrivit art.362 al.2 C.p.pen. în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică legalitatea și temeinicia măsurii preventive procedând potrivit dispozițiilor art. 208.
Pe de altă parte, conform art. 208 al.2 și 4 C. proc. pen., instanța de judecată verifică din oficiu, periodic, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.(…) În tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.
În acest context, la acest moment procesual, procedând la analiza măsurii preventive luată față de inculpati sub aspectul legalității și temeiniciei sale, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale în vigoare, instanța constată că aceasta este legală si temeinică, deoarece temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Potrivit art. 223 C.pe.pen. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune contra vietii și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Aceste dispozitii ale legii interne sunt în concordanta cu art.5/1 lit. c CEDO care condiționează legalitatea privarii de libertate a unei personae de existenta unor motive verosimile de a banui ca persoana care urmeaza a fi lipsita de libertate a savârsit o infractiune.
În acceptiunea Curtii Europene a Drepturilor Omului, prin motive verosimile se înteleg date, informatii de natura a convinge un observator obiectiv ca este posibil ca persoana respectiva sa fi savârsit infractiunea respectiva. Aceste date nu trebuie sa aiba aceeasi forta cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare, nefiind necesar ca persoana sa fie într-un final acuzata sau trimisa în judecata.
În speță, din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatii au săvârșit fapte penale. Desigur, își păstrează în continuare valabilitatea și motivările încheierilor anterioare prin care s-a dispus în sensul luării si prelungirii măsurii arestului preventiv, toate acestea argumentând subzistența indiciilor temeinice că inculpatii ar putea fi autorul faptelor sesizate. Sub același aspect al subzistenței indiciilor temeinice de vinovăție, vom menționa faptul că marea majoritate a probelor administrate sunt în sine apte a combate în întregime și în mod convingător apărările inculpaților astfel cum au fost formulate pană în acest moment procesual.
Din coroborarea acestor probe rezultă presupunerea rezonabilă cu privire la comiterea de către inculpati a faptelor reținute în sarcina lor, constând în aceea că, în urma unor intelegeri si pregatiri prealabile, în cursul nopții, în jurul orei 02:00, inculpații A. F.-M., Suveroșan R. și L. V. s-au deplasat, cu autoturismul condus de inculpatul Suveroșan R. și având numerele de înmatriculare acoperite, pe . municipiul Z., urmând un traseu stabilit anterior, pentru a evita camerele de supraveghere din oraș, unde inculpații A. F. M. și L. V. au aruncat mai multe sticle incendiare în apartamentul situat la parterul blocului F15, proprietatea numitului L. C. E. și în care locuiau numiții R. L. F. și M. C. A.. La momentul atacului, cei doi inculpați au purtat cagule și mănuși,cumpărate anterior.
Totodată, cerința referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile de a căror comitere sunt cercetati contestatorii, este îndeplinită.
Referitor la probele certe din care rezultă pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența CEDO, măsura arestării preventive este o măsură excepțională, astfel că luarea, ca și menținerea ei trebuie dispusă doar în cazuri temeinic justificate. Prezervarea ordinii publice este apreciată însă ca un element pertinent și suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea persoanei respective ar tulbura în mod real ordinea publică. Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei.
Sub acest aspect, se constată că, în speță, existența pericolului public rezultă din însuși pericolul social al infracțiunilor pentru care sunt cercetati inculpații, avându-se în vedere reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni și posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca fiind autori. Prin urmare la stabilirea pericolului public se pot avea în vedere și date privitoare la fapte, date care în speță, sunt de natură a crea un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității, în lipsa luării măsurii arestării preventive.
Din probele administrate în cauză, rezultă că lăsarea în libertate a inculpatilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică determinat de: natura faptelor – tentativa de omor si distrugere; sfera relațiilor sociale lezate – dreptul la viata si integritatea bunurilor apartinând altor persoane; circumstanțele concrete în care au fost săvârșite faptele – în mod coordonat, în urma unei pregatiri prealabile, prin folosirea unor mijloace apte a provoca consecinte extreme (explozie, incendiere), precum si scopul invocat, respectiv răzbunarea.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatilor, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală – și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”. Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor și din consecințele acesteia.
În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatilor de a fi cercetati în stare de libertate, prin buna administrare a probelor în faza de judecată.
Prin prisma acestor împrejurări, se apreciază că lăsarea inculpatilor în libertate sau dispunerea unei alte măsuri preventive în acest moment procesual nu este oportună, tulburând grav liniștea publică, rezonanța faptei neestompându-se și aducând atingere bunei desfășurări a procesului penal.
Împrejurările în care au fost comise faptele presupun fără putință de tăgadă o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, faptele purtând o evidentă atitudine de sfidare a autorității publice, menită să vegheze la ordinea și liniștea publică, autoritate pentru care opinia publică manifestă respect și considerație.
Asa fiind, mentinerea măsurii arestării se apreciază ca judicioasă, proportională și necesară pentru apărarea unui interes public, în sensul că alte măsuri se dovedesc a fi insuficiente pentru a proteja în mod eficient acest interes, neimpunându-se luarea unei alte masuri preventive sau neprivative de libertate.
Pe de altă parte, circumstanțele personale ale inculpatilor vor fi avute în vedere cu ocazia soluționării în fond a cauzei. Sub acest aspect, situatia familiala și conduita în societate a inculpatilor nu sunt de natură a determina Curtea să se orienteze, la acest moment procesual, spre luarea unei alte măsuri preventive, mai puțin restrictive.
Având în vedere complexitatea cauzei, probatoriul administrat, faptul că cercetarea judecătorească nu a fost demarata, se constată că perioada de aproximativ șase luni de când inculpatii sunt arestati preventiv (masura a fost luata în data de 22.09.2014) se circumscrie unui termen rezonabil în raport de natura infracțiunilor astfel cum această noțiune este nuanțată de către practica CEDO.
Aprecierea „limitelor rezonabile” ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se vedea în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a cercetării în stare de libertate, or, în speță, faptele inculpatilor, prin natura lor si durata în timp a comiterii, aduc atingere bunei desfășurări a ordinii sociale și siguranței raporturilor juridice si reclamă menținerea stării de arest preventiv a acestora.
Toate aceste aspecte coroborate, conduc la concluzia că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatilor pentru a se asigura protecția celorlalți cetățeni în contextul în care infracțiunile pentru care acestia sunt cercetati sunt apreciate ca având un grad sporit de pericol public.
Raportat la motivul de contestație privind compararea situației celor doi inculpați contestatori cu cea a inculpatului L., care este cercetat in arest la domiciliu, se constată că prima instanță a argumentat judicios această stare de lucruri, prin aceea că aportul inculpatului L. V. la pregătirea și comiterea infracțiunilor reținute în prezenta cauză a fost relativ mai mic decât cel a inculpaților A. și Suveroșan, iar pe de altă parte, situația juridică a inculpatului L. V. este diferită de cea a inculpaților A. și Suveroșan și sub aspectul lipsei oricărei confruntări cu legea penală până în prezent.
În concluzie, având în vedere aceste considerente, instanța va respinge ca nefondate contestațiile formulate, iar încheierea atacată va fi menținută ca fiind legală si temeinică.
Onorariul avocațial din oficiu pentru inculpatul A. F.-M. în sumă de 100 se va stabili în favoarea Baroului Cluj.
Potrivit art. 275 al. 2 C.proc.pen va obliga inculpații la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului iar inculpatul A. F.-M. la 300 lei și inculpatul Suveroșan R. la 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația formulată de inculpații A. F.-M. și SUVEROȘAN R., împotriva încheierii penale 35 din 04.03.2015 a Tribunalului S..
Onorariul avocațial din oficiu pentru inculpatul A. F.-M. în sumă de 100 se stabilește în favoarea Baroului Cluj.
Obligă inculpații la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului iar inculpatul A. F.-M. la 300 lei și inculpatul Suveroșan R. la 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 martie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. M. L. C.
Dact.I.M./S.M
4 ex.8.04.2015
Jud.fond. Ț. D. Brăduța
| ← Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 392/2015. Curtea... | Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 330/2015.... → |
|---|
