Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Decizia nr. 146/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 146/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 10692/190/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 146/A/2015
Ședința publică din 29 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. S., judecător
JUDECĂTOR: V. V. A.
GREFIER: L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin A. S. – procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare contestația la executare formulată de către contestatorul F. J..
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă contestatorul F. J., în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat P. I. A., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie la dosar ( f. 26 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Contestatorul F. J. raportat la cererile formulate arată că cererea sa a fost adresată Curții de Apel Cluj și susține că prin concluziile scrise formulate la data de 8 octombrie a solicitat aplicarea art. 741 Cod penal cu privire și la infracțiunile comise în baza aceleiași rezoluții infracționale și în aceeași perioadă. În motivarea acestei cereri arată că în anul 2002 a comis șase infracțiuni, iar pentru două dintre ele a fost trimis în judecată la data de 11.10.2014, conform documentelor depuse la dosar de pe portalul instanței și s-a făcut aplicarea art. 741 Cod penal. Astfel, precizează că diferența de tratament juridic a faptelor este doar data trimiterii în judecată, având în vedere că pentru celelalte patru infracțiuni comise nu au fost reținute dispozițiile art. 741 Cod penal.
Mai arată că prin sentința nr. 879/2014 i s-a admis apelul declarat în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, care prevede că judecarea cauzei după desființare se efectuează în baza dispozițiilor privind judecata pe fond, astfel că instanța avea obligația de a verifica incidența art. 5 din Noul Cod de procedură penală, precum și legea penală mai favorabilă raportat la art. 244 alin. 1 și art. 215 alin. 4 Cod penal. Personal, apreciază că dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod penal reprezintă legea penală mai favorabilă.
Totodată, în ipoteza admiterii apelului, conform deciziei pronunțate nr. 879/2014, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, apreciază că se impunea să se constate că Noul Cod penal reprezintă legea penală mai favorabilă, să fie interpelată partea civilă cu privire la o eventuală împăcare ori, în baza art. 154 alin. 1 lit. d raportat la art. 155 alin. 4, să se constate prescripția faptelor, întrucât de la data săvârșirii lor a trecut mai mult de 10 ani. În consecință, raportat la dispoziția de rejudecare a cauzei, apreciază că se impunea aplicarea art. 5 Cod penal.
Nefiind cereri de formulat, se apreciază cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul din oficiu al contestatorului F. J., având cuvântul, solicită admiterea contestației la executare în temeiul art. 598 alin. 1 lit. c raportat la art. 418 din Codul de procedură penală și punerea de îndată în libertate a condamnatului, dacă nu este arestat în altă cauză. Susține că acestuia i-a fost agravată situația în propriul apel, întrucât prin Decizia penală nr. 879/2014 instanța a rejudecat apelul și a omis dispunerea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. Astfel, într-un prim ciclu procesual, prin sentința penală nr. 908 din 13.06.2006, pronunțată de către Judecătoria Bistrița, contestatorul a fost condamnat la pedepsele de 1 an și 3 ani închisoare, care au fost contopite și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 3 ani închisoare, cu executare. Fiind atacată cu apel, care a fost admis, s-a dispus, prin Decizia penală nr. 55 din 17.04.2006, de către Tribunalul Bistrița-Năsăud desființarea ei în parte și suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare. Ulterior, recursul promovat a fost respins ca nefondat, iar prin Decizia penală nr. 518 din 12.09.2007 Curtea de Apel Cluj a reținut că în mod corect instanța de apel a apreciat că reeducarea inculpatului se poate realiza și fără executarea pedepsei, reiterându-se astfel faptul că pedeapsa aplicată a fost suspendată sub supraveghere. Mai mult, contestația în anulare promovată ulterior a fost admisă, s-a dispus rejudecarea cauzei, înlăturarea pedepsei de 1 an închisoare și menținerea pedepsei de 3 ani închisoare, însă s-a omis suspendarea sub supraveghere, astfel că acest aspect reprezintă agravarea situației în propria cale de atac, motiv pentru care solicită admiterea contestației și punerea în libertate a contestatorului, dacă nu este arestat sau condamnat în altă cauză, precum și pentru motivele expuse în scris de către acesta.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că pentru clarificarea situației juridice a condamnatului se impune a se avea în vedere și hotărârea 908/2006 a Judecătoriei Bistrița, rămasă definitivă prin decizia nr. 518/2007 a Curții de Apel Cluj. Astfel, susține că suspendarea sub supraveghere dispusă a fost revocată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, respectiv sentința penală nr. 1881/2013 a Judecătoriei Bistrița, în baza căreia s-a emis la data de 7 februarie 2014 mandatul de executare a pedepsei, care a fost pus în aplicare.
Totodată, confirmă că prin decizia penală nr. 879/2014 Curtea de Apel Cluj a soluționat aspectul cu privire la prescripția intervenită numai în cazul infracțiunii privind legea CEC-ului, menținând toate celelalte dispoziții, astfel că nu poate fi vorba de o nelămurire a dispozitivului acesteia în condițiile în care condamnatul nu execută această hotărâre judecătorească. Mai mult, contestația la executare formulată în baza art. 598 lit. c din Codul de procedură penală a fost intitulată doar formal, pentru că textul de lege prevede că se vizează nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută.
De asemenea, precizează că toate apărările formulate sunt apărări de fond, respectiv neaplicarea art. 5 din Noul Cod penal privind legea penală mai favorabilă, prescripția, împăcarea și că acestea nu fac obiectul unei analize privind nelămurirea dispozitivului hotărârii.
În concluzie, opinează că există o contradicție între cererile formulate, întrucât pe de o parte se susține existența unei nelămuriri cu privire la decizia nr. 879/2014 a Curții de Apel Cluj, iar pe de altă parte contestația este îndreptată împotriva mandatului de executare din 7 februarie 2014, care este în curs de executare și, în consecință, consideră cererea ca fiind neîntemeiată și solicită respingerea ei.
Contestatorul F. J., având ultimul cuvânt, susține că a contestat mandatul nr. 1951 din 2013 emis în data de 7.02.2014 de către Judecătoria Bistrița prin care s-a dispus executarea unei pedepse de 4 ani închisoare compusă din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea de uz de fals, pe care nu o contestă și din pedeapsa de 3 ani închisoare, revocată, care inițial a fost suspendată în baza sentinței penale nr. 908/2006.
Mai mult, confirmă faptul că a promovat o contestație la executare la Judecătoria G., care a fost inițial respins și ulterior s-a dispus rejudecarea ei. În cadrul acelui proces a depus sentința penală nr. 908/2006 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin decizia nr. 879/2014, și a solicitat Judecătoriei G. aplicarea art. 14 din vechiul Cod penal ca lege penală mai favorabilă, dar instanța a reținut existența autorității de lucru judecat apreciind că instanța de apel trebuia să se pronunțe în baza art. 13 din vechiul Cod penal sau a art. 5 din Noul Cod penal. În consecință, consideră că, prin prisma aspectul anterior evocat, există o nelămurire.
Mai arată că în contestația în anulare promovată soluția prevăzută de către legiuitor este aceea de desființare a hotărârii a cărei anulare se solicită, fără a exista posibilitatea desființării ei în parte, respectiv a deciziei nr. 178. Astfel, în ceea ce privește decizia nr. 879 apreciază că există posibilitatea desființării ei în parte, similar cu dispozițiile Tribunalului Bistrița-Năsăud pronunțate prin decizia nr. 55 din 17.04.2007, care a desființat în parte, în latura penală, sentința nr. 908. În consecință, raportat la dispoziția de desființare și de rejudecare în latura penală prevăzută în decizia nr. 879 apreciază că se impunea aplicarea art. 5 din Noul Cod penal și că a fost lezat de drepturile sale garante de art. 6 din CEDO.
CURTEA:
Asupra cererilor formulate în cauză,
Prin scriptul înregistrat la Curtea de Apel Cluj în data de 22 octombrie 2014, condamnatul F. J. a solicitat instanței anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1951 din 2013 din 7 februarie 2014 și emiterea unui nou mandat de executare. În drept, acesta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 598 alin 1 și 2 Cod penal
Cererea inculpatului a fost trimisă pe cale administrativă Judecătoriei Bistrița care, la solicitarea petentului, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Cluj cu motivarea că nelămurirea invocată vizează o hotărâre pronunțată de această instanță.
La data de 9 ianuarie 2015 condamnatul a formulat o cerere intitulată îndreptare de eroare materială în care arată că prin Decizia penală nr. 879 din 29 octombrie 2014 instanța i-a înrăutățit situația în propriul apel, prin aceea că a omis să dispună suspendarea executării pedepsei.
Ulterior, petentul și-a precizat cererea arătând că, urmare rejudecării apelului, instanța trebuia să verifice incidența legii penale mai favorabile în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, să facă demersurile necesare pentru a vedea dacă nu este posibilă împăcarea sau să analizeze dacă nu a intervenit prescripția răspunderii penale.
Analizând contestația formulată în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 908 din 13 iunie 2006 pronunțată în dosarul nr.3162/2005 a Judecătoriei Bistrița, în baza art.334 Cod Procedură Penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptelor săvârșite de inculpat din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,3 și 4 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal în infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin. 4 Cod penal și de emitere a unui CEC fară a avea disponibil suficient prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal.
A fost condamnat inculpatul F. I., fiul lui I. și M., născut la data de 21.03.1938, în Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, cetățean român, tară ocupație, studii 12 clase, necăsătorit, cu antecedente penale, domiciliat în Bistrița, Piața P. R., nr. 7, ., județul Bistrița-Năsăud, CNP_, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 4 Cod Penal la pedeapsa de 3 ani închisoare.
A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal la pedeapsa de 1 an închisoare.
In barza art. 33 lit. a Cod Penal s-a constatat că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului au fost comise în concurs real motiv pentru care în temeiul art. 34 lit. b Cod Penal s-au contopit pedepsele cu închisoarea stabilită pentru infracțiunile concurente în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 Cod Penal.
S-a constatat că infracțiunile ce fac obiectul prezentului dosar sunt în concurs real cu infracțiunile rutiere pentru care prin sentința penală 187/2003 a Judecătoriei D., inculpatul a fost condamnat la trei pedepse de câte 1 an închisoare fiecare și în privința cărora s-a constatat grațierea pedepsei conform Legii 543/2002.
S-a constatat că paguba pricinuită părții vătămate . sediul în Bistrița, Drumul Cetății, nr.19, județul Bistrița-Năsăud și . RODNA, cu sediul în comuna Rodna, . județul Bistrița-Năsăud, a fost recuperată prin plată.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile . Șieu Măgheruș, cu sediul în Șieu-Măgheruș, ., județul Bistrița-Năsăud suma de 14.346,39 lei, iar părții civile . . în Bistrița, ., județul Bistrița-Năsăud, suma de 2183,88 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 350 lei cu titlu cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul F. J. prin care a solicitat achitarea sa, lipsind latura subiectivă a infracțiunilor, respectiv intenția de a înșela părțile civile, iar în subsidiar a se schimba încadrarea juridică în privința celor două infracțiuni de înșelăciune prev de art. 215 alin 1, 3, 4 Cod penal cu art. 41 alin 2 Cod penal în infracțiunea de înșelăciune prev de art. 215 alin 4 Cod penal și infracțiunea la legea cecului prev de art. 84 alin 1 pct 2 din Legea nr. 59/34, iar în al treilea rând s-a cerut aplicarea unei pedepse sub minimul special și suspendarea condiționată a executării acesteia.
S-a solicitat Tribunalului a se avea în vedere că prejudiciile cauzate părților civile au fost recuperate integral.
Prin decizia penală nr. 55 din 17 aprilie 2007 Tribunalul Bistrița-Năsăud a admis apelul inculpatului F. J., împotriva sentinței penale nr. 908 din 13 iunie 2006, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr. 3162/2005, pe care a desființat-o în parte în latura penală și latura civilă și rejudecând în aceste limite:
În temeiul disp. art. 86/1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind, conform disp. art. 86/2 Cod penal, un termen de încercare de 5 ani.
În temeiul disp. art. 86/3 Cod penal, pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud;
b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
S-a pus în vedere inculpatului disp. art. 86/4 Cod penal.
Conf. art. 71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. „a-c” Cod penal.
S-a constatat recuperarea integral a prejudiciului către părții civile S.C.” Prisma Prod „ SRL Șieu Măgheruș și partea civilă S.C. „ A. D. Lux .. Bistrița.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.
Împotriva deciziei Tribunalului Bistrița-Năsăud a promovat recurs inculpatul F. J..
Acesta a solicitat prin apărătorul din oficiu P. R. M., casarea hotărârii atacate și rejudecând dosarul a se dispune achitarea sa de sub învinuirile aduse în baza art. 10 lit d raportat la art. 11 pct 2 lit a Cod procedură penală, lipsind intenția de a înșela părțile vătămate, deci latura subiectivă a faptelor, inculpatul necunoscând că se afla în interdicție bancară, filele CEC fiind predate păgubiților cu titlu de garanție.
Cu ocazia recursului, nici inculpatul și nici avocatul acestuia nu au invocat prescripția răspunderii penale.
Prin decizia penală nr. 518 din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj s-a respins ca nefondat recursul inculpatului împotriva deciziei penale nr. 55/17 aprilie 2007 a Tribunalului Bistrița-Năsăud.
Împotriva acestei hotărâri a Curții de Apel contestatorul a formulat la 25 iunie 2014 contestație în anulare, prin care a solicitat admiterea ei, desființarea deciziei penale nr. 518 din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj și urmare rejudecării a se constata că a intervenit prescripția răspunderii penale cu privire la infracțiunea prev de art 84 alin 1 pct 2 din Legea nr. 59/1934.
Prin decizia penală nr 178 din 1 octombrie 2014 Curtea de Apel a admis în principiu contestația în anulare apreciind că a fost declarată în termen potrivit art 428 alin 2 Cod procedură penală și se sprijină pe temeiul prevederilor art 426 lit b Cod procedură penală.
Sub acest aspect, Curtea a reținut că una dintre infracțiunile pentru care inculpatul F. J. a fost condamnat, respectiv infracțiunea la legea CEC-ului, era prescrisă la data soluționării cauzei, prin urmare era incident un caz de încetare a procesului penal.
Nemulțumirile inculpatului referitoare la faptul că instanța, cu ocazia rejudecării, n-a luat în discuție infracțiunea de înșelăciune, față de care putea dispune mai multe soluții (încetarea conform art. 741 alin 2 Cod penal; împăcarea potrivit noilor dispoziții prevăzute de Codul penal ce permit acest lucru sau aplicarea legii noi favorabile) sunt nefondate.
Prin decizia penală nr 178 din 1 octombrie 2014 Curtea de Apel Cluj a admis în principiu contestația în anulare formulată de condamnat, constatând incidența temeiului prevăzut de art. 426 lit b Cod procedură penală.
Acest temei se referă la situația în care inculpatul a fost condamnat deși erau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.
Potrivit art. 396 alin.6, încetarea procesului penal se pronunță în cazurile prevăzute la art. 16 alin. 1 lit. e-j, adică:
e) lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale;
f) a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică;
g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii;
h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;
i) există autoritate de lucru judecat;
j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.
Din conținutul art. 426 lit. b rezultă că acest caz de contestația în anulare a fost reglementat în scopul înlăturării erorilor de judecată, în cazul în care instanța ar fi trebuit să dispună la cererea părții sau din oficiu încetarea procesului penal întrucât la dosarul cauzei existau probe cu privire la existența unui caz prevăzut la art. 16 alin. 1 lit. e-j și f însă a omis acest lucru.
Prin urmare, avem de a face cu situații născute anterior pronunțării hotărârii a căror constatare avea drept consecință încetarea procesului penal și nu fapte apărute după pronunțarea hotărârii.
Împrejurarea că ulterior după rămânerea definitivă a hotărârii, a fost retrasă plângerea sau s-a împlinit termenul de prescripție nu poate conduce la anularea acesteia.
De altfel, acesta este motivul pentru care legiuitorul a prevăzut că, contestația în anulare pentru cazul prevăzut la art. 426 lit b, poate fi introdusă oricând, în celelalte cazuri prevăzute la art. 426 termenul fiind de 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoștință de hotărârea a cărei anulare se cere.
Fiind legată de cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit b, instanța cu ocazia rejudecării apelului a încetat procesul penal cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 1 pct 2 din Legea nr. 59/1984 cu aplicarea art. 41 alin 2, menținând restul dispozițiilor.
Susținerile condamnatului referitoare la faptul că, admițând apelul în baza dispozițiilor art. 421 lit a, instanța trebuia să analizeze și infracțiunea de înșelăciune, sunt nefondate.
Apelul declarat în cauză a fost analizat în limitele impuse de cazul de contestație în anulare ce a atras desființarea hotărârii și nu în totalitate având în vedere faptul că, o hotărâre definitivă, poate fi anulată numai în anumite cazuri prevăzute de lege.
În cererea adresată instanței condamnatul a afirmat că i s-ar fi îngreunat situația în propria cale de atac câtă vreme instanța nu s-a menținut dispoziția referitoare la suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani.
Cu riscul de a se repeta, Curtea învederează faptul că analiza s-a referit la infracțiunea pentru care, la data condamnării, existau probe din care rezultă existența unui caz de încetare și nu la restul aspectelor, astfel că, înlăturându-se dispozițiile art. 34 lit a Cod penal s-au menținut restul dispozițiilor.
De altfel, din conținutul mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1951 din 7 februarie 2014, emis de Judecătoria Bistrița în baza sentinței penale nr. 1881 din 18 noiembrie 2013 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin decizia penală nr. 42/A/2014 a Curii de Apel Cluj, rezultă că această pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere a fost revocată și contopită cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicat prin hotărârea indicată mai sus.
Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea de Apel va respinge contestația la executare formulată de contestatorul F. J., fiul lui I. și M., născut la data de 21.03.1981.
Se va stabili onorariu apărător oficiu în sumă de 100 lei în favoarea avocat P. I. A., ce se va achita din FMJ.
Va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea contestației în sumă de 300 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 598 lit. c Cod procedură penală respinge contestația la executare formulată de contestatorul F. J., fiul lui I. și M., născut la data de 21.03.1981.
Stabilește onorariu apărător oficiu în sumă de 100 lei în favoarea avocat P. I. A., ce se va achita din FMJ.
Obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea contestației în sumă de 300 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
S. SISERMANVIOREL V. ANDREIES
GREFIER
A. L. S.
Red. S.S./M.N.
4 ex./6.02.2015
Jud.fond.-A. C. S.
| ← Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă)... | Lovire sau alte violenţe (art.193 NCP). Decizia nr. 8/2015.... → |
|---|
