Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară. Încheierea nr. 46/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 46/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 2458/84/2014/a2
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 8428
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 46/2015
Ședința camerei de consiliu de la 26 ianuarie 2015
Completul compus din:
Judecător de cameră preliminară – A. D. L.-AGHINIȚĂ
Grefier - A. B. H.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost reprezentat prin procuror – A. S.
Pe rol este judecarea contestațiilor formulate de către inculpații O. D., B. G. și D. V. împotriva încheierii din data de 25.11.2014 a Tribunalului S., pronunțată în dosarul nr._ 14 cu privire la legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. 315/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul S..
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 22 ianuarie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Prin încheierea din data de 22 ianuarie 2015 s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 23 ianuarie 2015, respectiv pentru 26 ianuarie 2015.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Prin încheierea penală din 25.11.2014 a Tribunalului S., în baza art.345 alin.1 raportat la art.344 alin.3 Cod procedură penală, au fost respinse ca tardive excepțiile invocate de inculpatul B. G. neregularitatea actului de sesizare a instanței și nelegalitatea administrării probelor.
În baza art.345 alin.1 Cod procedură penală, au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile privind neregularitatea actului de sesizare a instanței și nulitatea efectuării actelor de urmărire penală invocate de inculpații M. M., S. S. I., D. V. și B. A., precum și cererile acestora de excludere a probelor.
În baza art.346 alin.2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.315/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul S. privind pe inculpații S. S. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art.9 alin.1 lit.c) și alin.2 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 și art.5 Cod penal și spălarea banilor în formă continuată, prevăzută de art.29 alin.1 lit.a) din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art.35 alin.1 și art.5 Cod penal, totul cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal, B. G., B. V., M. M. și B. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art.48 Cod penal raportat la art.9 alin.1 lit.c) și alin.2 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 și art.5 alin.1 Cod penal și complicitate la spălarea banilor în formă continuată, prevăzută de art.48 Cod penal raportat la art.29 alin.1 lit.a) din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art.35 alin.1 și art.5 Cod penal, totul cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal, B. D., E. I. și D. V., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art.48 Cod penal raportat la art.9 alin.1 lit.c) și alin.2 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal și complicitate la spălarea banilor în formă continuată, prevăzută de art.48 Cod penal raportat la art.29 alin.1 lit.a) din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art.35 alin.1 și art.5 Cod penal, totul cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal, M. L., L. D. și Magyar I., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art.48 Cod penal raportat la art.9 alin.1 lit.c) și alin.2 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 și art.5 alin.1 Cod penal și inculpatul O. D., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art.48 Cod penal raportat la art.9 alin.1 lit.c) și alin.2 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1, art.41 alin.1 și art.5 alin.1 Cod penal, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
S-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpații menționați anterior, urmând să fie stabilit termen de judecată în cauză și termen pentru verificarea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpatul S. S. I. după rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
Pentru a pronunța această soluție judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, a constatat că marea majoritate a acestora au fost administrate în cadrul procesului penal, deci după data de 13.02.2014, în acest sens fiind declarațiile luate suspecților și inculpaților, întocmirea raportului de constatare întocmit de către inspectorii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul S., procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare și auto, extrasele de cont comunicate de unitățile bancare, raportul de constatare criminalistică nr._/17.03.2014, întocmit în baza ordonanței din data de 12.03.2014. Singurele probe administrate anterior momentului începerii urmăririi penale și care ar putea intra în sfera actelor premergătoare sunt adresa efectuată către I.T.M.S. la data de 02.12.2013, în baza căreia s-a comunicat că S.C.Izo V. S.R.L. și S.C. Bio Star S.R.L. nu figurează în bazele de date cu salariați și rapoartele de constatare tehnico-științifică nr._/30.10.2013 și_/26.11.2013 privind scrisul de completare a unor facturi și impresiunile unor ștampile.
Judecătorul de cameră preliminară a apreciat însă, referitor la aceste probe, că față de împrejurarea că administrarea lor beneficiază de o reglementare expres prevăzută de lege, acestea, chiar dacă au fost efectuate anterior începerii urmăririi penale, ies din sfera actelor premergătoare pentru a căror valorificare ca mijloace de probă era necesară încheierea unui proces-verbal distinct de consemnare a lor. Astfel, rapoartele de constatare tehnico-științifică au fost efectuate în cauză în conformitate cu prevederile art.112-113 Cod procedură penală 1969, în baza rezoluției organului de urmărire penală (vol.V f.2-3).
Pe de altă parte, art.4 alin.2 Cod procedură penală prevede că nulitatea oricărui act sau lucrări efectuate înainte de . legii noi poate fi invocată numai în condițiile reglementării actuale, respectiv art.281-282 Cod procedură penală.
Analizând nulitatea invocată prin prisma prevederilor legale menționate, se constată că poate fi discutată doar o eventuală nulitate relativă, care, așa cum se arată la art.282 alin.2 Cod procedură penală, poate fi invocată numai dacă există un interes procesual propriu în respectarea dispoziției legale încălcate. Dincolo de împrejurarea că inculpatul nu indică expres actele în privința cărora solicită a se constata nulitatea, înțelegând să facă doar o referire generică la actele de urmărire penală efectuate în etapa actelor premergătoare prevăzută de vechea reglementare, se remarcă împrejurarea că cele două rapoarte de constatare tehnico-științifică îl vizează pe inculpatul O. D., stabilindu-se că scrisul de pe o mare parte dintre facturile analizate îi aparține acestuia, iar impresiunile ștampilei sunt create de ștampila S.C.IMB Biseder S.R.L., ștampilă despre care se susține în rechizitoriu că s-ar fi aflat la inculpatul O. D.. De asemenea, datele din adresa comunicată de I.T.M.S. referitoare la lipsa angajaților în cazul S.C.Izo V. S.R.L. și S.C.Bio Star S.R.L. îi privește pe inculpații L. D. (pentru S.C.Izo V. S.R.L.) și, respetciv O. D. (pentru S.C.Bio Star .S.RL.). în aceste condiții și având în vedere și împrejurarea că în declarația dată în calitate de suspect, în prezența apărătorului ales, inculpatul a recunoscut că a primit de la cei doi inculpați menționați anterior facturi fictive, nu se justifică un interes personal din partea inculpatului S. S. I. în constatarea nulității rapoartelor de constatare și a adresei respective și, implicit în excluderea acestor probe. De altfel, chiar dacă s-ar impune refacerea acestor probe, rezultatul ar fi același, în cazul adresei discutând despre informații arhivate la I.T.M.S., iar în cazul rapoartelor de constatare concluziile cel mai probabil ar fi identice, discutând despre o constatare tehnico-științifică ale cărei concluzii nici nu au fost contestate.
În aceste condiții, judecătorul de cameră preliminară a apreciat neîntemeiată solicitarea inculpatului de constatare a nulității actelor de urmărire penală efectuate anterior datei de 01.02.2014.
În ceea ce privește solicitarea aceluiași inculpat de excludere a probelor administrate în perioada 01.02._14 și de invalidare a actelor de urmărire penală efectuate în aceeași perioadă, se observă că aceasta este total neîntemeiată, în această perioadă nefiind efectuate acte de urmărire penală și neadministrându-se probe.
Inculpatul S. S. I. a mai invocat neregularitatea actului de sesizare a instanței, întrucât acesta nu ar cuprinde descrierea și arătarea concretă a faptelor și conduitelor imputate inculpatului, nefăcându-se trimitere la probele și mijloacele de probă pe care se fundamentează acuzațiile aduse acestuia, fiind așadar, în opinia inculpatului, imposibilă stabilirea obiectului și limitelor judecății.
Judecătorul de cameră preliminară a constatat că această critică adusă rechizitoriului este neîntemeiată, în cuprinsul stării de fapt apărând expuse pe larg, contrar susținerilor inculpatului, faptele imputate acestuia, perioada de derulare a activității presupus infracționale și relațiile existente între fiecare societate în parte în numele căreia se susține că ar fi fost emise facturi fictive și societatea administrată de către inculpat, fiind prezentate și toate cele 372 de facturi care se susține că sunt fictive și a căror înregistrare în contabilitate a determinat prejudicierea bugetului statului. De asemenea, în cuprinsul rechizitoriului apar indicate și mijloacele de probă pe care se susține starea de fapt expusă. În atare condiții, nu există nici un fel de dificultate în stabilirea obiectului și limitelor judecății, neputând fi primită nici această critică.
Același inculpat mai invocă în cuprinsul memoriului încălcarea de către procuror a prevederilor art.172 Cod procedură penală, ca urmare a nedispunerii de către acesta a efectuării unei expertize financiar-contabile, ca o consecință a contestării raportului de constatare tehnico-științifică efectuat de către inspectorii antifraudă.
Analizând însă dosarul de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară a constatat că, inculpatul nu a contestat în niciun fel raportul de constatare, astfel că susținerea făcută de acesta în cuprinsul memoriului privind obligativitatea efectuării unei expertize financiar-contabile în condițiile contestării raportului de constatare apare total neîntemeiată.
În consecință, se constată neîntemeiate toate criticile invocate de către inculpatul S. S.-I., excepțiile și cererile formulate de către acesta urmând a fi respinse.
Inculpatul D. V. a solicitat, prin memoriul depus la dosar, excluderea tuturor probelor administrate anterior datei de 01.02.2014, întrucât nu au fost consemnate într-un proces-verbal, conform art.224 alin.3 Cod procedură penală 1968, constatarea neregularității rechizitoriului pe motivul imposibilității stabilirii obiectului și limitelor judecății și al lipsei probelor de vinovăție și restituirea cauzei la D.I.I.C.O.T.S..
În privința primelor două solicitări, se remarcă similitudinea de susțineri cu cele ale inculpatului S. S. I., astfel că, față de analizarea detaliată a acestor motive anterior, nu s-au mai reluat argumentele deja expuse și pentru care au fost apreciate neîntemeiate solicitările formulate în sensul menționat.
În privința solicitării se restituire a cauzei la D.I.I.C.O.T. S., se apreciază că probabil s-a strecurat o eroare de dactilografiere în cadrul memoriului, neindicându-se vreun motiv pentru care competența de efectuare a actelor de urmărire penală ar fi aparținut Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Totodată, se remarcă faptul că pe parcursul memoriului, inculpatul susține că deși față de inculpatul D. N. s-a dispus clasarea cauzei, nu este indicat în rechizitoriu temeiul de drept în baza căruia s-a dispus această soluție, iar această împrejurare ar fi de natură să sublinieze lipsa calității actului de sesizare.
Analizând rechizitoriul emis de către P. de pe lângă Tribunalul S., se constată că la capitolul vizând încadrarea în drept a faptelor, după expunerea încadrării juridice pentru fiecare dintre inculpații cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată, se face mențiunea efectuării de acte de urmărire penală și față de alte persoane, însă „Din actele de urmărire penală administrate în cauză rezultă faptul că acești inculpați și suspecți doar figurau formal ca și asociați sau administratori ai societăților comerciale care au emis facturi fiscale ce nu aveau la bază operațiuni economice reale, administrarea în fapt a societăților comerciale fiind asigurată de către inculpații indicați la starea de fapt.
Pentru aceste considerente în cauză s-a dispus față de acești inculpați și suspecți soluția clasării în temeiul dispozițiilor art.16 alin.1 lit.c) Cod p. pen.” (pag.88 din rechizitoriu)
Este evident așadar că există și motivarea soluției dispuse de procuror și indicarea temeiului de drept al acestei soluții, nici această susținere nefiind întemeiată.
Celelalte aspecte invocate cu privire la implicarea inculpatului D. N. nu pot face obiectul analizei judecătorului de cameră preliminară, inculpatul având posibilitatea de a ataca, separat, dacă apreciază necesar, soluția dispusă de procuror față de acest inculpat.
Nu poate fi primită nici susținerea inculpatului privitoare la încălcarea dreptului său la apărare și la neluarea tuturor măsurilor necesare de către autorități pentru identificarea domiciliului actual al inculpatului, acre avea depusă o cerere de eliberare a unei cărți de identitate cu noul său domiciliu în luna septembrie 2014.
Referitor la aceste aspecte, se remarcă, exact ca în cazul inculpatului M. M., împrejurarea că procurorul a respectat întocmai dispozițiile procedurale în privința citării inculpatului. Din fișa de evidență a persoanei aflată la fila 126 din dosarul instanței, rezultă că inculpatul figurează cu noul domiciliu de la data de 30.09.2014, acesta fiind motivul față de care în privința sa s-a dispus recomunicarea rechizitoriului la noua adresă care apare în baza de date, la momentul efectuării urmăririi penale, acesta figurând cu adresa de pe ., neexistând vreo obligație a organelor de urmărire penală de a solicita informații de la Direcțiile de Evidență a Persoanelor în sensul existenței sau nu a vreunor cereri de eliberare de noi acte de identitate sau de stabilire a altui domiciliu.
În ceea ce privește susținerea privind lipsa probelor de vinovăție față de inculpat, se constată că aceasta nu poate fi discutată în actualul cadru procesual, urmând a face obiectul cercetării judecătorești.
Inculpatul B. A. a invocat în memoriul său că acestuia nu i-a fost comunicat procedural un exemplar al rechizitoriului, aspect față de care judecătorul de cameră preliminară constată că rechizitoriul i-a fost comunicat inițial la adresa pe care a indicat-o în cursul urmăririi penale ca fiind cea unde dorește să îi fie comunicate actele procedurale (f.267 vol.I dos.UP, respectiv f.64 dosar instanță), ulterior dispunându-se recomunicarea actului de sesizare la adresa de domiciliu cu care figurează în baza de date.
În ceea ce privește susținerea privind încălcarea dreptului la apărare pe motiv că nu i-a fost pusă la dispoziție ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, judecătorul de cameră preliminară a constatat neîntemeiată această critică, neexistând nici un text care să îi impună procurorului vreo obligație în sensul punerii la dispoziția inculpatului a ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale. Singurele obligații ale procurorului erau de a-i aduce acestuia la cunoștință învinuirea și de a-l audia, evident în condițiile în care nu invocă dreptul la tăcere, or, acestea au fost respectate, inculpatului aducându-i-se la cunoștință învinuirile, precum și drepturile și obligațiile pe care le are în cursul procesului penal, inculpatul semnând personal procesul-verbal încheiat în acest sens (f.266 vol.I dosar UP), cu ocazia luării declarației, acesta arătând că la acel moment nu dorește să dea declarații (f.267 vol.I dosar UP). La acel moment, inculpatul nu a solicitat acordarea vreunui termen pentru studierea dosarului și nici nu a menționat că dorește să își angajeze avocat și să dea ulterior declarații în prezența acestuia, aceste drepturi fiindu-i aduse la cunoștință. În aceste condiții, nu se poate discuta despre vreo încălcare a dreptului la apărare, inculpatul având posibilitatea să dea declarații, dacă va dori acest lucru, în cursul cercetării judecătorești, oricând pe parcursul derulării acesteia.
Referitor la descrierea sumară a stării de fapt invocată în cadrul aceluiași memoriu, judecătorul face trimitere la analizarea memoriului inculpatului S. S. I., unde s-a arătat că rechizitoriul cuprinde toate elementele prevăzute de lege, iar descrierea stării de fapt dă posibilitatea stabilirii exacte a limitelor și obiectului judecății.
În ceea ce privește memoriul formulat de inculpatul B. G., așa cum s-a arătat deja, acesta a fost depus cu depășirea termenului stabilit de judecătorul de cameră preliminară pentru invocarea cererilor și excepțiilor legate de urmărirea penală și de sesizarea instanței. Oricum, se remarcă faptul că o parte dintre aspectele invocate în acest memoriu se regăsesc și în memoriile celorlalți inculpați – lipsa întocmirii procesului-verbal de constatare a actelor premergătoare, neefectuarea unei expertize financiar-contabile -, celelalte aspecte vizând apărări de fond care oricum nu ar fi putut face obiectul analizei judecătorului de cameră preliminară.
Față de argumentele expuse, s-a constatat că toate excepțiile ridicate de inculpați sunt neîntemeiate și au fost respinse ca atare.
S-a constatat totodată că nu se impune a fi invocate din oficiu excepții în cauză.
Totodată, judecătorul de cameră preliminară a constatat că actele de urmărire penală din dosarul 315/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul S. au fost efectuate sau întocmite au fost efectuate sau întocmite atât înainte de data de 01.02.2014, în timpul în care în vigoare se afla Codul de procedură penală din 1968, cât și ulterior acestei date, respectiv după . actualului Cod de procedură penală.
Potrivit art.4 din Legea 255/2013 privind punerea în aplicarea a legii 135/2010 privind Codul de procedură penală, actele de procedură îndeplinite înainte de . Codului de procedură penală, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile, cu excepțiile exprese prevăzute de normele tranzitorii.
Verificând potrivit art.342 Cod procedură penală legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală în dosarul nr.315/P/2013, judecătorul de cameră preliminară a avut în vedere prevederile în vigoare la data efectuării fiecărui act de urmărire penală.
Astfel, constată că rechizitoriul nr.315/P/2013 din data de 09.09.2014 este întocmit cu respectarea prevederilor art.328 Cod procedură penală, respectiv cuprinde datele referitoare la faptele reținute în sarcina inculpaților, încadrarea juridică a acestora, probele și mijloacele de probă pe care se întemeiază învinuirile, datele referitoare la persoana inculpaților, propunerea de menținere a măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpatul S. S. I. și a măsurilor asiguratorii, dispoziția de trimitere în judecată, sunt indicate persoanele ce trebuie citate, calitatea acestora și locul de citare, cheltuielile judiciare, rechizitoriul fiind în același timp verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către procurorul ierarhic superior.
De asemenea, administrarea probelor în cauză s-a făcut cu respectarea prevederilor legale și garantarea dreptului la apărare a inculpatului, astfel fiind respectate prevederile art.107-110 Cod procedură penală la ascultarea inculpaților, prevederile art.114-123 Cod procedură penală la ascultarea martorilor, prevederile art.158-163 Cod procedură penală cu privire la încuviințarea și efectuarea perchezițiilor domiciliare, prevederile art.172-180 la efectuarea constatării tehnico-științifice, prevederile art.170 Cod procedură penală la ridicarea de înscrisuri.
Actele de urmărire penală au fost îndeplinite cu respectarea prevederilor legale în vigoare la acel moment, respectiv începerea urmăririi penale in rem sub aspectul comiterii infracțiunilor de evaziune fiscală și complicitate la evaziune fiscală (f.70 vol.I dosar UP), efectuarea în continuare a urmăririi penale față de inculpați (f.71-72 vol.I dosar UP), extinderea urmăririi penale (f.73, 76 vol.I dosar UP), punerea în mișcare a acțiunii penale (f.74-75 vol.I dosar UP), extinderea acțiunii penale (f.76, 77-78, 79-82 vol.I dosar UP), schimbarea încadrării juridice (f.71-72, 73, 74-75, 76, 77-78, 79-82 vol.I dosar UP), aducerea la cunoștință a învinuirii și a drepturilor procesuale (f.121-122, 125-126, 127-129, 135, 151-152,_, 157-159, 176-177, 178-179, 183, 206-207, 210-211, 215, 220-221, 222-223, 233-234, 245-246, 255, 258, 266 vol.I dosar UP).
În raport cu cele mai sus menționate, în temeiul art.346 alin.2 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și în consecință a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpații S. S. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art.9 alin.1 lit.c) și alin.2 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 și art.5 Cod penal și spălarea banilor în formă continuată, prevăzută de art.29 alin.1 lit.a) din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art.35 alin.1 și art.5 Cod penal, totul cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal, B. G., B. V., M. M. și B. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art.48 Cod penal raportat la art.9 alin.1 lit.c) și alin.2 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 și art.5 alin.1 Cod penal și complicitate la spălarea banilor în formă continuată, prevăzută de art.48 Cod penal raportat la art.29 alin.1 lit.a) din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art.35 alin.1 și art.5 Cod penal, totul cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal, B. D., E. I. și D. V., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art.48 Cod penal raportat la art.9 alin.1 lit.c) și alin.2 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal și complicitate la spălarea banilor în formă continuată, prevăzută de art.48 Cod penal raportat la art.29 alin.1 lit.a) din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art.35 alin.1 și art.5 Cod penal, totul cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal, M. L., L. D. și Magyar I., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art.48 Cod penal raportat la art.9 alin.1 lit.c) și alin.2 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 și art.5 alin.1 Cod penal și inculpatul O. D., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art.48 Cod penal raportat la art.9 alin.1 lit.c) și alin.2 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1, art.41 alin.1 și art.5 alin.1 Cod penal.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestații, în termen legal, inculpații O. D., B. G. și D. V., solicitând în principal să se dispună admiterea acestora, cu consecința restituirii cauzei la P. în situația în care procurorul nu remediază neregularitățiile sesizate în rechizitoriu. În plus încheierea judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul S. a fost criticată și sub aspectul respingerii ca tardive a excepțiilor invocate de inculpatul B. G. privind neregularitatea actului de sesizare a instanței și nelegalitatea administrării probelor.
Pe fondul contestațiilor, în principal, s-a arătat că raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în faza de urmărire penală nu a fost făcut cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale ale inculpaților, fiind necesară efectuarea unei expertize financiare-contabile în acest sens, că prejudiciul reținut în actul de sesizare este unul de o valoare mult mai mare decât cel adus la cunoștința inculpaților în faza de urmărire penală și că urmărirea penală a fost efectuată în cauză în mod nelegal, deoarece dispozițiile Codului de procedură penală anterior impuneau întocmirea unui proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare efectuate în cauză, potrivit art. 224 alin. 13 Cod procedură penală.
De asemenea, s-a arătat că încadrarea juridică dată faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații este una deficitară, pentru că nu pot coexista aceiași subiecți activi în același timp pentru cele două infracțiuni de evaziune fiscală și spălare a banilor, pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.
Analizând contestațiile formulate prin prisma motivelor invocate și a actelor dosarului, judecătorul de cameră preliminară din cadrul curții de Apel Cluj apreciază că acestea sunt nefondate.
Încheierea atacată este temeinică și legală, examinându-se în mod corect și punctual excepțiile și obiecțiunile invocate de către inculpați și reținându-se în mod corect că actele de urmărire penală au fost efectuate și întocmite atât înainte de data de 1 februarie 2014, cât și ulterior acestei date.
Conform art. 4 din Legea nr. 205/2013, actele de procedură îndeplinite anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură penală rămân valabile dacă au fost respectate dispozițiile legale în vigoare la data întocmirii lor.
În cauză urmărirea penală a fost începută la data de 13 februarie 2014, anterior la data de 20.09.2013 fiind întocmit un proces-verbal de sesizare din oficiu.
Lipsa procesului-verbal de consemnare a actelor premergătoare nu era prevăzută de lege sub sancțiunea nulității absolute, iar inculpații nu au făcut nicio dovadă a existenței vreunei vătămări cauzate de întocmirea acestora, întrucât actele de constatare tehnico-științifice întocmite în această fază procesuală pot fi suspuse cenzurii instanței de judecată ce urmează a fi investită cu soluționarea fondului.
Mai mult, în perioada 1 februarie 2014 – 13 februarie 2014 nu au fost efectuate niciun fel de acte de urmărire penală, raportul de constatare tehnico-științifică efectuat de către inspectorii antifraudă nu a fost contestat în cursul urmăririi penale și nimic nu împiedică inculpații la a solicita efectuarea unei expertize contabile în cursul judecății.
În ceea ce privește susținerile inculpatului B. G. referitoare la respingerea în mod greșit ca și tardive a excepțiilor invocate de acesta judecătorul de cameră preliminară consideră că acestea nu sunt întemeiate, memoriul formulat de către inculpat fiind depus la dosar după expirarea termenului de 30 de zile fixat de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului S. pentru studierea rechizitoriului și invocarea neregularităților. Contrar susținerilor apărării acest termen nu este un termen de recomandare, ci unul imperativ, așa cum rezultă din economia dispozițiilor art. 344 alin. 2 teza finală Cod procedură penală, judecătorul apreciind asupra duratei acestui termen în funcție de particularitatea și complexitatea cauzei.
În ceea ce privește criticile care vizează eventualele greșite încadrări juridice ale faptelor prin rechizitoriu, acestea urmează a fi examinate pe parcursul soluționării cauzei în fond, excedând obiectului verificărilor care se efectuează în procedura camerei preliminare.
În aceste condiții se constată că judecătorul de cameră preliminară a analizat punctual și pertinent toate excepțiile invocate de către inculpați, neexistând motive care să justifice retrimiterea cauzei la procuror în vederea remedierii unor eventuale neregularități ale actului de sesizare.
Pe cale de consecință, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Cluj, în temeiul art. 347 Cod procedură penală va respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații O. D., B. G. și D. V. împotriva încheierii penale din 25.11.2014 a Tribunalului S..
Va stabili suma de 100 lei în favoarea apărătorului desemnat din oficiu, av. F. P. care se avansează din FMJ.
Va obliga pe fiecare inculpat să achite câte 500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații O. D., B. G. și D. V. împotriva încheierii penale din 25.11.2014 a Tribunalului S..
Stabilește suma de 100 lei în favoarea apărătorului desemnat din oficiu, av. F. P. care se avansează din FMJ.
Obligă pe fiecare inculpat să achite câte 500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2015.
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂGREFIER
A. D. L.-AGHINIȚĂ A. B. H.
red.ADLA/SMD
3 ex./08.04.2015
| ← Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr. 25/2015.... | Verificare măsuri preventive (art.205 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
