Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 25/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 25/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 09-01-2015 în dosarul nr. 6609/211/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.25/A/2015
Ședința publică din 09 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I., judecător
JUDECĂTOR: V. C.
GREFIER: N. N.
Ministerul Public reprezentat prin V. G. – procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul BIRDEA M. împotriva sentinței penale nr.970 din data de 24 septembrie 2014 a Judecătoriei Cluj N., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin.2 C.pen., cu aplic. art. 5 alin.1 N. C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av.C. C., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind persoana vătămată F. G. și partea civilă S. Mun.G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, s-a procedat la identificarea inculpatului B. M., care se legitimează cu CI nr._ și i s-a adus la cunoștință acestuia că poate să dea o declarație în fața instanței de control judiciar, însă inculpatul arată că nu dorește să fie ascultat.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună achitarea inculpatului de sub învinuirea de a fi comis infracțiunea de lovire, apreciind că din probele administrate nu rezultă că inculpatul ar fi agresat pe partea vătămată F. G. la data de 19.06.2012.
Susține că potrivit art.100 alin.2 C.pr.pen. condamnarea se poate dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de ori îndoială rezonabilă. La data de 19 iunie 2012 partea vătămată a formulat o plângere în care a arătat că a fost agresată de o persoană necunoscută și că la fața locului nu a fost prezentă nicio persoană. La o săptămână a fost audiata si si-a mentinut poziția. La data de 5.10.2012 s-a efectuat o recunoaștere după planșa fotografică prin care partea vătămată l-a recunoscut pe inculpat ca fiind agresorul din 19.06.2012. Solicită a se observa că pe versoul fotografiei nu s-au trecut decât datele de identificare ale inculpatului, nu și ale celorlalte persoane, la care pe verso apare mențiunea „necunoscut”. Cu ocazia recunoașterii după planșa foto, partea vătămată a indicat criteriile după care l-a recunoscut pe agresor, respectiv că acesta avea urechile mari, tenul mai închis și privirea fioroasă. Aceste trăsături ale fizionomiei nu corespund fotografiei nr.2 din planșa foto în care apare inculpatul Bardea. Martorul asistent A. audiat în fața instanței a arătat că partea vătămată l-a recunoscut pe autorul agresiunii sale după un semn distinctiv la ochi, nicidecum după acele trăsături descrise inițial. Este suspect modul în care s-a făcut recunoașterea după planșa fotografică. În procesul verbal s-a menționat că prima dată au fost introduși martorii asistenți în încăpere și apoi partea vătămată pentru a se efectua recunoașterea. Martorii asistenți arată la instanța de fond că au fost introduși toți trei împreună în încăperea în care s-a realizat recunoașterea. Susține că identificarea inculpatului s-a făcut în baza unui zvon, pentru că s-a zvonit în . a fost bătută de cumnatul numitului M. C., fără a se specifica cine este această persoană. Instanța de fond a stabilit că inculpatul este persoana care a lovit partea vătămată doar pe baza recunoașterii după planșa foto, coroborate cu concluziile rapoartelor tehnico-științifice asupra comportamentului simulat al inculpatului și părții vătămate. Orice hotărâre de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe și nu pe zvonuri, iar organul de urmărire penală nu a făcut nimic să clarifice acel zvon.
În speță, condamnarea s-a dispus doar pe baza declarației părții vătămate și a rezultatului testului poligraf. Instanța de fond nu a analizat corect rezultatul testului poligraf cu privire la partea vătămată. Acestuia i s-au adresat 4 întrebări relevante la testul poligraf, și a fost sincer la întrebările 3,5 și 8. La întrebarea R9 care era relevantă, respectiv dacă a mințit în declarația dată referitor la . din 19.06.2012, partea vătămată a răspuns că nu, dar acesta nu a fost un răspuns sincer. Mai mult declarațiile martorilor asistenți sunt identice, atât ca și conținut, cât și ca semne de punctuație, ceea ce duce la concluzia că nu au fost scrise în mod liber de martori, ci la dictarea organului de urmărire penală.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, atât sub aspectul pedepsei aplicate inculpatului, cât si a retinerii vinovăției acestuia pentru infracțiunea de lovire. Susține că instanța de fond a făcut o analiză detaliată a probelor administrate și în mod corect a dispus condamnarea inculpatului. Solicită a se observa că partea vătămată l-a recunoscut pe inculpat fără nicio ezitare.
Apărătorul inculpatului arată că instanța de fond nu a motivat de ce a înlăturat apărările inculpatului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu-l cunoaște pe partea vătămată și solicită achitarea deoarece nu este vinovat.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 970 din 24 septembrie 2014 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Cluj-N., în baza art. 180 al. 2 din C.pen. în vigoare până la data de 1 februarie 2014 a fost condamnat inculpatul B. M., fiul lui Iului si L., născut la data de 2 aprilie 1987 în localitatea Iara, jud. Cluj, cetățean român, CNP_, studii – 12 clase, fără loc de muncă, fără antecedente penale, căsătorit, domiciliat în Cluj-N., ., jud. Cluj la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen.
În baza art. 81 și 82 din C.pen., în vigoare până la data de 1 februarie 2014 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului B. M. și stabilește termenul de încercare de 2 ani și 6 luni.
În baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii.
În baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
S-a constatat că persoana vătămată F. G. cu domiciliul în comuna C., ., jud. Cluj nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 274 al. 1 din N.C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, evaluând materialul probator instanța a reținut că persoana vătămată a fost agresată la data de 19 iunie 2012 în timp ce se afla singură pe un teren agricol din afara localității Bărăi de către o persoană pe care nu o cunoștea. Analizând această împrejurare reținem că agresorul nu se afla întâmplător în acea zonă și în mod rezonabil, singurul motiv pentru care s-a apropiat de persoana vătămată a fost acela de a-i aplica o corecție corporală. Din declarația martorului M. C. s-a reținut o antipatie vădită față de persoana vătămată (am cunoscut-o și știam că s-a certat cu toată lumea din . invidios pe toată lumea și nimeni nu îl suportă), grefată pe o stare conflictuală amplificată cu o zi înaintea incidentului din data de 19 iunie 2012. În același context reținem că martorul M. C. și inculpatul B. M. au o relație strânsă evidențiată, prin faptul că este cumnatul său, prin ajutorul frecvent dat martorului de către inculpat la muncile agricole în localitatea Bărăi și mai ales că locuiesc în același imobil din Cluj-N.. Aceste împrejurări justifică pe deplin concluzia că inculpatul, chiar dacă nu o cunoștea pe persoana vătămată, nu era străin de conflictul acesteia din urmă cu martorul M. C.. Persoana vătămată l-a recunoscut fără dubii pe inculpat ca fiind persoana care l-a agresat la data de 19 iunie 2012 atât în cursul judecății, cât și în cursul urmăririi penale, iar pe fondul împrejurărilor reținute mai sus, care oferă un motiv foarte plauzibil pentru un astfel de gest al inculpatului, coroborat cu concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat ale inculpatului și persoanei vătămate, vom concluziona dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul este persoana care a agresat-o pe persoana vătămată la data de 19 iunie 2012.
Așadar, fapta inculpatului B. M. care, la data de 19 iunie 2012, în jurul orei 11.30, în timp ce se afla pe un teren agricol situat în extravilanul localității Bărăi, jud. Cluj i-a aplicat persoana vătămată F. G. mai multe lovituri cu pumnii și picioarele la capului și corpului cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 18-19 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele contitutive ale infracțiunii de lovire și alte violențe prev. de art. 180 al. 2 din C.pen.
La individualizarea pedepsei Instanța a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile săvârșite de către inculpat, de gradul de pericol social al faptei raportat la împrejurările de fapt reținute din ansamblul probator, la agresivitatea inculpatului, la mobilul infracțional, respectiv răzbunarea, la vârsta inculpatului, de faptul că este la prima condamnare și de împrejurarea că nu manifestă remușcare pentru fapta săvârșită ori empatie față de persoana vătămată.
În baza art. 180 al. 2 din C.pen. în vigoare până la data de 1 februarie 2014 a fost condamnat inculpatul B. M. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen., ținând seama de gravitatea faptei care crează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.
În baza art. 81 și 82 din C.pen., considerând că inculpatul va fi înțeles semnificația procedurilor penale la care a participat și că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă, s-a dispus suspendarea condiționată a executării stabilind termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
În baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii.
În baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
S-a constatat că persoana vătămată F. G. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 274 al. 1 din N.C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B. M..
Acesta a criticat sentința ca fiind netemeinică și nelegală, deoarece a fost condamna în baza unor probe contradictorii și a unor supoziții ale instanței, nefiind persoana care a agresat partea vătămată. A învederat că partea vătămată cu ocazia recunoașterii după planșa foto, a arătat că l-a recunoscut pe inculpat datorită urechilor mari, tenului mai închis și privirii fioroase, detalii ce nu corespund fotografiei inculpatului.
S-a precizat că din raportul de constatare asupra comportamentului simulat al părții vătămate, rezultă că declarațiile acestuia nu sunt sincere.
Corelativ s-a arătat că instanța nu a motivat de ce a luat declarația martorului M. C., declarație ce exclude motivul agresiunii.
Examinând cauza din perspectiva motivelor de apel invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum prevede art. 417 CPP, Curtea constată următoarele:
Contrar susținerilor apelantului, prima instanță a stabilit în mod temeinic starea de fapt pe baza administrării tuturor probelor necesare aflării adevărului și prin coroborarea completă a acestora.
S-a reținut că partea vătămată în timp ce se afla singură pe un teren dinafara localității Bărăi, în 19 iunie 2012, a fost agresată de către o persoană necunoscută, cumnatul martorului M. C., ce era în conflict cu partea vătămată.
Criticile apelantului referitoare la inexactitatea recunoașterii după fotografie a inculpatului de către partea vătămată nu pot fi primite, deoarece partea vătămată audiată de către instanță la data de 2 iulie 2014 (f.25), în prezența inculpatului, a arătat că, în timp ce lucra la balotat fânul, la o distanță de 2 km de . de ea o persoană cu care a dat mâna și pe care o recunoaște ca fiind inculpatul, după care aceasta i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în zona feței, iar după ce a căzut, i-a aplicat mai multe lovituri cu piciorul în piept.
Tot partea vătămată a specificat că, înainte de data respectivă, a existat un incident între ea și martorul M. C., cumnatul inculpatului, pentru că vaca sa a intrat în lucerna inculpatului și pentru că în ziua anterioară lovirii, trecând cu tractorul condus de martorul M. C. i-a agățat câțiva baloți din remorcă, iar aceștia s-au răsturnat.
Apelantul a mai învederat că din rezultatul raportului de constatare a comportamentului simulat a părții vătămate, ar rezulta că aceasta nu a fost sinceră în declarațiile date însă, așa cum reiese tot din motivele de apel ale inculpatului, rezultatele poligrafului nu pot constitui probe; într-adevăr, procedura penală nu prevede că raportul de constatare a comportamentului simulat constituie probă în procesul penal.
Curtea constată în schimb că declarația părții vătămate se coroborează cu concluziile certificatului medico-legal (f.11 d.u.p.), acesteia fiindu-i cauzate o fractură arc costal 7, prezentând și echimoze de 10/13 cm la nivelul hemitoracelui dreapta, fiindu-i astfel cauzate leziuni ce au necesitat 18-19 zile îngrijiri medicale.
Contrar susținerilor apelantului că instanța nu a motivat de ce nu a reținut declarația martorului M. C., din cuprinsul hotărârii rezultă că aceștia au o relație strânsă fiind și cumnați, ca atare în mod legal prima instanță a efectuat încadrarea juridică a faptei, în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 CP.
La individualizarea pedepsei prima instanță a avut în vedere toate criteriile de individualizare judiciară, pedeapsa de 6 luni închisoare fiind just proporționată cu urmărire faptei atestate de certificatul medico-legal.
Justificat s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile art. 81 și 82 din Codul penal din 1969, impunându-se suspendarea executării principale și a pedepselor accesorii.
La examinarea cauzei nu au fost constatate aspecte de nelegalitate sau de netemeinicie, ce pot fi luate în considerare din oficiu de către Curte.
Așa fiind, în baza art. 421 alin.1 lit.b CPP va respinge apelul inculpatului ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.2 CPP, va fi obligat inculpatul la 200 lei în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. M., domiciliat în Cluj-N., . A județul Cluj împotriva sentinței penale nr. 970 din 24 septembrie 2014 a Judecătoriei Cluj-N..
Obligă pe apelantul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 9 ianuarie 2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
C. ILIEȘVALENTIN C.
GREFIER
S. N. N.
Red. C.V./M.N.
4 ex./14.01.2015
Jud.fond.-L. M.
| ← Mărturia mincinoasă (art. 260 C.p.). Decizia nr. 28/2015.... | Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră... → |
|---|
