Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 322/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 322/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 05-03-2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 8428
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 322/A/2015
Ședința publică de la 05 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - V. G.
JUDECĂTOR - M. R.
GREFIER - A. B. H.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror A. S.
Pe rol este judecarea apelului formulat de către inculpatul S. C.-I. împotriva sentinței penale nr. 1327 din 19.11.2014 a Judecătoriei Cluj-N., pronunțată în dosarul nr._, în care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. dat în dosarul de urmărire penală nr. 9845/P/2011, pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 al.2 NCP.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorul inculpatului – av. S. F. C. V. din Baroul Cluj, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind inculpatul S. C.-I., partea vătămată T. D.-C. și avocatul acesteia – av. Fonai M. din Baroul Cluj, cu împuternicire la dosar, partea civilă S. C. Județean de Urgență Cluj - Clinica Chirurgie Maxilo-Facială II.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că între părți s-a încheiat o convenție de împăcare în formă autentică.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul asupra apelului inculpatului.
Avocatul inculpatului arată că a fost prezent la încheierea convenției dintre părți, act prin care partea vătămată și-a retras plângerea astfel că, raportat la starea de fapt, solicită încetarea procesului penal.
Reprezentanta Ministerului Public arată că infracțiunea pentru care inculpatul S. C.-I. a fost cercetat, trimis în judecată și condamnat este prevăzută de art. 180 VCP, respectiv art. 193 al.2 NCP, faptă care se cercetează la plângerea prealabilă a părții vătămate. În consecință, retragerea plângerii părții vătămate înlătură răspunderea penală.
Prin urmare, solicită admiterea apelului inculpatului și în baza art.16 lit. g CPP să se dispună încetarea procesului penal, situație în care urmează a fi înlăturată obligația inculpatului la plata despăgubirilor civile și a se dispune obligarea părții vătămate la plata cheltuielilor de judecată fiind vorba de o retragere a plângerii prealabile.
Avocatul inculpatului achiesează la concluziile reprezentantei Parchetului.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 1327/19.11.2014 a Judecătoriei Cluj-N., În baza art. 386 al. 1 din C.p.p. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul S. C. I. din infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 al. 2 din C.pen. în infracțiunea de infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al. 2 din C.pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 din C.pen.
În baza art. 180 al. 2 din C.pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 din C.pen condamnă pe inculpatul S. C. I., fiul lui I. si A., născut la data de 16 iulie 1987 în Satum M., jud. Satu M., cetățean român, CNP_, studii superioare, angajat la S.C. MOBILE DISTRIBUTION S.R.L., fără antecedente penale, necăsătorit, domiciliat în .. 239, jud. Satu M., f.f.l. în Cluj-N., ., . la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen.
În baza art. 81 și 82 din C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatul S. C. I. și stabilește termenul de încercare de 2 ani și 5 luni.
În baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii.
În baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 14 și 346 din C.p.p. cu aplicarea art. 1357 al. 1 din C.civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă T. D. C. cu domiciliul în Baia M., ., ., f.f.l. în Cluj-N., ., jud. Cluj și obligă inculpatul la plata sumei de 400 de lei, reprezentând daune materiale și la plata sumei de 10.000 de lei, reprezentând în daune morale.
În baza art. 276 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1.200 de lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariul avocatului.
În baza art. 274 al. 1 din N.C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în data de 27 spre 28 august 2011, partea vătămată, împreună cu mai mulți prieteni, printre care și martora B. F., s-au deplasat în Clubul After Eight din Cluj-N., unde martora a discutat câteva minute cu inculpatul, care era fostul său prieten. Aceste aspecte reies din declarațiile persoanei vătămate (f. 17-18 d.u.p., f. 78), ale martorei (f. 17-29, f. 30 d.u.p., f. 89-90 ) și ale inculpatului (f. 24 d.u.p.).
Din declarațiile părții civile și ale martorei B. F., care se afla în imediata apropiere a inculpatului și a părții civile, instanța reține că între cei doi nu a existat, la acel moment, vreo altercație, ci doar un schimb scurt de replici. Instanța nu poate primi argumentele invocate de inculpat și susținute de către martorul Ș. A. R. în declarațiile sale (f. 32 d.u.p., f. 104), care au menționat că partea vătămată l-ar fi agresat verbal pe inculpat. Pe de o parte, martorul Ș. A. R. a recunoscut că nu a auzit discuția dintre inculpat și partea civilă, fiind în incinta unui club, unde nivelul de zgomot era foarte ridicat, ci doar a dedus existența unor neînțelegeri din modul în care gesticulau celor doi. Pe de altă parte, declarațiile inculpatului nu reflectă adevărul sub acest aspect, întrucât martora B. F., în legătură cu care s-a pornit discuția, a infirmat existența unei altercații.
Așa cum reiese din declarațiile martorei B. F., aceasta a plecat spre casă, unde în scurt timp a ajuns și inculpatul, care a inițiat o discuție în legătură cu motivul plecării acesteia din club.
La scurt timp, în zonă a venit și partea civilă, care, așa cum reiese din declarațiile acesteia, coroborate cu cele ale martorei B. F., a dorit să verifice dacă aceasta din urmă a ajuns în siguranță acasă, împrejurare care relevă îngrijorarea persoanei vătămate. Or, o astfel de îngrijorare a fost determinată exclusiv de caracterul intempestiv al plecării martorei în urma discuțiilor cu inculpatul.
Dorind să evite orice conversație neplăcută, martora a intrat în scara blocului, însă la un moment dat a auzit un zgomot puternic și a ieșit din scară, unde l-a văzut pe T. D. lovit în zona feței și plin de sânge.
Conform declarațiilor martorei (f. 89-90), inculpatul i-a spus să îl ducă pe T. D. la spital, după care a fugit, aspect care denotă faptul că inculpatul avea cunoștință de faptul că partea civilă fusese rănită.
Cu privire la această faptă, instanța a înlăturat declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală (f. 20-22) în care a susținut că nu își amintește să fi lovit partea civilă, ci doar că s-au îmbrâncit, fără ca aceasta să fi avut urme de sânge pe față sau pe corp, menționând de asemenea că nu recunoaște acuzațiile care i se aduc.
Instanța a reținut că inculpatul i-a aplicat părții civile una sau mai multe lovituri în zona feței, cauzându-i astfel o ruptură de piramidă nazală, care, așa cum reiese din Certificatul medicol-legal (f. 19), a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale. Această împrejurare rezultă fără echivoc din modalitatea de producere a leziunilor, precum și fin faptul că numai inculpatul se afla în preajma persoanei vătămate.
În drept, fapta inculpatului S. C. I., care în noaptea dintre 27/28 august 2011, în timp ce se afla pe . din Cluj-N., a aplicat una sau mai multe lovituri cu pumnul în zona feței părții civile T. D. C., cauzându-i acesteia leziuni corporale care au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire și alte violențe prev. de art. 180 al. 2 din C.pen. din 1968, respectiv art. 193 alin. (2) din N.C.P.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 180 al. 2 din C.pen. din 1968, respectiv art. 193 alin. (2) din N.C.P., instanța a reținut că elementul material constă în acțiunea de lovire sau exercitare de violențe, prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a căror gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile.
Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale create în jurul integrității corporale, fiind produse prin această faptă suferințe fizice.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din materialitatea faptei, actele de violență fiind cele care au produs suferința fizică.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. b) N.C. pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei, l-a acceptat.
În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, instanța a constatat că în speță aceasta este reglementarea veche, întrucât limitele de pedeapsă sunt mai reduse față de cele din Noul Cod penal. Pe de altă parte, dat fiind modul de comitere a faptei, la individualizarea pedepsei instanța urmează să aibă în vedere dispozițiile din vechiul cod referitoare la suspendarea condiționată, respectiv din noul cod penal, care vizează amânarea aplicării pedepsei.
Astfel, instanța a constatat că este mai favorabilă pentru inculpat suspendarea condiționată, întrucât în acest caz, obligațiile pe durata termenului de încercare sunt mai puține. Singurul element care ar conduce la concluzia că Noul cod pen. ar fi mai favorabil este durata mai scurtă a termenului de încercare. Acest argument este insuficient pentru determinarea legii penale mai favorabile ca fiind reglementarea nouă. Astfel, chiar din art. 15 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 reiese faptul că legiuitorul a considerat ca fiind mai favorabilă suspendarea condiționată. În concluzie, în acest caz se impune aplicarea principiului prevalenței conținutului față de durată, motiv pentru care instanța a aplicat dispozițiile Vechiului Cod pen.
Prin urmare, în baza art. 386 alin. (1) din N. C. Proc. P.., instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) N.C.pen. în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C.pen. 1968, cu aplicarea art. 5.
La individualizarea pedepsei, instanța a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile săvârșite de către inculpat, de gradul de pericol social al faptei raportat la împrejurările de fapt reținute din ansamblul probator, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În ceea ce privește pericolul social al faptei, instanța a reținut că acesta este destul de ridicat, întrucât inculpatul i-a cauzat leziuni severe părții civile, pe care a lovit-o în față, cu pumnul. Aceste leziuni prezintă o gravitate care, deși a fost evaluată la 16-18 zile de îngrijiri medicale, vor lăsa repercusiuni permanente sub aspect fizic și în lipsa unei noi intervenții chirurgicale.
În ceea ce îl privește pe inculpat, instanța a constatat că acesta nu are antecedente penale și că deși nu a reparat prejudiciul material creat prin săvârșirea faptei, a încercat totuși să ajungă la o înțelegere cu partea civilă, înțelegere care nu s-a finalizat. Nu în ultimul rând, instanța a constatat că inculpatul a avut o atitudine oscilantă în fața organelor de urmărire penală, declarațiile acestuia fiind uneori nereale, iar alteori, lipsite de detalii relevante.
De asemenea, instanța a reținut că inculpatul nu s-a interesat în mod direct de consecințele acțiunii sale și nici nu a manifestat un sentiment de remușcare față de fapta comisă.
Cu privire la circumstanțe atenuante, instanța nu poate primi argumentele inculpatului, care a invocat atât existența unei provocări, cât și un puternic sentiment de temere, raportat la constituția fizică a părții civile și antecedentele sale medicale, respectiv o intervenție chirurgicală în zona capului.
Referitor la existența provocării, instanța a reținut că în club nu a avut loc nicio altercație între inculpat și partea civilă, prin urmare nu a existat în speță un act provocator care să îi producă inculpatului o stare de puternică tulburare, care să îi răpească posibilitatea de control asupra faptelor sale.
De asemenea, inculpatul nu a probat istoricul său medical, însă chiar dacă alegațiile sale ar fi adevărate, acest lucru nu poate justifica fapta comisă. Teama că partea civilă s-ar fi comportat în mod violent față de el este de asemenea neprobată, din moment ce nici unul dintre martori nu a indicat un comportament violent al acesteia, iar pe de altă parte, este nejustificată o reacție ca cea pe care a adoptat-o inculpatul, în situația în care i-ar fi fost cu adevărat teamă de acte de violență. Faptul că inculpatul a decis să lovească primul adică să dezlănțuie el însuși un atac, de teamă să nu fie lovit, o temere nejustificată raportat la conduita persoanei vătămate, nu poate constitui o circumstanță atenuantă. De altfel, teama inculpatului de a nu fi agresat de către persoana vătămată poate fi cel mult relevată de însăși conduita inculpatului care a stăruit să fie în preajma martorei B. F., determinând-o pe aceasta să părăsească localul singură. În aceste condiții, inculpatul ar fi putut crede că persoana vătămată va veni în sprijinul martorei, însă în continuare nu există nici un element obiectiv pentru ca inculpatul să considere că ar fi putut fi agresat. Mai mult, refuzul constant al martorei de a discuta cu inculpatul a creat o stare de surescitare a inculpatului și pe acest fond a acționat impulsiv, lovind-o pe persoana vătămată.
Cu toate acestea, așa cum reiese din înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei (f. 107, f.108), inculpatul este o persoană bine integrată în societate, cu un loc de muncă stabil și care nu se manifestă agresiv sau violent în viața cotidiană, motiv pentru care instanța reține că scopul pedepsei pe care urmează să o aplice se poate atinge chiar fără executarea acesteia în regim de detenție, inculpatul aducându-și astfel în continuare aportul în societate.
Raportat la criteriile de individualizare reținute, în baza art. 180 alin. (2) C.pen. din 1968, cu aplicarea art. 5 din N.C.pen., instanța l-a condamnat pe inculpatul S. C. I. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art. 71 alin. (2) Cod penal 1968, ținând seama de gravitatea infracțiunii, care crează o incompatibilitate morală și juridică față de calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice, instanța a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective, prev. de art. 64 alin (1) lit. a) teza a II-a, de la momentul rămănerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, conf.art. 71 alin. (2) Cod penal din 1968.
Având în vedere faptul că inculpatul a fost condamnat la executarea unei pedepse mai mici de 3 ani, că inculpatul nu este recidivist și că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, în baza art. 81 și 82 C.pen. din 1968, instanța a dispus suspendarea condiționată a pedepsei aplicate inculpatului S. C. I. și s-a stabilit termenul de încercare de 2 ani și 5 luni.
În baza art. 71 alin. (5) C.pen. 1969, s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii.
În baza 359 din C.p.p., instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
Cu privire la latura civilă, instanța a constatat că raportat la infracțiunea de rezultat comisă sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. art. 998-999 C. civ., în forma din reglementarea în vigoare la data săvârșirii, cu vinovăție, a faptei ilicite.
Astfel, fapta ilicită constă în acțiunea de lovire a părții civile, prejudiciul constă, pe de o parte, în paguba materială creată, iar pe de altă parte, în afecțiunile de ordin moral și fizic, fapta a fost comisă cu vinovăție, sub forma intenției indirecte, iar relația de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită reiese în mod direct, prejudiciul fiind rezultatul acțiunii ilicite, aspecte care au fost reținute de instanță cu ocazia analizării răspunderii penale a inculpatului.
Raportat la cuantumul daunelor materiale, instanța constată că părții civile i s-a cauzat prin săvârșirea infracțiunii un prejudiciu material de 400 lei, constând în medicamente și contravaloarea altor îngrijiri medicale. Deși persoana vătămată nu a probat cuantumul prejudiciului cu înscrisuri, instanța a luat în considerare că imediat după eveniment, în mod rezonabil, prima grijă a persoanei vătămată nu a fost aceea de a solicita și păstra chitanțele doveditoare. Cum însă din declarațiile martorului T. A. rezultă că au fost achiziționate diverse produse de uz sanitar, iar suma solicitată este una rezonabilă raportat la urmările produse, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei reprezentând daune materiale.
În ceea ce privește daunele morale, instanța a constatat că părții civile i s-au cauzat puternice suferințe fizice, atât ca urmare a loviturilor primite, cât și ca urmare a operațiilor și intervențiilor medicale la care a fost supus. În același context s-a reținut și umilința la care a fost supusă persoana vătămată prin agresiunile la care a fost supusă într-un spațiu public și în mod nejustificat.
De asemenea, instanța a reținut și faptul că partea civilă a fost afectată pe plan profesional și social, fiind nevoită să lipsească de la serviciu și în imposibilitatea de a desfășura activități curente în perioada următoare intervenției chirurgicale suferite. Astfel, așa cum reiese din declarația martorului T. A. (f. 105-106), datorită zilelor de îngrijiri medicale și absenței de la serviciu, proiectul la care lucra partea civilă a fost finalizat cu întârziere, iar șansele de a fi promovată în funcție au scăzut.
Totodată, așa cum reiese din pozele atașate la dosarul cauzei (f. 40-42), partea civilă a rămas cu o infirmitate de ordin fizic, nasul acesteia prezentând o deviație spre stânga, care poate fi remediată doar printr-o nouă intervenție chirurgicală.
Având în vedere toate aceste prejudicii pe care partea civilă le-a suferit ca urmare a săvârșirii infracțiunii de către inculpatul S. C. I., instanța a admis acțiunea civilă și a obligat inculpatul la plata sumei de 10 000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 276 alin. (1) din N.C.p.p. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1.200 de lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariul avocatului.
În baza art. 274 alin. (1) din N.C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În ședința publică din data de 5.03.2015, s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, convenția încheiată între părți și autentificată sub nr.680/ 4.03.2015 de notar public C. L. I., prin care atât inculpatul cât și persoana vătămată T. D. C. au arătat în mod expres că înțeleg să se împace și sunt de acord cu stingerea acțiunii civile.
Așa fiind, raportat la dispozițiile art.180 alin.4 C.p. anterior, care, potrivit art.5 N.C.p. reprezintă legea penală mai favorabilă în cauză, inclusiv sub aspectul posibilității împăcării în orice fază procesuală (art.132 alin.2 C.p. anterior), curtea va lua act de împăcarea părților.
Față de cele de mai sus, în baza art.421 pct.2 lit.a C.p.p. va admite apelul declarat, va desființa în întregime hotărârea atacată ca urmare a intervenirii împăcării părților și pronunțând o noua hotărâre:
În baza art. 396 alin.6 rap. la art.16 alin.1 lit.g Cod pr.pen. raportat la art. 180 alin.4 C.p. anterior, cu aplic. art. 5 Cod penal, va înceta procesul penal față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe, prev.și ped. de art.180 alin.2 Cod penal anterior pentru care a fost trimis în judecata, constătând înlăturată răspunderea penala ca urmare a intervenirii împăcării cu persoana vătămata T. D. C..
Va constata stinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă T. D. C..
Va obliga pe fiecare dintre părți (inculpat și parte civilă) la suma de câte 400 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului la fond.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul inculpatului vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct.2 lit.a Cod proc.penala, admite apelul declarat de către inculpatul S. C. I., fiul lui I. si A., născut la data de 16 iulie 1987 în Satu M., jud. Satu M.,cetățean român, CNP_, studii superioare, angajat la S.C. MOBILE DISTRIBUTION S.R.L., fără antecedente penale, necăsătorit, domiciliat în comuna Cruscior, .. 239, jud. Satu M., f.f.l. în Cluj-N., ., . împotriva sentinței penale nr. 1327/19.11.2014 a Judecătoriei Cluj-N. pe care o desființează în întregime ca urmare a intervenirii împăcării părților și pronunțând o noua hotărâre:
In baza art. 396 alin.6 rap. la art.16 alin.1 lit.g Cod pr.pen. raportat la art. 180 alin.4 C.p. anterior, cu aplic. art. 5 Cod penal, încetează procesul penal față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe, prev.și ped. de art.180 alin.2 Cod penal anterior pentru care a fost trimis în judecata, constătând înlăturată răspunderea penala ca urmare a intervenirii împăcării cu persoana vătămata T. D. C..
Constată stinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă T. D. C..
Obligă pe fiecare dintre părți (inculpat și parte civilă) la suma de câte 400 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului la fond.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul inculpatului rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 05.03. 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTORGREFIER
V. G. M. R. A. B. H.
red.MR/SMD
3 ex./09.03.2015
jud.fond. M. L.
| ← Comisie rogatorie internaţională. Încheierea nr. 243/2015.... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 330/2015.... → |
|---|
