Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr. 691/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 691/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 15-05-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.691/A/2015
Ședința publică din 15 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I., judecător
JUDECĂTOR: E. B.
GREFIER: D. S.
P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR: V. G.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul P. O. V. împotriva sentinței penale nr.2763 din data de 12.12.2014 a Judecătoriei Baia M., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia M. nr. 3658/P/2012 din 24.04.2014, pentru comiterea infracțiunii de participație improprie la furt de arbori, prev.de art. 52 alin.3 Cod penal, rap. la art. 110 alin.1 lit.d, alin.2 lit. d din Legea nr.46/2008, modificată prin Legea nr.187/2012, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av.F. A., din Baroul Maramureș, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile vătămate C. O. și Direcția Silvică Maramureș.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului, av.P. A. M., care solicită acordarea onorariului parțial pentru studierea dosarului.
Curtea constată încetat mandatul apărătorului din oficiu, prin prezența apărătorului ales.
S-a procedat la identificarea inculpatului, acesta legitimându-se cu C.I. . nr._, eliberat de SPCLEP Somcuta M. la 27.11.2012, având CNP_ și dom.în ..Valea Chioarului 82 jud.Maramureș
I s-au adus la cunoștință inculpatului drepturile procesuale prev.de art.83 C.pr.pen. și posibilitatea de a da declarație în fața instanței de control judiciar.
Inculpatul P. O. arată că-și menține declarațiile date până în prezent și nu dorește să dea declarație la instanța de apel.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună în baza art.396 alin.5 rap.la art.16 lit.b C.pr.pen. achitarea inculpatului, deoarece fapta nu a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege.
Susține că hotărârea de condamnare nu are la bază probe, din care să rezulte, dincolo de orice îndoială, că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată. Astfel, din probațiunea administrată în cauză nu a rezultat că inculpatul ar fi acționat cu intenția prevăzută de lege pentru a produce consecințe în legătură cu materialul lemnos, respectiv pentru a valorifica acest material și de a beneficia, în vreun fel, de pe urma acestei valorificări. Inculpatul avea cunoștință despre faptul că familia P. avea emise autorizații de exploatare în zona în care a observat acel material lemnos tăiat, a luat legătura telefonic cu martorul P. T. și i-a comunicat că în zona în care familia acestuia a avut autorizații de exploatare, există lemne tăiate și să ia legătura cu persoana ce îi face transportul materialului lemnos pentru a nu dispărea. La instanța de fond, a fost audiat martorul P. T., care nu a confirmat starea de fapt din rechizitoriu, în sensul că între el și inculpat nu a existat o înțelegere privind valorificarea acelui material lemnos. Niciunul din martorii audiați în cauză nu au confirmat starea de fapt din rechizitoriu și cu toate acestea s-a pronunțat soluția de condamnare.
Corespunde adevărului că inculpatul, atunci când a observat acel material lemnos tăiat, trebuia să verifice dacă este marcat, dar această conduită nu atrage răspunderea penală pentru infracțiunea de furt de arbori, ci eventual o sancțiune contravențională.
Documentele depuse în probațiune de inculpat, respectiv titlurile de proprietate ale numitei P. R. și P. T. și cele două autorizații de exploatare emise pe numele martorului P. A., confirmă susținerile inculpatului din fața instanței de fond. Acesta nu a avut niciun moment intenția de a sustrage materialul lemnos, cu atât mai puțin intenția de a-l comercializa pentru obținerea unor sume de bani.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Susține că din probele administrate în cauză rezultă vinovăția inculpatului pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată. Astfel, probele administrate atestă că inculpatul a determinat altă persoană să sustragă lemnele ce aparțineau altei persoane. Chiar din declarația inculpatului de la instanța de fond rezultă că acesta i-a spus lui P. T. să ducă lemnele din pădure. Aceste lemne nu erau marcate, ori în calitate de pădurar trebuia să verifice acest aspect.
În privința legii penale mai favorabile, corect s-a aplicat legea penală veche, s-au reținut circumstanțe atenuante și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Apărătorul inculpatului arată că în actul de sesizare se reține că inculpatul l-a determinat pe martorul P. F., ori acesta avea reprezentarea că lemnele aparțin lui P. T., titlul de proprietate era pe numele lui, acesta fiind motivul pentru care l-a contactat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită achitarea sa, deoarece nu este vinovat de infracțiunea care i se reține în sarcină. Arată că în niciun moment nu a urmărit să sustragă materialul lemnos sau să-l valorifice în vreun fel.
CURTEA:
Asupra apelului de față,
Prin sentința penală nr. 2763 din 12 decembrie 2014 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Baia-M., în baza art. 386 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului P. O. V., din infracțiunea de participație improprie la furt de arbori, prevăzută de art. 52, alin. 3 Cod penal, raportat la art. 110, alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. d din Legea nr. 46/2008, modificată prin Legea nr. 187/2012, în infracțiunea de participație improprie la furt de arbori, prevăzută de art. 31, alin. 2 Cod penal din 1969, raportat la art. 110, alin. 1, lit. d din Legea nr. 46/2008.
În baza art. 31, alin. 2 Cod penal din 1969, raportat la art. 110, alin. 1, lit. d din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 74, alin. 1, lit. a și b Cod penal din 1969, art. 76, alin. 1, lit. c Cod penal din 1969 și art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul P. O. V., fiul lui T. și E., născut la data de 11.06.1964 în Valea Chioarului, jud. Maramureș, CNP_, cetățenie română, studii 12 clase și școala postliceală, stagiul militar satisfăcut, pădurar în cadrul Ocolului Silvic Șomcuta M., căsătorit, doi copii minori, domiciliat în Valea Chioarului, .. 82, jud. Maramureș, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la furt de arbori.
În baza art. 71, alin. 1 Cod penal din 1969, au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 Cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, iar în baza art. 82 Cod Penal din 1969, s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, ce s-a calculat de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 71, alin. 5 Cod penal din 1969, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a luat act că persoana vătămată C. O. A., domiciliată în Valea Chioarului, nr. 65, jud. Maramureș, nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat.
În baza art. 397, alin. 1 Cod procedură penală și art. 25, alin. 1 Cod procedură penală, s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă R. Națională a Pădurilor – ROMSILVA, prin Direcția Silvică Maramureș, cu sediul în Baia M., .. 36, jud. Maramureș, constatând că prejudiciul a fost recuperat.
În baza art. 274, alin. 1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în cursul lunii iunie 2012, inculpatul P. O.-V., pădurar în cadrul Ocolului Silvic Șomcuta M., având în gestiune Cantonul Silvic nr. 5 Vărai, a observat în pădurea de pe raza localității Valea Chioarului, din locul numit „Bârsău”, în unitățile amenajistice nr. 93 și nr. 94, situate în raza teritorială a catonului aflat în gestiunea sa, mai mulți arbori de esență stejar, tăiați de pe picior fără a fi marcați, de către persoane neidentificate, precum și cioatele rezultate în urma tăierii, care nu prezentau urme ale dispozitivelor de marcare. Inculpatul s-a hotărât să valorifice în interes personal acest material lemnos. În acest scop, în 19 iunie 2012, inculpatul l-a contactat telefonic pe martorul P. T., administrator al .., având ca profil de activitate prelucrarea lemnului, cu punct de lucru în localitatea Vărai nr. 142, jud. Maramureș, căruia i-a propus să cumpere cantitatea respectivă de material lemnos. Întrucât martorul a achiesat la propunerea inculpatului, acesta i-a recomandat să ia legătura cu martorul P. F.-B., care urma să transporte materialul lemnos la punctul de lucru al societății. În cursul aceleiași zile, după ce martorul P. T. a discutat telefonic cu martorul P. F.-B., acesta din urmă l-a sunat pe inculpat, pentru a-i indica locul unde se află materialul lemnos.
Pe baza indicațiilor inculpatului, în 20 iunie 2012 martorul P. F.-B. s-a deplasat în pădure, cu un tractor înregistrat sub nr. “Șomcuta M. 641”, în locul numit „Bârsău”, unde a identificat mai mulți arbori de esență stejar, tăiați de pe picior și secționați în bucăți. Martorul a tractat arborii din pădure pe o distanță de circa 100 de metri, până la liziera acesteia, în rampa de încărcare. În continuare, martorul a efectuat două transporturi de material lemnos la punctul de lucru al .. din localitatea Vărai, nr. 142, jud. Maramureș, unde a predat materialul martorului C. R.-T.. Acesta a măsurat materialul lemnos, rezultând un volum de 4,702 metri cubi.
În 21 iunie 2012, martorul P. F.-B. s-a deplasat din nou la rampa de încărcare de la marginea pădurii, pentru a transporta și restul de material lemnos la punctul de lucru al ... În jurul orei 11:00, în timp ce martorul conducea tractorul pe drumul comunal nr. 63, dinspre Valea Chioarului înspre Vărai, având în remorcă un număr de 10 bușteni de esență stejar cu lungimea cuprinsă între 4 metri – 5,5 metri, a fost oprit pentru control de către organele de cercetare penală care i-au solicitat să prezinte documentele de proveniență și de transport ale materialului lemnos. Martorul nu a putut prezenta aceste documente, motiv pentru care masa lemnoasă descoperită asupra sa a fost ridicată și predată organelor silvice.
În 21 iunie 2012 s-a efectuat un control la punctul de lucru al .. din localitatea Vărai, nr. 142, jud. Maramureș, de către organele de cercetare penală, ocazie cu care s-au descoperit un număr de 18 bușteni de esență stejar, totalizând un volum de 4,702 metri cubi, fără documente de proveniență, despre care martorul C. R.-T. a declarat că au fost aduși de către martorul P. F.-B. și îi aparțin inculpatului P. O.-V..
În 22 iunie 2012 s-a efectuat o cercetare la fața locului de către organele de cercetare penală împreună cu lucrătorii silvici, în unitățile amenajistice nr. 93 și nr. 94, amplasate în locul numit „Bârsău”, ocazie cu care au fost identificate 17 cioate provenind de la arbori de esență stejar, fără a avea aplicată amprenta dispozitivului de marcare. Astfel, 11 cioate au fost identificate în pădurea proprietate a persoanei vătămate C. O.-A., 3 cioate în pădurea proprietate a Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva și 3 cioate în pădurea proprietate a martorului P. A.-V.. Cioatele au fost fixate prin fotografiere și au fost măsurate, diametrele fiind consemnate în procesul-verbal. În aceeași împrejurare, la liziera pădurii, în zona limitei dintre parcelele nr. 92 și nr. 93, au fost identificați un număr de 7 bușteni de esență stejar, nemarcați, cu lungimi cuprinse între 2 metri – 7 metri, care au fost predați în custodia lucrătorilor silvici.
Potrivit fișei de calcul nr. 2147 din 20 decembrie 2012 întocmită de organele silvice din cadrul Ocolului Silvic Șomcuta M., valoarea prejudiciului cauzat prin fapta inculpatului este de 6277,75 lei fără TVA, ceea ce reprezintă de 88,41 ori contravaloarea prețului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, așa cum a fost aceasta reglementată prin Ordinul nr. 2353/26 septembrie 2011 al ministrului mediului și pădurilor (f. 52).
Persoana vătămată C. O.-A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal față de inculpatul P. O.-V. (f. 41 – 42).
Ocolul Silvic Șomcuta M. și martorul P. A.-V. nu s-au constituit părți civile în procesul penal față de inculpatul P. O.-V. (f. 51, 70).
În legătură cu prejudiciul cauzat Ocolului Silvic Șomcuta M. și martorului P. A.-V., prin adresa nr. 2147 din 20 decembrie 2012, Ocolul Silvic Șomcuta M. a comunicat faptul că inculpatul a semnat angajamente de plată prin care a consimțit ca valoarea pagubei cauzată celor susmenționați să-i fie reținută din salariu, până la acoperirea integrală (f. 51, 53, 54).
Situația de fapt astfel cum a fost descrisă și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite prin mijloacele de probă administrate în cauză, mențiunile procesului-verbal de constatare a infracțiunii și planșa cu fotografii judiciare (f. 11-14 dosar up) coroborându-se cu cele ale proceselor-verbale de cercetare la fața locului și planșa cu fotografii judiciare (f. 25-27; 28-29; 30-40 dosar up), precum și ale procesului-verbal întocmit cu ocazia controlului efectuat la punctul de lucru al .. (f. 17-19 dosar up).
Aceste mijloace de probă se coroborează și cu declarațiile martorului P. T. (f. 66-69 dosar up și f. 52-53 dosar instanță), administrator al ., având ca obiect de activitate prelucrarea lemnului, din care rezultă că, în data de 20.06.2012, a fost contactat telefonic de inculpat, care i-a relatat faptul că în pădurea din zona M. are aproximativ 8 mc lemn esență stejar, al cărui proprietar nu i l-a precizat, spunându-i să-l contacteze pe P. F. și să-i spună să ia legătura cu el pentru a-i arăta locul unde sunt lemnele și să emită actele necesare transportului. Ziua următoare, a fost contactat telefonic de către P. F., care i-a spus că a fost oprit de poliție și nu are asupra sa documentele de proveniență și transport pentru lemnele transportate, astfel încât l-a sunat pe inculpat și l-a întrebat de documente, inculpatul răspunzându-i că le va primi, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat. A mai declarat că inculpatul nu i-a spus că lemnele provin din proprietatea sa, martorul necunoscând proveniența acestora.
Susținerile martorului în sensul că inculpatul nu i-a spus ce să facă cu lemnele respective, urmând ca el să afle cine e proprietarul, să negocieze cu acesta prețul și să le cumpere, după care a declarat că nu știa cine e proprietarul lemnelor și nici cu ce intenții se aduc în gaterul său, respectiv pentru a fi tăiate sau vândute, sunt apreciate de instanță ca neverosimile.
Declarațiile acestui martor se coroborează și cu declarațiile martorului P. F. B. (f. 62-65 dosar up și f. 54-55 dosar instanță), care a arătat că în data de 19.06.2012, a fost sunat pe telefonul mobil de către P. T., care i-a spus că trebuie să transporte mai multe lemne esență stejar din zona Peco Valea Chioarului, sens în care să îl contacteze telefonic pe inculpat, pentru ca acesta din urmă să-i arate locul și lemnele. L-a sunat pe inculpat, cu care s-a și întâlnit, mergând împreună să-i arate locul unde se află materialul lemnos. A efectuat un transport în data de 20.06.2012, mergând din nou ziua următoare pentru a transporta lemnele rămase, însă la întoarcere a fost oprit de către poliție și i s-au solicitat documentele de transport. L-a contactat telefonic pe P. T., care i-a spus să-l sune pe inculpat și să îl întrebe de documente, ceea ce a și făcut, inculpatul spunându-i că sunt documente, însă nu a mai prezentat ulterior niciun document.
La controlul efectuat în gaterul pe care îl administrează martorul P. T., a fost identificată o agendă a gateristului C. R. T., în care pentru lemnele intrate în gater cu ocazia transportului efectuat de către P. F. B. la 20.06.2012 era trecut numele „O.”. Martorul C. R. T. (f. 72 dosar up și f. 56-57 dosar instanță) a declarat că, în data de 21.06.2012, a găsit în incinta gaterului 18 fire lemn esență stejar, iar lângă acestea se afla ștraful de transport aparținând lui P. F. B.. Întrucât nu știa nimic despre lemne, l-a sunat pe acesta din urmă, care i-a spus că sunt din proprietăți din Valea Chioarului și crede că sunt din sectorul inculpatului, astfel încât a trecut în agenda personală numele inculpatului.
Din declarația martorului P. A. V. (f. 70-71 dosar up și f. 58 dosar instanță) rezultă că acesta deține o suprafață de pădure în locul unde în cursul lunii iunie au fost identificate mai multe cioate rezultate în urma tăierii. Cu ocazia deplasării sale în pădure, a constatat faptul că din proprietatea sa au fost tăiate trei lemne esență stejar și care nu au fost marcate. În lunile mai-iunie, din proprietatea sa, lucrătorii din cadrul Ocolului Silvic au marcat aproximativ 12 lemne esență stejar, care tot în acea perioadă au fost tăiate și exploatate, însă a arătat că acestea au fost trase în rampă înspre Vărai nu înspre Valea Chioarului, iar pentru cantitatea de material lemnos Ocolul Silvic a emis documentele necesare pentru transport și proveniență. A mai declarat că la data la care a exploatat cele 12 fire marcate, cele 3 fire nu erau tăiate.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat că, în luna aprilie 2012, a văzut în . Chioarului mai multe lemne esență stejar care erau tăiate, iar în imediata apropiere a acestora a observat mai multe cioate. A declarat că nu a știut în acel moment cine este proprietarul lemnelor sau din ce proprietate au fost tăiate și nu a făcut verificări întrucât în apropiere era proprietatea lui P. A. și P. T., care au avut lemne marcate în vederea exploatării. Nu a verificat dacă lemnele erau sau nu marcate și din ce proprietate provin. A mai declarat că nu l-a contactat pe P. T. sau pe altcineva să-i spună de lemne, vorbind doar cu P. F., care l-a apelat telefonic în data de 20.06.2012 și l-a întrebat unde sunt lemnele, inculpatul explicându-i unde sunt trase. A arătat că nu i-au fost cerute acte pentru transportul materialului lemnos. Ulterior, a constatat că nu au fost emise acte, motiv pentru care s-a deplasat împreună cu șeful de district la . unde observase lemnele tăiate, identificând un număr de 17 cioate și doar în 22.06.2012, în urma refacerii verificărilor, s-a reușit identificarea proprietarilor (f. 56-61 dosar up).
Instanța a constatat existența unor neconcordanțe în declarațiile inculpatului, care în fața instanței a declarat că a vorbit cu P. T. pentru transportul materialului lemnos, crezând că lemnele îi aparțin, și că i-a spus acestuia telefonic că mai sunt lemne trase în pădurea acestuia (f. 40-42), acest din urmă aspect fiind în contradicție cu declarația martorului P. T., care a arătat că inculpatul nu i-a spus că lemnele provin din proprietatea sa. De asemenea, susținerea inculpatului în sensul că nu i-au fost cerute acte pentru transportul materialului lemnos este contrazisă de declarațiile martorilor P. T. și P. F. B., ambii martori sunându-l pe inculpat după ce al doilea martor a fost oprit de poliție, inculpatul răspunzându-le că sunt documente și le vor primi, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat.
Totodată, instanța a apreciat ca neverosimilă susținerea inculpatului în sensul că nu s-a uitat dacă arborii tăiați aveau urme ale dispozitivelor de marcare, întrucât s-a aflat la o distanță mai mare față de aceștia, cu atât mai mult cu cât martorul P. F. B. a declarat în fața instanței că a mers împreună cu inculpatul să-i arate locul unde se află materialul lemnos, astfel încât inculpatul trebuia să vadă că lemnele nu sunt marcate, având obligația de a verifica acest lucru și în virtutea atribuțiilor de serviciu.
Având în vedere probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că a fost dovedită existența faptei de participație improprie la furt de arbori, dar și vinovăția inculpatului în săvârșirea acesteia.
În drept, fapta inculpatului P. O. V. care, având calitatea de pădurar în cadrul Ocolului Silvic Șomcuta M., în data de 19.06.2012, l-a determinat pe martorul P. F.-B., ca fără vinovăție să sustragă, în 20 și 21.06.2012, din pădurea situată în locul numit „Bârsău” (unitățile amenajistice nr. 93 și nr. 94 ale Ocolului Silvic Șomcuta M.), pe raza teritorială a comunei Valea Chioarului, jud. Maramureș, un număr de 17 arbori de esență stejar, ce fuseseră tăiați fără drept de pe picior și secționați în bucăți, la o dată anterioară, de către persoane necunoscute, a căror valoare reprezintă de 88,41 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, așa cum a fost aceasta reglementată prin Ordinul nr. 2353/26.09.2011 al Ministrului mediului și pădurilor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la furt de arbori, prevăzută de art. 31, alin. 2 Cod penal din 1969, raportat la art. 110, alin. 1, lit. d din Legea nr. 46/2008.
În baza art. 386 Cod procedură penală, instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului P. O. V., din infracțiunea de participație improprie la furt de arbori, prevăzută de art. 52, alin. 3 Cod penal, raportat la art. 110, alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. d din Legea nr. 46/2008, modificată prin Legea nr. 187/2012, în infracțiunea de participație improprie la furt de arbori, prevăzută de art. 31, alin. 2 Cod penal din 1969, raportat la art. 110, alin. 1, lit. d din Legea nr. 46/2008.
La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat (de la 4 la 18 ani închisoare), împrejurările săvârșirii faptei și rezultatul produs, împrejurarea că prejudiciul a fost recuperat, circumstanțele personale ale inculpatului, care este pădurar în cadrul Ocolului Silvic Șomcuta M., atitudinea nesinceră a inculpatului în cursul procesului penal, dar și faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, apreciind că scopul educativ și preventiv poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special al pedepsei închisorii, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74, alin. 1, lit. a și b Cod penal din 1969, raportat la conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii și stăruința depusă de acesta pentru a repara paguba pricinuită, inculpatul semnând angajamente de plată prin care a consimțit ca valoarea prejudiciului cauzat să-i fie reținută din salariu până la acoperirea integrală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul P. O. V..
Acesta a solicitat admiterea căii de atac promovate și pronunțarea unei soluții de achitare, arătând că probele administrate nu au dovedit, dincolo de orice îndoială, că el ar fi săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată. În acest sens inculpatul a arătat că el a avut reprezentarea că numitul P. T. avea autorizații de exploatare de material lemnos în zona respectivă și acesta a fost motivul pentru care l-a apelat pe martor și i-a cerut să ducă lemnele din pădure, pentru ca acestea, tăiate fiind, să nu dispară.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, sprijinită pe analiza și interpretarea judicioasă a probelor administrate în cursul urmăririi penale și readministrate direct și nemijlocit în cursul judecății.
Fără a relua argumentația detaliată a stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care Curtea și-o însușește în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica CEDO (cauza Helle contra Finlandei), Curtea reține că instanța de fond în mod corect a înlăturat apărările inculpatului și a concluzionat că prezumția de nevinovăție a fost răsturnată.
Apărările inculpatului sunt neconcludente și lipsite de forță probantă, fiind în mod temeinic înlăturate de instanța de fond. La fel și criticile aduse de acesta în apel sunt neconcludente, susținerile acestuia fiind infirmate de toate probele administrate în cauză. Astfel, martorii audiați P. T. (f. 52-53 dos fond), P. F. B. (f. 54-55 dosar fond), C. R. T. (f. 56-57 dosar fond) și P. A. V. (f. 58 dosar fond) au arătat că inculpatul a fost cel care a cerut, inițial lui P. T. și, ulterior, lui P. F., să le ducă din pădure, fără ca între ei să existe o discuție cu privire la proprietarul materialului lemnos.
La fel, susținerile inculpatului potrivit cărora el era convins că acele lemne aparțineau martorului P. T. sunt contrazise prin probele administrate, deoarece însuși inculpatul a fost cel care a dat indicații celor doi martori P. T. și P. F. de unde anume să transporte lemnele din pădure. Or, în situația în care materialul lemnos aparținea celor doi martori, aceștia nu ar fi trebuit să fie îndrumați spre locul unde proprietatea lor se afla.
Așa fiind Curtea constată că vinovăția inculpatului a fost corect reținută, iar încadrarea juridică a faptei este legală în raport de normele de incriminare incidente.
Referitor la sancțiunea aplicată, aceasta este în acord cu dispozițiile noului cod de procedură penală și, în același timp, corespunzătoare raportat la gravitatea faptelor comise, urmările cauzate și persoana inculpatului care se află la prima incidență cu legea penală.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P. O. V..
Va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu avocat P. A. I., sumă ce se va plăti din FMJ.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.2 Cod procedură penală va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P. O. V. împotriva sentinței penale nr.2763 din 12.12.2014 a Judecătoriei Baia M..
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.P. A. I., sumă ce se va plăti din FMJ.
Obligă pe inculpat să plătească 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 mai 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. I. E. B.
GREFIER
D. S.
Red. E.B./M.N.
4 ex./26.05.2015
Jud.fond.- D. Ș.
| ← Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 679/2015. Curtea... → |
|---|
