Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 475/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 475/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 31-03-2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.475/A/2015
Ședința publică din 31 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. H., judecător
JUDECĂTOR: I. M.
GREFIER: L. C.
P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj – reprezentat prin PROCUROR – S. D.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul B. B., împotriva sentinței penale nr.93/15.10.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Jibou, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Jibou nr. 121/P/2013 din data de 28.01.2014, pentru săvârșirea infracțiunii de omorâre cu intenție a unui animal, prev. de art. 23 alin. 1 1 lit c, alin. 3 lit. c raportat la art. 6 alin. 2 lit. a. din Legea nr. 205/2004.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. B. personal asistat de apărător ales, av.B. L., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind partea civilă M. G. G.. Se prezintă martorul C. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, sub prestare de jurământ se procedează la audierea martorului C. G., declarația acestuia fiind consemnată conform procesului verbal de la dosar.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.396 alin.5 rap.la art.16 alin.1 lit.b,c C.pr.pen, lăsarea nesoluționată a laturii civile iar în subsidiar, reducerea cuantumului pretențiilor civile formulate.
Consideră că instanța de fond a ajuns la concluzia că inculpatul a comis o infracțiune în absența unor probe certe de vinovăție. Singura probă directă și imediată o reprezintă declarația martorului B. I. care nu poate reprezenta fundamentul întregului dosar. În declarația din data de 23.01.2013, martorul B. a susținut la momentul incidentului că a auzit mai mulți câini lătrând în pădure și a văzut pe cioban lovind cu bâta în ceva iar când s-a apropiat a văzut că era un câine căzut la pământ. În declarația dată la 24.01.2014 același martor a declarat că toți câinii inculpatului erau peste un câine pe care îl mușcau iar lângă aceștia era un cioban care azmuțea câinii săi să îl prindă și să omoare lupul auzind chiar cum îl lovea cu o bâtă. În declarația din data de 19.02.2013 același martor a subliniat că s-a îndreptat spre locul incidentului deoarece a auzit cum câinii au început a lătra, reușind totuși să-l audă pe inculpat cum îl lovea cu ajutorul unei bâte. Aceste declarații inconsecvente sunt contrazise cu ocazia confruntării în care martorul a declarat că în momentul în care a ajuns în acel loc a văzut pe numitul B. B. care ținea o bâtă în mână iar lângă el era trântit un câine dar nu a sesizat nici un moment în care acesta să fi lovit câinele.
Apreciază că în sarcina inculpatului nu poate fi reținută săvârșirea infracțiunii, lipsind atât latura obiectivă cât și latura subiectivă. Instanța a considerat că activitatea infracțională a inculpatului se poate să fi îmbrăcat două forme și anume: „cel puțin” și-a îndemnat câinii să omoare câinele părții civile ceea ce nu poate fi reținut atâta timp cât singura probă care susține acest aspect este declarația martorului B. I. care a avut declarații oscilante. Cea de-a doua variantă în care inculpatul ar fi putut comite infracțiunea constă în lovirea câinelui cu bâta, ori, nici această formă de comitere nu poate fi reținută atâta timp cât martorul B. arată că nu l-a văzut pe inculpat lovind câinele. Sub aspectul laturii obiective, arată că între presupusa acțiune a inculpatului și urmarea produsă, nu s-a probat existența raportului de cauzalitate. În cauză nu s-a efectuat o autopsie medico legală atâta timp cât cauza morții nu a putut fi stabilită cu certitudine. În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii consideră că nu poate fi reținută în sarcina inculpatului comiterea infracțiunii în lipsa vinovăției prevăzute de lege. Dispozițiile Legii nr.205/2004 incriminează omorârea animalelor cu intenție ori, inculpatul nu a avut nici o clipă această intenție și nici nu a efectuat vreo acțiune în acest sens. Consideră că din materialul probator existent la dosar nu reiese intenția inculpatului de a produce moartea câinelui, motiv pentru care se impune achitarea inculpatului.
Rezultatul produs poate fi imputat inculpatului cel mult cu titlu de culpă considerând că în egală măsură culpa poate fi reținută și în sarcina proprietarului câinelui decedat. Consideră că partea vătămată nu și-a exercitat obligațiile de supraveghere și control asupra propriului câine, pierzând contactul cu acesta și permițându-i să se depărteze prea mult.
Solicită instanței ca la momentul aprecierii probelor să aibă în vedere anumite aspecte care sunt edificatoare pentru înțelegerea mersului anchetei și soluționării cauzei, respectiv extrem de importantă este calitatea părții civile care este organ de cercetare penală. În plus, fondul cauzei a fost soluționat de un judecător care este membru în cadrul Asociației de Vânătoare S..
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate apreciind că din probele administrate în cauză nu există îndoială că inculpatul este autorul infracțiunii. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul B. B. având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său susținând că nu este vinovat de comiterea faptei care i se reține în sarcină.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 93 din 15.10.2014 a Judecătoriei Jibou, pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 396 alin. (3) Cod procedură penală raportat la art. 80 (10) lit. a Cod penal s-a renunțat la aplicarea pedepsei față de inculpatul B. B. (fiul lui I. și F., născut la data de 02.05.1977 în Jibou, jud. S., cetățenia română, necăsătorit, fără antecedente penale, cu stagiul militar satisfăcut, domiciliat în com. S. O., ., jud. S.) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omorâre cu intenție a unui animal, prev. de art. 23 alin. 11 lit. c, alin. 3 lit. c rap. la art. 6 alin. 2 lit. a. din Legea nr. 205/2004 .
În baza art. 81 Cod penal s-a aplicat inculpatului un avertisment.
În baza art. 397 Cod procedură penală s-a admis în parte acțiunea civila formulata de către partea civila M. G. G. și a fost obligat inculpatul B. B. la plata sumei de 700 euro cu titlu de despăgubiri civile .
S-a menținut măsura sechestrului asigurator asupra unui automobil marca F. B. aparținând inculpatului, în vederea recuperării prejudiciului .
În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Jibou nr. 121/P/2013 din data de 28.01.2014, inculpatul B. B. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omorâre cu intenție a unui animal, prev. de art. 23 alin. 11 lit. c, alin. 3 lit. c raportat la art. 6 alin. 2 lit. a. din Legea nr. 205/2004.
S-a reținut prin actul de sesizare al procurorului că în data de 05.01.2013, aflându-se cu turma de oi însoțită de 3 câini ciobănești de talie mare în pădurea din Cantonul Stârnina, pe raza loc. Șoimuș, a asmuțit câinii ciobănești pe un câine de vânătoare rasa Jagd Terrier aparținând părții vătămate M. G., care participa la o vânătoare autorizată, pe care l-au atacat rănindu-l, apoi învinuitul a lovit câinele cu bâta de cioban, cauzând moartea acestuia.
Inculpatul considera ca este nevinovat susținând ca câinele părții vătămate a fost omorât de câinii ciobănești care îi păzeau turma de oi.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă in cauza cu suma de 1500 euro, reprezentând contravaloarea unui câine de rasă specializat în vânătoare de mistreți în vârstă de 5-6 ani.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale: plângerea părții vătămate, proces-verbal de CFL și planșa foto, proces verbal de confruntare, cazier, declarațiile învinuitului, declarațiile părții vătămate M. G., declarații declarațiile martorilor B. I., I. A., B. V., M. S., P. V. D., adresa AGVPS România, ordonanță de instituire a sechestrului asigurator, proces verbal de aplicare a sechestrului, adresă a BRD din care reiese că învinuitul nu are cont deschis la această unitate bancară, copii ale autorizației de vânătoare, carnetului de sănătate pentru câinele părții vătămate, proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penala, instanța reține următoarea stare de fapt și de drept:
I. Soluționarea laturii penale a cauzei:
La data de 05.01.2013, în baza unei autorizații emise de Ocolul Silvic B. B., a avut loc o vânătoare în fondul numărul 7 Jibou, în apropierea cantonului silvic „Stîrnina” la care au participat numitii B. V., Maios S., P. V. și M. G., organizatorul fiind I. P. V..
Pe perioada desfășurării vânătorii, partea vătămată M. G. a fost însoțită de câinele său de vânătoare rasa Jagd Terrier pe care îl deține de aproximativ 5 ani. La un moment dat, în timp ce se executa goana după mistreți, câinele părții vătămate s-a îndepărtat în jur de 500 m de stăpân în vederea identificării vânatului, iar în mod neobișnuit față de celelalte dăți în care a fost scos la vânătoare – acesta nu s-a mai întors la stăpân. Vânătorii prezenți în acea zi la vânătoare au întreprins activități de căutare a câinelui, au executat focuri de armă, deoarece câinele obișnuia să se apropie de locul în care se trăgea pentru a prinde vânatul, dar căutările au rămas fără efect.
Partea vătămată împreună cu ceilalți vânători au continuat căutările și în ziua următoare. La un moment dat martorul P. V. a fost anunțat de către B. I. din Șoimuș că a identificat un câine de vânătoare mort în pădure în apropierea cantonului silvic „ Stîrnina”.
In cursul judecații martorii audiati au declarat ca câinele părții vătămate s-a departat de grupul de vanatori deoarece a luat urma unei vulpi.
Martorul B. I. a declarat că în luna ianuarie a anului 2013 se afla la Cantonul Stîrnina de pe raza loc. Șoimuș, la un moment dat a auzit în pădure zgomote, dându-și seama că are loc o partidă de vânătoare. La scurt timp a auzit lătratul insistent al unui număr mare de câini și s-a dus spre locul unde se auzeau aceștia, curios fiind să vadă ce se întâmplă. În pădure a observat o turmă de oi cu ciobanul, pe care îl cunoștea din vedere, iar câinii de la turma acestuia prinseseră un câine de vânătoare, pe care l-au atacat și l-au mușcat. L-a auzit pe cioban strigând de mai multe ori către câini „prinde-l mă!„ sau „Mușcă-l mă !” și de asemenea a auzit cum ciobanul lovea cu bâta în animal.
În momentul când s-a apropiat de cioban, acesta se afla cu bâta de cioban în mână lângă câinele căzut la pământ și i-a spus martorului să vină să dea și el cu bâta în câine, pentru că el s-a săturat de cât l-a lovit. Martorul a afirmat că el nu dă în animale și i-a spus ciobanului că animalul lovit e un câine de vânătoare.
A doua zi, martorul a fost întrebat de către cei care au participat la vânătoare dacă nu a văzut un câine, iar martorul le-a relatat ce s-a întâmplat în ziua anterioară.
Ulterior, fiind citat la organele de poliție, martorul l-a recunoscut din fotografie pe ciobanul care se afla cu turma de oi în cantonul Stârnina, în persoana învinuitului B. B.. ( f 19-22 ) .
Martorul I. A. R. a declarat că s-a întâlnit cu învinuitul B. B. în luna ianuarie 2013 și acesta i-a relatat că în urmă cu câteva zile a fost cu oile la păscut în Cantonul Stârnina, unde a văzut un animal despre care a crezut că e un lup. De asemenea, învinuitul i-a relatat că a asmuțit cânii ciobănești, care au prins animalul și l-au atacat, mușcându-l. Câinele a reușit să scape a un moment dat de câinii ciobănești și a încercat să fugă, dar învinuitul l-a lovit în cap cu bâta de cioban, câinele căzând jos. Apoi i-a aplicat mai multe lovituri cu bâta. Învinuitul i-a relatat martorului și faptul că îngrijitorul de la cantonul Stârnina a venit în pădure și i-a spus învinuitului că animalul pe care l-a omorât era un câine ciobănesc. ( f 23-26 ) .
Martorii B. V., M. S. și P. V. D., membri ai Fondului de vânătoare nr. 7 Jibou, au declarat că partea vătămată M. G. deținea un câine de vânătoare rasa Jagd Terrier de culoare maro, în vârstă de 5 ani. În data de 05.01.2013, partea vătămată și martorii au participat la o vânătoare de mistreți în Fondul de vânătoare nr. 7 Jibou. Pe parcursul desfășurării partidei de vânătoare, câinele părții vătămate a urmărit vânatul, îndepărtându-se circa 500 de metri de vânători, după care nu a mai revenit la stăpân. De asemenea, martorii au declarat că au auzit în pădure lătratul unor câini și zgomotele unei turme de oi.
Vânătorii au căutat câinele atât în data de 05.01.2013 cât și în data de 06.01.2013, dar nu l-au găsit. În data de 06.01.2013, martorul B. I. le-a relatat vânătorilor că în ziua anterioară, un cioban care se afla cu turma de oi în canton, a asmuțit câinii ciobănești pe un câine de vânătoare, câinele de vânătoare fiind mușcat de câinii ciobănești, apoi fiind lovit cu bâta de către cioban de mai multe ori, până a murit. ( f 27-34)
Învinuitul B. B. susține că în data de 05.01.2013 a fost cu turma de oi în zona cantonului silvic „ Stârnina”, însoțit de câinii ciobănești. La un moment dat un animal de talie mijlocie, a intrat între oi. Trei din câinii ciobănești ai învinuitului au prins animalul despre care învinuitul susține că a crezut inițial că este un lup, deși cunoaște faptul că un lup nu se teme de câinii ciobănești. Învinuitul s-a apropiat de animalul prins de câinii săi, dar neagă că ar fi lovit câinele cu bâta de cioban.
Numitul D. Ș., vecin cu învinuitul, a declarat că în luna ianuarie 2013 a auzit vorbindu-se prin . fi relatat mai multor persoane că, în timp ce se afla cu oile în pădurea Stârnina a prins cu câinii ciobănești un lup pe care l-a omorât și i-a dat cu bâta în cap. Același martor a declarat că în luna ianuarie 2012, învinuitul i-a omorât un câine de vânătoare în valoare de aproximativ 4000 euro, cu câinii ciobănești pe care îi deține .
Martorul B. I. audiat inaintea instantei declara ca el nu l-a vazut pe inculpat sa fi lovit câinele de vânătoare care era culcat la pamant si abia mai respira, dar l-a invitat sa loveasca si el câinele crezand ca este lup. L. câinele de vânătoare se aflau cei trei caini ciobanesti ai inculpatului (f. 95) .
În procesul verbal de CFL ( f. 11) s-a consemnat că în Cantonul Stârnina, la aproximativ 300 de metri de liziera pădurii, pe marginea drumului forestier, a fost găsit leșul unui câine, prezentând mai multe leziuni, posibil create prin lovire cu corp dur și înțepare.
Partea vătămată a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 1.500 euro. Conform adresei nr. 528/11.06.2013 emisă de Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România, un câine de rasă specializat în vânătoare de mistreți în vârstă de 5-6 ani valorează 1500 de euro.
Sub aspectul laturii obiective instanța a reținut ca activitatea inculpatului a constat in, cel putin, indemnul (asmutirea – “prinde-l ma”, “musca-l ma”) cainilor ciobanesti asupra câinelui de vânătoare, apoi si in lovirea câinelui cu bata (aspect recunoscut in fata martorului spunandu-i “da-i si tu, ca eu i-am dat destul”) .
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța a constatat că infracțiunea dedusă judecății prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit și apreciază că în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.
De asemenea din fișa de cazier judiciar a inculpatului, aflată la dosarul instanței la fila 7 rezultă că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, cu privire la acesta nu s-a mai dispus renunțarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracțiunii pentru care este judecat; acesta nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, iar maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea dedusă judecății este de 3 ani închisoare, valoare inferioară celei prevăzute de art. 80 alin. (2) lit. d) Cod penal.
Față de aceste considerente, în baza art. 396 alin. (3) Cod procedură penală raportat la art. 80 Cod penal s-a renunțat la aplicarea pedepsei față de inculpatul B. B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omorâre cu intenție a unui animal, prev. de art. 23 alin. 11 lit. c, alin. 3 lit. c rap. la art. 6 alin. 2 lit. a. din Legea nr. 205/2004.
În baza art. 81 Cod penal s-a aplicat inculpatului un avertisment, atrăgându-i atenția asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune în cazul în care va mai comite infracțiuni, respectiv lipsa posibilității de a mai beneficia de instituția renunțării la aplicarea pedepsei, conform art. 80 alin. (2) lit. b) Cod procedură penală.
II. Solutionarea laturii civile a cauzei:
În urma comiterii faptei de catre inculpat proprietarul câinelui de vânătoare ucis s-a constituit parte civilă in cauza cu suma de 1500 euro, reprezentand contravaloarea unui câine de rasă specializat în vânătoare de mistreți în vârstă de 5-6 ani.
Din declarațiile martorilor colegi de vânătoare cu partea civila rezulta ca câinele părții vătămate nu era de rasa Jagd Terrier specializat în vânătoare de mistreți, ci o corcitura intre un Terrier si un puleu de adunat oile, care a fost învățat la vânătoare de mistreț si folosit ca un câine utilitar de către vânători la mistreți (f. 97, 98).
Din probele administrate în cauză instanța a constatat îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina inculpatului (acțiune ilicita, vinovatei, prejudiciu, legătura de cauzalitate) sens in care in temeiul art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 1370 Cod civil, instanța a admis in parte acțiunea civila și a obligat inculpatul la plata sumei de 700 euro cu titlu de despăgubiri civile.
Totodată având in vedere prevederile art. 249 Cod procedură penală instanța a menținut măsura sechestrului asigurator asupra unui automobil marca F. B. aparținând inculpatului, în vederea recuperării prejudiciului .
În cursul judecații inculpatul a fost asistat de apărător ales (f. 75).
Vazand si prevederile art. 274 alin. (1) Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B. B., criticând sentinta atacată ca fiind nelegală si netemeinică si a solicitat desfiintarea solutiei atacate si pronuntarea unei decizii prin care să se dispnună, în principal, achitarea sa în temeiul art. 396 alin.5 raportat la art.16 alin. 1 lit. b, c C.proc.pen. si lăsarea nesoluționată a acțiunii civile potrivit art. 25 alin.5 C.proc.pen., iar în subsidiar, reducerea cuantumului pretențiilor civile formulate de către partea civilă M. G. G. si retinerea culpei concurente a acestuia din urmă.
În motivarea apelului s-a arătat, în esență, ca nu a comis infractiunea imputată deoarece nu a lovit câinele părții civile și nici nu a îndemnat câinii să îl atace, că la dosarul cauzei nu există probe certe de vinovătie, că declaratiile martorului B. I. sunt contradictorii si oscilante si că nu s-a stabilit cauza mortii animalului. Cu privire la culpa concurentă a mentionat că, în egală măsură, ambele părti au pierdut controlul asupra propriilor câini, respectiv că animalul părtii civile a fost lăsat nesupraveheat si a pătruns în turma de oi aflată în paza sa, fiind sfâsiat de câinii de pază care au reacționat prompt si si-au manifestat instinctul de protejare a teritoriului și de înlăturare a elementului străin, situatie care impune ca soluționarea laturii civile să se facă cu reținerea acestui aspect.
Analizând sentinta penala atacata, în raport cu actele si lucrarile dosarului, precum si din oficiu, potrivit art. 417 al. 2 N.C.proc.pen., sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constată următoarele:
Instanta de fond a retinut o stare de fapt conformă cu realitatea, sprijinită pe analiza si interpretarea judicioasa a probelor administrate în cursul urmăririi penale si readministrate direct si nemijlocit în cursul judecătii.
Fără a relua argumentația detaliată a stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care Curtea și-o însușește în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica CEDO și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare (Helle impotriva Finlandei ), se va sublinia cu privire la criticile invocate si apărările formulate următoarele:
Cu privire la vinovătia inculpatului, fată de ansamblul materialului probator administrat în cursul procesului Curtea concluzionează că prezumția de nevinovăție garantată de dispozițiile art. 4 Cod procedură penală și art.99 al. 2 Cod procedură penală de care se bucură apelantul a fost răsturnată, vinovăția acestuia rezultând dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Contrar celor sustinute de inculpat, depozitiile martorului B. I. sunt consecvente sub aspectul elementelor esentiale ale cauzei si sunt sustinute si de alte probe administrate în cauză.
Ceea ce se desprinde constant din depozitiile martorului mentionat este faptul că a ajuns personal la fata locului si a constatat cu propriile simturi (vizual sau auditiv) faptul că inculpatul a aplicat lovituri cu o bâta câinelui apartinând părtii vătămate si, totodată, a asmutit câinii săi de paza pentru a sfâsia animalul respectiv, folosind expresiile “prinde-l ma”, “musca-l mă”. Faptul că martorul a specificat în declaratii fie că a auzit, fie că a văzut atunci când inculpatul a aplicat lovituri acelui câine nu conduce la concluzia nesinceritătii depozitiilor acestuia sau la existenta unor contradictii în depozitii. Cert este faptul că martorul a ajuns la fata locului chiar în timp ce incidentul se consuma, astfel că a avut posibilitatea de a surprinde personal aspectele descrise.
Chiar daca în mod ipotetic, s-ar admite că martorul nu a surprins în vreun fel faptul că inculpatul a lovit câinele, împrejurarea că l-a găsit pe inculpat cu bâta în mână lângă acel câine în timp ce animalele sale de pază îl sfâsiau, fără ca inculpatul să schiteze vreun gest care să întrerupă actiunea câinilor si, totodată, i-a cerut martorului sa lovească si el animalul pentru că el s-a săturat de cât l-a lovit este în măsură să probeze că inculpatul a aplicat acele lovituri si a permis în mod deliberat câinilor săi să ucidă câinele părtii civile.
Semnificativ este faptul că martorul a relatat aceleasi aspecte persoanelor care au participat la actiunea de căutare a câinelui părtii civile chiar în ziua imediat următoare incidentului, respectiv în data de 06.01.2013, martorii B. V., M. S. și P. V. D. relatând în mod identic că martorul B. I. le-a spus că a văzut când inculpatul a lovit câinele părtii civile cu bâta în cap până a murit si a asmutit câinii de pază pentru a-l sfâsia ( f 27-34)..
Declaratia martorului B. I. este sustinută si de martorul I. A. R. care în luna ianuarie 2013 a aflat chiar de la inculpat că în cursul lunii respective, în timp ce se afla cu oile la păscut în Cantonul Stârnina, a asmuțit cânii ciobănești asupra unui câine despre care a crezut că e un lup care au prins animalul și l-au atacat, mușcându-l si chiar dacă acel câine a reușit să scape, l-a lovit în cap cu bâta de cioban, iar după ce a căzut jos i-a aplicat mai multe lovituri cu bâta. Susnumitul martor a confirmat si faptul că inculpatul i-a spus că la fata locului a venit martorul B. I., îngrijitorul de la cantonul Stârnina a venit în pădure și i-a spus că animalul pe care l-a omorât era un câine ciobănesc. ( f 23-26 ) .
Despre faptul că inculpatul a lovit câinile părtii civile cu bâta în cap si a fost sfâsiat de câinii săi de pază în timp ce se afla cu oile în pădurea Stârnina în luna ianuarie 2013 vorbeste si martorul D. Ș. care a arătat că aceste aspecte făceau obiectul discutiilor din . ca sursă chiar pe inculpatul însusi care a descris mai multor persoane incidentul.
Martorul P. D. I. (f. 106 dos.fond) a declarat că a participat ca martor asistent la cercetarea la față locului si personal a constatat că animalul prezenta atât mușcături pe corp, cât și lovituri la cap.
În final, martorii audiati au confirmat faptul că era imposibil a se confunda cu un lup câinele părtii civile dat fiind faptul că acesta avea talia mai mică, blana era roșcat spre sur, creț, cu o pata albă pe piet, iar picioarele din față erau albe la bază.
În calea de atac a apelului a fost audiat, la cererea inculpatului, martorul C. G. (f. 42 dos. apel), însă declaratia acestuia nu este relevantă deoarece informatiile ce le detine au ca unică sursă pe inculpat care i-a spus că nu a lovit câinele părtii civile si nici nu a asmutit câinii săi, declaratie care este infirmată de restul materialului probator. Mai mult, martorul s-a dovedit a fi subiectiv atunci când l-a caracterizat pe inculpat ca fiind iubitor de animale, fiind contrazis de martorul D. S. care a declarat că în luna ianuarie 2012, inculpatul i-a omorât un câine de vânătoare în valoare de aproximativ 4000 euro, în acelasi mod, cu câinii ciobănești pe care îi deține.
Cu privire la forma de vinovătie, intentia directă rezultă din chiar modul de actiune a inculpatului deoarece acesta, asmutinând câinii săi pentru a sfâsia animalul aflat în inferioritate numerică si fizică si aplicând lovituri directe într-o zonă vitală cu un corp apt a produce leziuni letale, a prevăzut rezultatul actiunilor sale si a urmărit producerea acestuia.
În ceea ce priveste raportul de cauzalitate între actiunea inculpatului si decesul câinelui, în cauză s-a dovedit că în ziua de 5 ianuarie 2013 partea civilă a participat la o vânătoare legală, însotit de câinele său de vânătoare, martorii confirmând că la momentul la care câinele s-a îndepărtat acesta a luat urma unei vulpi. Ca atare, este cert că la acel moment câinele părtii civile era în perfectă stare de sănătate si apt a executa comenzile pentru care a fost instruit în actiunea de vânătoare. La scurt timp, martorul B. I. l-a văzut prezentând urme de muscaturi, cazut la pamânt, auzindu-l pe inculpat asmutind câinii săi, iar pe acesta aplicând lovituri cu bâta de cioban. În aceeasi zi, câinele a pierit fiind evident că doar actiunea agresivă a inculpatului a fost cea care a cauzat acest lucru, orice altă sustinere fiind vădit speculativă.
Nu poate fi primita nici cerinta culpei concurente. În cauză nu s-a probat că partea civilă a pierdut câinele sau că acesta a iesit din zona sa de influentă. Dimpotrivă, martorii au arătat că vânătoarea a fost legal organizată si că animalul părtii civile a luat urma unei vulpi, aceasta fiind justificarea pentru care acesta s-a îndepărat. Faptul că acel câine era dresat pentru actiuni specifice de vânătoare rezultă si din aceea că participantii au executat focuri de armă pentru a-i semnala câinelui locatia unde ar fi trebuit să ajungă. Dimpotrivă, inculpatul s-a folosit de proprii câini de pază pentru a cauza vătămarea câinelui părtii civile, realizând actiuni directe de asmutire a acestora după care l-a lovit în cap cu bâta de cioban, actiuni total nejustificate si care fac ca fiind lipsite de importantă conditiile în care animalul a ajuns în aria de influentă a inculpatului. Inculpatul, având în paza turma de oi si câinii acesteia, avea obligatia de a proteja orice intrus si pe oricine ar fi interferat cu turma aflată în paza sa, deopotrivă, om sau animal, nefiindu-i permis a actiona în maniera retinută.
În final, critica potrivit căreia fondul cauzei a fost soluționat de către un judecător care este membru în cadrul Asociației de Vânătoare S. constituie o pura speculatie, nefiind probata existenta unei lipse de impartialitate, după cum situatia invocată nu constituie caz de imcompatibiliate prevăzut de lege.
Referitor la latura civilă, Curtea observă că instanta de fond a retinut corect că sunt îndeplinite cerintele răspunderii civile delictuale privind faptul ilicit cauzator de prejudiciu, vinovătia, prejudiciul si raportul de cauzalitate.
Sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate s-a tinut seama de probatoriul administrat potrivit căruia acel animal era un metis de Terrier si un puleu de adunat oile, care a fost învățat la vânătoare de mistreț si folosit ca un câine utilitar de către vânători la mistreți (f. 97, 98). De asemenea, martorul B. V. (f. 103 dos.fond) a mentionat că posedă un câine identic cu cel al părtii pentru care a primit o ofertă de pret de 1000 Euro, iar martorul M. S. (f.104 dos.fond) a confirmat că animalul ucis de inculpat valora 1500 Euro, astfel că despăgubirile acordate se situează mult sub limita solicitată si dovedită.
Pentru toate motivele arătate Curtea concluzionează că apelul inculpatului este nefondat, urmând a fi respins ca atare potrivt art. 421 pct. 1 lit. b C.proc.pen., iar sentinta apelată se va mentine în totalitate ca fiind legală si temeincă.
În baza art. 275 al. 2 C.proc.pen. inculpatul va fi obligat să achite suma de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. B., împotriva sentinței penale nr. 93 din 15.10.2014 a Judecătoriei Jibou.
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 31 martie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. H. I. M.
GREFIER,
L. C.
Dact.H.L./S.M
4 ex./04.05.2015
Jud.fond. A. F.
| ← Tăinuirea. Art.270 NCP. Decizia nr. 846/2015. Curtea de Apel CLUJ | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 485/2015. Curtea de... → |
|---|
