Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 679/2015. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 679/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 14-05-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 679/A/2015

Ședința publică din 14 mai 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. D. L.-AGHINIȚĂ, judecător

JUDECĂTOR: S. S.

GREFIER: L. A. S.

Ministerul Public reprezentat prin A. S. – procuror,

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ȘIMLEU SILVANIEI împotriva sentinței penale nr. 148 din data de 21 noiembrie 2014 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Șimleu Silvaniei, privind pe inculpatul B. I., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Șimleu Silvaniei, dat în dosar nr. 1472/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul B. I. I. personal și asistat de avocat B. A.-M. în substituirea apărătorului ales, avocat B. A., ambele din cadrul Baroului S., cu delegații la dosarul cauzei ( f. 21, 22, 23 ), lipsă fiind partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția G. a Finanțelor Publice S., Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj-N. și partea responsabilă civilmente M. I..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Apărătorul substituent al inculpatului B. I. depune la dosar înscrisuri în circumstanțiere, respectiv o caracterizare de la locul de muncă cu privire la comportamentul și conduita acestuia.

Nefiind cereri de formulat, se apreciază apelul în stare de judecată și se acordă cuvântul în dezbatere.

Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, susține apelul în sensul că soluția de aplicare a art. 18¹ din Codul penal este întemeiată, dar nu în sensul sancțiunii blânde a avertismentului, ci în sensul unei amenzi administrative, respectiv al condamnării. Astfel, precizează că ceea ce comportă discuții este doar gradul de pericol social al infracțiunii, nu și vinovăția inculpatului. Ca atare, fiind vorba de un prejudiciu foarte mic, de 5245 de lei, consideră că într-adevăr se află în prezența unei fapte care nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii și, în consecință solicită admiterea apelului Parchetului și modificarea în parte a hotărârii instanței, în sensul de a se aplica o amendă administrativă, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Apărătorul substituent al inculpatului B. I., având cuvântul, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, solicită respingerea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Șimleu Silvaniei, și susținut azi de către procuror, împotriva sentinței penale nr. 148 din 21 noiembrie 2014 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei și, în consecință, să se dispună menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond. Aceasta a apreciat în mod legal și a dispus achitarea inculpatului B. I., în temeiul art. 18¹ Cod penal, aplicând acestuia sancțiunea administrativă a mustrării cu avertisment. În acest sens, s-a reținut că prejudiciul cauzat prin neplata în termen de 30 de zile a contribuțiilor către bugetul de stat a fost modic și integral recuperat în cursul judecării cauzei în primă instanță, inclusiv accesoriile fiscale, inculpatul având o poziție procesuală sinceră în cursul procesului penal. Atitudinea de recunoaștere și regret a inculpatului a fost dublată de conduita pozitivă în sensul achitării sumelor de bani reprezentând prejudiciul cauzat prin fapta sa, împrejurări care, în contextul circumstanțelor personale, respectiv lipsa antecedentelor penale, conduita bună a acestuia la locul de muncă și în societate, precum și faptul că a depus interes în recuperarea prejudiciului și a achitat în totalitate prejudiciul cauzat, în tranșe, până la ultimul termen de judecată, au adus o atingere minimă valorilor sociale apărate de legea penală. Prin urmare, consideră că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și că, în mod corect, instanța de fond a dispus sancțiunea administrativă a mustrării cu avertisment.

Pentru considerentele expuse și având în vedere și Decizia nr. 363 din 7 mai 2015 a Curții Constituționale, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că sunt neconstituționale dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005, în temeiul cărora inculpatul este judecat în prezenta cauză, solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a soluției instanței de fond, sens în care depune și concluzii scrise la dosar.

Inculpatul B. I., având ultimul cuvânt, recunoaște și regretă fapta și solicită menținerea hotărârii instanței de fond.

CURTEA

Prin sentința penală nr.148 din 21.11.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Șimleu Silvaniei, în baza art.19 din Legea 255/2013 raportat la art.18¹ C.pen.1968 cu aplicarea art.5 din NCP, a fost dispusă achitarea inculpatului B. I. fiul lui I. și I., născut la data de 7 martie 1978 în Simleu Silvaniei jud.S., domiciliat în Simleu Silvaniei . nr.37 jud.S., cetățean român, studii liceale, stagiul militar nesatisfăcut, conducător auto la . SRL, divorțat, CI . nr._ eliberat de SPCLEP Simleu Silvaniei, fără antecedente penale, CNP-_, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev.și ped.de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 V.pen.

In baza art.91 alin.1 lit.b C.pen.1968 s-a aplicat inculpatului sancțiunea mustrării cu avertisment.

S-a respins ca rămasă fără obiect acțiunea civilă formulată de ANAF-DGFP S. și constată că prejudiciul produs părții civile a fost achitat în totalitate.

In baza art.404 alin.4 C.p.p. s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurator asupra imobilului situat în Simleu Silvaniei, nr.top. 1037/1/2/b-1037/1/2/d/b și a terenului în suprafață de 3740 mp, nr.top.1037/1/2/b-1037/1/2/d/b din CF_ Simleu Silvaniei și dispune restabilirea situației anterioare în CF.

In baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art.272 alin.2 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, av.Szeker A., în cuantum de 200 lei a fost dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul S. și a rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

În data de 04.10.2012 Agenția Națională de Administrare Fiscală Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului S. a sesizat P. de pe lângă Judecătoria Simleu Silvaniei, în urma unui control efectuat la . SRL Simleu Silvaniei, cu privire la faptul că societatea nu a virat la bugetul consolidat al statului, în termen de 30 de zile de la scadență, obligațiile ce reprezintă reținere cu stopaj la sursă, în sumă de 5.245lei.

In fapt, în data de 26.09.2008 a fost înregistrată la Oficiul Național al Registrului Comerțului . SRL Simleu Silvaniei, avându-l ca și asociat unic și administrator pe inculpatul Borzasi I..Societatea avea ca obiect principal de activitate transporturi rutiere de mărfuri.

In perioada 13-26.09.2012 . SRL Simleu Silvaniei a făcut obiectul unei verificări efectuate de către DGFP S.-Activitatea de inspecție Fiscală. Rezultatul verificării a fost materializat în raportul de inspecție fiscală nr.F-SJ346 din 26.09.2012.

Potrivit constatărilor organelor de control . SRL datora la bugetul de stat pentru perioada mai 2010-august 2012 suma totală de 5245 lei, constând în următoarele obligații: impozit pe venituri din salarii=2492 lei; CAS asigurați= 1461 lei; șomaj asigurați= 112 lei; sănătate asigurați = 1180 lei.

Din actele depuse la dosar, respectiv din balanțele de verificare contabilă, din jurnalele de bancă ale societății și din registrul de casă al acesteia, a rezultat că în perioada mai 2010-august 2012 societatea administrată de inculpat a efectuat încasări din activitatea desfășurată astfel că a dispus de lichiditățile necesare achitării obligațiilor fiscale datorate către bugetul statului. Din extrasele de cont puse la dispoziție de BRD, unde societatea a avut cont deschis, reiese faptul că societatea a încasat sumele de bani în special prin viramente bancare. La data de 16.01.2012 a intrat în cont suma de 9688 lei; la data de 14.02.2012suma de 3442 lei; la data de 11.08.2010 suma de 5600 lei; la data de 20.09.2010 suma de 2385 lei; la data de02.11.2010 suma de 7920 lei; la data de 02.12.2010 suma de 9100lei; la data de 02.02.2011 suma de 4500 lei; la data de17.03.2011 suma de 7300 lei; la data de 18.05.2011 suma de 12.141 lei; la data de 21.09.2011 suma de 23.779 lei; la data de 16.11.2011 suma de 9161 lei.

Din balanțele de verificare puse la dispoziție, aferente lunilor noiembrie 2011-iuniw2012 a rezultat faptul că societatea a avut încasări și a efectuat plăți atât prin conturile bancare(contul 5121) cât și în numerar (contul 5311).Astfel, în balanța de verificare a lunii decembrie 2011, sunt evidențiate sumele totale intrate în contul societății până la sfârșitul anului, acesta fiind de 171.485,03 lei-contul 5121 și 167.479,14 lei-contul 5311.Soldurile finale aferente anului 2011 arată faptul că banii intrați în societate au fost cheltuiți aproape în totalitate.

Cu ocazia audierii inculpatului acesta a recunoscut faptul că nu a achitat în perioada menționată obligațiile cu reținere la sumă, deși i s-a atras atenția de contabila societății D. A. despre această obligativitate.

Incepând cu data de 17.08.2012 . SRL a intrat în insolvență, fiind desemnat ca administrator judiciar M. I..

Prin ordonanța procurorului din data de 09.04.2013 s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile aparținând inculpatului. Astfel a fost aplicat sechestrul asigurator până la concurența sumei de 5245 lei asupra imobilului situat în Simleu Silvaniei nr.top.1037/1/2/b-1037/1/2/d/b și a terenului în suprafață de 3740 mp cu nr.top.1037/I/2/b-1037/1/2/d/b care figurează în cfnr._ Simleu Silvaniei. Despre măsura luată s-a făcut mențiune în CF nr._.

Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză, declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptelor date pe parcursul procesului penal coroborându-se, potrivit art. 69 C.p.p., cu declarația martorilor audiați și cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

În drept, fapta inculpatului B. I., în calitate de administrator la . SRL, de a nu vira la bugetul consolidat al statului, în perioada mai 2010-august 2012, suma totală de 5245 lei reprezentând impozit pe venit și contribuțiile cu reținere la sumă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.

Sub aspectul laturii obiective infracțiunea a fost săvârșită de către inculpat prin omisiunea de a vira la bugetul de stat suma totală de 5245 lei reprezentând impozit pe venit și contribuțiile cu reținere la sumă în perioada mai 2010-august 2012.

Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul a nu a achitat în perioada sus menționată obligațiile cu reținere la sursă, deși i s-a atras atenția de către contabila societății, că are această obligație.

Toate aceste aspecte probează intenția indirectă în săvârșirea infracțiunii, inculpatul prevăzând că prin fapta sa prejudiciază bugetul de stat și chiar dacă nu a urmărit în mod expres acest lucru, cel puțin a acceptat producerea acestui rezultat.

Conform prevederilor art.5 alin.1 Cod penal, în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, dispozițiile alineatului 1 se aplică și prevederilor legale declarate neconstituționale dacă în timpul în care s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile. Totodată, potrivit art.15 alin.2 din Constituția României, „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile”.

Potrivit art. 18 ind. 1 C. pen. anterior „nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni” iar potrivit alin,. 2 al aceluiași articol la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut”.

Potrivit art. 19 din Legea 255/2013 „atunci când, în cursul procesului, se constată că în privința unei fapte comise anterior intrării în vigoare a Codului penal sunt aplicabile dispozițiile art. 18 ind. 1 din Codul penal din 1968, ca lege penală mai favorabilă, procurorul dispune clasarea, iar instanța achitarea, în condițiile Codului de procedură penală”.

Cum inculpatul a comis fapta reținută în sarcina sa în perioada mai 2010-august 2012, s-a constatat că în favoarea inculpatului sunt aplicabile prevederile art.5 alin.1 Cod penal.

Raportat la criteriile menționate în art. 18 ind. 1 C.pen. anterior, în ceea ce privește săvârșirea faptei, instanța reține că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni (prejudiciu mic, achitat integral de inculpat). De asemenea, la aceeași concluzie se ajunge și raportat la persoana și conduita inculpatului care a recunoscut și regretat producerea prejudiciului și a cooperat cu organele judiciare în vederea aflării adevărului, a achitat integral prejudiciul produs.

Față de aspectele reținute în cele ce preced, instanța a apreciat că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni, astfel încât urmează să dispună achitarea acestuia în baza art.19 din Legea 255/2013 raportat la art.18¹ C.pen.1968 cu aplicarea art.5 din NCP. Pentru stabilirea sancțiunii administrative ce urmează a fi aplicată inculpatului instanța a avut în vedere împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, contextul economic, atitudinea inculpatului de pe parcursul procesului penal, valoarea mica a prejudiciului și perseverența în actul infracțional; pornind de la aceste considerente instanța a apreciat că o mustrare cu avertisment va fi îndestulătoare pentru corijarea comportamentului inculpatului..

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că prin înscrisul depus la dosarul cauzei la data de 19.02.2014 Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentată prin D.G.R F.P. Cluj – AJFP S. a solicitat obligarea inculpatului doar la plata sumei de 4364 lei și a dobânzilor și penalităților de întârziere aferente, calculate în continuare până la plata efectivă a prejudiciului (f.237). Pe parcursul procesului, s-a achitat din acest prejudiciu (f. 280) iar la ultimul termen de judecată, inculpatul a făcut dovada achitării integrale a prejudiciului (f. 313- 315 dosar).

Având în vedere aceste considerente instanța a constatat că inculpatul a recuperat integral prejudiciul produs prin comiterea infracțiunii ce face obiectul cauzei motiv pentru care a respins ca rămasă fără obiect acțiunea civilă formulată de ANAF-DGFP S. și constată că prejudiciul produs părții civile a fost achitat în totalitate.

In baza art.274 alin.1 teza finală raportat la art.272 alin.2 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, av.Szeker A., în cuantum de 200 lei s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul S. și va rămâne în sarcina statului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Șimleu Silvaniei criticând soluția primei instanțe pentru netemeinicie în sensul că o perioadă îndelungată de timp, respectiv peste 2 ani de zile, inculpatul a manifestat dezinteres în acoperirea prejudiciului datorat bugetului de stat, acesta achitând prejudiciul doar în cursul judecății, mai precis în luna noiembrie 2014. În acest condiții s-a apreciat că este necesară condamnarea inculpatului, nefiind suficientă aplicarea unei sancțiuni administrative constând în mustrare cu avertisment.

Analizând apelul declarat în cauză prin prisma actelor de la dosar și a motivelor invocate Curtea reține următoarele:

In baza art.91 alin.1 lit.b C.pen.1968 s-a aplicat inculpatului sancțiunea mustrării cu avertisment.

S-a respins ca rămasă fără obiect acțiunea civilă formulată de ANAF-DGFP S. și constată că prejudiciul produs părții civile a fost achitat în totalitate.

Instanța de fond a reținut în mod corect că prejudiciul cauzat prin fapta inculpatului a fost modic și integral recuperat în cursul judecării cauzei, inculpatul achitând inclusiv accesoriile fiscale și având o poziție procesuală sinceră.

Inculpatul se află la primul contact cu legea penală, de la data comiterii infracțiunilor acesta a avut o conduită corespunzătoare în societate, împrejurare la care se adaugă faptul că prin Decizia nr. 363/7.05.2015 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate, constatându-se că dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 sunt neconstituționale.

În aceste condiții, în baza art. 421 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Șimleu Silvaniei împotriva sentinței penale nr. 148 din 21.11.2014 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.

Va stabili în favoarea Baroului Cluj, suma de 100 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu – avocat L. C..

Cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Șimleu Silvaniei împotriva sentinței penale nr. 148 din 21.11.2014 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.

Stabilește în favoarea Baroului Cluj, suma de 100 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu – avocat L. C..

Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14.05.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

A. D. L.-AGHINIȚĂ S. S. L. A. S.

red.A.D.L.A./A.C.

3 ex. – 26.11.2015

jud.fond. M. A. D.

← Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr....		Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 981/2015. Curtea de... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 679/2015. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 679/2015. Curtea de Apel CLUJ