Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 465/2015. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 465/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 30-03-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.465/A/2015

Ședința publică din data de 30 martie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: M. Ș.- judecător

JUDECĂTOR: M. Ș.

GREFIER: M. B.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR – V. T.

S-au luat spre examinare apelurile declarate de inculpații H. S. M. și K. D. A. împotriva sentinței penale nr.337 din 17 decembrie 2014 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosar nr._, ambii inculpați fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art.228 al.1 C.pen. – art.229 al.1 lit.b și d C.pen., cu aplic.art.41 al.2 c.pen.1969, art.37 lit.b C.pen.1969 și art.5 C.pen.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul H. S. M. asistat de apărător ales, av. S. Garofița din cadrul Baroului S., cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul K. D. A. și persoana vătămată N. N. E..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, la întrebarea instanței, inculpatul H. S. arată că dorește să dea declarație în fața instanței de apel.

Instanța aduce la cunoștință inculpatului drepturile sale procesuale după care, procedează la audierea inculpatului, depoziția sa fiind consemnată în procesul verbal aflat la dosar - fila 28.

Apărătorul ales al inculpatului H. S. solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a depune în scris la dosar dovada împăcării cu partea vătămată N. N. E., singura pentru care nu a intervenit împăcarea în prezenta cauză, având în vedere că inculpatul a lipsit la termenul de judecată la care s-a dat citire actului de sesizare.

Față de cererea formulată, Curtea acordă cuvântul părților.

Reprezentantul Ministerului Public solicită a se observa că în cauză a fost acordat un termen pentru a se realiza împăcarea, iar partea vătămată a depus un script la dosar cu privire la pretențiile civile.

Raportat la prevederile legale, apreciază că s-a depășit momentul până la care se putea stabili situația exactă în ce privește această împrejurare, motiv pentru care, este inutil a se acorda termenul solicitat.

Curtea deliberând, respinge cererea de amânare a cauzei în vederea realizării împăcării cu partea vătămată N. N. E., având în vedere că inculpatul avea posibilitatea până la acest termen de judecată să facă demersuri în acest sens și să depună în fața instanței dovada realizării unei împăcări cu partea vătămată.

Apărătorul ales al inculpatului H. S. depune la dosar înscrisuri în circumstanțiere și contractul individual de muncă al inculpatului.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.

Apărătorul ales al inculpatului H. S. solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței atacate și, rejudecând cauza, a se aplica inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special, iar în temeiul art.396 al.4 rap. la art.83 C.pr.pen., a se dispune amânarea aplicării pedepsei.

In subsidiar, solicită aplicarea unei pedepse, iar ca modalitate de executare a se dispune suspendarea sub supraveghere.

În susținerea apelului arată că hotărârea primei instanțe este criticată atât raportat la criteriile pe care le-a avut în vedere instanța în momentul individualizării pedepsei, cât și cu privire la reținerea față de inculpat a stării de recidivă postexecutorie.

După cum se poate observa, în dispozitivul sentinței s-a menționat schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de furt în formă continuată și recidivă post executorie, în patru infracțiuni de furt calificat, cu aplicarea art.38 al.1 și art.44 al.1 C.pen., pluralitate intermediară de infracțiuni însă, în aliniatul următor, inculpatul a fost condamnat pentru infracțiuni de furt în formă continuată cu reținerea stării de recidivă post executorie.

Apreciază că nu este cu putință a se reține pentru același inculpat, pentru aceeași faptă și în aceeași sentință două stări de fapt și încadrări juridice diferite. Susține că față de inculpat, raportat la cazierul judiciar (fila 124 vol. I) a intervenit reabilitarea la momentul săvârșirii infracțiunii, astfel că nu există recidiva post executorie. Solicită a se observa că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare prin sentința penală nr.368/1998 a Judecătoriei Z., sentință rămasă definitivă prin decizia nr.741/1998 a Curții de Apel Cluj. În aceste condiții, pedeapsa poate fi considerată ca și executată la data de 13 mai 2012, inculpatul fiind liberat condiționat la data de 24.10.2001, cu un rest de pedeapsă de 878 zile.

Față de aceste împrejurări, atât raportat la prevederile art.135 a.1 lit.b vechiul C.pen. cât și la prev.art.136 lit.b NCP, termenul de reabilitare, respectiv 5 ani plus jumătate de pedeapsă după codul vechi și 5 ani conform prevederilor codului nou, era împlinit în luna mai 2012.

Având în vedere că inculpatul a comis fapta în luna martie 2013, apreciază că în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond recidiva post executorie, aplicându-se inculpatului o pedeapsă de 1 an și 6 luni cu executare în regim de detenție.

Analizând sentința apelată, solicită ca la individualizarea pedepsei a se avea în vedere criteriile prev. de art.74 lit.c,f, și g C.pen. De asemenea, solicită a se reține că după comiterea faptei inculpatul a încercat înlăturarea rezultatului faptei sale prin împăcarea cu părțile vătămate, în prezent este încadrat în muncă și nu a mai săvârșit acte antisociale.

Pentru aceste motive, solicită aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege, apreciind că astfel poate fi atins scopul preventiv și educativ prevăzut de legiuitor.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de inculpatul K. D. A. ca fiind nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.

În ce privește apelul declarat de inculpatul H. S. M., apreciază că acesta este fondat, având în vedere că prima instanță a făcut o evaluare netemeinică a dispozițiilor legale privind starea de recidivă a inculpatului. În primul rând, consideră că în mod corect s-a stabilit că din perspectiva interpretării date de Decizia Curții Constituționale nr.265/2014 legea nouă era evident, mai favorabilă inculpatului cu privire la toate aspectele reținute, raportat la circumstanțele intervenției împăcării pentru majoritatea actelor infracționale deduse judecății.

Pentru fapta ce a rămas a fi sancționată de către instanță, apreciază că din considerentul aceluiași principiu, trebuiau aplicate regulile privind recidiva conform dispozițiilor Codului penal în vigoare, analiza făcută de apărare fiind pertinentă.

Susține că raportat la art.166 și art.167 NCP, respectiv pe baza calculului termenului de 5 ani raportat la momentul considerării executate a pedepsei anterioare, stabilite așa cum s-a arătat, conform fișei de cazier depusă la dosar și la momentul comiterii faptei dedusă judecății pentru care inculpatul urmează să suporte o sancțiune penală, termenul de reabilitare era împlinit.

Prin urmare, date fiind disp.art.41 al.1 C.pen., această premisă face ca fapta să nu se mai considere comisă în stare de recidivă, așa cum a reținut-o instanța, sens în care solicită a primi criticile inculpatului, cu atât mai mult cu cât, nu există o explicație rezonabilă cu privire la reținerea dispozițiilor legale în modul arătat, menționarea art.38 și 44 al.2 C.pen., făcându-se în condițiile neexplicării acesteia de către prima instanță.

Pe cale de consecință, solicită a se avea în vedere faptul că în mod evident prima instanță a stabilit o pedeapsă la minimul special determinată conform normelor recidivei, aplicând pedeapsa minimă generată de aceste operațiuni juridice. D. fiind faptul că se impune a se înlătura dispozițiile privind recidiva, apare ca logică și reducerea pedepsei la limita minimului special, acela de 1 an, sens în care nu se opune a se proceda.

Pe de altă parte, văzând aspectele legate de persoana inculpatului, dat fiind și modul de descriere a faptelor reținute în cauză, apreciază că se poate menține modalitatea de executare a pedepsei, care este de natură a realiza funcția de reeducare la care legiuitorul s-a orientat.

Inculpatul H. S. M. având ultimul cuvânt, solicită aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării.

CURTEA

Prin sentința penală nr.337 din 17 decembrie 2014 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr._ , în temeiul art.386 alin. 1 C.proc.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpații H. S. M. și K. D. C. au fost trimiși în judecată (pentru ambii inculpați) din infracțiunea de furt calificat în formă continuată și în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.228 alin.1, 229 alin.1 lit.b și d C.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit. b C.pen. 1968 și cu aplicarea art.5 C.pen., în 4 infracțiuni de furt calificat, una prev. de art.228 alin.1 – 229 alin. 1 lit. b C.pen. cu aplicarea art.38 alin.1, art.44 alin.1 și art.5 C.pen. (în dauna persoanei vătămate . SRL) și trei prev. de art.228 alin. 1 – 229 alin.1 lit. b și d C.pen. cu aplicarea art. 38 alin.1, art.44 alin.1 și art.5 C.pen. (în dauna persoanelor vătămate N. N. E., Olahuț C. I. C. și P. M. S.).

I. În temeiul art.396 alin.6 raportat la art.16 alin.1 lit. g) teza a II-a C.proc.pen., coroborat cu art.231 alin.2 C.pen., s-a încetat procesul penal împotriva inculpatului H. S. M., fiul lui I. si O., născut la data de 20.07.1972, in mun.Zalau, jud.Salaj, domiciliat in ., ., CNP_, de cetățenie română, studii medii, angajat la S.C. SAIMAN C. S.R.L, cu antecedente penale, în privința comiterii a trei infracțiuni de furt calificat, una prev. de art.228 alin. 1 – 229 alin.1 lit.b C.pen. cu aplicarea art.38 alin.1, art.44 alin.1 și art.5 C.pen. (în dauna persoanei vătămate . SRL) și două prev. de art.228 alin.1 – 229 alin.1 lit. b și d C.pen. cu aplicarea art.38 alin.1, art.44 alin.1 și art. 5 C.pen. (în dauna persoanelor vătămate Olahuț C. I. C. și P. M. S.), ca urmare a împăcării părților.

În temeiul art.228 alin.1 – 229 alin.1 lit. b și d C.pen. cu aplicarea art.41 alin. 1 C.pen. a fost condamnat inculpatul H. S. M. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna persoanei vătămate N. N. E..

În temeiul art.67 alin.1 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a și b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an, pedeapsă a cărei executare va începe după executarea pedepsei închisorii, conform art.68 alin.1 lit.c C.pen.

În temeiul art.65 alin.1 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a și b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pedeapsă ce se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până ce pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

II. În temeiul art.396 alin.6 raportat la art.16 alin.1 lit.g) teza a II-a C.proc.pen., coroborat cu art.231 alin.2 C.pen., s-a încetat procesul penal împotriva inculpatului K. D. C., fiul lui I. si I., născut la data de 01.12.1974, in mun.Zalau, jud.Salaj, domiciliat in mun.Zalau, ., jud.Salaj, CNP_, de cetățenie română, studii medii, fără loc de muncă, cu antecedente penale, în privința comiterii a trei infracțiuni de furt calificat, una prev. de art.228 alin.1 – 229 alin.1 lit. b C.pen. cu aplicarea art.38 alin.1, art.44 alin.1 și art. 5 C.pen. (în dauna persoanei vătămate . SRL) și două prev. de art. 228 alin.1 – 229 alin. 1 lit.b și d C.pen. cu aplicarea art.38 alin.1, art.44 alin.1 și art.5 C.pen. (în dauna persoanelor vătămate Olahuț C. I. C. și P. M. S.), ca urmare a împăcării părților.

În temeiul art.228 alin.1 – 229 alin.1 lit. b și d C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. a fost condamnat inculpatul K. D. C. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna persoanei vătămate N. N. E..

În temeiul art.67 alin.1 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art 66 alin.1 lit.a și b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an, pedeapsă a cărei executare va începe după executarea pedepsei închisorii, conform art.68 alin.1 lit.c C.pen.

S-a luat act că persoanele vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.

În temeiul art.275 alin.1 pct.2 lit.d C.proc.pen., au fost obligați inculpații și persoanele vătămate . SRL, Olahuț C. I. C. și P. M. S. la plata, a câte 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr.3282/P/2012 din 12.06.2014 întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Z., au fost trimiși în judecată inculpații H. S. M. și K. D. C. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev. de art.228 alin.1 – 229 alin.1 lit.b și d C.pen. cu aplicarea art.41 alin. 2 C.pen. 1968, art.37 lit.b C.pen. 1968 și art.5 C.pen.

În fapt s-a reținut, în esență, că:

În noaptea de 24/25.03.2013, inculpații H. S.-M. și K. D.-C. s-au deplasat pe raza localității Crișeni, unde de pe un excavator aparținând S.C. A. CONST GROUP S.R.L., au sustras doi acumulatori in valoare de 2500 lei.

În data de 25.03.2013 cei doi inculpați s-au deplasat în orașul Cehu-Silvanei, unde s-au întâlnit cu K. N., fratele lui K. D.-C., căruia fără să îi spună că bunurile provin din furt i-au solicitat acestuia să predea cei doi acumulatori sustrași în noaptea precedenta la un punct de colectare fier vechi aparținând martorei V. A.-L. din loc. Cehei, lucru pe care acesta l-a făcut, în schimb au primit suma de 165,46 lei pe care au împărțit-o.

Ulterior, cei doi acumulatori au fost recuperați și predați persoanei vătămate. H. S.-M. a achitat punctului de colectare fier vechi unde au predat acumulatorii suma de 122 lei, rămânând un rest de 45,46 lei.

În data de 26.03.2013, in jurul orei 21.00 organele de politie din cadrul mun. Z. au fost sesizate prin SNUAU 112 despre faptul că două persoane încearcă să sustragă capace de pe roțile unui autoturism. Lucrătorii de poliție s-au deplasat la fața locului unde au fost identificați inculpații H. S.-M. și K. D.-C.. În urma controlului efectuat asupra autoturismului condus de către H. S.-M. au fost găsite un număr de 12 capace de roți. Cei doi au recunoscut faptul că au sustras capacele de roți și au indicat organelor de poliție autoturismele de la care au sustras capacele. S-a stabilit ca au fost sustrase patru capace de roți de la autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare_ aparținând persoanei vătămate N. N.-E., patru capace de roți de la autoturismul marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare_ aparținând persoanei vătămate O. C.-I., patru capace de roți de la autoturismul marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare_ aparținând persoanei vătămate P. M.-S., toate autoturismele fiind parcate pe . mun. Z..

Bunurile sustrase in valoare de 1060 lei au fost predate persoanelor vătămate, care au declarat că nu se constituie părți civile.

Pentru dovedirea situației de fapt, au fost administrate menționate următoarele mijloace de probă: declarații persoane vătămate, declarații inculpați, proces verbal de control al autovehiculului, adeverința de primire și plată, dovada de predare primire, declarații martor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de 19.06.2014 sub nr._ .

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 23.07.2014, definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

La primul termen de judecată, înainte de citirea actului de sesizare, inculpatul H. S. M. a solicitat acordarea unui termen pentru ca inculpații să se împace cu persoanele vătămate. La termenul din 15.10.2014 apărătorul inculpaților a depus la dosar trei declarații (două autentificate în fața notarului, iar una întocmită în fața avocatului) formulate de persoanele vătămate P. M. S., O. C. I. C. și ., prin care acestea arată că s-au împăcat cu inculpații H. S. M. și K. D. C.. Inculpaților le-a fost acordat încă un termen, la solicitarea apărătorului lor, pentru a încerca împăcarea și cu cea de-a patra persoană vătămată.

Persoana vătămată N. E. N. a declarat că nu are nici o pretenție materială față de inculpați.

În cadrul paragrafului următor, la descrierea situației de fapt pe care a reținut-o instanța, s-a făcut referire numai la fapta săvârșită de inculpați în dauna persoanei vătămate N. N. E., întrucât, la secțiunea privind încadrarea juridică a faptelor inculpaților, instanța a apreciat că este favorabilă acestora legea nouă, care permite împăcarea părților cu privire la infracțiunea de furt calificat. În consecință, având în vedere că până la citirea actului de sesizare a intervenit împăcarea părților cu privire la infracțiunile de furt calificat săvârșite de inculpați în dauna persoanelor vătămate P. M. S., O. C. I. C. și ., există un impediment pentru exercitarea în continuare a acțiunii penale față de inculpați cu privire la aceste fapte, respectiv cazul prev. de art. 16 alin. 1 lit. g C.proc.pen., astfel că instanța nu a mai examinat probele pentru a vedea dacă aceste fapte pentru care a intervenit împăcarea sunt probate față de inculpați.

Analizând probele administrate în faza de urmărire penală, instanța a reținut următoarea situație de fapt, respectiv:

La data de 26.03.2013, în jurul orei 21:00, organele de poliție din cadrul Poliției mun. Z. au fost sesizate prin serviciul de urgență 112 despre faptul că două persoane încearcă să sustragă capace de pe roțile unui autoturism. Lucrătorii de poliție s-au deplasat la fața locului unde au fost identificați inculpații H. S.-M. și K. D.-C., persoane ce au părut suspecte organelor de poliție. În urma controlului efectuat asupra autoturismului condus de către H. S.-M., auto cu nr._, au fost găsite 12 capace de roți. Cei doi au recunoscut faptul că au sustras acele capace de roți și au indicat organelor de poliție autoturismele de la care au sustras capacele. S-a stabilit ca au fost sustrase patru capace de roți de la autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare_ aparținând persoanei vătămate N. N.-E., parcat pe . mun. Z.. Capacele de roți au fost restituite persoanei vătămate, care nu are pretenții materiale față de inculpați.

Săvârșirea acestei fapte rezultă din procesul verbal întocmit de organele de poliție care au intervenit la apelul 112 primit și care au identificat inculpații în apropierea locului faptei și au găsit capacele de roți asupra lor, declarația persoanei vătămate care a recunoscut capacele de roți ce i-au fost restituite, din cele 12 găsite asupra inculpaților, procesul verbal de control al autovehiculului, dovada de ridicare a capacelor de roți, dar și declarațiile inculpaților care au recunoscut săvârșirea faptei.

În ceea ce privește încadrarea juridică instanța de fond a constatat că în conformitate cu art.104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a Codului de procedură penală, pe data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art. 246 din Legea nr.187/2012, de la aceeași dată a intrat în vigoare și Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal, astfel că se impune stabilirea legii penale favorabile inculpaților. Instanța a apreciat legea favorabilă pentru fiecare din inculpați în parte.

Față de Decizia Curții Constituționale a României nr.265/2014, publicată în Monitorul Oifical al României la data de 20 mai 2014, modalitatea de determinare a legii penale favorabile va fi efectuată având în vedere legea în ansamblu și nu instituțiile de drept penal autonome. Față de aceasta, încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu este de la început greșită din moment ce combină două legi penale, respectiv noua lege cu privire la faptă, și vechea lege penală cu privire la forma continuată și starea de recidivă, o asemenea operațiune neputând fi făcută și dând naștere unei a treia legi penale.

În primul rând s-a constatat că noua lege (art.231 C.pen.) permite încetarea procesului penal în cazul împăcării părților pentru infracțiunea de furt calificat, soluție nepermisă de vechiul Cod penal. Or, în prezenta cauză s-a constatat că trei din persoanele vătămate (P. M. S., O. C. I. C. și .) au declarat că s-au împăcat cu inculpații.

În ceea ce privește limitele de pedeapsă a închisorii prevăzute de cele două legi succesive cu privire la infracțiunile pentru care cei doi inculpați au fost trimiși în judecată, instanța a constatat că legea nouă prevede limite de pedeapsă mai mici decât legea veche, raportat la situația de fapt concretă reținută și probată în sarcina inculpaților. Astfel, în cazul infracțiunii de furt calificat cu reținerea variantelor agravante prevăzute de alin.1 lit.b și d al art.229 C.pen., limitele de pedeapsă se situează între 1 și 5 ani închisoare, în timp ce infracțiunea corespondentă din legea veche (art.208 alin. 1 – 209 alin.1 lit. a, g, i C.pen. 1968) este pedepsită cu închisoarea de la 3 ani la 15 ani.

Continuând analiza în scopul identificării legii globale mai favorabile inculpatului, instanța a avut în vedere inclusiv modalitățile de individualizare a executării pedepsei. Față de antecedentele penale ale inculpaților este inutilă analizarea de către instanță a condițiilor de suspendare a executării pedepsei, nefiind îndeplinite condițiile pentru dispunerea unei astfel de modalități de executare a pedepsei.

Față de limitele reduse de pedeapsă, posibilitatea încetării procesului penal ca urmare a împăcării părților, pedeapsa spre care s-a orientat instanța în privința acestor doi inculpați (spre limita minimă), dar și modalitatea de executare a pedepsei, s-a constatat că legea favorabilă acestor doi inculpați este legea nouă.

Astfel, față de faptul că prin rechizitoriu au fost îmbinate dispozițiile legale ale celor două legi penale aplicându-se inculpaților regimul juridic al recidivei și infracțiunii continuate din vechea lege penală, în temeiul art.386 alin.1 C.proc.pen. s-a impus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpații H. S. M. și K. D. C. au fost trimiși în judecată (pentru ambii inculpați) din infracțiunea de furt calificat în formă continuată și în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.228 alin.1 - 229–alin.1 lit.b și d C.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b C.pen. 1968 și cu aplicarea art.5 C.pen., în 4 infracțiuni de furt calificat, una prev. de art.228 alin.1 – 229 alin.1 lit.b C.pen. cu aplicarea art. 38 alin.1, art.44 alin.1 și art.5 C.pen. (în dauna persoanei vătămate . SRL) și trei prev. de art.228 alin.1 – 229 alin.1 lit.b și d C.pen. cu aplicarea art.38 alin. 1, art.44 alin.1 și art.5 C.pen. (în dauna persoanelor vătămate N. N. E., Olahuț C. I. C. și P. M. S.).

Constatând că în privința infracțiunilor de furt calificat săvârșite în dauna persoanelor vătămate . SRL, Olahuț C. I. C. și P. M. S., pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, este incident cazul prev. de art.16 alin.1 lit.g C.proc.pen. teza a doua (a intervenit împăcarea părților) care împiedică exercitarea în continuare a acțiunii penale față de cei doi inculpați cu privire la săvârșirea acestor infracțiuni, instanța de fond, în temeiul art.396 alin.6 rap. la art. 16 alin.1 lit.g teza a doua C.proc.pen., a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpaților H. S. M. și K. D. C. în privința comiterii a trei infracțiuni de furt calificat, una prev. de art.228 alin.1 – 229 alin.1 lit.b C.pen. cu aplicarea art.38 alin.1, art.44 alin.1 și art.5 C.pen. (în dauna persoanei vătămate . SRL) și două prev. de art.228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b și d C.pen. cu aplicarea art.38 alin.1, art.44 alin.1 și art 5 C.pen. (în dauna persoanelor vătămate Olahuț C. I. C. și P. M. S.).

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.386 alin.1 C.proc.pen., întrucât fapta există, a fost săvârșită de către inculpați și constituie infracțiune, instanța a dispus condamnareainculpaților H. S. M. și K. D. C. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin.1 – 229 alin.1 lit.b și d C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 și art.5 C.pen. în dauna persoanei vătămate N. N. E..

În drept, fapta inculpatului H. S. M. constând în aceea că la data de 26.03.2013 în jurul orei 21:00, împreună cu inculpatul K. D. C., au sustras prin efracție patru capace de roți de la autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare_ aparținând persoanei vătămate N. N.-E., parcat pe . mun. Z., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art.228 alin.1 – 229 alin.1 lit.b și d C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 și art.5 alin. 1 C.pen.

În drept, fapta inculpatului K. D. C. care la data de 26.03.2013 în jurul orei 21:00, împreună cu inculpatul H. S. M., au sustras prin efracție patru capace de roți de la autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare_ aparținând persoanei vătămate N. N.-E., parcat pe . mun. Z., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art.228 alin. 1 – 229 alin.1 lit.b și d C.pen. cu aplicarea art.41 alin.1 și art. 5 alin.1 C.pen.

Elementul material al infracțiunii de furt calificat reținute în sarcina inculpaților constă în acțiunea de sustragere a bunurilor persoanei vătămate (patru capace de roți de pe autoturismul marca Opel) fapte săvârșite pe timp de noapte și prin efracție. Urmarea imediată a infracțiunii constă în împosedarea inculpaților cu bunurile sustrase de la persoana vătămată (chiar dacă bunurile au fost găsite imediat după aceea în autoturismul cu care inculpații erau veniți la locul faptei). Legătura de cauzalitate dintre fapte și rezultatele produse este dovedită prin probatoriul administrat.

În ceea ce privește latura subiectivă, inculpații au săvârșit faptele cu intenție în modalitate prevăzută de art.16 alin.3 lit.a) C.pen., respectiv intenție directă, întrucât au prevăzut rezultatul faptei lor (deposedarea persoanei vătămate și împosedarea lor cu bunurile sustrase), rezultat a cărui producere au urmărit-o.

La individualizarea sancțiunilor și proporționalizarea acestora, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art.74 C.pen.

În conformitate cu prevederile art.74 alin.1 C.pen., pentru evaluarea gravității infracțiunii săvârșite și a periculozității infractorului, instanța va avea în vedere împrejurările și modul de săvârșire a faptei, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

S-a constatat astfel că, deși fapta pentru care inculpații vor fi condamnați privită izolat de alte elemente, ar prezenta un pericol social redus (sustragerea a patru capace de roți de la autoturismul persoanei vătămate), agravat totuși de faptul că infracțiunea s-a comis noaptea (această circumstanță fiind de natură, cel puțin teoretic, să faciliteze inculpaților plecarea de la locul faptei și chiar săvârșirea faptei fără a fi observați), și de faptul că inculpații au fost trimiși în judecată și pentru comiterea altor infracțiuni de furt (cu ocazia sustragerii capacelor de roți de la autoturismul persoanei vătămate N. sustrăgând și alte capace de roți), inculpații au mai fost condamnați pentru astfel de fapte. Astfel, inculpatul H. S. M. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat în formă continuată fiind și sancționat administrativ ulterior pentru săvârșirea unei fapte la regimul circulației rutiere. Inculpatul H. a fost eliberat la data de 24.01.2001 cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 841 zile de închisoare. Inculpatul K. D. C. a fost de asemenea condamnat anterior de 5 ori pentru săvârșirea de infracțiuni de furt calificat. Inculpatul K. a fost eliberat la data de 15.01.2010 cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 423 zile de închisoare.

În privința celorlalte circumstanțe personale ale inculpaților s-a observat că inculpatul H. S. M. este în vârstă de 42 de ani, studii - 10 clase și lucrează ca muncitor necalificat la S.C. Saiman C.. Inculpatul K. D. C. este în vârstă de 40 de ani, studii - 12 clase și nu are loc de muncă.

Față de criteriile de individualizare a pedepsei anterior menționate, având în vedere și dispozițiile art.43 alin.5 C.pen., instanța a apreciat că pentru prevenirea săvârșirii de noi fapte penale și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, este necesară aplicarea față de cei doi inculpați a câte unei pedepse orientate spre minim, de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna persoanei vătămate N. N. E., pedepse pe care aceștia să le execute în regim de detenție, nefiind îndeplinite condițiile suspendării executării pedepsei față de antecedentele penale ale inculpaților.

În ceea ce privește pedepsele complementare, (avându-se în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie - cauzele Hirst c.Marii Britanii, S. și Pârcalab c.României și Mazare c.României, care arată că interzicerea exercițiului unor drepturi nu se poate realiza automat, prin efectul legii, ci potrivit aprecierii realizate în concret de către instanța de judecată), deși aplicarea acesteia nu este obligatorie conform normei de incriminare și art.67 alin.2 C.pen., instanța a apreciat că atât circumstanțele personale ale inculpaților, cât și natura faptei săvârșite, care reflectă o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpați, astfel că aplicarea pedepsei complementare este necesară conform art.67 alin.1 C.pen. În consecință, s-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a și b C.pen. pe o durată de 1 an și care se va executa după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art.65 alin.1 C.pen. s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi interzise lor în cadrul pedepsei complementare și menționate în cele două paragrafe anterioare, pe durata executării pedepsei închisorii.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a luat act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Au fost obligați inculpații și persoanele vătămate S.C. A. Const Group SRL, O. C. I. C. și P. M. S. la câte 160 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpații H. S. M. și K. D. A..

Inculpatul K. D. A. nu a arătat în scris motivele de apel și, nici nu s-a prezentat în instanță pentru susținerea acestuia.

Inculpatul H. S. M. a solicitat desființarea hotărârii atacate și, pronunțând o nouă hotărâre, în principal, a se stabili inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special, iar în temeiul art.396 al.4 rap. la art.83 C.pr.pen., a se dispune amânarea aplicării pedepsei; în subsidiar, aplicarea unei pedepse, a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere.

În susținerea apelului s-a arătat că hotărârea primei instanțe este criticabilă sub două aspecte: individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru fapta comisă în dauna persoanei vătămate N. N. E. și, respectiv, greșita reținerea a stării de recidivă postexecutorie.

Astfel, s-a arătat că fapta dedusă judecății, reținută în sarcina inculpatului - furt în dauna persoanei vătămate N. N. E. nu a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie, întrucât, raportat la condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 ani închisoare prin sentința penală nr.368/1998 a Judecătoriei Z., definitivă prin decizia nr.741/1998 a Curții de Apel Cluj - termenul de reabilitare este împlinit, atât potrivit C.pen.1969, cât și actualului Cod penal.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată inculpatului, s-a apreciat că aceasta este prea aspră, atât raportat la lipsa stării de recidivă, dar și la circumstanțele concrete ale cauzei - gravitatea faptei, consecințele produse, recuperarea prejudiciului - dar și la cele personale, ale inculpatului - fără antecedente penale (fiind reabilitat ), a făcut demersuri pentru înlăturarea consecințelor faptelor sale, împăcându-se cu cea mai mare parte a persoanelor vătămate, are o familie stabilă, o fiică minoră, pe care se străduiește să o întrețină, în prezent fiind încadrat în muncă, ca muncitor necalificat.

Verificând hotărârea atacată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispoz. art.420 alin.8 și art.417 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată fondat doar apelul inculpatuluiH. S. M., pentru considerentele și în limitele, ce se vor arăta în continuare.

Prima instanță, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, necontestate de inculpați în procedura camerei preliminare și nici în cursul judecății, judicios analizate și interpretate, menționate în hotărârea atacată, a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în acea că la data de 26.03.2013 în jurul orei 21:00, inculpații H. S. M. și K. D. C. au sustras, prin efracție, patru capace de roți de la autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare_ aparținând persoanei vătămate N. N.-E., parcat pe . mun. Z..

Stabilind deci, în mod corect, existența faptei, vinovăția inculpaților, instanța a făcut apoi, o încadrare juridică corectă în infracțiunea de furt calificat prev. de art. art.228 alin.1 – 229 alin.1 lit. b și d C.pen.

Aceasta, bineînțeles, după ce făcut o analiză riguroasă a condițiilor de incriminare și sancționare, a celor de atenuare ori înlăturare a răspunderii penale pentru infracțiunea de furt calificat din cele două reglementări succesive, de la data comiterii faptelor și până la pronunțarea hotărârii - C.penal 1969 și Codul penal actual - stabilind corect și, în lumina dispoz. Deciziei Curții Constituționale nr.265/2014 că legea penală mai favorabilă inculpaților este Codul penal actual.

Așa fiind, pentru că actuala reglementare permite împăcarea părților în cazul infracțiunii de furt și, pentru că inculpații s-au împăcat în termen legal cu părțile păgubite prin trei dintre actele de sustragere, în mod corect instanța, după schimbarea încadrării juridice a faptelor, dintr-o infracțiune de furt calificat în formă continuată în patru infracțiuni de furt calificat, în concurs real, a dispus încetarea procesului penal față de ambii inculpați pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat în dauna persoanelor vătămate S.C. A. Const Group S.R.L., Olahuț C. I. C. și P. M. S..

În ceea ce privește infracțiunea de furt calificat în dauna persoanei vătămate N. N.-E., Curtea constată că, față de inculpatul K. D. C., instanța a valorificat judicios criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art.74 alin.1 C.pen., având în vedere: că fapta privită izolat de alte elemente, prezintă un pericol social redus (sustragerea a patru capace de roți de la autoturismul persoanei vătămate), agravat totuși de faptul că s-a comis noaptea (această circumstanță fiind de natură, cel puțin teoretic, să faciliteze inculpaților plecarea de la locul faptei și chiar săvârșirea faptei fără a fi observați), și de faptul că inculpatul au fost trimis în judecată și pentru comiterea altor infracțiuni de furt; limitele de pedeapsă - închisoarea de la 1 la 5 ani; dar și starea de recidivă post executorie în care a fost comisă fapta dedusă judecății, față de condamnarea de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.524/2007 a Judecătoriei Z. - arestat la 15.03.2008, liberat la data de 15.01.2010 cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 423 zile de închisoare, inculpatul nefiind reabilitat la data comiterii prezentei. Mai mult, inculpatul mai are alte trei condamnări pentru infracțiuni similare, iar în prezenta cauză a avut o atitudine sinceră în cursul urmăririi penale, însă nu s-a mai prezentat în instanță, nici la fond, nici în apel.

S-a aplicat astfel, inculpatului K. D. C. o pedeapsă în limite legale, într-un cuantum situat la nivelul minimului special prev. de art.43 alin.5 C.pen., în măsură a asigura realizarea scopului preventiv, coercitiv și educativ al pedepsei.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată inculpatului H. S. M., pentru aceeași faptă, Curtea constată că, reținând în mod eronat în sarcina acestuia, starea de recidivă postexecutorie, prima instanță i-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată.

Astfel, pentru condamnarea la pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.368/1998 a Judecătoriei Z., definitivă prin decizia nr.741/1998 a Curții de Apel Cluj a intervenit reabilitarea înainte de data comiterii prezentei fapte. Inculpatul a fost arestat în executarea acestei pedepse la 15.12.1997, liberat la 14.04.1999 când se întrerupe executarea pedepsei pentru trei luni și, apoi, liberat definitiv la 24.10.2001 cu un rest de 871 zile, termenul de reabilitare fiind împlinit atât conform legii vechi, art.135 alin.1 lit.a C.pen.1969 - martie 2012, dar mai ales, potrivit legii noi, aplicabile în speță - art.166 alin.1 lit.a C.pen. - martie 2009.

Așa fiind, fără a reține starea de recidivă și, având în vedere criteriile prev. de art.74 C.pen., Curtea apreciază că în cauză se poate aplica inculpatului o pedeapsă în cuantum redus.

Se au în vedere: limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de furt calificat (pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani); gravitatea faptei - relativ redusă, față de modul de comitere, consecințele produse, valoarea prejudiciului - recuperat integral; persoana inculpatului - fără antecedente penale, cu o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta, făcând demersuri pentru înlăturarea consecințelor acesteia prin împăcarea cu partea vătămată, nereușită însă, așa cum, de altfel, a procedat și în cazul celorlalte fapte de sustragere, pentru care s-a dispus încetarea procesului penal.

De asemenea, fiind îndeplinite și condițiile prev. de art.91 C.pen., inclusiv aprecierea instanței relativ la posibilitățile inculpatului de îndreptare față de toate elementele pozitive prev. la lit.d al textului invocat, se consideră că și fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai comite infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Totodată, Curtea apreciază că nu se impune aplicarea pedepselor accesorii și complementare față de inculpat, având în vedere că, în raport de noua reglementare - Noul C.pen. - pedepsele accesorii se aplică doar în măsura în care, exercitarea drepturilor ce le compun, s-a interzis și ca pedeapsă complementară. Ori, în condițiile în care executarea pedepsei principale va fi suspendată sub supraveghere, și pedepsele accesorii apar ca rămase fără obiect - dat fiind că, potrivit art.66 alin.3 C.pen., executarea acestora are loc din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată, legiuitorul vizând deci, doar cazul pedepselor principale executabile. Pe cale de consecință, chiar dacă s-ar aprecia că se impune aplicarea de pedepse complementare, apar ca inutile, superflue, pedepsele accesorii.

Pentru toate considerentele, anterior expuse, în bazaart.421 pct.2 lit.a se va admite apelul declarat de inculpatul H. S. M. împotriva sentinței penale nr.337 din 17 decembrie 2014 a Judecătoriei Z., care va fi desființată cu privire la greșita reținere a stării de recidivă față de inculpat, cuantumul pedepsei principale aplicate și modalitatea de executare a acesteia, aplicarea pedepsele accesorii și complementare și, pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite:

Se vor înlătura dispoz. art.41 alin.1 C.pen. privind starea de recidivă, reținute față de inculpatul H. S. M..

Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului H. S. M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna persoanei vătămate N. N. E.. prev. de 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b și d C.pen. - de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an închisoare.

În baza art. 91-92 C.pen. se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.

În baza art.93 alin.1 C.pen. se va dispune ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul S. la datele fixate de acesta; să anunțe în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art.93 alin.2 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, se va impune inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art.93 alin.2 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 100 zile, timp de maxim 4 ore pe zi, în condițiile și la o instituție de interes public, stabilite de Serviciul de Probațiune.

Supravegherea executării obligațiilor și măsurilor stabilite de instanță se va face de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul S., căruia i se vor comunica datele prev. la art.93 alin.1 C.pen., mai sus menționate.

Se va atrage atenția inculpatului asupra dispoz. art.96 C.pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei - nerespectarea, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau neîndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță ori comiterea de noi infracțiuni pe parcursul termenului de supraveghere.

Se vor înlătura pedepsele accesorii și complementare prev. de art.66 alin.1 lit. a,b C.pen., aplicate de prima instanță.

Se vor menține restul dispoz. hotărârii atacate.

II. În baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen., pentru motivele arătate, se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul K. D. C., împotriva aceleași sentințe penale.

În baza art.275 alin.2,3 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul apelant K. D. C. să plătească 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel rămânând în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

I. În baza art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen. admite apelul declarat de inculpatul H. S. M. domiciliat in ., ., . - împotriva sentinței penale nr.337 din 17 decembrie 2014 a Judecătoriei Z., pe care o desființează cu privire la greșita reținere a stării de recidivă față de inculpat, cuantumul pedepsei principale aplicate și modalitatea de executare a acesteia, aplicarea pedepsele accesorii și complementare și, pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite:

Înlătură dispoz. art.41 alin.1 C.pen. privind starea de recidivă, reținute față de inculpatul H. S. M..

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului H. S. M. ( fiul lui I. si O., născut la data de 20.07.1972, in mun. Zalau, jud. S., domiciliat in ., ., ., CNP_, de cetățenie română, studii medii), pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna persoanei vătămate N. N. E.. prev. de 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. b și d C.pen.

- de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an închisoare.

În baza art. 91-92 C.pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.

În baza art.93 alin.1 C.pen. dispune ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul S. la datele fixate de acesta;

- să anunțe în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

În baza art.93 alin.2 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, impune inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

Atrage atenția inculpatului asupra dispoz. art.96 C.pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Înlătură pedepsele accesorii și complementare prev. de art.66 alin.1 lit. a,b C.pen., aplicate de prima instanță.

Menține restul dispoz. hotărârii atacate.

II. În baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul K. D. C., domiciliat în mun. Z., ., jud. Salaj împotriva aceleași sentințe penale.

În baza art.275 alin.2,3 C.pr.pen. obligă inculpatul apelant K. D. C. să plătească 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel rămânând în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 30 martie 2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

M. Ș. A. C.

GREFIER

M. B.

Red.A.C./Dact.A.C.

2 ex./8.04.2015

Jud.fond: B. C.M.

← Consumul ilicit de droguri. Legea 143/2000 art. 4. Decizia nr....		Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei.... →

Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 465/2015. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 465/2015. Curtea de Apel CLUJ