Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 533/2015. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 533/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 20500/211/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

Operator de date cu caracter personal 8428

DECIZIA PENALĂ NR. 533/A/2015

Ședința publică din data de 9 aprilie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE - V. G.

JUDECĂTOR - M. R.

GREFIER - A. B. H.

Ministerul Public a fost reprezentat prin A. S. – procuror,

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj

Pe rol este soluționarea apelului declarat de către inculpatul L. V. împotriva sentinței penale nr.1310 din 17 noiembrie 2014 a Judecătoriei Cluj-N., pronunțată în dosarul nr._, în care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N. dat în dosarul de urmărire penală nr. 2480/P/2013, pentru comiterea infracțiunilor de conducere a unui autovehicul neînmatriculat și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 85 al.1 și art. 87 al.1 din OUG 195/2002, fiecare cu aplicarea art. 37 al.1 lit. a Cod penal, totul cu aplic. art. 33 lit. b Cod penal.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul L. V., asistat de avocatul ales C. C. din Baroul Cluj, cu împuternicire la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, avocatul inculpatului depune la dosar copia scrisorii medicale eliberată în 19 martie 2015 pentru a justifica lipsa sa de la termenul de judecată anterior.

Avocatul inculpatului, în temeiul art. 475 NCPP, solicită a se dispune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru dezlegarea unor chestiuni de drept referitoare la faptul că prin decizia nr. 3/2015 a ÎCCJ s-a stabilit că la aplicarea pedepsei în baza legii noi, în cazul unei pluralități de infracțiuni care potrivit Codului penal vechi presupune reținerea stării de recidivă postcondamnatorie, iar potrivit Noului Cod penal nu mai sunt întrunite condițiile cu privire la primul termen al recidivei pentru reținerea acesteia, pedeapsa se stabilește conform art. 44 rap. la art. 39 Cod penal.

Apreciază că situația inculpatului L. V. este în conformitate cu această decizie, respectiv sunt îndeplinite condițiile legale cu privire la pluralitatea intermediară, nu cu privire la recidiva postcondamnatorie, deoarece nu este îndeplinită condiția referitoare la primul termen al recidivei, inculpatul fiind condamnat anterior la pedeapsa de 1 an închisoare.

Prin urmare, solicită sesizarea ÎCCJ care să statueze dacă, în speță, la stabilirea pedepsei se aplică dispozițiile art. 15 al. 2 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod penal, respectiv dacă se aplică regulile privind cumulul aritmetic sau dispozițiile art. 44 rap. la art. 39 Cod penal.

Opinează că inculpatului îi sunt aplicabile dispozițiile art. 44 și art. 39 NCP, însă procurorul a aplicat dispozițiile art. 15 al. 2 din Legea nr. 187/2012, iar dacă s-ar face aplicarea dispozițiilor art. 44 CP, pedeapsa aplicată ar fi redusă cu 3 luni, deci 1 an și 3 luni dacă s-ar menține pedeapsa închisorii.

Reprezentanta Ministerului Public solicită a se respinge cererea inculpatului deoarece această solicitare este în contradicție cu decizia Curții Constituționale nr. 265/2014 privind aplicarea globală a dispozițiilor Codului penal. În cauză, au fost aplicate dispozițiile Vechiului Cod penal și au fost acordate circumstanțe atenuante. Deci, pentru ca inculpatul să poată beneficia de art. 74 și 76 din Vechiul Cod penal au fost aplicate dispozițiile legii vechi, însă fără reținerea art. 396 al. 10 CPP, care au fost reținute din eroare, așa cum rezultă și din cuprinsul hotărârii. In primă instanță, inculpatul nu a dorit judecarea cauzei în procedura simplificată.

În condițiile în care în prezent se solicită aplicarea dispozițiilor art.39 și art.44 NCP, solicitarea contravine deciziei Curții Constituționale deoarece s-ar ajunge la combinarea dispozițiilor din cele două legi. În cauză, pentru această problemă de drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor tranzitorii ale art.15 din Legea nr.187/2012. În concluzie, solicită a se respinge cererea de sesizare a ÎCCJ.

Avocatul inculpatului, în replică, învederează atât poziția inculpatului, cât și a Parchetului care au opinat că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art.39 și art.44 CP.

Curtea deliberând asupra cererii avocatului inculpatului respinge solicitarea de sesizare a ÎCCJ, deoarece prezenta cauză a fost judecată conform prevederilor Vechiului Cod penal, iar prin admiterea acestei cereri s-ar încălca principiul deciziei Curții Constituționale nr.265/2014 privind aplicarea globală a legii. Nefiind alte cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul asupra apelului inculpatului, cu solicitarea de a susține totodată și excepția de neconstituționalitate invocată în scris.

Avocatul inculpatului solicită a constata că este admisibilă excepția de neconstituționalitate și, pe cale de consecință, să se dispună sesizarea Curții Constituționale care să se pronunțe asupra constituționalității dispozițiilor art. 15 al.2 din Legea nr.187/2012, care, dacă sunt incidente în cauză, inculpatul ar putea beneficia de suspendarea condiționată a executării pedepsei. Susține că a formulat această excepție deoarece apreciază că inculpatul este tratat în mod discriminatoriu raportat la cauze în care alți inculpații, aflați într-o situație mai gravă, au fost tratați diferit pentru că anterior au fost condamnați la o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere. Practic, inculpatul L. V., fiind un infractor mai puțin periculos, a primit o pedeapsă cu suspendare simplă, dar pentru că această modalitate de executare nu se mai regăsește în dispozițiile Noului Cod penal, trebuie să execute o pedeapsă în regim de detenție, deși un alt inculpat condamnat la o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere va beneficia de suspendare sub supraveghere în continuare. Prin urmare, apreciază că este încălcată egalitatea cetățenilor în fața legii întrucât un infractor care săvârșește o faptă mai ușoară este sancționat cu o pedeapsă în regim de detenție, în timp ce altul are posibilitatea să beneficieze de suspendare sub supraveghere. D. urmare, consideră că se impune sesizarea Curții Constituționale pentru lămurirea acestor aspecte.

În ceea ce privește apelul declarat împotriva sentinței penale nr.1310 din 17 noiembrie 2014 a Judecătoriei Cluj-N., solicită a fi admis, a se desființa hotărârea apelată și, rejudecând cauza, să se rețină dispozițiile Noului Cod penal ca fiind legea penală mai favorabilă, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunile incriminate de Codul rutier, în infracțiunile prevăzute de art. 334 și art. 336 NCP, cu aplicarea dispozițiilor art. 38 și art. 44 NCP conform deciziei nr. 3/2015 a ÎCCJ, iar în final pentru aceste fapte să se aplice pedeapsa amenzii, cu menținerea suspendării executării pedepsei aplicată prin decizia anterioară a curții de apel.

În subsidiar, în ipoteza aplicării pedepsei închisorii, solicită a se reduce cuantumul pedepsei deoarece dacă s-ar face aplicarea dispozițiilor art. 38 și art. 44 NCP pedeapsa aplicată inculpatului ar fi redusă cu 3 luni. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.

Reprezentanta Ministerului Public arată că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 VCP, dispoziții care nu se mai regăsesc în Noul Cod penal, acesta fiind motivul pentru care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 15 al. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru situațiile tranzitorii, inculpatul nemaifiind recidivist, însă antecedentele penale ale acestuia atrag revocarea suspendării condiționate. D. urmare, apreciază că nu există motive de neconstituționalitate a art.15 din Legea nr.187/2012.

Referitor la cererea inculpatului de aplicare a dispozițiilor Noului Cod penal ca lege penală mai favorabilă, solicită a fi respinsă pentru că dispozițiile din Vechiul Cod penal privind circumstanțele atenuante nu se mai regăsesc în Noul Cod penal și astfel s-ar agrava situația inculpatului în propria cale de atac. În concluzie, apreciază legală hotărârea primei instanțe, motiv pentru care solicită a se respinge ca nefondat apelul inculpatului.

Avocatul inculpatului, în replică, precizează că a solicitat aplicarea dispozițiilor Noului Cod penal ca lege penală mai favorabilă și a sancțiunii amenzii pentru că apreciază că există un vid legislativ prin faptul că anumite instituții nu au mai fost preluate de Noul Cod penal.

Inculpatul L. V., având ultimul cuvânt, regretă foarte mult fapta și solicită să i se mai acorde o șansă.

Curtea respinge cererea de amânare a pronunțării hotărârii având în vedere data înregistrării cauzei pe rolul acestei instanțe.

CURTEA

Prin sentința penală nr.1310 din 17.11.2014 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. în dosarul nr._, în temeiul art. 396 alin. 2 din Codul de procedură penală raportat la art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 74 alin. 2 din Codul penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. e teza a II-a, cu aplicarea articolului 396 alin. 10 Codul de procedură penală și reținerea art. 5 din Codul penal a fost condamnat inculpatul Lișcan V., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

În temeiul art. 396 alin. 2 din Codul de procedură penală raportat la art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 74 alin. 2 din Codul penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. e teza a II-a, cu aplicarea articolului 396 alin. 10 Codul de procedură penală și reținerea art. 5 din Codul penal a fost condamnat inculpatul Lișcan V. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat.

S-a constatat că faptele au fost comise în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2018/2010 a Judecătoriei G..

În temeiul art. 33 lit. b din Codul penal 1969 raportat la art. 34 alin. 1 lit. b din Codul penal 1969 au fost contopite cele două pedepse parțial rezultante aplicate în alineatul anterior, dintre care alege pedeapsa cea mai grea de 1 an 6 luni închisoare, fără spor, cu executare în regim de detenție.

În temeiul art. 71 aliniatul 2 din Codul penal s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64 litera a teza a II-a din Codul penal.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că din declarațiile inculpatului și ale martorilor rezultă că acesta a participat în data de 09.03.2013 la un eveniment festiv la localul Bedanis din . a condus autoturismul marca VW B. cu nr. de înmatriculare provizoriu CJ_ spre domiciliu, respectiv pe DN 1C E576. Din declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale rezultă că acesta a consumat 4 sticle cu bere cu alcool, cu aport alimentar băuturi alcoolice (filele 2 verso, 25 dosarul de urmărire penală), aspect care coincide cu cele declarate de același inculpat cu ocazia întocmirii procesului verbal de constatare a săvârșirii infracțiunii (fila 5 dosarul de urmărire penală) și cu ocazia examinării clinice în vederea recoltării probelor de sânge (fila 13 dosarul de urmărire penală).

În timp ce conducea îndreptându-se spre domiciliu, mașina inculpatului s-a intersectat cu mașina unui echipaj de poliție care efectua o patrulare în localitatea Apahida, care a pornit semnalele acustice, a întors și a plecat după autoturismul condus de Lișcan V. pentru a-l opri în vederea verificării documentelor șoferului și ale autovehiculului.

Din procesul verbal de constatare, din declarațiile martorilor și ale inculpatului reiese că acesta nu a oprit, mărind viteza de deplasare în încercarea de a ajunge în zona de domiciliu (parcarea blocurilor de pe .), însă în cele din urmă s-a reușit blocarea sa. Lucrătorii de poliție au solicitat documentele, însă Lișcan V. nu le-a putut prezenta deoarece nu le avea asupra sa. A recunoscut că a consumat băuturi alcoolice, motiv pentru care s-a procedat la testarea inculpatului cu aparatul alcotest, rezultatul fiind de 0,54 mg/l alcool pur în aerul expirat (fila 7 dosarul de urmărire penală).

Cu privire la data și ora consemnate în protocolul alcotest, din adresele IPJ Cluj, Serviciul Rutier rezultă că aparatul cu . - 0706 a fost calibrat la data de 05.09.2012, ocazie cu care a fost setată și ora etilotestului, că de la data respectivă până la efectuarea testului nr. 321 (care îl privește pe Lișcan V.), asupra acelui aparat nu s-a efectuat nicio intervenție autorizată și nici nu a fost schimbată ora, situație în care acesta a indicat data 10.03.2013 ora 00:34, deși în realitate era data de 09.03.2013 orele 23:34.

Urmare a rezultatului alcotest, inculpatul a fost condus Clinica UPU-1 Cluj-N., unde a fost examinat clinic și i-au fost recoltate două probe biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei (filele 12-13 dosarul de urmărire penală). Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1965/IX/a/418 din 14.03.2013, emis de IML Cluj-N., la ora primei recoltări 00:02, inculpatul avea o alcoolemie de 1,20 g‰, iar la ora celei de a doua recoltări, 01:02, o alcoolemie de 1, 10 g‰ (fila 14 dosarul de urmărire penală).

Valoarea peste limita prevăzută de lege a alcoolemiei inculpatului este susținută și de raportul de expertiză medico-legală calcul retroactiv al alcoolemiei (filele 18-19 dosarul de urmărire penală) din care rezultă că la ora surprinderii în trafic și a testării cu aparatul alcotest Lișcan V. putea avea o alcoolemie mai mare de 0,80 g‰, cu o valoare teoretică cuprinsă în intervalul 1,00 – 1,05g‰ (în funcție de starea reală de plenitudine a stomacului).

În urma verificărilor efectuate în bazele de date ale poliției, s-a stabilit că autoturismul marca VW B. a avut drept de circulație provizorie în România din data de 14.12.2012 până în data de 12.01.2013 (fila 27 dosarul de urmărire penală), situație în care autorizația de circulație provizorie pentru numărul CJ_ era expirată de aproximativ două luni – aspect cunoscut de către inculpat (fila 22 dosarul de urmărire penală).

În cursul urmăririi penale, inculpatul Lișcan V. a recunoscut și regretat faptele pentru care este învinuit, precizând că în cursul zilei de 09.03.2013, înainte de a conduce autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare provizoriu expirat CJ_, a consumat băuturi alcoolice, respectiv patru beri a câte 500 ml cu aport alimentar, însă a apreciat că valoarea alcoolemiei nu ar putea depăși limita legală, și, în plus, nu s-ar putea întâmpla nimic rău în condițiile în care urma să se deplaseze doar spre domiciliu – pe o distanță scurtă, pe un drum înfundat (filele 22-23, 24-25, 26 dosarul de urmărire penală).

În fața instanței de judecată inculpatul a declarat că recunoaște în integralitate faptele și că regretă săvârșirea acestora.

Instanța a apreciat că din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, dar și că starea de fapt a fost în mod corect reținută în actul de sesizare, cu respectarea dispozițiilor art. 5 Codul de procedură penală referitoare la aprecierea coroborată a mijloacelor de probă. Declarațiile lui Lișcan V. în care a recunoscut în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată săvârșirea infracțiunilor se coroborează cu conținutul procesului verbal de constatare, cu rezultatele testărilor în vederea stabilirii alcoolemiei, inclusiv cu raportul de expertiză medico-legală calcul retroactiv al alcoolemiei, cu declarațiile martorilor audiați, precum și cu adresele IPJ Cluj, Serviciul Rutier.

Din referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de probațiune Cluj rezultă că inculpatul a dezvoltat de-a lungul timpului relații familiale armonioase, că după finalizarea studiilor – datorită seriozității de care a dat dovadă – a preluat activitatea unei firme de vulcanizare, obținând în anul 2009 autorizația de a presta servicii de întreținere și reparare a autovehiculelor. munca a reprezentat un refugiu în momentele în care s-a confruntat cu dificultăți în cadrul familiei, însă acest aspect a favorizat angrenarea într-un grup social ai cărui membri frecventau atelierul de vulcanizare și care manifestau un comportament orientat spre încălcarea normelor sociale și legale.

Chiar dacă Lișcan V. nu a adoptat conduita antisocială a persoanelor cu care obișnuia să socializeze, el a interiorizat și consolidat o parte din valorile lor antisociale, potrivit cărora consecințele comportamentului infracțional erau minimalizate, iar abilitatea de a eluda normele legale era valorizată.

Din cazierul judiciar și din sursele consultate în vederea întocmirii referatului de evaluare rezultă că inculpatul a fost judecat anterior pentru comiterea unei infracțiuni de vătămare corporală gravă (procesul penal a încetat), pentru săvârșirea unei infracțiuni privind circulația pe drumurile publice (refuz de a se supune recoltării de probe biologice - amendă administrativă), iar în anul 2010 a fost condamnat prin sentința penală nr. 2018/2010 a Judecătoriei G. la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pentru săvârșirea infracțiunilor de braconaj, uz de armă letală fără drept și nerespectarea regimului armelor și munițiilor.

Raportat la starea de fapt reținută și la toate probele administrate și analizate anterior, instanța a constatat că în drept:

Dacă anterior intrării în vigoare la data de 01.02.2014 a Noului Cod penal activitatea infracțională a inculpatului s-a subsumat prevederilor art. 85 alin. 1 și ale art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal 1969 și a art. 33 lit. b din Codul penal 1969, din perspectiva noilor prevederi penale (Legea nr. 286/2009 privind Codul penal) aceasta se circumscrie dispozițiilor art. 334 alin. 1 și ale art. 336 alin.1 Cod penal.

Analizând încadrările juridice din prisma prevederilor art. 5 din Codul penal, instanța a constatat că singura deosebire cu privire la infracțiunea de conducere a unui autovehicul neînmatriculat este cea privind posibilitatea aplicării unei amenzi penale, însă în ceea ce privește infracțiunea de conducere sub influența băuturilor alcoolice există mai multe deosebiri, respectiv momentul la care este necesar să existe îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (la momentul conducerii autovehiculului/la momentul prelevării mostrelor biologice), dar și posibilitatea aplicării amenzii penale alternativ cu pedeapsa închisorii (în Noul Cod penal).

Având în vedere gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului raportat la numărul acestora și la conduita anterioară a inculpatului instanța apreciază ca fiind insuficientă aplicarea unor pedepse cu amenda penală, situație în care se va îndrepta spre pedeapsa închisorii. Raportat la faptul că limitele de pedeapsă pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului au rămas aceleași, la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni care este mai favorabil conform reglementărilor Vechiului Cod penal, inclusiv la modalitatea de valorificare a circumstanțelor atenuante care pot fi reținute în cauză apreciem că – în ansamblu – dispozițiile Codului penal 1969 sunt mai favorabile în prezenta cauză.

Având în vedere modificările privind primul termen al recidivei așa cum sunt prevăzute în art. 41 alin. 1 din Codul penal, respectiv existența unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an, s-a apreciat că în cauză nu mai poate fi reținută starea de recidivă în condițiile în care Lișcan V. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentința penală nr. 2018/2010 a Judecătoriei G..

Astfel, fapta inculpatului Lișcan V., care în data de 09.03.2013, în jurul orelor 23:20, a condus autoturismul marca VW B. cu nr. de înmatriculare provizoriu expirat CJ_ pe drumurile publice din . alcoolemie peste limita legală, situată în jurul valorii de 1,20 g‰, potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1965/IX/a/184 din 14.03.2013 emis de IML Cluj-N. întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur, prevăzute de art. 85 alin. 1 și de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptelor inculpatului Lișcan V. s-a concretizat în acțiunea de a conduce pe drumurile publice un autoturism neînmatriculat, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, acțiune care a avut ca urmare imediată și în legătură de cauzalitate directă punerea în pericol a siguranței circulației.

În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de norma de incriminare, respectiv aceea a intenției indirecte, întrucât a prevăzut potențialul rezultat al faptei sale, și, deși nu a urmărit cauzarea unui asemenea rezultat, respectiv punerea în pericol a siguranței circulației, a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat.

Având în vedere că după . Noului Cod penal primul termen al recidivei a suferit modificări, în sensul prevederii unei pedepse mai mari de 1 an închisoare, s-a aprecit că în cauză nu mai pot fi reținute dispozițiile art. 37 lit. a din Codul penal 1969, fiind în situația pluralității intermediare.

Având în vedere că inculpatul este judecat în prezenta cauză pentru comiterea a două infracțiuni, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 33 lit. b din Codul penal 1969.

Potrivit art. 396 alin. 2 C.proc.pen., condamnarea se pronunță dacă instanța constată dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. În prezenta cauză instanța a constatat întrunite aceste condiții, astfel că va condamna inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzute de art. 85 alin. 1 și de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 33 lit. b din Codul penal 1969 și a art. 5 din Codul penal.

În vederea unei juste individualizări judiciare a pedepselor la care a fost condamnat inculpatul și a modalității de executare a acestora, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de 72 din Codul penal 1969, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială OUG 195/2002, gradul de pericol social al faptei raportat evident și la gradul de alcoolemie, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanța a observat că din eroare a reținut și dispozițiile art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, deși la termenul de judecată din data de 13.01.2014 inculpatul a precizat că nu dorește să urmeze procedura simplificată.

În continuare, instanța a reținut că faptele săvârșite de inculpatul Lișcan V. prezintă un grad mediu de pericol social, care rezultă din împrejurările în care au fost comise (valoarea alcoolemiei, dar mai ales atitudinea față de organele de cercetare penală) și din datele personale ale inculpatului – obișnuința de a se raporta cu lejeritate la legea penală, minimalizarea gravității actelor ilicite, tiparele de gândire disfuncționale axate pe influența hazardului.

Având în vedere atitudinea de recunoaștere manifestată de inculpat de-a lungul procesului penal, dar și distanța parcursă și tipul drumului pe care a rulat - drum înfundat, circulat doar de persoanele care locuiesc în zona respectivă, ora târzie și traficul redus, inclusiv conștientizarea inculpatului a consecințelor încălcării normelor legale (privarea de libertate, dificultăți familiale, materiale și financiare) apreciem că în cauză toate acestea pot fi valorificate ca și circumstanțe atenuante (prevăzute de art. 74 alin. 2 din Codul penal).

Odată reținute circumstanțele atenuante judiciare, instanța va fi obligată să le acorde și eficiență legală în temeiul articolului 76 din Codul penal 1969, situație în care noile limite de pedeapsă aplicabile în prezenta cauză sunt cuprinse între 15 zile închisoare și 1 an închisoare. Având în vedere numărul faptelor reținute în sarcina inculpatului și pericolul social concret al acestora, conduita procesuală a lui Lișcan V. și cea anterioară – așa cum rezultă din cazierul judiciar și din referatul de evaluare, instanța a apreciat că o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge și o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat ar fi apte de a asigura deopotrivă constrângerea inculpatului, cât și atenționarea acestuia asupra necesității de a-și îndrepta conduita și de a nu mai comite infracțiuni în viitor.

Constată că faptele au fost comise în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2018/2010 a Judecătoriei G..

În temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 alin. 1 din Codul penal 1969 s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2018/2010 a Judecătoriei G., pedeapsă pe care o adăugăm la fiecare dintre cele două pedepse aplicate prin prezenta sentință penală, stabilind pedepsele rezultante parțiale de 1 an 6 luni închisoare și de 1 an 4 luni închisoare. S-a apreciat că singura operațiune legală cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2018/2010 a Judecătoriei G. este revocarea, așa cum rezultă în mod neechivoc din modul de formulare a art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012.

În temeiul art. 33 lit. b din Codul penal 1969 raportat la art. 34 alin. 1 lit. b din Codul penal 1969 contopim cele două pedepse parțial rezultante aplicate în alineatul anterior, dintre care alege pedeapsa cea mai grea de 1 an 6 luni închisoare, fără spor, cu executare în regim de detenție.

Conform dispozițiilor articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal 1969 condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea dreptului prevăzut în articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal 1969 din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. În consecință, în temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal 1969 instanța a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal 1969.

Instanța nu a interzis dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală, astfel că instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. Dreptul de a fi ales se impune a fi interzis deoarece condamnatul Lișcan V. nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru concetățenii săi față de care alege să aibă comportamentul anterior analizat.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal, apel, inculpatul, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea apelului său, inculpatul a învederat faptul că se impune sesizarea Curții Constituționale privind excepția neconstituționalitate a art.15 alin.2 din Legea 187/2012, întrucât inculpatul este tratat în mod discriminatoriu față de alți inculpați aflați în situații juridice mai grave, în sensul că anterior aceștia fuseseră condamnați la pedepse cu închisoarea a căror executare a fost suspendată sub supraveghere, iar, ulterior, aplicându-li-se o pedeapsă cu amendă penală, s-a apreciat că nu se impune revocarea suspendării sub supraveghere față de dispozițiile art.96 alin.4 N.C.p.

Față de aceste aspecte, se arată că, în cauză în mod greșit s-a stabilit că legea penală mai favorabilă este C.p. anterior, în condițiile în care N.C.p. prevede în cazul infracțiunii deduse judecății, pedeapsa amenzii alternativă cu pedeapsa închisorii. Se impune astfel, raportat la gradul de pericol social, a dispozițiilor art.38 și 44 C.p. nou, reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului și menținerea suspendării condiționate a acesteia.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

Mai întâi cu privire la excepția de neconstituționalitate a art.15 alin.2 din Legea 187/2012 invocată de către inculpat, apreciem că aceasta nu este întemeiată, contravenind dispozițiilor art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992, potrivit cărora, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Pentru a conchide astfel, curtea a avut în vedere în primul rând faptul că, incupatul se refereă la o situație ipotetică și nu l-a speța de față, astfel că excepția invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei.

Comparația cu situația unui alt inculpat, care a fost mai întâi condamnat la o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, iar ulterior, în cursul termenului de încercare a comis o altă infracțiune pentru care i s-a aplicat pedeapsa amenzii și astfel, în baza art.96 alin.4 N.C.p. nu s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere, nu poate fi primită, atâta vreme cât, în prezenta speță, instanța de fond i-a aplicat inculpatului pentru faptele comise o pedeapsă rezultantă cu închisoarea.

Față de cele de mai sus, apreciem în baza textului de lege invocat, că se impune respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

În ceea ce privește fondul apelului, constatăm că, în baza unui probatoriu legal administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu declarația de recunoaștere în totalitate a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului în condițiile art.375 C.p.p., instanța de fon a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.

Astfel, se constată pe deplin dovedită vinovăția inculpatului care, în data de 09.03.2013, în jurul orelor 23:20, a condus autoturismul marca VW B. cu nr. de înmatriculare provizoriu expirat CJ_ pe drumurile publice din . de circulație provizorie era expirată din data de 12.01.2013, având o alcoolemie peste limita legală, situată în jurul valorii de 1,20 g‰, potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 1965/IX/a/184 din 14.03.2013 emis de IML Cluj-N..

În mod corect și după o apreciere globală în sensul deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale, s-a stabilit, raportat la modul de sancționare a concursului de infracțiuni, la limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, la circumstanțele atenuante judiciare ce pot fi reținute în cauză, că legea penală mai favorabilă este C.p. anterior.

Astfel, instanța de fond nu numai că a ținut seama de toate criteriile prevăzute de art.72 C.p. anterior, la stabilirea cuantumurilor pedepselor aplicate a avut în vedere unele împrejurări ce atenuează răspunderea penală potrivit art.74 alin.2 C.p. anterior, dând dovadă de multă clemență prin coborârea cuantumului pedepselor sub minimul special prevăzut de textul incriminator și redus cu o treime ca urmare a aplicării art.396 alin.10 C.p.p.

Apoi, făcând aplicațiunea art.33 lit.b și 34 lit.b C.p. anterior a dispus contopirea celor două pedepse aplicate fără a spori pedeapsa rezultantă.

În ceea ce privește aplicarea art.15 alin.2 din Legea 187/2012, aceasta se impune, fiind vorba de o normă tranzitorie, prevăzută de legiuitor tocmai pentru a reglementa o situație excepțională, având în vedere faptul că instituția suspendării condiționate a executării pedepsei nu se mai regăsește în noul C.p.

Așa fiind, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefundat apelul declarat.

Va respinge cererea inculpatului de sesizare a Curții Constituționale privind neconstituționalitatea art.15 alin.2 din Legea 187/2012.

Va obliga pe apelantul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul L. V.(fiul lui V. și A., născut la data de 21.10.1979 în Cluj-N., județul Cluj, CNP_) împotriva sentinței penale nr. 1310 din 17 noiembrie 2014 a Judecătoriei Cluj-N..

Respinge cererea inculpatului de sesizare a Curții Constituționale privind neconstituționalitatea art.15 alin.2 din Legea 187/2012.

Obligă pe apelantul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Cu recurs în 48 de ore de la pronunțare privind sesizarea Curții Constituționale.

Pronunțată în ședință publică, azi, 9.04.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTORGREFIER

V. G. M. R. A. B. H.

red.MR/SMD

3 ex./15.04.2015

jud.fond.A. M.

← Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 614/2015. Curtea...		Distrugerea (art. 217 C.p.). Decizia nr. 579/2015. Curtea de... →

Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 533/2015. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 533/2015. Curtea de Apel CLUJ