Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 618/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 618/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 28-04-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DECIZIE PENALĂ NR. 618/A/2015
Ședința publică din data de 28 aprilie 2015
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: L. H., judecător
JUDECĂTOR: I. M.
GREFIER: C. C.
Ministerul Public-P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj este reprezentat de PROCUROR: S. D.
S-a luat în examinare apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Dragomirești împotriva sentinței penale nr. 13 din data de 18.02.2015 pronunțată în dosarul Judecătoriei Dragomirești, care privește pe inculpatul T. N. L. trimis în judecată prin Rechizitoriul din data de 04.11.2014 din dos. nr. 534/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești, pentru infracțiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere și conducerea pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului, fapte prev. și ped. de art. 86, alin. 1 și art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 37 lit. b din Codul penal de la 1968 (art. 335 alin. 1 și art. 336 alin. 1, cu aplic. art. 38 alin. 2 și art. 41 din noul Cod penal), totul cu aplicarea art. 5 N.Cod penal.
La apelul nominal se constată lipsa inculpatului T. N. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul Parchetului arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, în baza art. 420 C.pr.pen., Curtea acordă cuvântul părții prezente în dezbaterea apelului.
Reprezentantul Parchetului solicită în temeiul art. 421 pct.2 lit.a C.p.p. admiterea apelului, desființara hotărârii instanței de fond, iar în urma rejudecării cauzei, a se dispune aplicarea unei pedepse cu închisoarea și raportat la starea de recidivă a inculpatului, cu executare în regim de detenție având în vedere obligativitatea aplicării dispozițiilor art. 43 alin. 5 NCP.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 13 din 18.02.2015 a Judecătoriei Dragomirești, pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art. 396, alin. 2 C.pr.p. s-a dispus condamnarea inculpatului T. N.-L., fiul lui N. și L., născut la data de 20.07.1986 în .-Năsăud, domiciliat în com. Zagra, ., județul Bistrița-Năsăud, fără forme legale în ., jud. Maramureș, adresă la care locuiește efectiv și dorește să-i fie comunicate actele de procedură, posesor al C.I. . nr._, CNP_, cetățenia română, stagiu militar nesatisfăcut, necăsătorit, un copil minor, cu antecedente penale, trimis în judecată prin Rechizitoriul din data de 04.11.2014 din dos. nr. 534/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești pentru:
- infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de 336 alin.1 N.C.pen. (art. 87, alin. 1 din OU 195/2002, la momentul săvârșirii faptei), cu aplicarea art. 5 și art. 61, alin. 2, 3, 4, lit. c) NCP, a art. 396, alin. 10, corob. cu art. 374, alin. 4, art 375 Cpr.penală, la o pedeapsă de 180 zile amendă.
- infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. și ped. de art. 335 alin. 1 N.C.pen. (86, alin.1 din OUG 195/2002, la momentul săvârșirii faptei), cu aplicarea art. 5 și art. 61, alin. 2, 3, 4, lit. c) NCP, a art. 396, alin. 10, corob. cu art. 374, alin. 4, art 375 Cpr.penală, la o pedeapsă de 180 zile amendă.
S-a constatat că inculpatul a fost liberat condiționat, însă în aplicarea disp. art. 104, alin. 2 NCP, instanța a constatat că nu se impune revocarea liberării condiționate.
S-a constatat starea de recidivă și aplică art. 43, alin. 2 NCP.
În aplicarea art. 38 alin.2 și art. 39, alin. 1, lit. c) NCP, aplică 180 zile amendă, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă de 180 zile amendă, pedeapsa rezultantă fiind de 240 lei zile amendă.
În temeiul art. 61, alin. 2 din NCP s-a stabilit cuantum-ul unei zile amendă la suma de 10 lei, astfel că amenda la care a fost obligat inculpatul este de 2.400 lei, pedeapsă care, în temeiul art. 43, alin. 2, ult. teză NCP, s-a adăugat la restul rămas neexecutat de 204 zile închisoare.
S-a atras atenția inculpatului că, în caz de neplată a amenzii în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, aceasta se poate înlocui cu obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, sau chiar cu închisoarea, în condițiile 64 NCP, corob. cu art. 559-561 C.pr.penală.
În temeiul art. 272, corob cu art. 274, alin. 1 și 2 C.pr.penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 700 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 600 lei, din faza de urmărire penală.
În temeiul art. 274, alin. 1 C.pr. penală, cheltuielile cu plata onorariului avocatului din oficiu, av. A. M., în sumă de 200 lei, au rămas în sarcina Statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din 04.11.2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. N.-L. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere și conducerea pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului, fapte prevăzute de art. 86 alin.1 și art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 (art. 335 alin. 1 și art. 336 alin. 1 NCP).
În actul de sesizare a instanței se reține, în fapt, că în data de 23.08.2012, orele 20.15, lucrătorii din cadrul Poliției orașului Dragomirești au fost sesizați prin SNUAU 112 despre producerea unui scandal pe . Ieud, jud. Maramureș.
Cu ocazia deplasării la fața locului, organele de poliție au constatat faptul că, în timp ce se afla la volanul autoturismului marca BMW, cu nr. de înmatriculare TX 5967 XK (Bulgaria), în timp ce încerca să efectueze manevra de întoarcere, pe . N.-L. a acroșat gardul din beton al locuinței lui BARA I., din localitatea Ieud.
Auzind zgomotul produs de impact, păgubitul a ieșit afară din curte pentru a cere explicații conducătorului auto, care era și într-o avansată stare de ebrietate.
Pentru a evita escaladarea conflictului, la volanul autoturismului s-a urcat fratele inculpatului, T. L.-I., care a încercat să fugă de la fața locului.
Neavând permis de conducere, fratele inculpatului a acroșat autoturismul marca Audi, cu nr. de înmatriculare_, aparținând numitului C. G., parcat în apropiere și gardul din plasă al locuinței lui C. M..
Întrucât inculpatul T. N.-L. emana halenă alcoolică, s-a procedat la testarea cu aparatul etilotest marca Drager, care a indicat o alcoolemie de 1,08 mg/litru alcool pur în aerul expirat (f. nr. 16), iar după ce a fost condus la Centrul de Permanență Dragomirești și i s-au recoltat probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, conform buletinului de analiză toxicologică nr._/23.08.2012, a rezultat o alcoolemie de 1,55 g 0/oo la orele 21:43 și 1,45 g 0/oo la orele 22:43 (f. 17).
Fiind audiat în cauză, inculpatul a recunoscut că a consumat alcool înainte de a se urca la volanul autoturismului, declarațiile sale coroborându-se cu concluziile buletinului de analiză toxicologică.
De asemenea, din verificările efectuate, a reieșit faptul că inculpatul nu deține permis de conducere pentru nicio categorie. (f. nr. 30)
În drept, s-a reținut că faptele inculpatului T. N.-L., care la data de 23.08.2012, în jurul orelor 20.15, fără a avea permis de conducere și fiind sub influența băuturilor alcoolice, a condus pe . momentul prelevării o îmbibație alcoolică de 1,55 g/l (ora 21,43), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere și conducerea pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului, fapte prevăzute de art. 86 alin.1 și art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 (art. 335 alin. 1 și art. 336 alin. 1 NCP), cu reținerea concursului formal, fiind incidente disp. art. 33 lit b din C.p 1969 (art. 38 alin.2 NCP).
Din fișa de cazier a inculpatului (f. 20), rezultă incidența prevederilor art. 37 lit.b) C.p. 1968 (art. 41 N.C.P), privind recidiva postexecutorie.
Față de numitul T. L.-I., care nu posedă nici el permis de conducere, organele judiciare s-au sesizat din oficiu și cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002, însă pentru acesta s-a apreciat că sunt aplicabile prevederile art.318 alin. 1 și 2 C.p.p., privind renunțarea la urmărirea penală, motivat prin aceea că acesta a condus autoturismul pe o distanță scurtă (câțiva zeci de metri) și împrejurarea că nu este înscris în cazierul judiciar. (f. 22)
S-a reținut că faptele se probează cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f. 15); buletinul de analiză toxicologică nr._/ 23.08.2012 (f. 17); declarațiile inculpatului (filele 5, 11 și 14); declarațiile martorilor C. M. (f. 25), Kanta V. (f. 27), T. N. (f. 28); declarația suspectului T. L.-I. (f. 21); proces-verbal de verificare în baza de date D.E.P.A.B.D. (f. 30)
S-a mai arătat că inculpatul în vârstă de 28 de ani, este necăsătorit, are 6 clase, fără ocupație și cu antecedente penale conform fișei de cazier judiciar (f. 20) și că pe parcursul urmăririi penale a avut o atitudine sinceră, recunoscând în totalitate faptele comise.
Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 18.03.2014 (f. 32), în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală finalizate cu rechizitoriul din data de 04.11.2014 din dos. nr. 534/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești și s-a dispus începerea judecății cauzei față de acesta.
În faza de judecată, inculpatul s-a prezentat în fața instanței, asistat de avocat din oficiu și a recunoscut săvârșirea faptei, solicitând să fie judecat conform dispozițiilor art.375, raportat la art.374 alin.4 și art.396 alin.10 C.proc.pen. privind recunoașterea vinovăției.
După ce a fost pusă în discuția părților, instanța a încuviințat ca inculpatul să fie judecat pe baza procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din 04.11.2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. N.-L. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere și conducerea pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului, fapte prevăzute de art. 86 alin.1 și art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 (art. 335 alin. 1 și art. 336 alin. 1 NCP), cu aplicarea art. 33, lit. a) C.penal 1969 (art. 38, alin. 1 în NCP), art. 41 NCP, totul cu aplicarea art. 5 NCP și s-a dispus începerea judecății cauzei față de acesta.
În cauză s-a dovedit săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului atât prin recunoașterea acestuia, făcută atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de judecată, recunoașteri ce se coroborează cu celelalte probe administrate în faza de urmărire penală, nefiind contestate starea de fapt, încadrarea juridică, sau probele administrate în cursul urmăririi penale.
Având în vedere că la data de 1 februarie 2014 au intrat în vigoare Noul Cod Penal și Noul Cod de procedură penală, instanța va face aplicarea disp. art. 5, alin. 1 NCP, așa cum a fost interpretat de decizia Curții Constituționale nr. 265/2014 care prevede că dacă de la săvârșirea infracțiunii și până la condamnarea definitivă a intervenit vreo lege penală, se aplică legea penală mai favorabilă în mod unitar.
Instanța a ținut seama și de decizia Curții Constituționale nr. 732/16.12.2014, publ. În M.Of. nr. 69/27.01.2015, prin care s-a declarat neconstituțională sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul art. 336, alin. 1 NCP și de interpretarea dată în considerentele deciziei la pct. 16 care prevăd că în compararea prev. art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 cu cele ale art. 336 alin. 1 NCP, s-a concluzionat că „acestea din urmă fiind mai favorabile”.
Având în vedere că inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. art.374 alin.4 C.pr. penală, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 396, aliniatul 10 al articolului respectiv privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoarea.
La individualizarea pedepselor pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, instanța a ținut cont de criteriile generale prev. de art. 74 NCP:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, care au fost expuse în starea de fapt, respectiv că în data de 23.08.2012, în jurul orelor 20.15, fără a avea permis de conducere și fiind sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul a efectuat „manevra de mers înapoi” (așa cum se reține în Referatul de terminare a urmăririi penale (f. 46 dos. u.p.) pe o străduță lăturalnică din localitatea Ieud (Prund), a autoturismului fratelui să T. L. I., care nici el nu posedă permis de conducere, a acroșat cu spatele gardul locuinței lui BARA I., sesizarea organelor de cercetare penală făcându-se prin SUAU 112, care au sosit ulterior la fața locului;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită- apreciem că este minimă datorită faptului că inculpatul a condus doar în marșarier pe o străduță lăturalnică din loc Ieud, iar nu pe un drum principal și să fie oprit în trafic de organele de poliție la momentul conducerii;
În partea introductivă a deciziei Curții Constituționale nr. 732/16.12.2014 se arată că potrivit vechii reglementări a infracțiunii prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002, momentul săvârșirii infracțiunii coincide cu momentul depistării în trafic a conducătorului vehiculului, care este și momentul consumării infracțiunii de pericol și că după depistarea în trafic, făptuitorul nu mai prezintă niciun pericol pentru valorile sociale ocrotite de legea penală și că ar fi absurd ca acesta să fie pedepsit pentru o faptă care nu mai prezintă pericol public, raportat la momentul recoltării probelor biologice.
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii – Instanța a constatat că numitul Bara I. nu a formulat plângere penală pentru distrugerea gardului;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit – apreciem că nu există un scop anume pentru săvârșirea infracțiunilor care sunt de pericol;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului - inculpatul în vârstă de 28 de ani are antecedente penale, așa cum rezultă din cazierul de la f. 20 din dos. u.p., însă ultima condamnare este prin sentința penală nr. 585/24.03.2006 a Judecătoriei Târgoviște pentru infracțiuni de furt.
f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal - inculpatul a avut o atitudine nesinceră, de recunoaștere și de regret, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, prevalându-se de procedura simplificată a recunoașterii vinovăției prev. de disp. art. art.374 alin.4 C.pr. penală.
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială - Din susținerile inculpatului și din înscrisurile de la dosar rezultă că inculpatul este un tânăr în vârstă de 28 de ani, cu 6 clase, deci nu a avut parte de o educație corespunzătoare, este singurul întreținător al familiei cu o situația materială precară, cu un copil minor în vârstă de 5 ani în întreținere.
Aliniatul al (2)-lea al art. 74 C.penal prevede că atunci „când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ține seama de criteriile prevăzute în alin. (1) și pentru alegerea uneia dintre acestea”.
Având în vedere că legea nouă prevede posibilitatea aplicării amenzii penale, alternativ cu închisoarea, dar și ținând cont de deciziile Curții Constituționale amintite mai sus, instanța a apreciat că legea nouă, în ansamblu, este mai favorabilă inculpatului.
Instanța a constatat că inculpatul și-a dat acordul să plătească amenda, iar în caz contrar, aceasta să fie înlocuită cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.
De asemenea, instanța a constatat că prin același rechizitoriu al Parchetului, deși fratele inculpatului, numitul T. L.-I., care nu posedă nici el permis de conducere, organele judiciare s-au sesizat din oficiu și cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002, nu a recunoscut săvârșirea faptei sale, respectiv că imediat după fapta inculpatului T. N. L., s-a urcat la volanul autoturismului său fără a poseda permis de conducere, a acroșat autoturismul marca Alfa R. a numitului C. M. și a intrat în gardul din țevi metalice și în curtea locuinței lui C. G., mașina rămânând suspendată pe o vază din beton pentru flori, s-a apreciat că acestuia îi sunt aplicabile prevederile art.318 alin. 1 și 2 C.p.p., privind renunțarea la urmărirea penală, motivat prin aceea că acesta a condus autoturismul pe o distanță scurtă (câțiva zeci de metri) și împrejurarea că nu este înscris în cazierul judiciar (f. 22), nesuferind nicio consecință a faptelor sale.
Apreciază că ar fi inechitabil față de inculpat să i se aplice o pedeapsă cu închisoarea și să fie trimis din nou după gratii pentru fapte cu consecințe mult mai reduse decât ale fratelui său, motiv pentru care apreciază că aplicarea pedepsei cu amenda penală ar fi suficientă pentru inculpatul care a avut o atitudine de recunoaștere sinceră și de regret.
Având în vedere că inculpatul s-a prevalat de disp. art. art.374 alin.4 C.pr. penală., instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 396, aliniatul 10 al articolului respectiv, urmând să se orienteze spre pedeapsa zilelor amendă, conform art. 61 C. penal, limitele amenzii urmând să se reducă cu ¼.
Pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, sau a altor substanțe art. 336, alin. 1 NCP, prevede închisoare de la unu, la 5 ani, sau amendă, în aceleași limite ca și pentru infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. și ped. de art. 335 alin. 1 N.C.pen. (86, alin.1 din OUG 195/2002), instanța a stabilit câte o pedeapsă de 180 zile amendă, conform dispozitivului.
În temeiul art. 61, alin. 2 C.p., ținând cont de starea materială a inculpatului, care este una precară, a stabilit cu cuantum-ul unei zile amendă la 10 lei.
În aplicarea art. 38 alin.2 și art. 39, alin. 1, lit. c) NCP, aplică 180 zile amendă, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă de 180 zile amendă, pedeapsa rezultantă fiind de 240 lei zile amendă.
În temeiul art. 61, alin. 2 din NCP s-a stabilit cuantum-ul unei zile amendă la suma de 10 lei, astfel că amenda la care este obligat inculpatul este de 2.400 lei.
S-a atras atenția inculpatului că, în caz de neplată a amenzii în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, aceasta se poate înlocui cu obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, sau chiar cu închisoarea, în condițiile 64 NCP, corob. cu art. 559-561 C.pr.penală.
Din cazierul de la f. 20, rezultă că prin sentința penală nr. 1128/20.09.2007 a Judecătoriei Bistrița s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin s.p. nr. 732/2005 și s.p. nr. 585/2006, inculpatul trebuind să execute în total 3 ani și 8 luni închisoare, însă la data de 23.05.2005 acesta a fost liberat condiționat, rămânându-i de executat un rest de 204 zile.
Art. 61 alin. 1 C.p. 1969 prevede că pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberare până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârșit o nouă infracțiune. În cazul în care în intervalul respectiv, a comis din nou o infracțiune, instanța, ținând cont de gravitatea acesteia, poate dispune fie menținerea liberării condiționate, fie revocarea.
Dispozițiile se regăsesc în Noul Cod Penal la art. 104, care ar trebui aplicat în mod unitar, conform dec. Nr. 265/2014 a Curții Constituționale.
Instanța a considerat că, în aplicarea art. 104, alin. 2 NCP, atâta timp cât s-a pronunțat o pedeapsă cu amenda, nu se impune revocarea liberării condiționate.
S-a constatat starea de recidivă și aplică art. 43, alin. 2 ult. teză NCP, referitoare la starea de recidivă și la pedeapsa amenzii, s-a adăugat la restul rămas neexecutat de 204 zile închisoare.
Pronunțând o soluție de condamnare, în temeiul art. 272, corob cu art. 274, alin. 1 și 2 C.pr.penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 700 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 600 lei, din faza de urmărire penală, conform Rechizitoriului.
În temeiul art. 274, alin. 1 C.pr. penală, cheltuielile cu plata onorariului avocatului din oficiu, av. A. M., în sumă de 200 lei, au rămas în sarcina Statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Dragomirești, criticând solutia primei instante ca fiind nelegala si netemeinică si a solicitat desfiintarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună retinerea dispozitiilor privind recidiva postexecutorie cu consecinta sanctionării potrivit art. 43 al. 5 C.pen. si aplicarea unor pedepse constând în închisoare care, raportat la starea de recidivă a inculpatului, poate avea loc numai în condiții de detenție.
În motivarea apelului s-a arătat că infractiunile din prezenta cauză au fost comise în conditiile recidivei postexecutorii deoarece a fost liberat la data de 23.05.2008, cu un rest de pedeapsa neexecutat 204 zile si că aplicarea unei amenzi penale față de inculpat este prea blândă în raport cu perseverența sa infracțională.
Analizând sentinta penala atacata, în raport cu actele si lucrarile dosarului, precum si din oficiu, potrivit art. 417 al. 2 N.C.proc.pen., sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata următoarele:
Instanta de fond a stabilit o situatie de fapt conformă probatoriului administrat în faza de urmarire penala, pe care l-a evaluat în mod just, inclusiv prin raportare la declaratiile inculpatului, care a recunoscut-o întocmai, optând pentru desfasurarea judecatii potrivit procedurii simplificate, bazata pe recunoasterea vinovatiei, în conditiile reglementate de art. 374 al. 4, 375, 377, 396 al. 10 N.C.proc.pen.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că în data de 23.08.2012, orele 20.15, în timp ce se afla pe . autoturismului marca BMW, cu nr. de înmatriculare TX 5967 XK (Bulgaria) si în timp ce încerca să efectueze manevra de întoarcere, inculpatul T. N.-L. a acroșat gardul din beton al locuinței lui BARA I., din localitatea Ieud.
Lucrătorii din cadrul Poliției orașului Dragomirești sositi la fața locului, constatând că inculpatul emana halenă alcoolică, au procedat la testarea acestuia cu aparatul etilotest marca Drager, care a indicat o alcoolemie de 1,08 mg/litru alcool pur în aerul expirat (f. nr. 16).
Din cuprinsul buletinului de analiză toxicologică nr._/23.08.2012, eliberat de Serviciul medico-legal județean Baia M. în urma recoltării probelor biologice de sânge a rezultat o alcoolemie de 1,55 g %o la orele 21:43 și 1,45 g %o la orele 22:43 (f. 17 u.p.), iar în urma examinării clinice s-a constatat că inculpatul se afla sub influența alcoolului (f. 19 dos.u.p.)
De asemenea, din verificările efectuate, a reieșit faptul că inculpatul nu deține permis de conducere pentru nicio categorie. (f. 30 dos.u.p.)
Starea de fapt reținută este dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f.15); buletinul de analiză toxicologică nr._/ 23.08.2012 (f.17); declarațiile inculpatului (f. 5, 11, 14); declarațiile martorilor C. M. (f. 25), Kanta V. (f. 27), T. N. (f. 28); declarația suspectului T. L.-I. (f. 21); proces-verbal de verificare în baza de date D.E.P.A.B.D. (f. 30)
Având în vedere situatia de fapt anterior mentionata (necontestata), instanta de fond a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu normele de incriminare incidente.
Desi în mod corect instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului, hotărârea este nelegală sub aspectul retinerii gresite a stării de recidivă postexecutorie si netemeinică raportat la individualizarea pedepsei aleasă de instanța de fond.
În acest sens, prin sentința nr. 1128/20.09.2007 a Jud. Bistrița, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare, în urma contopirii mai multor pedepse. Inculpatul, a fost arestat la data de 14.04.2005 si a fost liberat la data de 23.05.2008, cu un rest de 204 zile.
Cum faptele din prezentul dosar au fost comise la data de 23.08.2012 rezulta că sunt incidente dispozitiile privind recidiva postexecutorie deoarece inculpatul a săvârșit infracțiunile deduse judecății mult după împlinirea duratei pedepsei.
Nici revocarea liberării condiționate nu poate opera în prezenta cauză deoarece faptele au fost comise după expirarea duratei restului de pedeapsa.
Ca atare, instanța instanta de fond, făcând aplicarea art. 43 alin. 2 NC.pen. a avut în vedere în mod gresit dispozitiile legale privind sancționarea recidivei post-condamnatorii, pe când trebuia făcută aplicarea dispozitiilor privind recidiva postexecutorie în raport cu fiecare dintre cele două infracțiuni deduse judecății si apoi să dea eficiență regulilor de la concursul de infracțiuni.
Referitor la individualizarea sanctiunii penale Curtea retine că faptele săvârșite de către inculpat, precum și persoana acestuia prezintă, în concret, o periculozitate destul de ridicată, care justifică aplicarea pedepsei închisorii .
În ceea ce privește faptele comise de inculpat, acestea prezintă, în concret, un pericol social ridicat, datorită împrejurărilor concrete în care au fost comise, prin conduita sa inculpatul punând în pericol grav siguranța circulației rutiere. În acest sens, inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice având în sânge o alcoolemie ridicată, fiind sub influența alcoolului și, datorită stării în care se afla, a cauzat un eveniment rutier si cauzând pagube materiale. Aceste aspecte confirmă concluzia că starea în care se afla inculpatul era una absolut improprie conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul.
În aprecierea gravitătii faptei nu prezintă importanta împrejurarea că inculpatul a efectuat doar o manevră de întoarcere deoarece, pe de o parte, nu posedă permis de conducere, iar pe de altă parte, nu aceasta a fost intentia sa si doar faptul că a intrat cu masina în gardul martorului si, apoi, interventia acestuia din urmă, l-a determinat să se opreasca.
Infractiunile comise de inculpat se caracterizeaza printr-o gravitate sporita, fiind infractiuni de pericol, iar încălcarea valorilor sociale ocrotite prin normele penale are de multe ori urmări ce exced siguranței traficului rutier și interferează cu alte valori sociale ocrotite prin norme distincte, cum ar fi integritatea corporală, sănătatea sau chiar viața.
Tocmai de aceea legiuitorul a înțeles să sancționeze penal cu o pedeapsă cuprinsă între unu și cinci ani închisoare atitudinea unei persoane de a conduce pe drumurile publice un autovehicul având în sânge o îmbibatie alcoolica peste limita legală si fără a poseda permis de conducere.
Infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având in sânge o îmbibație alcoolica de 1,55 gr%o si fără a poseda permis de conducere sunt infracțiuni de pericol, iar pericolul unor astfel de fapte este obiectiv, legal si efectiv.
Alcoolemia de 1,55 gr%o deși este suficienta prin ea însăși pentru condamnarea inculpatului, poate fi interpretata printr-un context mai larg, astfel încât fapta inculpatului este cu atât mai grava cu cat a condus autovehiculul in condițiile unor procese mentale si a unor reflexe fizice alterate . periculoasa prin ea însăși, care au potentat lipsa cunostintelor si abilitatilor de a manevra un autoturism, iar consecințele ce s-au produs sau se puteau produce, daca nu urmărite, in orice caz prevăzute si asumate de inculpat dau măsura pericolului social extrem de ridicat al faptei.
Prin fapta săvârșită inculpatul a creat posibilitatea să se fi vătămat grav integritatea corporală a unor persoane fizice sau să intervină decesul acestora, iar acesta a avut un grad ridicat de alcoolemie în sânge de 1,55 gr%o. Se va avea în vedere traseul și ora la care inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice si care cumulata cu întârzierea reacțiilor a generat evenimentul rutier care putea sa aibă consecințe grave, conduita inculpatului expunând participanții la trafic unui pericol ce putea interveni in orice moment.
Cu privire la persoana inculpatului, acesta a manifestat lipsa de responsabilitate deoarece, deși consumase băuturi alcoolice si nu poseda permis de conducere, a condus autoturismul pe drumurile publice, a cauzat un eveniment rutier soldat cu pagube materiale, consecinta fiind expunerea altor participanti la trafic posibilitatii de a fi victime ale unui accident rutier si punerii în pericol a securitătii circulației pe drumurile publice. De altfel, este binecunoscut faptul că, alcoolul diminuează simțurile puterii de discernământ, capacitatea de concentrare și atenția conducătorilor auto, le alterează reflexele, timpul de reacție, acuitatea văzului, iar numărul erorilor în conducerea autovehiculelor și al încălcărilor de lege crește în raport direct proporțional cu cantitatea de alcool ingerat
Totodată, se constată împrejurarea că acest fenomen al conducerii sub influența băuturilor alcoolice sau fără permis de conducere cunoaște o creștere accentuată, fapt ce creează un sentiment de insecuritate pentru toți participanții Ia trafic, acestora fiindu-le puse în pericol viața, integritatea corporală și proprietatea asupra bunurilor, valori garantate constituțional, precum și un sentiment de nemulțumire a opiniei publice, care constată urmările deseori tragice ale acestui fenomen. De aceea, aplicarea unei sanctiuni blânde ar putea genera o creștere a fenomenului menționat, putând încuraja comiterea unor astfel de fapte, repercusiunile juridice fiind aproape irelevante.
Prin urmare, în condițiile date, credem că nu se justifică modalitatea de individualizare a executării sanctiunii. Chiar dacă a avut o atitudine corectă în cursul procesului penal, aceste împrejurări, care se circumscriu unei conduite normele, nu pot constitui argumente suficiente pentru a se dispune aplicarea pedepsei amenzii, oricum reduse ca si cuantum, având în vedere, în principal, împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit infracțiunea, precum și starea de pericol creată pentru siguranța circulației rutiere, precum si faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale.
În condițiile în care numărul infracțiunilor referitoare la circulația pe drumurile publice este într-o continuă creștere, la fel și alcoolemia conducătorilor auto, iar accidentele rutiere soldate cu vătămarea corporală sau chiar decesul persoanelor implicate sunt, de-asemenea, tot mai numeroase (unul dintre factorii determinanți fiind tocmai consumul exagerat de băuturi alcoolice), considerăm că o modalitate mai eficientă de reducere a fenomenului infracțional ar fi sancționarea cu o mai mare severitate a acestor fapte.
Pentru toate aceste motive, cu privire la sanctiunea penală aplicată, Curtea consideră că în mod netemeinic instanta de fond a concluzionat asupra unui grad de pericol mai redus al infractiunilor si a persoanei inculpatului si că pedeapsa amenzii realizeaza scopul urmărit prin norma de incriminare astfel că în temeiul disp. art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen. se va admite apelul declarat în cauză, iar sentinta apelată se va desfiinta în latura penală.
Judecând în aceste limite, se va dispune condamnarea inculpatului la câte o pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea 37 lit. b V.C.pen., art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 Cproc.pen., la pedeapsa de 1 an închisoare si a infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prev. și ped. de 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b V.C.pen., art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 Cproc.pen., apreciind că sunt sanctiuni juste și proporționale, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și finalitatea pedepsei, respectiv exemplaritatea și prevenția specială și generală înscrise în art. 3 din Legea nr. 254/2013., referitor la pedeapsă și scopul acesteia.
Curtea retine că în aplicarea art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Pentru a stabili care pedeapsă este mai ușoară, urmează a ne călăuzi, nu după criterii abstracte, ci după rezultatele la care se ajunge aplicând fiecărei pedepse prevăzute de cele două legi criterii de evaluare în raport cu cazul concret.
În speța de față, analiza comparativă a regimului sancționator aplicat în cazul incriminării ce se regăsește în noul Cod penal permite observația că noua reglementare este mai favorabilă sub aspectul pedepsei alternative a amenzii (în cazul infractiunii prevăzute de art. 336 al. 1 C.pen.), însă în aplicarea deciziei nr. 265/2014 a CCR, se observă că vechea reglementare este mai favorabilă cu privire la modalitatea de sanctionare a recidivei, precum si a concursului de infractiuni, în ambele situatii codul penal anterior reglementând posibilitatea aplicării unui spor facultativ si variabil.
În acest context, Curtea retine că legea penală mai favorabilă este vechiul cod penal, dar și a art. 12 din Legea nr. 187/2012, cu referire la aplicarea pedepselor accesorii.
În final, Curtea retine că în aplicarea art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Pentru a stabili care pedeapsă este mai ușoară, urmează a ne călăuzi, nu după criterii abstracte, ci după rezultatele la care se ajunge aplicând fiecărei pedepse prevăzute de cele două legi criterii de evaluare în raport cu cazul concret.
În temeiul art. 33, 34 lit. b V.C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen. se vor contopi pedepsele aplicate și se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.
Potrivit art.71 V.C.pen. inculpatul va fi privat de dreptul prevăzut de art..64 lit.a teza a II-a si lit. b V.C.penal.
Se retine că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia că se impune complinirea funcției de eliminare, specifică pedepsei privative de libertate principale, și prin îndepărtarea inculpatului, de la activitățile care presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică ori exercițiul autorității, astfel că s-a interzis corespunzător inculpatului exercitarea dreptului de natură electorală prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b din Codul penal din 1969.
Curtea nu a interzis dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Or, faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu au conotație electorală, astfel că instanța a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.
Vor fi mentinute restul dispozitiilor sentintei apelate.
Potrivit art. 275 al. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare vor fi suportate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Dragomirești împotriva sentinței penale nr. 13 din 18.02.2015 a Judecătoriei Dragomirești pe care o desființează în latura penală.
Judecând, condamnă inculpatul T. N.-L., pentru:
- infracțiunea de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea 37 lit. b V.C.pen., art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10, corob. cu art. 374, alin. 4, art. 375 Cproc.pen., la pedeapsa de 1 an închisoare;
- infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. și ped. de 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b V.C.pen., art. 5 C.pen. și art. 396 alin. 10 corob. cu art. 374, alin. 4, art 375 Cproc.pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 33, 34 lit. b V.C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen. contopește pedepsele aplicate și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.
Aplică art. 71, 64 lit. a teza II si lit. b V.C.pen.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. H. I. M.
GREFIER,
C. C.
Dact.H.L./S.M
4 ex./18.05.2015
Jud.fond. V.-E. G.-T.
| ← Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|








