Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 30/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 30/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 27-05-2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 30 /2015
Ședința publică din 27 mai 2015
PREȘEDINTE: V. C. - judecător
GREFIER: E. C. B.
P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj
– reprezentat prin PROCUROR: V. G.
S-a luat spre examinare contestația formulată de contestatorul M. C., împotriva Încheierii penale pronunțată la data de 21 aprilie 2015 a Tribunalului Bistrița – Năsăud.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. C., asistat de apărător desemnat din oficiu – av. Bara S. – din cadrul Baroului Cluj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, s-a procedat la identificarea inculpatului M. C., potrivit cărții de identitate SV_.
Inculpatul M. C., arată că își menține contestația formulată, este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu și nu dorește să dea declarație, menținându-și declarațiile date până în prezent. Depune la dosar un memoriu.
Curtea, nemaifiind formulate alte cereri/excepții, acordă cuvântul asupra contestației formulate.
Apărătorul inculpatului – avocat Bara S. -, solicită admiterea contestației formulate de inculpat, - în principal - revocarea măsurii arestului la domiciliu, luată față de acesta și - în subsidiar -, înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu cea a controlului judiciar.
În argumentarea poziției procesuale, apărătorul inculpatului – contestator M. C., arată că partea ce o reprezintă nu poate fi considerată un pericol pentru ordinea publică, raportat la faptul că nu are antecedente penale și apreciază că în cauză nu mai sunt întrunite condițiile care au condus la luarea acestei măsuri, respectiv că, nu au apărut motive noi care să justifice menținerea măsurii luată față de inculpat.
Consideră că la acest moment procesual, măsura luată față de inculpat, nu este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse. Solicită a se observa că inculpatul, timp de 8 luni a fost în arest preventiv, iar de 2 luni, se află în arest preventiv. De asemenea, invocă principiul egalității de tratament, raportat la ceilalți inculpați. Precizează că inculpatul se poate angaja oricând la fostul loc de muncă, întrucât administratorul societății l-a asigurat că-i păstrează locul de muncă. Cu cheltuieli judiciare, constând în onorariu avocațial, ce urmează a fi avansat din Fondul Ministerului Justiției.
Reprezentantul Ministerului Public, în temeiul dispozițiilor art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.proc.pen. coroborat cu art. 206 alin. 3 C.proc.pen., solicită respingerea contestației, ca nefondată și obligarea inculpatului – contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat, apreciind că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului la domiciliu față de inculpat nu s-au modificat și că instanța de fond a avut în vedere amploarea activității infracționale desfășurate de către inculpat precum și prejudiciul cauzat. Astfel, Încheierea pronunțată de către Tribunalul Bistrița Năsăud, la data de 21 aprilie 2015, este legală, temeinică și judicios motivată, iar înlocuirea măsurii arestului la domiciliu nu se justifică, raportat la numărul mare de inculpați care au acționat, precum și la multiplele acte materiale.
Inculpatul – contestator M. C., în ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar, cu motivarea că dorește să muncească. Arată că singurul venit al familiei este de 724 lei, realizat de soția sa, are în întreținere și un copil minor, iar între timp, familia a acumulat datorii.
CURTEA:
Prin încheierea din 21 aprilie 2015 pronunțată în dosarul nr._ 14 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, baza art. 362 alin. 2 raportat la art. 208 alin. 4 Cod de procedură penală:
S-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu dispusă față de inculpații M. C., fiul lui N. și M., născut la data de 11.09.1979 în oraș D. jud. B., domiciliat în mun. Vatra-Dornei, ., ., ., CNP –_, și Z. I., fiul lui E. și A., născut la data de 01.05.1971 în mun. Iași, jud. Iași, domiciliat în M., sat M., .. 24, jud. Iași, CNP –_ și reținând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, s-a menținut măsura arestului la domiciliu față de inculpați.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, la data de 23.09.2014 în dosarul cu nr. 341/P/2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat prev. și ped de art. 367 alin. 1 C P.. tăinuire, faptă prev. și ped. de art. 270 alin. 1 Cod penal, spălare de bani prev. de art. 29 alin.l lit. c din Legea 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal ( 7 acte materiale), cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod Penal.
Prin Rechizitoriul din data de 23.09.2014 s-a reținut că inculpatul M. C., împreună cu alți coinculpați în calitate de de rude sau prieteni cu unii dintre inculpații care erau încarcerați, a acceptat să își asume, la propunerea acestora, să adere la grupul infracțional sau să sprijine grupul infracțional din care inculpații deținuți făceau parte pentru a ridica de la oficii poștale sau de la agenții Western Union din țară, ori direct de la alți membri ai grupului infracțional, diferite sume de bani (așa-zișii „bani trași") provenite de la diferite persoane vătămate induse în eroare prin convorbiri telefonice prin folosirea metodei „premiul" - adică a desemnării persoanelor vătămate drept câștigătoare ale unor premii fictive - cu scopul de a dobândi, însuși și folosi o parte din sumele de bani obținute ca urmare a comiterii infracțiunilor de constituire în grup infracțional și înșelăciune în formă continuată, de către membrii încarcerați, cu toate că știau sau aveau reprezentarea provenienței ilicite a acestor sume de bani.
Examinând legalitatea și temeinicia măsurilor preventive luate față de inculpați, raportat la probele existente la dosar, instanța a apreciat că temeiurile care au stat la baza arestării preventive dispusă față de inculpații G. M., I. C. și P. P. M., a arestului la domiciliu față de inculpații M. C. și Z. I., precum și cele care au justificat luarea măsurii controlului judiciar față de inculpații B. C., C. Nicușor D. și P. A.-T., subzistă și în prezent.
Sub aspectul probelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată, sunt relevante declarațiile persoanei vătămate G. E., declarațiile martorilor Z. A. M., Ernlă M., Cărăusu Ș. B., B. R., N. F., A. I., C. G., Pițai A. B., S.-V. E. M., M. D., S. E. N., Tudosa C. I., documentele de trimitere a unor sume de bani de persoana vătămată, procesele-verbale de examinare a telefonului persoanei vătămate, actele privind tranzacțiile financiare, probe care se coroborează cu declarațiile de recunoaștere a faptelor date de inculpați.
Față de fiecare dintre inculpații anterior menționați sunt realizate și cerințele art. 223 alin. 2 Cod de procedură penală, deoarece infracțiunile deduse judecății sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani și având în vedere amploarea și gravitatea activității infracționale în care au fost atrase un număr mare de persoane, caracterul organizat al acesteia inițiat în mediul penitenciar, prejudiciul cauzat și datele care caracterizează persoana celor în cauză, instanța a apreciat că se impune a fi menținută în continuare privarea de libertate a inculpaților G. M., I. C. și P. P. M. pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Prevederile art. 223 alin. 2 Cod de procedură penală sunt îndeplinite și în cazul inculpaților M. C. și Z. I., în privința cărora s-a dispus măsura arestului la domiciliu, măsură care s-a impus a fi menținută pentru buna desfășurare a procesului penal.
Măsura controlului judiciar luată față de inculpații B. C., P. A.-T. și C. Nicușor D. respectă cerințele art. 211 Cod de procedură penală și s-a impus a fi menținută pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod de procedură penală.
În cauză nu s-a făcut dovada existenței unor temeiuri care să justifice revocarea măsurilor preventive dispuse față de inculpați, așa cum prevăd dispozițiile art. 242 alin. 1 Cod de procedură penală, care reglementează că o măsură preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o sau când au apărut împrejurări noi, care să justifice nelegalitatea acesteia.
Raportat la fiecare dintre inculpați sunt îndeplinite în continuare condițiile art. 202 alin. 1 și 3 Cod de procedură penală, întrucât atât măsura arestării preventive și a arestului la domiciliu, cât și cea a controlului judiciar sunt proporționale cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților față de care au fost luate, iar măsurile preventive se impun a fi menținute pentru buna desfășurare a procesului penal.
Pentru considerentele arătat, în baza art. 362 alin. 2 raportat la art. 208 alin. 4 Cod de procedură penală, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații G. M., I. C. și P. P. M., și reținând că subzistă temeiurile care au stat la baza luări acestei măsuri, s-a menținut arestarea preventivă a acestora.
De asemenea, în baza art. 362 alin. 2 raportat la art. 208 alin. 5 Cod de procedură penală instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu dispusă față de inculpații M. C., și Z. I., și reținând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, a menținut măsura arestului la domiciliu față de aceștia.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație M. C..
Contestatorul a motivat că se impune revocarea arestului la domiciliu fiindcă în prezent această măsură nu se mai justifică din punct de vedere legal.
În concret, a arătat că a recunoscut de la început faptele materiale reținute în actul de trimitere în judecată însă subiectiv nu a avut cunoștință de proveniența ilicită a sumelor de bani pe care le-a depus în diferite conturi bancare pe numele fratelui său I. C.; a precizat că ulterior și-a reformulat poziția în sensul recunoașterii în totalitate a faptelor solicitând să fie judecat în procedura simplificată.
A mai invocat faptul că trebuie să-și întrețină familia, lucru pe care nu îl poate face dacă este arestat la domiciliu.
În memoriul în scris depus la dosar a mai arătat că s-a depășit termenul rezonabil al măsurii preventive dispusă față de el.
Examinând contestația formulată prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut că inculpatul contestator a fost trimis în judecată pentru infracțiunile de aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 367 CP, tăinuire prev. de art. 270 alin.1 CP și spălare de bani prev. de art. 29 alin.1 lit. c din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin.1 CP reținându-se că a aderat și a sprijinit la un grup infracțional alcătuit din mai multe persoane condamnate aflate în detenție, ce au indus în eroare diverse persoane vătămate prin folosirea metodei „premiul”, în concret inculpatul ridicând de la oficii poștale sau de la agenții specializate de transferuri financiare diferite sume de bani provenite de la persoanele înșelate, asigurând astfel circuitul banilor obținuți în cadrul grupului infracțional.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea penală nr. 862 din 1 iulie 2014 a Tribunalului Bistrița-Năsăud măsură prelungită ulterior în cursul urmăririi penale și al camerei preliminare.
Prin încheierea penală din 4 martie 2015, în cursul judecății s-a admis cererea inculpatului contestator iar în baza art. 242 alin.2 raportat la art. 211 CPP s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
În mod temeinic prima instanță, verificând în temeiul art. 208 alin 4 CPP măsura preventivă dispusă față de contestator a reținut că subzistă temeiurile ce au stat la baza luării acesteia, temeiuri ce rezultă din declarațiile menționate în cuprinsul considerentelor.
Într-adevăr, față de contestator există suspiciunea rezonabilă că ar fi comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, fapte pe care acesta le-a recunoscut în fața instanței, astfel cum au fost descrise în actul de sesizare a tribunalului.
Contrar însă susținerilor contestatorului, în cauză subzistă temeiurile ce au determinat dispunerea arestului său la domiciliu, fiindcă, astfel cum a reținut prima instanță, infracțiunile pentru care este judecat sunt sancționate cu închisoarea mai mare de 5 ani, fiind îndeplinite condițiile art. 223 alin.1 CPP datorită faptului că revocarea arestului la domiciliu sau înlocuirea acestuia cu măsura controlului judiciar prezintă pericol pentru ordinea publică.
Acest pericol rezultă nu doar din gravitatea acuzațiilor aduse, ci și din modul și circumstanțele de comitere presupuse, respectiv prin implicarea inculpatului în acțiunile unui grup infracțional alcătuit din persoane aflate în detenție.
Având în vedere numărul mare de persoane implicate și relațiile dintre acestea nu este oportună în această fază procesuală înlocuirea arestului la domiciliu cu controlul judiciar, fiindcă arestul la domiciliu este proporțional cu gravitatea faptelor pentru care este judecat inculpatul, dar și necesar pentru desfășurarea cercetării judecătorești față de toți inculpații în bune condiții.
Inculpatul a fost arestat preventiv în urmă cu aproximativ un an însă durata măsurilor preventive la care a fost supus până în prezent nu poate fi considerată nerezonabilă având în vedere complexitatea cauzei, precum și diligențele autorităților judiciare ce au finalizat urmărirea penală, au dispus trimiterea în judecată a inculpaților și au început judecata cauzei.
Împrejurarea invocată de inculpat că are familie iar prin arestul său la domiciliu, de fapt, el este cel întreținut de către familie este inerentă măsurii preventive a arestului la domiciliu; în prezent, inculpatul nu poate invoca faptul că, sub acest aspect, era preferabilă pentru el arestarea preventivă, fiindcă era întreținut de către stat tocmai pentru că înlocuirea arestării preventive a avut loc la solicitarea lui.
Așa fiind, în baza art. 206 CPP va respinge ca nefondată contestația inculpatului.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.2 CPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge contestația formulată de contestatorul M. C., împotriva Încheierii penale din data de 21 aprilie 2015 a Tribunalului Bistrița Năsăud.
În baza art.275 pct. 4 alin.2 C.pr.pen., obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați Cluj, suma de 100 lei, ce se va avansa din FMJ, reprezentând onorariu apărătorului desemnat din oficiu, avocat Bara S..
Definitivă.
Pronunțată în camera de consiliu, azi, 27 mai 2015.
PREȘEDINTEGREFIER
V. CHITIDEANELIZA C. B.
Red. C.V./M.N.
4 ex./10.06.2015
Jud. fond.-L. M. V.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 823/2015.... → |
|---|
