Consumul ilicit de droguri. Legea 143/2000 art. 4. Decizia nr. 456/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 456/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 26-03-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 456/A/2015
Ședința publică din 26 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. S., judecător
JUDECĂTOR: A. D. L.-AGHINIȚĂ
GREFIER: L. A. S.
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Cluj reprezentant prin D. D., procuror
S-au luat spre examinare apelurile declarate de către inculpații M. V. A. și D. F. A. împotriva sentinței penale nr. 131/F din data de 15 octombrie 2014 a Tribunalului Bistrița-Năsăud – Secția penală, pronunțată în dosar nr._, în care inculpatul M. V. A., a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 ( modif. prin O.U.G. nr. 6/2010 ), cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal; art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 ( modif. prin O.U.G. nr. 6/2010 ) cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, alături de inculpatul D. F. A. zis „D.”, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, ambii prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - B. Teritorial Bistrița-Năsăud, dat în dosar nr. 11D/P/2011.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul M. V. A. asistat de apărătorul ales, avocat B. L. Halas, din cadrul Baroului Bistrița-Năsăud, cu împuternicire avocațială nr. 4/04.02.2015 la dosar ( f. 28, 33 ) și inculpatul D. F. A. asistat de apărător ales, avocat D. M. C., din cadrul Baroului Bistrița-Năsăud, cu împuternicire avocațială nr. 41/24.10.2014 la dosar ( f. 7 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Inculpatul M. V. A. arată că își menține apelul declarat în cauză.
Inculpatul D. F. A. arată că își menține apelul declarat în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. 4 Cod procedură penală și ale art. 108 Cod procedură penală se aduce, pe scurt, la cunoștința inculpaților prezenți, drepturile și obligațiile procesuale, aceștia invocând dreptul la tăcere și arătând că își mențin declarațiile date anterior și că nu doresc să dea alte declarații.
Nefiind cereri de formulat, se apreciază apelurile în stare de judecată și se acordă cuvântul în dezbaterea lor.
Apărătorul ales al inculpatului M. V. A., având cuvântul, solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței penale nr. 131/F/2014 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud. Astfel, în principal, să se dispună achitarea inculpatului, iar în subsidiar, în cazul în care se va reține vinovăția apelantului, să se dispună diminuarea pedepsei aplicate de către instanță de fond.
În ceea ce privește solicitarea principală arată că sentința atacată este nelegală și netemeinică, astfel că solicită pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului. În acest sens, arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre motivată în fapt doar pe probele din dosarul de urmărire penală, fără a mai expune argumentele care să susțină soluția pronunțată. Astfel, opinează că instanța de fond nu și-a exercitat atribuțiile în mod activ, în scopul aflării adevărului și al realizării rolului educativ al judecății, respectiv nu și-a respectat obligația de a lămuri cauza sub toate aspectele ei, pe bază de probe, nefiind realizată efectuarea unei convingeri pe baza acestora. Ca atare, solicită analizarea declarațiilor martorilor audiați de către instanța de judecată și, respectiv faptul că nu există o concordanță între acestea și cele luate în faza de urmărire penală. Mai mult, o parte din martorii audiați în faza de urmărire penală nu au mai fost reaudiați în fața instanței de fond.
Totodată, în cuprinsul sentinței nu se face nicio referire cu privire la declarațiile ce vizează nevinovăția inculpatului – apelant. Astfel, raportat la modul în care s-a desfășurat urmărirea penală, consideră că instanța de fond nu a făcut suficiente cercetări și arată că martorii audiați în faza de urmărire penală și-au schimbat declarațiile ulterior, în fața instanței de judecată, motivând că în faza de urmărire penală au fost obligați, stresați sau chiar amenințați de către organele de cercetare.
De asemenea, cu privire la probele ridicate din imobilul apartament din municipiul Cluj-N., arată că instanța de fond nu a efectuat nicio motivare raportat la modalitatea de ridicare și de luare a amprentelor digitale de pe aceste probe. Astfel, s-a reținut că ultimele două persoane care au fost în apartamentul proprietate personală a inculpatului nu au recunoscut faptul că au consumat droguri și, prin urmare, se deduce că doar inculpatul ar fi cel care a consumat, context în care instanța de fond avea obligația de a efectua cercetări suplimentare pentru a reglementa legal dacă inculpatul sau cele două persoane, care au recunoscut că s-au aflat în apartament și care în mod cert nu aveau cum să recunoască că au consumat acele droguri, sunt vinovați.
Referitor la activitatea de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice autorizate, în faza de urmărire penală consideră că nu au fost interceptate și redate convorbiri telefonice ale apelantului cu privire la contacte, la locuri de întâlnire, la cantități solicitate sau vândute de către inculpat altor persoane și la modalități de plată în scopul de a se perfecta unele tranzacții de droguri, fiind într-adevăr înregistrate unele convorbiri telefonice, însă nici în cuprinsul uneia dintre acestea nu se discuta despre locuri de întâlnire, cantități, metodă de vânzare sau orice altceva care ar putea face trimitere la un trafic de drog. De altfel, din convorbirile telefonice nu a rezultat prezența traficului de drog, fiind o simplă supoziție a organelor de urmărire penală, care nu au putut fi susținute în fața instanței de către martorii audiați.
Mai mult, consideră că nu au fost realizate supravegheri operative de către lucrătorii de poliție și înregistrări de imagini din mediul ambiental în care se presupune că apelantul ar fi tranzacționat drogurile. Prin urmare, la dosar, exceptând două declarații a doi martori, care ulterior și-au schimbat declarațiile, nu există alte probe care să ducă la precizia cu care s-a motivat sentința în sensul că inculpatul ar fi comis fapta de trafic de drog.
Totodată, consideră că nu au fost identificate elemente concrete, care să conducă la faptul că inculpatul a fost ultima persoană care a locuit în acel apartament, instanța de fond nemotivând contextul în care au fost efectuate acele percheziții și chiar modul în care inculpatul a arătat de bunăvoie apartamentul și chiar toate persoanele care au locuit acolo.
În consecință, susține că instanța de fond a reținut o stare de fapt neconformă cu realitatea, nefiind sprijinită pe interceptarea și analizarea judicioasă a probelor administrate în cauză. Mai mult, din ansamblul probator rezultă că există discordanțe între probele reținute de instanța de fond și conținutul real al acestora, prin ignorarea unor aspecte evidente, ce iluzionează nevinovăția apelantului și care au avut drept consecință în acel moment pronunțarea altei soluții decât cea impusă de materialul probator administrat.
Prin urmare, solicită analizarea corectă a cuprinsului considerentelor hotărârii prin care instanța a soluționat fondul cauzei și să se constate că situația de fapt reținută este identică cu cea din cuprinsul rechizitoriului. Astfel, solicită să se dispună achitarea inculpatului și consideră că nu sunt probe care să ateste faptul că acesta ar fi vinovat de comiterea vreunei infracțiuni, iar în subsidiar, în situația în care, analizând actele dosarului și probatoriul din cauză, se va reține vinovăția apelantului, solicită a se avea în vedere aspectul și profilul personal al acestuia și referatul de evaluare depus în cauză.
Apărătorul ales al inculpatului D. F. A., având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și, în principal, desființarea sentinței pronunțate de către Tribunalul Bistrița-Năsăud și achitarea inculpatului, în temeiul art. 17 alin. 2 raportat la art. 16 lit. c din Codul de procedură penală.
În subsidiar, solicită reindividualizarea pedepsei, pentru fapta reținută în sarcina inculpatului și aplicarea pedepsei amenzii, conform dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011, care este prevăzută alternativ cu închisoarea.
În esență, apreciază că instanța de fond nu și-a putut forma convingerea că acuzația adusă inculpatului a fost dovedită dincolo de orice bănuială rezonabilă, acesta fiind condamnat în baza doar a trei declarații, respectiv a martorilor P. A. V., D. D. și M. F.. În acest sens, opinează că acestea nu pot sta la baza condamnării inculpatului și arată că martorul M. F. A. a arătat că în primăvara anului 2011 a vândut inculpatului D. F. A. 2 grame dintr-o substanță cu efecte psihoactive. Apreciază că această declarație nu poate fi avută în vedere, pentru că la acel moment vânzarea respectivă nu era incriminată de Legea nr. 194/2011, care a intrat în vigoare abia în data de 10 noiembrie 2011, iar martorul a afirmat chiar și cu ocazia audierii lui în instanță, respectiv în data de 13 decembrie 2013, că i-a vândut o singură dată.
Mai mult, martorul D. D. I. a arătat că ar fi cumpărat de la inculpat de 4-5 ori o substanță despre care nu știa ce era și a descris-o ca fiind o substanță cristalizată, de culoare albă, însă nu-și aduce aminte dacă avea efecte halucinogene. Astfel, consideră greu de crezut că o persoană care consumă astfel de substanțe nu-și poate aduce aminte ce efecte a avut și, în concluzie, apreciază că nici această declarație nu poate fi avută în vedere de instanță la condamnarea inculpatului.
Totodată, martorul P. A. V. a afirmat că nu își aduce aminte și că nu cunoaște dacă există vreo diferență, respectiv nu poate să distingă între sarea de baie și substanța 4 MEC.
Mai mult, substanța despre care se presupune că a fost vândută nu a fost expertizată, astfel că nu rezultă existența ei sau că avea efecte halucinogene, pentru ca inculpații să poată fi încadrați juridic.
De asemenea, inculpatul a recunoscut în faza de urmărire penală și în instanță că a cumpărat substanța pentru consum propriu și a achitat-o cu banii pe care i-a avut de la părinți, iar cu privire la martorul D. D. a arătat că îl cunoștea, însă a afirmat că niciodată nu i-a vândut acestuia droguri, explicându-și declarația acestuia ca o răzbunare, pentru că au avut un incident în urmă cu câțiva ani.
În consecință, consideră că în cauză se aplică principiul in dubio pro reo, conform căruia orice dubiu cu privire la vinovăție profită inculpatului, iar în cazul în care se va aprecia că se impune aplicarea unei sancțiuni de natură penală inculpatului, solicită reindividualizarea pedepsei și aplicarea amenzii.
De asemenea, solicită a se avea în vedere și concluziile din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Bistrița-Năsăud, conform căruia inculpatul are șanse de îndreptare, în condițiile în care are un loc de muncă stabil, sens în care a depus documente la termenul precedent.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respingerea ca nefondate a apelurilor declarate de către inculpați, pentru următoarele motive:
Consideră că sentința penală nr. 131 din data de 8 octombrie 2014 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, apelată de către inculpați, este legală, temeinică, judicios și minuțios motivată. Astfel, atât starea de fapt cât și vinovăția inculpaților au fost stabilite în baza unor probe certe și legal administrate.
Susține că instanța de fond a făcut o analiză minuțioasă a probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, iar pedepsele aplicate inculpaților se regăsesc în limitele prevăzute de lege, cuantumul acestora fiind stabilit în mod corect în raport de aprecierea gravității faptelor fiecăruia dintre aceștia și consideră că s-a procedat la o individualizare corectă a modalității de executare. Astfel, în ceea ce îl privește pe inculpatul M. V. A., care nu are antecedente penale, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, iar față de inculpatul D. F. A., având în vedere antecedența penală a acestuia și starea de recidivă postcondamnatorie, s-a dispus în mod legal executarea în stare de deținere.
Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, solicită respingerea apelurilor declarate.
Inculpatul M. V. A., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor anterior expuse de către apărătorul său ales și lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al apelului declarat în cauză.
Inculpatul D. F. A., având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut consumul și că ulterior acestui aspect i s-a imputat și faptul că a vândut droguri.
CURTEA
Prin sentința penală nr.131/F din 15 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, în temeiul disp. art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul M. V. A., fiul lui V. și A., născut la 07.11.1980 în Bistrița, domiciliat în mun.Bistrița, ., ., jud.Bistrița-Năsăud, CNP_, studii superioare, necăsătorit, fără copii, fără ocupație, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, modif. prin OUG nr. 6/2010, cu aplic. art. 41 alin. 2 Vechiul Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. a, art. 76 alin. 1 lit. a Vechiul Cod penal, art. 5 Noul Cod penal la 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal pentru o durată de 1 (un) an; săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, modif. prin OUG nr. 6/2010, cu aplic. art. 41 alin. 2 Vechiul Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. a, art. 76 alin. 1 lit. d Vechiul Cod penal, art. 5 Noul Cod penal la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
S-a constatat că faptele au fost săvârșite în forma concursului de infracțiuni prev. de art. 33 alin. 1 lit. a Vechiul Cod penal, în temeiul disp. art. 34 alin. 1 lit. b, art. 35 alin. 1 Vechiul Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b Vechiul Cod penal.
S-a facut aplicarea disp. art. 71 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b Vechiul Cod penal referitoare la pedepsele accesorii.
În baza art. 86/1 Vechiul Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind un termen de încercare, potrivit art. 86/2 Vechiul Cod penal de 5 ani.
Conform art. 86/3 lit. a-d Vechiul Cod penal pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
-se va prezenta la datele fixate de Serviciul de Probațiune Bistrița-Năsăud;
-va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
-va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;
-va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
S-a pus în vedere inculpatului disp. art. 86/4 Vechiul Cod penal referitoare la condițiile revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Conform art. 71 alin. 5 Vechiul Cod penal pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă executarea pedepselor accesorii.
A fost condamnat inculpatul D. F. A. zis „D.”, fiul lui M. și S. M., născut la 21.02.1991 în Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, domiciliat în Bistrița, .-Năsăud, CNP_, cetățenia română, studii 9 clase, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, fără copii, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplic. art. 35 Noul Cod penal, (dispoziție preluată din art. 41 alin. 2 Vechiul Cod penal) și art. 41 Noul Cod penal (dispoziție preluată din art. 37 lit. a Vechiul Cod penal) și art. 5 Noul Cod penal la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În conformitate cu disp. art. 43 alin. 1 Noul Cod penal s-a dispus ca pedeapsa stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății să se adauge pedepsei de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. 1279/28.09.2011 de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr._ * definitivă la 29.11.2011 prin decizia penală nr. 1929 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, pedeapsă cu privire la care s-a dispus suspendarea sub supraveghere pe un termen de 6 ani și 6 luni, în total inculpatul urmând a executa o pedeapsă de 4 ani închisoare.
S-a facut aplicarea disp. art. 65 alin. 1 rap. la art. 66 alin. 1 lit. a și b Noul Cod penal referitoare la pedepsele accesorii (dispoziții care au preluat pe cele prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b Vechiul Cod penal, dispuse prin Sentința penală nr. 1279/29.09.2011 a Judecătoriei Bistrița).
În temeiul disp. art. 112 alin. 1 lit. e Noul Cod penal s-a dispus confiscarea sumelor de bani dobândite de inculpatul D. F. A. din valorificarea substanțelor cu efect psihoactiv, respectiv a sumelor de: 300 de lei rezultată din vânzarea către M. F.; 1.440 lei rezultată din vânzarea către D. D. I.; 200 de lei rezultată din vânzarea către P. A. V.; 750 de lei rezultată din vânzarea către V. R. și 750 de lei rezultată din vânzarea către H. I. R. (în total a sumei de 3.440 lei).
A fost obigat inculpatul M. V. A. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 1.060 lei (din care 900 de lei la urmărirea penală și 160 de lei la fond) și inculpatul D. F. A. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 560 de lei (din care 400 de lei la urmărirea penală și 160 de lei la fond).
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
La data de 12.09.2010, în dosarele nr.37D/P/2010, nr.70D/P/2010 și nr.67D/P/2010 ale Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-B. Teritorial Bistrița-Năsăud (în care erau cercetați inculpații M. V. E., Rânziș P. M. ș. a. pentru comiterea unor infracțiuni de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu) a fost declanșată de organele de urmărire și cercetare penală o acțiune amplă pentru prinderea făptuitorilor implicați în săvârșirea acestui gen de infracțiuni pe raza județului Bistrița-Năsăud, acțiune care a debutat cu efectuarea de percheziții domiciliare atât la domiciliile unor făptuitori, cu privire la care se prezumau că erau implicați în astfel de activități infracționale, cât și în mai multe locații, de pe raza municipiului Bistrița, în care se organizau petreceri la care se consumau sau se ofereau spre consum altor persoane drogul de mare risc mefedronă.
Astfel, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului M. V. A. situată în municpiul Cluj-N., ., ., au fost găsite și ridicate mai multe probe, printre care o cutie metalică inscripționată “After Coffe Mints Cinemon” care conținea fragmente vegetale mărunțite de culoare verde oliv și care, în urma analizei de laborator, s-au dovedit a fi drogul de risc cannabis, potrivit Raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din 07.10.2010 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul BCCO Cluj-N.. Cu aceeași ocazie s-au găsit trei pungi din material plastic transparent cu sistem de închidere ziplock în al căror conținut s-a pus în evidență drogul de mare risc 4-metilmetcatinonă (mefedronă), precum și o altă pungă din material plastic transparent, inscripționată cu cifra 2, cu culoare neagră, în conținutul căruia s-a pus în evidență același drog de mare risc.
Referitor la locuința deținută de inculpatul M. V. A. în municipiul Cluj-N., s-a mai menționat în actul de acuzare că din cercetările efectuate au rezultat indicii că inculpatul a deținut aici diferite cantități din drogul denumit popular “sare de baie” conținând mefedronă, aspect reieșit și din declarația numitul Rânziș P. M., dată în calitate de inculpat în dos.nr.67D/P/2010. Acesta a declarat că într-o zi de la începutul lunii iulie 2010, rămânând fără „sare de baie”, l-a contactat pe numitul B. A. (care a fost cercetat și el în stare de arest preventiv în dos.nr.70D/P/2010) și i-a spus că ar vrea să cumpere circa 15 grame de „sare de baie”, pentru care avea pregătită suma de 600 lei. B. A. i-a replicat numitului Rânziș P. M. că el nu deținea la acel moment nicio cantitate de “sare de baie”, dar că îl va contacta în acest sens pe numitul M. N.-O. și după ce va avea răspunsul de la el în această privință, îi va comunica răspunsul primit. După circa 20 minute numitul Rânziș P.-M. a fost contactat de către B. A. care i-a spus că a discutat cu numitul M. N.-O. și că nici acesta nu deține în Bistrița nicio cantitate de „sare de baie” disponibilă, dar că ar fi o posibilitate de a rezolva problema, prin intermediul unui frate de-al numitului M. N.-O. care se afla în municipiul Cluj-N.. Numitul Rânziș P. M. s-a arătat dispus să-l transporte pe B. A. cu autoturismul său marca BMW până la Cluj-N., pentru ca acolo, B. A. să procure „sare de baie”. În aceste împrejurări numiții Rânziș P. M. și B. A. au plecat spre Cluj-N., însoțiți de încă două fete, s-au deplasat pe . ClujNapoca, la locuința inculpatului M. V.-A., care i-a primit în apartamentul său, apoi i-a condus în garajul aflat la subsolul blocului unde era parcat un autoturism marca Ford. La un moment dat, la cererea numitului B. A., numitul Rânziș M. P. a ieșit din garaj în parcarea din fața blocului, iar după circa 10 minute aici a venit și acesta, care i-a spus că „s-a rezolvat problema cu sarea de baie”, fără a-i da alte detalii. De aici s-au reîntors cu mașina condusă de numitul Rânziș P.-M. spre municipiul Bistrița, unde șoferul a fost dirijat de numitul B. A. să se deplaseze la un . în apropierea S.C. „Serv Motor” SRL, unde s-au întâlnit cu numitul M. N. O.. S-a mai reținut că In timp ce numitul Rânziș P. M. se afla lângă mașină, numiții B. A. și M. N. O. au intrat în scara blocului, unde apoi l-au chemat și pe Rânziș P. M. să intre. Aici, numitul M. N.-O. i-a dat numitului Rânziș P.-M. trei plicuri din plastic conținând fiecare câte aproximativ 5 grame din substanța denumită popular „sare de baie”, conținând drogul de mare risc „mefedronă” cerându-i să-i achite prețul de 750 lei și deși acesta i-a replicat că pentru această cantitate a avut o înțelegere inițială cu B. A. la prețul de 600 lei, în cele din urmă, cumpărătorul a achitat vânzătorului suma solicitată, de 750 de lei.
Sub aspectul activității infracționale reținute în sarcina inculpatului M. V. A., s-a apreciat că din probele administrate au rezultat următoarele:
În vara anului 2010, numita M. E. C. a fost prietena inculpatului M. V.-E. cu care a mers îjmpreună, de mai multe ori, la discoteca Metropolis din Bistrița. Aici inculpatul se întâlnea cu mai mulți cunoscuți, consumatori de droguri, împreună cu care consumau substanța denumită “sare de baie” conținând drogul de mare risc mefedronă. În perioada sus-amintită, inculpatul M. V.-E. i-a oferit numitei M. E. C., în mai multe rânduri, să consume aceeași substanță denumită „sare de baie” conținând drogul de mare risc mefedronă, lucru pe care susnumita l-a făcut consumând drogul prin aceeași metodă a prizării pe nas.
În data de 04.09.2010, numita M. E. C., s-a deplasat împreună cu un cunoscut de-al ei pe nume P. A. Tarsiciu zis “R.” la Colibița, pentru a participa la cheful ce se ținea la cabana lui “G.” cu ocazia zilei de naștere a prietenei susnumitului. Spre dimineața zilei de 05.09.2010, la această cabană și-au făcut apariția inculpatul M. V. E. zis „S.” și numitul H. C. zis “T.”. La un moment dat, în timp ce se afla la etajul cabanei împreună cu M. E. C. și alte persoane, inculpatul M. V. E. i-a propus să meargă la o altă cabană situată în apropierea barajului de acumulare, la o distanță de circa 2 km de cabana în care se aflau, propunere cu care martora a fost de acord, astfel că s-au deplasat spre acea locație. În apropierea barajului s-au întâlnit cu inculpatul M. V. A. (fratele inculpatului) și cu numiții V. B. zis “D.”, T. R. și B. A. K., care în acea noapte au plecat din Bistrița la Colibița “pentru a face un chef”. La un moment dat inculpatul M. V. E. și inculpatul M. V. A. au scos fiecare câte 1 pliculeț din plastic în care aveau “sare de baie” conținând drogul de mare risc mefedronă (la acea vreme nefiind apărută încă pe piață substanța 4 MEC) pe care au turnat-o pe o tavă aflată pe masa din cabană, atât pentru consumul lor, cât și pentru consumul celorlalte persoane aflate la chef, cărora, în acest fel, le-au oferit spre consum drogul de mare risc mefedronă. Din cantitatea de drog de mare risc pe care M. V. A. a turnat-o pe acea tavă, a consumat o parte prin prizare, în mai multe reprize, după care numitele M. E. C., T. R., B. A. K. și alte 7 persoane pe care nu le cunoștea, au consumat prin prizare, în mai multe reprize, anumite cantități sub forma unor linii din drogul de mare risc oferit de inculpat și de către inculpatul M. V. E.. În data de 5.09.2010, la această cabană a venit numitul C. R. L. zis “C.”, care a fost contactat telefonic de către inculpatul M. V. E. și invitat la chef. În momentul în care a ajuns la cabană, numitul C. R. L. l-a găsit aici pe inculpatul V. E., împreună cu prietena sa, M. E. C., pe inculpatul M. V. A. cu prietena sa, T. R. (care lucra în acea perioadă ca animatoare la clubul „Metropolis”), T. A. zis “T.” cu prietena sa, A., pe V. B. cu prietena sa B. Andreeea K., pe învinuitul M. D. A. și alte persoane, pe care nu le cunoștea. Tot atunci, numitul C. R. L. a văzut pe masa din livingul cabanei o cantitate de “sare de baie” conținând drogul de mare risc mefedronă din cea oferită de M. V.-E. și de inculpatul M. V. A., iar în bucătărie a văzut o cantitate din acea substanță, așezată pe o farfurie, care fusese pusă acolo de “Roșcatu”. Numitul C. R. L. a consumat împreună cu inculpatul M. V. E., prin prizare, două linii de “sare de baie” de pe masa din living, iar după ce a dansat, a consumat alte două linii și de pe farfuria aflată în bucătărie, toate acestea pe durata a circa 2-3 ore. Numitul C. R. L. i-a văzut consumând substanța “sare de baie” conținând drogul de mare risc mefedronă pe inculpatul M. V. A. și pe numiții V. B., M. E. C. și T. R.. Aceasta din urmă a consumat două linii din aceeași substanță din care au consumat persoanele menționate anterior. În jurul orei 15,00, numitul C. R. L. s-a reîntors cu mașina sa în Bistrița, împreună cu M. V. E., M. E. și H. C. zis “T.”. Inculpatul M. V. A. a rămas la cabană împreună cu prietena sa T. R., cu B. A. K. și V. B. până în jurul orei 16,00, când au plecat spre Bistrița.
În data de 05.09.2010, în jurul orei 17,00, inculpatul M. V. A. împreună cu prietena sa T. R., cu B. A. K. și V. B. zis “D. DJ-ul” au sosit în Bistrița, mergând la apartamentul pe care îl deținea cu chirie numitul M. N. O., fratele inculpatului, pe ..4 din aproprierea Hotelului D.. Aici M. V. A. a deținut o cantitate din aceeași substanță conținând drogul de mare risc mefedronă din care, în timp ce se afla în bucătărie, a consumat prin prizare o cantitate și din care i-a oferit să consume și numitei T. R., care a consumat prin prizare pe nas. În jur de miezul nopții, în această locație au venit numiții C. R. L., H. C. zis “T.”, M. V. E., ș.a., participând la cheful care a durat până a doua în jurul amiezii, timp în care numita T. R. a mai consumat în alte trei rânduri prin prizare din drogul de mare risc ce i-a fost oferit de inculpat pe o farfurie(f.113 vol.1), iar numita B. A. K. a consumat și ea cel puțin o linie din acest drog de mare risc. Pentru toate faptele descrise mai sus, inculpatul M. V.-E. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr.70 D/P/2010 din decembrie 2010.
În data de 6.09.2010 în jurul orelor 12,00, numitele T. R. și B. A. K. au plecat la Târgu M.. În convorbirea telefonică din data de 6.09.2010 orele 20:17 numita T. R. îi spune inculpatului M. V. A. că tocmai s-a trezit, că nu s-a simțit bine și nu a putut să mănânce, că se gândea la el, că e “la careva…,chef continuu.”- cu referire la chefurile la care participase împreună cu el - la care inculpatul i-a replicat că nu e la chef și că pentru ca ea să-și revină din starea în care se afla în urma consumului de droguri trebuie să mănânce supă. În convorbirea telefonică din data de 6.09.2010 orele 21:44 numita T. R. îi spune inculpatului M. V. A. că nu poate să doarmă și crede – referindu-se la drogul de mare risc pe care el i l-a oferit spre consum, iar ea l-a consumat – că încă i-a rămas ceva pe nas ( “…cre’ că mi-o rămas ceva pe nas…”) și că s-a săturat deja, că e “ca un Pepsi”. Atunci când inculpatul i-a spus că el a mâncat bine și că va adormi și el, numita T. R. i-a replicat “ce aș vrea să fiu în locul tău…în 10 minute… somn… și eu am dormit 2 ore, dar acuma nu mai pot dormi”, la care inculpatul i-a cerut să stea liniștită că o să adoarmă, iar în momentul în care T. R. l-a întrebat dacă în week-end-ul care vine are de gând să se mai petreacă, acesta i-a replicat că “cu petrecerile estea vreu să o las mai moale”– referindu-se la petrecerile la care el a participat și a consumat mefedronă. Faptul că inculpatul a consumat mefedronă împreună cu făptuitoarea T. R. – al cărei psihic a fost foarte afectat din această cauză - rezultă și din cuvintele pe care i le-a spus inculpatului și anume că “acuma, acuma îs mai lucidă și pot să găsesc …ă…ă…of nu mai știu să mai vorbesc, na… până vin la Bistrița tre să învăț iară să mă comport, că-s într-o societate”. S-a apreciat că este de domeniul evidenței că numita T. R. nu i-ar fi dat aceste explicații lui M. V. A. dacă nu ar fi consumat amândoi împreună același drog de mare risc. Pe de altă parte, s-a apreciat ca relevantă și discuția telefonică pe care M. V. A. a purtat-o în data de 06.09.2010, ora 18,33 cu prietenul său, F. A., aflat la postul telefonic nr._, care, știind încă din seara zilei de 04.09.2010 că inculpatul a fost la un chef (cel de la Colibița) unde a consumat drogul “sare de baie”, l-a întrebat dacă și-a revenit și dacă a ajuns acasă, la care inculpatul i-a răspuns că a ajuns acasă “azi dimineață”. În acel moment interlocutorul a reacționat aprostrofându-l pe inculpat cu cuvintele: “mă băiete, tu nu mai… Tu mai ești întreg la cap sau deja furi curent și tu, ca să știu… păi nu, pe bune amu, că tu deja furi curent și tu ești ca ăialalți, pe bune” - referindu-se la faptul că și inculpatul s-a comportat la fel ca alți consumatori de droguri care participau în week-end, câte 2 zile, la chefuri prelungite în Bistrița sau în Colibița, unde consumau “sare de baie” conținând mefedronă – la care inculpatul, dându-și seama că a exagerat, i-a răspuns “ așa-i”, dar că totuși “este bine”, astfel că, în final, F. A. i-a spus: “na, las că-i fain, bine că te-ai distrat măcar.”
În seara zilei de 11.09.2010, numitele T. R. și B. A. K. s-au aflat în clubul Metropolis din Bistrița participând în calitate de animatoare la programul ce se desfășura aici. În club au venit, în timpul derulării programului, inculpatul M. V. A. și numiții M. R. A. zis “S.”, T. A. A., ș.a.
În cursul nopții, în timp ce se aflau în club, numitele T. R., B. A. K. au deținut fiecare câte o mică cantitate de “sare de baie” conținând drogul de mare risc mefedronă din care fiecare și-au făcut câte 2 liniuțe pe care le-au consumat prin prizare. În jurul orei 5,00 dimineața, când programul în club s-a terminat, inculpatul și cele patru persoane menționate anterior s-au deplasat la locuința numitului V. B. și l-au așteptat până s-a întors din din Sîngeorz- Băi, unde a participat la o nuntă. După sosirea acestuia cu toții s-au deplasat în clubul “Mist” din Bistrița unde s-au întâlnit cu inculpatul M. V. E. care le-a spus că la locuința numiților Charhaci S. și Charhaci B. “se ține cu chef” - locația aflându-se în municipiul Bistrița, ..7 – subînțelegându-se că la acest chef participă mai mulți consumatori de droguri. M. V. A. împreună cu T. A. A., M. R. A. zis “S.”, T. R., B. A. K. și V. B. au plecat cu mașina inculpatului la locuința fraților Charhaci. Aici, M. V. A. i-a întrebat pe însoțitorii săi dacă nu vreau “să tragă ceva” – adică să consume prin prizare drogul de mare risc denumit popular “sare de baie” – după care a scos din buzunar o punguță de plastic, transparentă, în care se afla o cantitate de “sare de baie” conținând drogul de mare risc mefedronă, sub forma unui praf de culoare albă pe care l-a turnat pe un suport, l-a porționat în mai multe liniuțe, a consumat personal prin prizare una dintre liniuțe, după care le-a oferit și celorlalte persoane să consume. Din drogul oferit de inculpat au consumat, pe rând, prin prizare numiții T. A. A., M. R. A. zis “S.”, T. R., B. A. K. și V. B., cu precizarea că numita T. A. a pus cantitatea de drog de mare risc care era așezată sub forma unei liniuțe în paharul de suc pe care îl avea și apoi a consumat drogul prin înghițire. După ce drogul și-a făcut efectul – descris de numita T. A. A. ca fiind o stare de energie ce îi determina să vrea să danseze – inculpatul și grupul său au rămas în club circa 2 ore, după care au plecat spre locuința numitului H. C. zis “T.”, situată în Bistrița, ., . inculpatului M. V. A. care a plecat în altă parte – ca urmare a invitației pe care le-au făcut-o H. C. și inculpatul M. V. E., care fuseseră și ei în clubul Shine. În locația respectivă s-au deplasat și alte persoane invitate de inculpat și prietenul său, consumând cu toții “sare de baie” conținând mefedronă ce le-a fost oferită de inculpatul M. V. E. până în jurul orelor 9,30, când în apartament au pătruns organele de poliție pentru efectuarea percheziției domiciliare la locuința numitului H. C., care au ridicat mai multe cantități din substanța “sare de baie” pe care participanții la chef o consumau. În urma analizelor de laborator a rezultat că aceasta conținea drogul de mare risc mefedronă. Pentru aceste fapte, inculpatul M. V. E. și numitul H. C. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr.70D/P/2010 din 07.12.2010.
În perioada anterioară zilei de 23.09.2010, inculpatul M. V. Aurtelian a deținut în locuința sa, situată în mun.Cluj N., ., ., 4 punguțe din plastic conținând drogul de mare risc mefedronă, pe care, după ce a consumat drogul din ele, le-a lăsat în apartament și care au fost găsite cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în data de 24.09.2010. În urma analizei de laborator a rezultat, conform Raportului de constatare tehnico-științifică nr._/07.10.2010 al Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Cluj, că fiecare dintre ele conțineau drogul de mare risc mefedronă.
S-a precizat că percheziția s-a efectuat în această locație la data susmenționată deoarece cheile de acces în locuința lui M. V. A. fuseseră ridicate de organele de urmărire penală în data de 12.09.2010 de la inculpatul M. V. E. la care rămăseseră după ce i le-a dat inculpatul M. V. A. în cursul nopții de 11/12.09.2010, astfel că inculpatul M. V. A. nu a putut intra în apartamentul său până la data de 24.09.2010.
În privința inculpatului D. F. A. zis D., actul de sesizare a reținut următoarele:
Întrucât nu putea vinde singur cantitățile din substanța 4MEC pe care le comanda, inculpatul Mătierean V. E. l-a luat ca și “distribuitor”, încă de la începutul anului 2012 pe numitul D. F. A. zis “D.” din Bistrița, pe care îl cunoștea de mai mult timp, despre care știa că vinde mici cantități de diferite substanțe susceptibile de a avea efecte psihoactive, inclusiv 4 MEC. Una dintre persoanele cărora inculpatul D. F. A. i-a vândut la sfârșitul anului 2011 -după data de 11.11.2011- “sare de baie” conținând substanța 4MEC a fost numitul M. F. A., în următoarele împrejurări:
În primăvara anului 2011, numitul M. F. A. zis “M.” l-a cunoscut, în municipiul Bistrița pe inculpatul D. F. A., ocazie cu care a cumpărat de la acesta 2 pliculețe de “chill”. Ulterior, în cursul lunii augut 2011 cei doi s-au întâlnit în fața blocului “Lama” din Bistrița unde inculpatul i-a vândut martorului 2 pliculețe conținând fiecare câte aproximativ 1 gram de substanță, comunicându-i că este “sare de baie”, cu prețul de 60 lei/pliculeț. După ce a consumat acea substanță, potrivit declarațiilor martorului, ea a produs un efect de energizare, efect care a durat aproximativ o oră.
Întrucât în acea perioadă comercializarea substanțelor cu efecte psihoactive, altele decât drogurile, prevăzute de Legea nr.143/2000(modificată), nu era încriminată de lege, s-a manționat în actul de trimitere în judecată că cele relatate mai sus prezintă importanță doar în ceea ce privește “obiceiul” inculpatului de a comecializa asemenea substanțe, obicei pe care l-a păstrat și după . Legii nr.194/2011, aspect care reiese din probele administrate în cauză.
Într-o zi de la sfârșitul lunii noiembrie-începutul lunii decembrie 2011, când afară era zăpadă (la o dată ulterioară datei de 10.11.2011), în timp ce se afla în zona Sălii Polivalente din municipiul Bistrița, inculpatul D. F. A. i-a vândut numitului M. F. A. zis „M.” din Năsăud cantitatea de circa 3 grame sub formă de pudră din substanța susceptibilă de a produce efecte psihoactive denumită 4MEC, cu prețul de 100 lei/gram, ambalată în 3 pliculețe de plastic, „cumpărătorul” achitându-i prețul pe loc.
La începutul iernii anului 2012, după ce a început să comande din C. anumite cantități din substanța 4MEC, inculpatul M. V. l-a întrebat pe D. F. A. dacă este interesat să vândă cantități mai mari de 4 MEC la prețuri convenabile încât să-și poată pune și el adaos, precizându-i că poate să îi pună la dispoziție cantități de ordinul a zece grame la prețul de 50 lei/gram, pe care să le vândă cu ce adaos dorește, după care să îi achite prețul convenit de 50 lei/gram. Inculpatul D. F. A. zis “D.” a fost de acord cu propunerea inculpatului M. V. E. și astfel au început colaborarea care a durat până la începutul anului 2013, cu excepția unor scurte perioade în care inculpatul D. a fost plecat din țară, în Spania, la părinții săi.
În perioada februarie-decembrie 2012, M. V. E. i-a vândut în cel puțin 5 rânduri inculpatului D. F. A. zis “D.” cantități de câte aproximativ 10 grame din substanța susceptibilă de a produce efecte psihoactive denumită 4MEC cu prețul de 50 lei/gram, spunându-i că substanța pe care o vinde este “sare de baie”. Din această substanță D. consuma de fiecare dată o parte prin prizare și cunoștea efectele pe care le producea asupra psihicului uman, încercând stări de euforie. El a decis să vândă altor persoane o parte din cantitățile din substanța 4MEC primită de la inculpat, respectiv cele pe care nu le consuma.
Una dintre persoanele cărora inculpatul D. i-a vândut o parte din substanța cu denumirea de 4 MEC, care-i era furnizată de M. V. E. este D. D. I.. Acestuia, în cursul anului 2012, inculpatul D. i-a vândut în circa 10 rânduri, direct sau prin intermediul unor prieteni de-ai săi, diferite cantități din substanța cu efect psihoactiv.
Prin rezoluția din 22 aprilie 2013, s-a dispus începerea urmăririi penale față de numitul D. F. A. zis „D.”, pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni ilegale cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive prev. de art.16 al.1 din Legea 194/2011, cu aplic. art.41 al.2 Cod penal.
Portivit susținerilor martorului D. D. I., în perioada martie - iunie 2012, inculpatul D. i-a vândut martorului, în 4-5 rânduri cantități cuprinse între 1 și 3 grame de “sare de baie” conținând substanța 4MEC cu prețuri cuprinse între 60-100 lei/gram, în funcție de cantitatea vândută, substanță pe care “cumpărătorul” a consumat-o singur, prin prizare. Martorul a arătat că îl contacta în prealabil pe inculpat telefonic, după care se întâlnea cu el fie la locuința acestuia, fie în oraș unde efectuau tranzacțiile.
În alte 5 rânduri, la date diferite, dar în aceeași perioadă la care ne-am referit anterior, martorul D. D. I. a cumpărat de la inculpatul D., prin intermediul altor persoane(prieteni ai martorului), cărora le și remitea contravaloarea substanțelor cumpărate, cantități cuprinse între 1 și 3 grame din aceeași substanță, pe care, de fiecare dată, le-a consumat singur. Pentru acestea a plătit sume cuprinse între 60-100 lei/gram. În denunțul pe care l-a formulat, martorul D. D. I. a precizat că a observat că “sarea de baie” pe care a cumpărat-o de la inculpatul D. era identică, atât ca formă cât și ca efect, cu cea pe care el a cumpărat-o de la inculpatul M. V. E., precum și cu cea pe care a cumpărat-o de la inculpatul V. R. I..
Un alt „client” căruia inculpatul D. F. A. i-a vândut o parte din substanța 4 MEC ce i-a fost furnizată de către M. V. E., a fost identificat în persoana numitului P. A. V. din Bistrița.
Astfel, s-a reținut că pe la sfârșitul lunii noiembrie 2012, intenționând să își cumpere pentru consumul său propriu substanța “sare de baie four MEC”(adică 4 MEC), din care mai consumase anterior, în alte rânduri, numitul P. A. V. l-a întrebat pe un prieten de-al său, poreclit “Skipy”, dacă nu știe pe cineva de la care ar putea cumpăra “sare de baie four MEC”, la care acesta i-a răspuns că știe că prietenul său “Dey” are această substanță. Pentru a putea intra în legătură cu inculpatul D. zis D., numitul Skipy i-a remis lui P. A. V., la solicitarea celui din urmă, numărul de telefon al inculpatului. Acesta l-a apelat pe inculpat, s-a prezentat ca fiind un prieten de-al lui “Skipy” și au stabilit să se întâlnească, la o locație indicată de inculpat, pe . Bistrița. Când a ajuns la locul stabilit, P. A. V. l-a apelat pe inculpat care, la scurt timp, a sosit la locul de întâlnire. Cumpărătorul i-a spus inculpatului că el este prietenul lui Skipy care l-a apelat, i-a comunicat că are 100 lei (pentru că știa că acesta este prețul cu care se vinde în oraș gramul de 4MEC) și i-a cerut inculpatului să-i vândă “1 gram de sare”. Inculpatul i-a vândut numitului P. A. V. un gram din substanța 4 MEC, de culoare albă sub formă de cristale, ambalată într-o punguță din plastic, transparentă, neetichetată și nemarcată. După tranzacție cumpărătorul a plecat acasă unde a pisat mărunt cristalele de “sare de baie”- care se prezentau de mărimea unei jumătăți de bob de orez - cu ajutorul unui card și a unei bancnote și apoi, în mai multe reprize, la intervale de circa 30 minute, a consumat singur, prin prizare, în decursul a circa 3 ore, substanța cumpărată de la inculpat. Efectul consumului substanței a fost acela că P. A. V. a devenit foarte energic, agitat și euforic și totodată a resimțit o senzație de sete.
A doua zi, simțind nevoia să consume din nou “sare de baie four MEC”, după- amiaza, în jurul orei 17,00, numitul P. A. V. l-a apelat din nou pe inculpatul D. F. A. zis D. și l-a întrebat dacă se pot întâlni –semnificația întrebării find aceeași, ca în ziua precedentă, aceea dacă-i poate furniza din substanța denumită „ sare de baie”- și după ce inculpatul i-a răspuns afirmativ, P. A. V. s-a deplasat aproximativ în același loc în care se întâlniseră în ziua precedentă, unde inculpatul D. F. A., zis “D.” i-a vândut, din nou, un pliculeț cu circa 1 gram de “sare de baie 4 MEC” pentru care cumpărătorul i-a plătit prețul de 100 lei. După ce s-a deplasat la domiciliu, fiind singur acasă, cumpărătorul a procedat în aceeași modalitate în care procedase și anterior. Astfel, numitul P. A. V. a consumat în decursul a circa 3 ore, la fel ca și în ziua precedentă, substanța pe care i-a vândut-o inculpatul, efectul asupra psihicului său fiind același ca în ziua anterioară.
În baza probelor administrate, s-a apreciat de către procuror că faptele inculpatului M. V. A., descrise anterior, comise în baza aceleiași rezoluții infracționale, de a fi deținut în scop de oferire și de a fi oferit în mai multe rânduri, fără drept, diferite cantități din substanța denumită popular “sare de baie” conținând drogul de mare risc mefedronă, constituie infracțiunea continuată de trafic de droguri de mare risc prev.de art. 2 al. 2 din L.143/2000(modificată) cu aplic. art.41 al. 2 Cod penal.
Totodată, fapta aceluiași inculpat, de a fi deținut în mai multe rânduri pentru consum propriu diferite cantități din substanța denumită popular “sare de baie” conținând drogul de mare risc mefedronă, substanță din care a consumat cu ocazia chefurilor la care a participat, s-a apreciat că întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev. de art. 4 al. 2 din L.143/2000(modificată), cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.
În drept, fapta comisă de inculpatul D. F. A., descrisă mai sus, comisă în baza aceleiași rezoluții infracționale, de a fi primit sau de a fi cumpărat de la inculpatul M. V. E. și de a fi deținut în mai multe rânduri în perioada februarie - decembrie 2012, în scop de comercializare și de a fi vândut anumite cantități din substanța susceptibilă de a produce efecte psihoactive denumită 4 MEC, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continuate prev.de art.16 al.1 din Legea 194/2011, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal.
Cu toate că inculpatul D. F. A. a recunoscut că a cumpărat de la inculpatul M. V. E. cantitățile din substanța 4 MEC reținute mai sus, nu a recunoscut că a vândut sau oferit o parte din această substanță altor persoane, afirmând că toate cantitățile pe care le-a cumpărat sau procurat de la inculpat, le-a consumat.
La rândul său, inculpatul M. V. A. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, afirmând că nu a oferit niciodată nimănui spre consum vreun drog și nici nu a deținut, pentru consum propriu, drogul de mare risc „sare de baie” conținând mefedronă. Deși inculpatul a susținut că cele 4 punguțe cu mefedronă găsite în apartamentul său, situat în municipiul Cluj-N., . la numiții S. R. M. zis „K.” și B. V. C. zis „D.”, cărora le-a dat cheile de la apartamentul său în data de 09.09.2010 pentru a dormi o noapte la el în apartament, cu ocazia audierii fiecăruia dintre cei amintiți aceștia au declarat că deși au dormit în locuința inculpatului o noapte, nu au consumat droguri. Mai mult, numitul S. R. M. a precizat că știe că în acest apartament au avut loc mai multe chefuri la care a participat și el, însă doar în prezența inculpatului.
Procurorul de caz a apreciat declarațiile celor doi martori ca fiind corecte, corespunzătoare adevărului, deoarece, în cazul în care ei ar fi consumat „sare de baie” conținând mefedronă nu ar fi să lăsat pliculețele din plastic în care a fost ambalat drogul de mare risc în apartamentul inculpatului, ci le-ar fi luat cu ei și le-ar fi aruncat, pentru a nu fi descoperiți și acuzați de comiterea vreunei infracțiuni.
Potrivit declarațiilor date de inculpatul M. V. A., acesta nu a recunoscut comiterea nici uneia dintre infracțiunile ce i s-au reținut în sarcină.
Astfel, pe parcursul urmăririi penale, la data de 12 septembrie 2010(f. 36,37 vol.I urm. pen.), inculpatul nu a dorit să dea declarație, arătând că va face acest lucru după ce va lua legătura cu un avocat.
La data de 1.02.2011, în prezența apărătorului ales,f. 64 și urm. vol.I urm. pen., inculpatul M. V. A. a declarat că resturile menajere găsite la percheziția efectuată de lucrătorii organului de urmărire penală în apartamentul proprietatea sa, situat în muncipiul Cluj-N., nu-i aparțin, pe cale de consecință, nici cele 4 țiple cu urme de drog și nici mucul de țigară identificat la fața locului. Totodată, a aprecizat și că nu-i aparține cutia metalică găsită în apartamentul său, pe masă, cu motivarea că nu a locuit în apartament aproximativ 2-3 luni, anterior efectuării percheziției, locuind la Bistrița. În concret, acesta a precizat că a înmânat cheile apartamentului respectiv unui prieten, S. R., la 9 septembrie 2010, care i le-a solicitat pentru a dormi o noapte în apartamentul respectiv. A doua zi, la întoarcere în muncipiul Bistrița, sus-numitul i le-a returnat prin intermediul unui vecin, cu porecla „Daizy”, persoană care i le-a remis în aceeași seară. Apoi, în noaptea de 11.09.2010, inculpatul a susținut că i-a înmânat cheile apartamentului fratelui său, M. V. E., deoarece acesta dorea să plece la Cluj-N..
Cu privire la probele găsite în apartamentul pe care-l deține în Cluj-N. inculpatul a arătat că nu are cunoștință de modalitatea în care au ajuns acolo, dar a susținut că nu-i aparțin.
Referitor la petrecerea de peste Podul Budacului Bistrița (de la S. și B.), inculpatul a declarat că nu a consumat substanțe inetrzise, nu a deținut astfel de substanțe și nu a oferit spre consum persoanelor aflate la acea petrecere astfel de substanțe (droguri).
În ce privește acuzația referitoare la împrejurarea că ar fi remis vreo cantitate de drog numiților B. A. și Rânziș P. M. zis U. cu ocazia deplasării celor două persoane în muncipiul Cluj-N., acesta a susținut că ea nu este întemeiată, deoarece cu acea ocazie a remis lui B. suma de 1.500 lei pentru frații săi din Bistrița, deplasarea la garajul apartamentului făcând-o doar pentru a lua din autoturismul său, o diferență de 200-300 lei din banii pe care i-a trimis fraților săi.
Referitor la chefurile (petrecerile) la care a participat în cursul anului 2010, la Colibița, a precizat că unul dintre acestea a avut loc în septembrie 2010(cu o săptămână înainte de a fi condus la sediul poliției pentru declarații), iar celălalt prin luna în august 2010. La cel din luna august 2010 nu s-au consumat droguri sau alte substanțe interzise, iar în legătură cu cheful de la Colibița a arătat că nu sunt întemeiate declarațiile celor care au afirmat că ar fi oferit „sare de baie” persoanelor din cabană și nici că ar fi consumat el drogul cunoscut sub această denumire. A mai precizat și că nu a văzut ca alte persoane să consume substanțe interzise sau să ofere spre consum astfel de substanțe.
A mai precizat că nu este reală împrejurarea că în apartamentul deținut în Cluj-N. s-ar fi depozitat mari cantități de substanțe interzise, că nu este consumator de droguri și nici nu a oferit spre consum altor persoane astfel de substanțe.
Deși la apartamentul situat în Cluj-N. avea trei chei, două dintre acestea se aflau în interiorul apartamentului în momentul în care a avut loc percheziția, folosind doar o cheie de acces, cea pe care a dat.o fratelui său, M. V. E. spre folosință. În acest context, a arătat că dacă știa că în apartament se aflau probe care-l puteau incrimina, ar fi spart yala de la ușa de acces și ar fi aruncat acele probe.
Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul M. V. A. a menținut aceeași poziție raportat la faptele de care este acuzat(f. 82 și urm. vol.I), apreciind că nu se face vinovat de comiterea nici unnnnnneia dintre infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
A făcut precizări referitor la percheziția efectuată la imobilul din Cluj-N. al cărui proprietar este, menționând că nu s-a opus efectuării percheziției la acea locație. Deoarece cheile apartamentului le-a preluat de la IPJ Bistrița la indicația procurorului, rezultă că nu a fost ultima persoană care a fost în acel apartament anterior efectuării perscheziției. Deoarece a locuit la Cluj doar până în vara anului 2010, până la terminarea anului universitar, locuind apoi la Bistrița, cu părinții săi, apartamentul a rămas nelocuit. A precizat că la plecare din apartament a procedat așa cum făcea de obicei, adică a lăsat geamurile deschise și nu a lăsat gunoi. La solicitarea numitului Sțngeorzan R., i-a remis cheia de la apartament, astfel că această persoană a fost ultima care a fost prezentă în apartamentul său.
Ulterior, fiind solicitându-i-se să dea explicații cu privire la modul în care au ajuns la domiciliul său resturile de țigări, cutia metalică și ce s-a găsit la percheziția domiciliară în coșul de gunoi, M. V. A. a precizat că ultimele persoane care au fost în apartamentul pe care-l deține în municipiul Cluj-N. au fost S. R. și un vecin din Bistrița, pe nume „Daisy”, cel din urmă ajutându-l pe cel dintâi la descărcarea unor mărfuri, existând posibilitatea ca și numitul „Daisy” să fi locuit în apartamentul inculpatului, cu atât mai mult cu cât el a fost cel care i-a returnat cheile locuinței.
Inculpatul a reiterat susținerile inițiale referitoare la cutia metalică găsită în apartamentul său la percheziție, precum și cele referitoare la resturile de țigări, pungulițe și gunoiul propriu-zis găsit în aceeași locație, precizând că nu-i aparțin. El a reproșat organelor de anchetă aspecte legate de prelevarea probelor( amprentelor) de pe obiectele la care s-a referit anterior, apreciind că dacă prelevarea acestora s-ar fi făcut în maniera corespunzătoare, s-ar fi putut stabili de la cine provin. A mai precizat că s-au făcut pecheziții atât la autoturismul proprietate personală, Ford nr. de înmatriculare nr. JHX, înmatriculat în Florida USA și percheziții informatice la cele două laptopuri pe care le deține, cu toate acestea, aspectele consemnate la aceste percheziții nu se regăsesc în dosarul de față, apreciind că această modalitate de a proceda a organelor de anchetă nu este una corectă, deoarece organele de urmărire penală sunt datoare să strângă probe atât în acuzare cât și în apărare.
Sub acest aspect a arătat că deși a insistat ca organele de anchetă să-i dea un răspuns cu privire la amprentele ridicate de la apartamentul său, cu ocazia ridicării obiectelor găsite la percheziție, acestea nu i-au răspuns nici dacă s-au ridicat în concret amprente și nici rezultatul acestora, în măsura în care astfel de probe au fost prelevate.
A mai susținut că a discutat cu cele două persoane care s-au aflat în apartamentul din Cluj-N. anterior efectuării percheziției efectuate în cauză sub aspectul obiectelor găsite la percheziție și că le-a reproșat prezența acelor obiecte în locuință, acestea confirmând indirect că obiectele de la percheziție nu-i aparțineau inculpatului și dându-i de înțeles, prin comportamentul adoptat, că vor suporta consecințele cu privire la aceste obiecte.
Inculpatul a mai precizat că a observat în apartamentul său, cu ocazia percheziției efectuate, cel puțin 10 pahare lăsate la uscat pe chiuvetă, dar la momentul la care el a părăsit apartamentul acestea nu se găseau acolo.
Referitor la conținutul transcrierilor convorbirilor telefonice purtate de el cu martorii F. A. și T. R., inculpatul a precizat că acestea nu-l incriminează, astfel cum, în mod greșit, au reținut organele de anchetă.
Astfel, în ce privește convorbirea purtată cu F. A., M. V. A. a precizat că ea s-a referit la o programare pe care a intermediat-o F. A. la un mecanic auto, în vederea reparării autoturismului inculpatului, la finalul convorbirii acesta reproșându-i că este neserios pentru că nu s-a ținut de cuvânt și nu a respectat programarea care i se făcuse, fără să poată preciza motivul, la momentul la care a făcut declarația în instanță.
Explicația dată de inculpat cu privire la declarațiile făcute de cei care au arătat că inculpatul le-ar fi oferit spre consum drogul de mare risc mefedronă a fost aceea că declarațiile s-au dat în urma presiunilor făcute de organele de anchetă.
Inculpatul M. a mai arătat că a participat la petrecerea organizată în noaptea de 10 septembrie 2010 pe .. 7 Bistrița, unde a stat aproximativ o oră, dar că nu a consumat alcool sau droguri, deoarece el nu bea și nu fumează, cu atât mai mult nu a făcut acest lucru atunci, când s-a deplasat cu autoturismul la petrecere.
Totodată, inculpatul a mai precizat și că, în ciuda depoziției date de martora T. A. A., el nu a oferit acesteia spre nici un fel de drog(substanță).
Referitor la conținutul declarației date de de martorul M. R. A., zis S., inculpatul a apreciat că el se datorează presiunii exercitate de organele de anchetă.
În consens cu cele susținute la urmărirea penală, inculpatul a susținut că prin intermediul numiților B. A. și Rânziș P. M. a trimis unuia din frații săi, aflați în Bistrița, o sumă de bani, 10-15 milioane, fără să remită vreun pachet care să conțină droguri.
Contrar celor susținute de martora M. E., M. V. A. a susținut că la petrecerea la care a participat la Colibița nu a oferit nici unei persoane spre consum „sare de baie”.
În finalul declarației, inculpatul a precizat și că în apartamentul deținut în Cluj-N. au mai fost, de-a lungul timpului și alte persoane, printre care și U. R. și frații săi, când le dădea cheia de la intrare, în acest scop. În concret, pentru efectuarea percheziției, cheia a fost ridicată de la fratele său, numitul M. V. E., căruia îi fusese remisă cu puțin timp înainte ca fratele său să fie reținut, deoarece intenționa să se deplaseze la Cluj.
În declarația inițială, dată la urmărirea penală de către inculpatul D. F. A., acesta a arătat că îl cunoaște pe M. V. E. de aproximativ un an și jumătate, dar nu a văzut ca acesta să dețină sau să consume droguri. D. a mai precizat că a consumat droguri doar când se afla în Spania, în anul 2012, când a fumat „iarbă”, în țară însă nu a consumat niciodată astfel de substanțe, nici M. V. E. nu i-a remis vreodată droguri, cu toate că știa că acesta fusese arestat pentru droguri nu avea cunoștință că s-ar fi ocupat cu traficul de astfel de substanțe. În ciuda susținerilor inculpatului M. V. E., el nu a cumpărat niciodată de la acesta substanța cu denumirea 4Mec.
Ulterior, în cadrul aceleiași declarații, inculpatul D. a revenit cu privire la ultimele susțineri și a precizat că este adevărat că a cumpărat substanța denumită „sare de baie” de la inculpatul M. E. zis S., de aproximativ 5 ori, câte 10 grame cu prețul de 50 lei pe gram, în perioada ianuarie-decembrie 2012. În concret, a aflat chiar de la M. că vinde astfel de substanțe, acesta oferindu-i un preț mai bun dacă cumpăra o cantitate mai mare(de 10 grame), astfel că el a fost de acord. Atunci când dorea să cumpere îi dădea un mesaj pe facebook inculpatului M. și apoi se întâlneau în zona în care M. locuia, în cartierul Ș. cel M.. „Sarea de baie” cumpărată o consuma singur, prin prizare pe nas, efectul fiind o stare de bine, de energizare.
Prin declarația dată pe parcursul urmăririi penale, la data de 23.04.2013 (f. 223 și urm. vol.IV) inculpatul D. F. A. a menținut declarațiile anterioare și a precizat că până în a doua jumătate a lunii decembrie 2012 a cumpărat, de câteva ori, substanța denumită popular „sare de baie” pentru consum propriu. El a descris, totodată, starea pe care consumul din acel drog i-o oferea.
Nu a recunoscut că ar fi înstrăinat numiților D. D. I. și M. F. A. substanța pe care o achiziționa de la inculpatul M. V. E.. A precizat, în ce privește relația sa cu primul dintre cei indicați anterior, că nu-l cunoaște decât din vedere, din discotecă, iar în ce-l privește pe cel de-al doilea, că îl cunoștea din oraș, se salutau, dar nu avea nici o relație cu acesta.
A subliniat că substanțele cumpărate de la M. V. E. le-a consumat singur și că în cursul anului 2012 a fost plecat în două rânduri în Spania, prima dată în cursul lunii februarie 2012, pentru trei săptămâni și a doua oară de la începutul lunii iulie 2012 și până la mijlocul lunii septembrie 2012. De fiecare dată a locuit la părinții săi și a lucrat într-o brutărie. În țară, în perioada anului 2012 nu a muncit, fiind întreținut de părinții săi, care se aflau în Spania, cu sume cuprinse între 200 și 500 de euro, banii fiindu-i trimiși de aceștia din Spania.
Prin declarația dată pe parcursul cercetării judecătorești(f. 16 vol.I fond) D. F. A. a menținut declarațiile anterioare, precizând că a cumpărat de la inculpatul Măierea V. E. substanța denumită 4 Mec, respectiv „sare de baie” în 4-5 rânduri, pe parcursul anului 2011 și de vreo 3-4 ori în anul 2012, apreciind că în total a cumpărat de la inculpat substanța respectivă de 5 ori, câte 10 grame de fiecare dată, cu 50 de lei gramul.
Cumpărarea a fost făcută doar pentru propriul consum, din preț achita câteodată doar un avans, fiind așteptat ve vânzător pentru plata diferenței, până primea bani de la părinții săi, din Spania.
A precizat că nu-i cunoaște pe Cicai A. I., pe B. D. sau R. A.. În privința numitului D. D. I., inculpatul a declarat că deși în cunoaște și știe că este consumator de droguri, nu a vândut acestuia și nu a cumpărat de la el niciodată droguri. A apreciat că D. D. I. a declarat împotriva sa deoarece a avut o divergență cu el în urmă cu mai mulți ani, pe când declarantul avea 16 ani, când i-a „spart” casa martorului și i-a furat niște bani.
Pe numitul „Skipy”îl cunoaște din vedere, dar nu-i este prieten, astfel că nu i-a făcut confidențe în sensul că ar consuma substanța denumită 4Mec, nu i-a vândut niciodată droguri și nici nu a cumpărat de la el.
Pe numitul „Mateus”din Năsăud îl cunoaște din vedere, de la discotecă, știe despre el că se ocupa de comercializarea drogurilor, dar nu este întemaiată împrejurarea consemnată în rechizitoriu, cum că ar fi vândut acestei persoane în două rânduri substanța denumită ”sare de baie”.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma întregii probațiuni administrate în cauză, instanța apreciază că starea de fapt descrisă prin actul de sesizare este în concordanță cu probele administrate în cauză.
Astfel, în ce-l privește pe inculpatul M. V. A., probele administrate, coroborate, fac dovada vinovăției acestuia în săvârțirea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, în ciuda poziției constante adoptate de inculpat, de nerecunoștere a acestora.
În primul rând, prin raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 7 octombrie 2010 întocmit de IGPR-D. Brigada Cluj-N.-Laboratorul de analiză și profil al drogurilor(f. 183 și urm. vol.I u.pen.) s-a stabilit că probele ridicate de la locuința inculpatului conțineau drogul de mare risc mefedronă, confirmând împrejurarea că inculpatul deținea acest drog în vederea consumului propriu. Acest aspect este confirmat(întărit) și de declarațiile date în cauză de martorii audiați, potrivit cărora, inculpatul deținea și oferea spre consum celor din anturajul său, cu ocazia petrecerilor la care participa acest drog de mare risc, cunoscut popular sub denumirea „sare de baie”.
Cu toate că inculpatul a încercat să acrediteze ideea că probele ridicate la percheziție din apartamentul proprietatea sa și care îl incriminau nu-i aparțin, provenind de la alte persoane, inculpatul nu a făcut dovada afirmațiilor sale, deoarece martorii B. V. C.(f. 91 vol.II u.pen.) și S. R.( R. M.(vol.III u.pen. și f. 70 și urm. dos. fond vol.I) nu au confirmat prin declarațiile lor susținerile inculpatului.
Totodată, martorii audiați, respectiv: M. R. A.(f.109 vol.1), T. A. A.(f. 110 vol.1), B. A. K.(f. 118 vol.1), M. E. C.(f.219 vol.1) au declarat la unison că la chefurile(petrecerile)la care participa inculpatul M. V. A. acesta deținea sau obișnuia să consume sau să ofere spre consum drogul denumit popular „sare de baie” conținând mefedronă.
Astfel, martorul M. R. A. a arătat în declarația dată la urmărirea penală că la petrecerea din noaptea de 11.09.2010/12.09.2010 inculpatul M. V. zis V. i-a spus că are pentru consum „sare de baie” și că o va pune pe capacul de la W.C., astfel ca și martorul și prietena lui, A.(T.)să meargă să consume și ei. Martorul a mai declarat că și ceilalți participanți la chef mergeau mereu la baie, de unde a dedus că și aceștia consumau din substanța oferită de M. V. A..
Martora T. A., participantă la cheful organizat la domiciliul lui C. B., menționat anterior, a arătat modalitatea în care „V.” a scos un praf alb dintr-o punguliță, l-a porționat în mai multe linii și l-a oferit tuturor celor prezenți acolo să-l consume, toți consumându-l prin inhalare pe nas, cu excepția martorei care și l-a pus în paharul de sus. În concret, martora a precizat că i-a văzut consumând din drogul oferit de M. V. A. pe M. A., B. A., T. R., B., S., V.(inculpatul) și D..
Aceste declarații se coroborează cu declarația martorei T. R. care a precizat că la cheful de la Colibița a participat și M. V., acolo s-au consumat droguri, respectiv „sare de baie”. Cu privire la petrecerea din noaptea de 11/12.09.2010, martora a declarat că nu a apucat să consume sau să vadă cine a pus la dispoziție drogurile, deoarece au apărut organele de poliție.
Martora Kojthe A. K., prietenă a martorei T. R., a arătat în declarația sa că la petrecerea de la Colibița s-a consumat „sare de baie” pusă la dispozițe de „Roșcatu”, în concret martora a precizat că a văzut-o doar pe R. consumând „sare de baie”. În legătură cu petrecerea de la domiciliul numitei C. B. din noaptea de 11/12.09.2010, martora a precizat că în aprecierea ei erau aproximativ 15 persoane la acea petrecere, inclusiv inculpatul M. V. A. care i-a întrebat pe cei prezenți „dacă nu vor să tragă ceva”, a scos o punguliță conținând un praf alb, l-a porționat în liniuțe, cei prezenți inhalând din substanța oferită prin inhalare pe nas, cu excepția lui A. T. care și l-a pus în suc. Martora a indicat dintre persoanele cu privire la care știa că erau consumatori de droguri inclusiv pe M. V.., ea descriind și efectul pe care consumul substanței oferite l-a avut asupra celor prezenți.
Și martora P. I. M.(f. 6 vol.II u.pen.) a declarat că la petrecerea de la Colibița, din vara anului 2010, a participat și inculpatul Măiereran V. A., acolo s-a consumat „sare de baie”, nu a putut preciza cine a pus-o la dispoziție, doar a precizat că după sosirea lui M. V. la petrecere s-a instalat „starea de bună dispoziție”.
Relevantă cu privire la activitatea inculpatului M. V. A. de deținere și trafic de droguri de mare risc este și declarația dată de martorul Rânziș P. M.(f. 111 vol.IV u.pen.), martor care a descris detaliat despre deplasarea sa la Cluj-N., în iunie-iulie 2010, la domiciliul inculpatului M. V. A., împreună cu B. A., pentru a ridica o cantitate de 15 grame de „sare de baie”(din garajul aferent apartamentului), cantitate care a fost remisă apoi lui M. O., fratele inculpatului V. și de la care martorul Rânziș a cumpărat-o cu suma de 750 de lei.
Și martorul C. R. L. a declarat inițial la urmărirea penală că l-a văzut pe inculpatul M. V. deținând și consumând „sare de baie” cu ocazia unui chef care a avut loc la o cabană din Colibița.
Este reală împrejurarea că, o parte din cei audiați la urmărirea penală, reaudiați pe parcursul cercetării judecătorești, și-au schimbat declarațiile ori le-au nuanțat, cu toate că au menționat și că le mențin pe cele date anterior. Nu poate fi primită susținerea acestor martori care și-au justificat declarațiile anterioare prin prisma presiunilor exercitate asupra lor de organele de urmărire penală, câtă vreme declarațiile inițiale ale acestora se coroborează cu declarațiile celorlalți martori, date în legătură cu aceleași aspecte, esențiale pentru susținerea învinuirii. Pe de altă parte, este firesc ca martorii să nu-și aducă aminte toate amănuntele declarate inițial, câtă vreme a trecut mai mult timp de la data când le-au dat, chiar și în ipoteza în care, fiind implicați în evenimetele deduse judecății( audiați ca învinuiți, martori), se prezumă că ele i-au marcat emoțional, astfel că s-au stocat în memoria lor.
În legătură cu învinuirea adusă inculpatului D. F. A., s-a apreciat, de asemenea, că probele administrate în cauză, coroborate cu declarația inculpatului M. V. E., fac dovada săvârșirii de către acesta a infracțiunii prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplic. art. 35 Noul Cod penal (dispoziție preluată din art. 41 alin. 2 Vechiul Cod penal) și art. 41 Noul Cod penal (dispoziție preluată din art. 37 lit. a Vechiul Cod penal), în modalitatea descrisă în actul de acuzare.
În concret, s-a dovedit că inculpatul a achiziționat așa numita substanță 4 Mec, susceptibilă de a produce efecte psihoactive, de la inculpatul M. V. E., în condițiile arătate detaliat atât de către vânzător cât și de cumpărator(după ce inițial acesta a negat că ar fi cumpărat substanța menționată).
Astfel, prin coroborarea declarațiilor date de P. A. V., D. D. I. și M. F. A., s-a stabilit că în fapt, în toamna anului 2012 D. F. A. a vândut numitului P. A. V. cu câte 100 lei, câte un gram din substanța 4Mec, în decembrie 2011 a vândut numitului M. F. A. 3 grame din aceeași substanță cu prețul de 300 lei(ambalată în 3 pungulițe) și în cursul anului 2012, inculpatul D. i-a vândut în circa 10 rânduri, direct sau prin intermediul unor prieteni de-ai săi, diferite cantități din substanța cu efect psihoactiv, cuprinse între 1-3 grame, cu prețuri cuprinse între 60-100 lei numitului D. D. I..
Declarațiile acestor martori s-au coroborat cu declarațiile date de M. V. E., cel care i-a vândut inculpatului D. substanțele cu efect psihoactiv, din care o parte le consuma inculpatul, iar o parte le-a înstrăinat în condițiile arătate anterior.
Prin prisma probelor administrate în cauză s-a apreciat că faptele săvârșite de inculpatul M. V. A. întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, modif. prin OUG nr. 6/2010, cu aplic. art. 41 alin. 2 Vechiul Cod penal și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, modif. prin OUG nr. 6/2010, cu aplic. art. 41 alin. 2 Vechiul Cod penal.
S-a apreciat că în ce-l privește pe inculpatul M. V. A. sunt mai favorabile dispozițiile vechiului Cod penal, deoarece faptele săvârșite de acesta au fost săvârșite în forma concursului real, astfel că aplicarea dispozițiilor prevăzute de Noul Cod penal referitoare la concursul de infracțiuni ar conduce la aplicarea unei pedepse rezultante mai mari(prin adiționarea la pedepsa cea mai mare a unei treimi din cealaltă pedeapsă)decât în cazul aplicării vechiului Cod penal, potrivit dispozițiilor căruia, în urma contopirii pedepselor, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se poate aplica un spor, dacă se apreciază că pedeapsa este neîndestulătoare.
În ce privește pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile ce i s-au reținut în sarcină, la individualizarea acestora s-a ținut seaama de criteriile generale de individualizare, prev. de art. 72 vechiul Cod penal: de gradul de pericol social al faptelor, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de împrejurările comiterii faptelor, de atitudinea inculpatului cu privire la faptele sale, de lipsa antecedentelor penale(împrejurare reținută ca și circumtanță atenuantă), de vârsta acestuia și de comportamentul acestuia pe durata întregului proces.
Totodată, s-a ținut seama și de bunele referințe cu privire la comportamentul inculpatului, potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză, care l-au prezentat pe inculpat ca fiind o persoană harnică, responsabilă, cu un comportament adecvat, angajat la data soluționării cauzei, cu studii superioare, bine integrat în societate.
S-au avut în vedere și concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune Bistrița-Năsăud(f. 56 și urm. vol.I fond), potrivit cărora inculpatul prezintă perspective de reintegrare socială, în condițiile în care va dispune în continuare de stabilitate locativă și materailă și va accesa un loc de muncă stabilil, se va implica în relațiile de familie și pe viitor, va exersa abilitățile sociale de care dispune și va promova și pe viitor o conduită generală adecvată, evitând situațiile cu potențial de risc.
Așa fiind, s-a dispus condamnarea inculpatului M. V. A. pentru:
- săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, modif. prin OUG nr. 6/2010, cu aplic. art. 41 alin. 2 Vechiul Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. a, art. 76 alin. 1 lit. a Vechiul Cod penal, art. 5 Noul Cod penal la 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal pentru o durată de 1 (un) an;
-săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, modif. prin OUG nr. 6/2010, cu aplic. art. 41 alin. 2 Vechiul Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. a, art. 76 alin. 1 lit. d Vechiul Cod penal, art. 5 Noul Cod penal la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
Constatându-se că faptele reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite în forma concursului de infracțiuni, prev. de art. 33 alin. 1 lit. a Vechiul Cod penal, în temeiul disp. art. 34 alin. 1 lit. b, art. 35 alin. 1 Vechiul Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b Vechiul Cod penal.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b Vechiul Cod penal referitoare la pedepsele accesorii.
Apreciindu-se că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 86 indice 1 din Vechiul Cod penal referitoare la cuantumul pedepselor aplicate(în cazul infracțiunilor săvârșite în concurs), la împrejurarea că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, la persoana inculpatului, la comportamentul său după comiterea faptelor, s-a apreciat că pedeapsa aplicată constituie un avertisment pentru acesta și că, chiar fără executarea efectivă, nu va mai săvârși infracțiuni, scopul pedepsei fiind atins și fără executarea efectivă a pedepsei, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor menționate anetrior suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind un termen de încercare, potrivit art. 86/2 Vechiul Cod penal de 5 ani.
Conform art. 86/3 lit. a-d Vechiul Cod penal pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
-se va prezenta la datele fixate de Serviciul de Probațiune Bistrița-Năsăud;
-va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
-va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;
-va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
S-a atras atenția inculpatului cu privire la disp. art. 86/4 Vechiul Cod penal referitoare la condițiile revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Conform art. 71 alin. 5 Vechiul Cod penal pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și executarea executarea pedepselor accesorii.
În privința inculpatului D. F. A. s-a apreciat că faptele săvârșite de acesta întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 194/2011, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplic. art. 35 Noul Cod penal, (dispoziție preluată din art. 41 alin. 2 Vechiul Cod penal) și art. 41 Noul Cod penal (dispoziție preluată din art. 37 lit. a Vechiul Cod penal).
La individualizarea pedepsei aplicate s-a avut în vedere natura și gradul de pericol social al infracțiunii, reflectat și în limitele de pedeapsă stabilite de lege, astfel cum acestea s-au modificat prin Noul Cod penal, activitatea infracțională concretă săvârșită de inculpat, atitudinea acestuia față de învinuire și împrejurarea că a săvârșit fapta în condițiile recidivei postcondamnatorii.
Raportat la infracțiunea reținută în sarcină și limitele de pedeapsă prevăzute prin Noul Cod penal, s-a apreciat că legea penală mai favorabilă în privința acestui inculpat sunt dispozițiile noului Cod penal, ținând seama și de disp. art. 35 și urm. referitoare la pedepasa în cazul infracțiunii continuate, precum și de disp. art. 41 și urm. din Noul Cod penal, referitoare la recidivă și pedeapsa în cazul recidivei.
S-au avut în vedere și concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune Bistrița-Năsăud (f. 62 și urm. vol.I fond) potrivit cărora inculpatul D. F. A. ar putea prezenta perspective de reintegrare socială, în condițiile în care ar beneficia și pe viitor de stabilitate afectivă și material-financiară și de un loc de muncă stabil, dar și de o intervenție specializată pe dezvoltarea abilităților decizionale și de gestionare a timpului liber prin dobândirea unor mecanisme de selectare a anturajului și a unor metode constructive de divertisment, dar și pe creșterea/consolidarea motivației de respectare a normelor legale și de conformare la reguli și autorități.
Având în vedere toate aceste elemente menționate anterior, s-a apreciat că o pedeapsă de 1(un)an închisoare este de natură a asigura reeducarea inculpatului și de a-l face să conștientizeze gravitatea faptelor sale.
În privința inculpatului D., potrivit cazierului acestuia( f.107, vol.IV u.pen.) rezultă că la data săvârșirii faptelor deduse judecății, se afla în executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1279/28.09.2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar penal nr._ *, definitivă la 29.11.2011 prin decizia penală nr. 1929/R/2011.
În concret, prin sentința sus-menționată s-a dispus condamnarea inculpatului D. F. A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în formă continuată, în timpul minorității( două acte materiale, săvârșite la 27 martie 2008 și la 19/20 aprilie 2008), s-a constatat că fapta dedusă judecății a fost comisă în concurs real, prev. de art. 33 lit. a Cod penal cu infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1267/2009 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosar nr._, definitivă la 3 iunie 2010 prin decizia penală nr. 44/A/2010 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pedeapsă suspendată condiționat sub supraveghere pentru o perioadă de 4 ani și 6 luni (termen de încercare) astfel că, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în elementele componente, înlăturânduse sporul de 6 luni, astfel: 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal(faptă săvârșită la 28 aprilie 2008) ; 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal(faptă săvârșită la 30 aprilie 2008); 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 99 și urm. Cod penal(comisă la 22 mai 2008). În continuare, în baza art. 86 indice 5 Cod penal s-a anulat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispusă prin sentința penală nr. 1267/2009 a Judecătoriei Bistrița și s-a dispus contopirea pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată pentru fapta dedusă judecății în dosar_ *, cu pedepsele de 1 an închisoare, 1 an închisoare, 2 anu și 6 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 1267/29.10.2009, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 6 luni închisoare, intrat în autoritate de lucru judecat, în final inculpatul trebuind să execute pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 86/1 Cod penal, instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicate și a pedepselor accesorii, prev. de art. 71 Cod penal rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, stabilind un termen de încercare de 6 ani și 6 luni.
Raportat la situația juridică a inculpatului, reieșită din cele arătate anterior, precum și la soluția de condamnare în prezenta cauză, prin prisma celor învederate mai sus, în conformitate cu disp. art. 43 alin. 1 Noul Cod penal, se va dispune ca pedeapsa stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății să se adauge pedepsei de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. 1279/28.09.2011 de Judecătoria Bistrița, pedeapsă cu privire la care se dispusese anterior, prin sentința menționată, suspendarea sub supraveghere pe un termen de 6 ani și 6 luni, în total inculpatul urmând a executa o pedeapsă de 4 ani închisoare.
Instanța a facut aplicarea disp. art. 65 alin. 1 rap. la art. 66 alin. 1 lit. a și b Noul Cod penal referitoare la pedepsele accesorii (dispoziții care au preluat pe cele prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b Vechiul Cod penal, dispuse prin Sentința penală nr. 1279/29.09.2011 a Judecătoriei Bistrița).
În temeiul disp. art. 112 alin. 1 lit. e Noul Cod penal s-a dispus confiscarea sumelor de bani dobândite de inculpatul D. F. A. din valorificarea substanțelor cu efect psihoactiv, respectiv a sumelor de: 300 de lei rezultată din vânzarea către M. F.; 1.440 lei rezultată din vânzarea către D. D. I.; 200 de lei rezultată din vânzarea către P. A. V.; 750 de lei rezultată din vânzarea către V. R. și 750 de lei rezultată din vânzarea către H. I. R. (în total a sumei de 3.440 lei).
Pentru calculul sumei ce se impune a fi confiscată, rezultată din vânzarea către D. D. I. s-a pornit de la aprecierea că s-a vândut către acest martor direct de 4 ori ( din probațiune rezultă că s-a vândut de 4-5 ori, conform susținerilor martorului) câte 2 grame din substanța 4Mec( 1-3 grame, potrivit susținerilor martorului) cu sume între 60 și 100 lei( media fiind de 80 lei), astfel că s-a obținut suma de 640 lei( 4X2grameX80 lei=640 lei). Totodată, s-a calculat pentru substanța achiziționată de martorul D. indirect, prin intermediari, o medie de 2 grame( 1-3 grame potrivit aprecierilor martorului), vândută în 5 rânduri, cu prețul de 60-100 lei(în medie 80 lei)un total de 800 lei( 5x2 gramex80 lei=800 lei). Astfel, suma ce se impune a fi confiscată în total, rezultată din vânzările efectuate către D. D. I. este de 1.440 lei(640 lei plus 800 lei).
Raportat la soluția dată în cauză, în conformitate cu disp. art. 274 alin.1 Cod procedură penală s-a dispus obligarea inculpatului M. V. A. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 1.060 lei (din care 900 de lei la urmărirea penală și 160 de lei la fond) și a inculpatului D. F. A. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 560 de lei (din care 400 de lei la urmărirea penală și 160 de lei la fond).
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații M. V. A. și D. F., solicitând în esență desființarea parțială a sentinței apelate deoarece nu se fac vinovați decât eventual de comiterea infracțiunii de deținere de droguri în vederea consumului propriu iar instanța de fond nu a exercitat un rol activ în aflarea adevărului în cauză, dând eficiență doar probelor administrate în defavoarea inculpaților în faza de urmărire penală.
Analizând apelurile declarate în cauză, prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală sub toate aspectele, reținând în mod corect vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, în ciuda poziției lor de recunoaștere.
Fără a mai relua argumentația pe larg expusă în conținutul hotărârii atacate, argumentație pe care instanța de control judiciar și-o însușește în integralitate, se va reține că nu sunt întemeiate criticile apelanților potrivit cărora prima instanță ar fi valorificat doar declarațiile din faza de urmărire penală, pronunțând astfel o hotărâre de condamnare a inculpaților.
Reiese din considerentele hotărârii că au fost analizate și examinate punctual toate apărările invocate de către inculpați, instanța de fond făcând o analiză minuțioasă a probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, din analiza acestora coroborată desprindu-se concluzia că învinuirile imputate acestora se confirmă.
Prima instanță a examinat și neconcordanțele existente în depozițiile unor martori, reținând că este reală împrejurarea că, o parte din cei audiați la urmărirea penală, reaudiați pe parcursul cercetării judecătorești, și-au schimbat declarațiile ori le-au nuanțat, cu toate că au menționat și că le mențin pe cele date anterior. Susținerile acestor martori care și-au justificat declarațiile anterioare prin prisma presiunilor exercitate asupra lor de organele de urmărire penală au fost înlăturate, câtă vreme declarațiile inițiale ale acestora s-au coroborat cu declarațiile celorlalți martori, date în legătură cu aceleași aspecte, esențiale pentru susținerea învinuirii. Pe de altă parte, s-a reținut că este firesc ca martorii să nu-și aducă aminte toate amănuntele declarate inițial, câtă vreme a trecut mai mult timp de la data când le-au dat, chiar și în ipoteza în care, fiind implicați în evenimentele deduse judecății( audiați ca învinuiți, martori), se prezumă că ele i-au marcat emoțional, astfel că s-au stocat în memoria lor.
În ceea ce privește pedepsele aplicate inculpaților, acestea se înscriu în limitele prevăzute de lege, cuantumul acestora fiind stabilit în mod corect în raport de aprecierea gravității faptelor fiecăruia dintre aceștia procedându-se la o individualizare corectă a modalității de executare. Astfel, în ceea ce îl privește pe inculpatul M. V. A., care nu are antecedente penale, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, iar față de inculpatul D. F. A., având în vedere antecedența penală a acestuia și starea de recidivă postcondamnatorie, s-a dispus în mod legal executarea pedepsei în regim de detenție.
Din aceste considerente și neconstatând din oficiu motive de nelegalitate ale sentinței apelate, Curtea va respinge ca nefondate apelurile declarate de către inculpații M. V. A. și D. F. împotriva sentinței penale nr.131/F/8.10.2014 a Tribunalului Bistrița-Năsăud.
Va obliga apelanții să plătească în favoarea statului suma de câte 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de către inculpații M. V. A. (fiul lui V. și A., născut la 07.11.1980 în Bistrița, domiciliat în mun.Bistrița, ., ., jud.Bistrița-Năsăud, CNP_, studii superioare, necăsătorit, fără copii, fără ocupație, fără antecedente penale) și D. F. (fiul lui M. și S. M., născut la 21.02.1991 în Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, domiciliat în Bistrița, Intrarea Zorelelor ., .-Năsăud, CNP_, cetățenia română, studii 9 clase, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, fără copii, recidivist), împotriva sentinței penale nr.131/F/8.10.2014 a Tribunalului Bistrița-Năsăud.
Obligă pe apelanți să plătească în favoarea statului suma de câte 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26 martie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
S. S. A. D. L.-AGHINIȚĂ L. A. S.
red.ADLA/AC
3 ex. – 05.06.2015
jud.fond.B. D.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 823/2015.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 465/2015. Curtea de... → |
|---|
