Înşelăciunea (art. 215 C.p.). Decizia nr. 464/2015. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 464/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 2067/309/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.464/A/2015

Ședința publică din data de 30 martie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. C., judecător

JUDECĂTOR: M. Ș.

GREFIER: M. B.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR – V. T.

S-au luat spre examinare apelurile declarate de inculpații C. C. și C. E. I. împotriva sentinței penale nr.131 din 22 octombrie 2014 a Judecătoriei Simleu Silvaniei, pronunțată în dosarul nr._, trimiși în judecată astfel:

- inculpatul C. C. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, faptă prev. de art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1968

- inculpatul C. E. I. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, faptă prev. de art. 26 Cod penal din 1968 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal din 1968.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. E. I. în stare de arest, av.C. A. din cadrul Baroului Cluj, cu delegația la dosar și inculpatul C. C. asistat de apărător ales av.B. R. din cadrul Baroului S., fără delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul C. E. I. și părțile civile E. A. și D. N. M..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul C. C. arată că dorește să dea declarație în fața instanței de apel.

Instanța aduce la cunoștință inculpatului drepturile sale procesuale, după care procedează la audierea acestuia, poziția inculpatului fiind consemnată în procesul verbal aflat la dosar fila 40 dosar.

Apărătorul ales al inculpatului C. C. depune la dosar convenția de împăcare din data de 27.03.2015 atestată de av.B. R., din care reiese că inculpatul s-a împăcat cu partea vătămată E. A. și două email-uri trimise către partea vătămată D. N. din care rezultă aceleași aspecte.

Solicită a se pune în discuție forma convențiilor de împăcare, în caz contrar solicitând acordarea unui nou termen pentru a le depune într-o formă autentică.

Față de cererea formulată, Curtea acordă cuvântul părților.

Reprezentantul Ministerului Public arată că dispozițiile art.159 C.pen., nu implică o formă specială pentru a se realiza o astfel de tranzacție, punându-se doar problema autenticității acestora întrucât nu există o viză cu privire la semnătura electronică. Pe de altă parte, apreciază că o astfel de verificare ar fi excesivă dat fiind faptul că din dosarul cauzei rezultă că această parte vătămată nu s-a constituit parte civilă, renunțând la toate pretențiile.

Date fiind precizările făcute de apărătorul ales al inculpatului C. C. și dispozițiilor legale, consideră că ar fi excesivă invalidarea acestora întrucât forma de comunicare este una permisă de lege.

Solicită a fi acceptate ca dovadă de mijloace de probă în dosar.

Curtea, având în vedere că scriptele depuse la dosar sunt confirmate de apărătorul inculpatului C. C. av.B. R., care își asumă răspunderea pentru cele consemnate în email-urile depuse la dosar, apreciază că nu este oportună amânarea soluționării cauzei pentru a exista o altă formă scrisă a acestor convenții de împăcare.

Nefiind alte cereri de formulată sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelurilor.

Apărătorul ales al inculpatului C. C. solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea în parte a soluției atacate și, în baza art.396 al.6 C.pr.pen., rap.la art.71 al.2, respectiv art.16 al.1 lit.g teza II-a C.pr.pen., a se dispune încetarea procesului penal față de inculpatul Ciobăncai C. întrucât a intervenit împăcarea cu fiecare dintre cele două persoane vătămate.

Referitor la aplicabilitatea disp.art.159 al.3 C.pr.pen., având în vedere că potrivit acestor dispoziții împăcarea părților trebuie să intervină până la citirea actului de sesizare, consideră că sunt incidente dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr.508/19.11.2014, prin care s-a statuat că disp.art.159 al.3 sunt constituționale în măsura în care creează o situație de egalitate tuturor inculpaților cărora la momentul intrării în vigoare a C.pen. și C.pr.pen., nu le era citit actul de sesizare.

Ori, după cum se poate observa, inculpatul a fost judecat începând cu anul 2012 și condamnat la data de 22.10.2014, astfel că la momentul intrării în vigoare noul C.pen., nu mai exista posibilitatea trimiterii dosarului din nou camerei preliminare. Ca atare, consideră că sunt pe deplin aplicabile disp.art.159 al.3 C.pr.pen., cu atât mai mult cu cât inculpatul a luat cunoștință de posibilitatea de împăcare doar după data depunerii prezentului apel.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul Ciobăncai E., cu privire apelul formulat de inculpat, având în vedere poziția procesuală exprimată de acesta prin care a arătat că își retrage apelul formulat, solicită a se lua act de manifestarea de voință a inculpatului.

Solicită a se acorda onorariul avocațial avansat din FMJ.

Reprezentantul Ministerului Public, solicită a se lua act de manifestarea de voință în sensul retragerii apelului declarat de inculpatul Ciobăncai E. și a se dispune în consecință.

În ce-l privește pe coinculpat, apreciază că sunt îndeplinite condițiile de interpretare a textelor de lege conform Deciziei Curții Constituționale nr.508/2014, raportat la împrejurarea specificată și de apărare, în sensul că într-adevăr inculpatul legal citat a participat la acest proces penal în urma unei solicitări de acordare de termen tocmai în scopul realizării împăcării, în condițiile în care această cauză s-a aflat pe rolul instanțelor cu o sesizare anterioară intrării în vigoare a N.C.P.

Apreciază că această speță poate fi interpretată că a îndeplinit condițiile situației tranzitorii la care se referă Curtea Constituțională și, de asemenea, sunt îndeplinite condițiile pentru a dispune conform solicitării inculpatului în sensul admiterii apelului acestuia, constatării intervenirii acestei tranzacții de împăcare cu ambele părți vătămate și a dispune o soluție de încetare a procesului penal, înlăturând în rejudecare dispozițiile date de prima instanță în sensul condamnării inculpatului cu privire la faptele comise și constatarea concursului cu hotărârile anterioare definitive.

Inculpatul Ciobăncai C. având ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate. Solicită a se lua act că s-a împăcat cu persoanele vătămate.

CURTEA:

Prin sentința penală nr. 131 din 22 octombrie 2014 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Șimleu-Silvaniei, în baza art.48 (art. 26 Cod penal 1968) raportat la art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal (art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal 1968) cu aplicarea art. 5 Cod penal a fost condamnat inculpatul C. E.-I., fiul lui I. și M.-O., născut la data de 05.02.1974 în Simleu Silvaniei jud.S., domiciliat în Simleu Silvaniei . jud.S., cetățean român, studii 11 clase, fără ocupație, CI . nr._ eliberată de SPCLEP Simleu Silvaniei, CNP_, divorțat, doi copii minori, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.

În baza art. 67 alin. 1 Cod penal rap. la art. 12, alin. 1 din Legea 187/2012, au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal rap. la art. 12, alin. 1 din Legea 187/2012 au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

S-a constatat că prin Sentința penală nr. 137/13.10.2010 pronunțată de Judecătoria Șimleu Silvaniei în dosar_, rămasă definitivă prin neapelare la data de 26.10.2010, inculpatul C. E. I. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și două luni închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani..

S-a constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin Sentința penală 137/13.10.2010 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei a fost săvârșită în concurs cu infracțiunea care face obiectul prezentului dosar.

În baza art. 16 alin.1 din Legea 187/2012 raportat la art. 97 alin.1 Cod penal a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani și două luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 137/13.10.2010 pronunțată de Judecătoria Șimleu Silvaniei.

În baza art. 38, alin. 1 Cod penal, raportat la art.39 alin.1 lit. b) Cod penal s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre cu pedeapsa stabilită prin Sentința penală nr. 137/13.10.2010 pronunțată de Judecătoria Șimleu Silvaniei, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea de 3 ani și două luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 6 luni (1/3 din pedeapsa de 1 an și 6 luni), în final inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare în regim de detenție.

În baza art. 45, alin. 1 raportat la art. 67 alin. 1 Cod penal și la art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012 au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 45, alin. 1 și 5 raportat la art. 65 alin. 1 Cod penal și la art. 12, alin. 1 din Legea 187/2012 s-au contopit pedepsele accesorii stabilite prin prezenta cu cele aplicate prin Sentința penală 137/13.10.2010 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei și au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

II. S-a făcut aplicarea disp. art. 5 Cod penal și în baza art. 386, alin.1 Cod pr. pen. s-a schimbat încadrarea juridică în ceea ce îl privește pe inculpatul C. C. din infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal 1968 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal 1968 în două infracțiuni de înșelăciune astfel: într-o infracțiune de înșelăciune prev. de art. 244 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal (persoană vătămată E. A.) și într-o infracțiune de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal (persoană vătămată D. N.)

1. În baza art. 244 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. C., fiul lui I. și M.-O., născut la data de 08.12.1977 în Simleu Silvaniei jud.S., domiciliat actual în Simleu Silvaniei . jud.S., și cu fostul domiciliu în Șimleu Silvaniei, ., jud. S., cetățean român, studii 11 clase, fără ocupație, stagul militar îndeplinit, CI . nr._ eliberată de SPCLEP Simleu Silvaniei, CNP-_, căsătorit, un copil minor, la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (persoană vătămată E. A.).

În baza art. 67 alin. 1 Cod penal rap. la art. 12, alin. 1 din Legea 187/2012 au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de un an.

2. În baza art. 244 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. C., , fiul lui I. și M.-O., născut la data de 08.12.1977 în Simleu Silvaniei jud.S., domiciliat actual în Simleu Silvaniei . jud.S., și cu fostul domiciliu în Șimleu Silvaniei, ., jud. S., cetățean român, studii 11 clase, fără ocupație, stagul militar îndeplinit, CI . nr._ eliberată de SPCLEP Simleu Silvaniei CNP-_ la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (persoană vătămată D. N.).

3.S-a constatat că prin Sentința penală nr. 35/25.01.2013 a Judecătoriei Z. pronunțată în Dosar nr._ astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 425/R/29.03.2013 a Curții de Apel Cluj, rămasă definitivă prin admiterea recursului la data de 29.03.2013, inculpatul C. C. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

S-a constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin Sentința penală 35/25.01.2013 a Judecătoriei Z. a fost săvârșită în concurs cu infracțiunile care fac obiectul prezentului dosar.

În baza art. 85 alin.1 Cod penal 1968 rap. la art. 15 alin. 2 din Lgea 187/2012 s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 35/25.01.2013 a Judecătoriei Z. pronunțată în Dosar nr._ astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 425/R/29.03.2013 a Curții de Apel Cluj.

În baza art. 38, alin. 1 Cod penal, raportat la art.39 alin.1 lit. b) Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre cu pedeapsa stabilită prin Sentința penală nr. 35/25.01.2013 a Judecătoriei Z. pronunțată în Dosar nr._ astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 425/R/29.03.2013 a Curții de Apel Cluj, urmând ca acesta să o execute pe cea mai grea de 2 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1 an (1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite), în final inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în regim de detenție.

În baza art. 45, alin. 1 și 3 lit a raportat la art. 67 alin. 1 Cod penal și la art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012 s-au contopit pedepsele complementare stabilite prin prezenta și s-au interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 45, alin. 1 și 5 raportat la art. 65 alin. 1 Cod penal și la art. 12, alin. 1 din Legea 187/2012 s-au contopit pedepsele accesorii stabilite prin prezenta cu cele aplicate prin Sentința penală nr. 35/25.01.2013 a Judecătoriei Z. pronunțată în Dosar nr._ astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 425/R/29.03.2013 a Curții de Apel Cluj și s-au interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

Având în vedere că partea civilă E. A., domiciliat în S., ., jud. S., a renunțat la constituirea de parte civilă în Dosarul nr._ (disjuns din Dosar_ ), având ca obiect latura civilă, în baza art. 112, alin. 1, lit. e Cod penal rap. la art. 404, alin. 4, lit. d Cod pr. pen. s-a confiscat de la inculpatul C. E. I. contravaloarea în lei (calculată la cursul BNR) a sumei de 600 Euro.

S-a constatat că suma de 4000 lei a fost confiscată de la inculpatul R. B. prin sentința penală nr. 22/13.02.2013 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei pronunțată în D._ rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 487/R/09.04.2013 a Curții de Apel Cluj.

În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. 1 C.pr.pen. au fost obligați inculpații C. E. I. și C. C. la plata către stat a sumei de 1933,4 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 274 alin. 1 teza finală rap. la art. 272 alin. 2 C.pr.pen., onorariul avocatului din oficiu P. M. (căs. B.) în cuantum de 600 lei va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție către Baroul de avocați S. și va rămâne în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Simleu Silvaniei din 10 iulie 2009, dosar nr.215/P/2008, înregistrat la instanță sub nr.1165/309/13.07.2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților R. B. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată,prev.de art.215 al.1,2,3 Cp cu aplicarea art.41 al.2 CP și art.37 lit.a. CP și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 al.1 CP cu aplic.art.37 lit.a.CP totul cu aplicarea art.33 lit.a. CP., C. C. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, faptă prev. de art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1968 și inculpatul C. E. I., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, faptă prev. de art. 26 Cod penal din 1968 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal din 1968.

S-a reținut în actul de sesizare al instanței că în data de 29.01.2008, în baza unei înțelegeri prestabilite, inculpații R. B. și C. C., au contactat-o pe partea vătămată E. A. din localitatea S. cu care au convenit ca în schimbul sumei de 200 euro, partea vătămată să le închirieze autoutilitara sa marca Volkswagen Caravelle cu nr. de înmatriculare_ . În realitate, inculpații intenționau să obțină detenția asupra autoutilitarei pentru a o vinde în vederea realizării unui folos material injust. În acest context, inculpații i-au dat părții vătămate suma de 200 euro, sub pretextul închirierii autoutilitarei pe o durată de trei zile, în vederea efectuării unei curse în Italia, iar partea vătămată le-adat inculpaților autoutilitara, cheile, certificatul de înmatriculare și asigurarea.

După aceea inculpatul R. B. l-a contactat pe martorul G. M. D. căruia i-a propus să îi caute un client care s-ar arăta dispus să cumpere autoutilitara marca Volkswagen la un preț de 7.500 euro. În aceste împrejurări, martorul G. M. D. a sunat-o pe partea vătămată D. N. care a precizat că ar putea cumpăra autoutilitara cu această sumă dar trebuie să o vadă. În aceste condiții, inculpatul R. B. și inculpaul C. C., împreună cu inculpatul C. E. I., fratele lui C. C., s-au deplasat în localitatea Cluj N. cu autoutilitara condusă de martorul G. M. D. și s-au întâlnit aici cu partea vătămată D. N..

Pentru a crea aparența că ar avea proprietatea asupra autoutilitarei, inculpatul R. B. a întocmit în fals un contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată pe care l-a datat cu 12.01.2008 și prin care se atesta în mod nereal faptul că partea vătămată E. A. ar fi vândut autoutilitara inculpatului R. B., contra sumei de 7.000 euro. În conținutul acestui contract, se mai specifica faptul că la data radierii autoutilitarei, pretinsul vânzător (partea vătămată E. A.) ar fi urmat să predea cartea de identitate pretinsului cumpărător (inculpatul R. B.).

Din raportul de constatare tehnico științifică grafoscopică întocmit de IPJ S. - Serviciul Criminalistic, filele 116-123 rezultă faptul că acest contract de vânzare cumpărare a fost scris de către inculpatul R. B. iar semnătura de la rubrica „vânzător” nu a fost executată de către partea vătămată E. A., iar semnăturile de la rubrica martori nu au fost executate de inculpații C..

Acest contract de vânzare cumpărare falsificat, a fost prezentat părții vătămate D. N. și a reprezentat mijlocul fraudulos prin care partea vătămată a fost indusă în eroare, încrezându-se în calitatea de proprietar a inculpatului R. B., în contextul în care acesta era doar un detentor precar. Partea vătămată D. N. a fost de acord să cumpere autoutilitara prezentată de inculpați, contra sumei de 7.500 euro, în contextul în care inculpatul R. B. s-a prezentat ca fiind proprietarul acesteia, iar inculpații C. E. și C. C. au susținut aceeași variantă.. Partea vătămată D. N. a solicitat un act de identitate de la inculpatul R. B. și întrucât actul de identitate se afla în localitatea S., au plecat cu toții din Cluj N. înspre localitatea S..

Partea vătămată D. N. a dorit de asemenea, să-și formeze o proprie părere asupra stării tehnice a autoutilitarei, astfel că a pornit cu aceasta din Cluj N., conducând-o fiind însoțit de inculpatul R. B. și inculpații C.. În localitatea Z. martorul G. M. D. a coborât, primind de la inculpatul R. B., pentru serviciul prestat, respectiv conducerea autoutilitarei până în Cluj N., suma de 100 lei.

Inculpatul R. B. și inculpații C. s-au deplasat mai departe cu partea vătămată D. N. înspre localitatea S. unde inculpatul R. B. i-a prezentat actul său de identitate iar partea vătămată i-a achitat acestuia suma de 4.000 lei, bani pe care cei trei inculpați i-au împărțit între ei.

În ziua următoare, partea vătămată D. N. a pretins că i-a mai achitat în Cluj N. inculpatului R. B. suma de 7.000 lei însă acest aspect nu s-a coroborat cu celelalte probe administrate, astfel că nu a fost luat în considerare la stabilirea stării de fapt reale, în conformitate cu dispozițiile art.75 C.p.p.

În tot acest interval de timp, partea vătămată E. A., constatând că autoutilitara nu îi mai este returnată în termenul de trei zile care fusese stabilit pentru închiriere, a luat legătura cu inculpatul R. B. care i-a spus că nu a mai plecat în Italia și că autoutilitara nu s-ar mai afla la el. Partea vătămată E. A. a luat legătura cu inculpatul C. C., care la rândul său pretindea că autoutilitara s-ar afla în detenția inculpatului R. B., astfel că fiecare din acești inculpați au negat că ar avea cunoștință despre locul în care s-ar afla autoutilitara.Partea vătămată E. A. a fost îndrumată de către inculpatul R. B. să meargă la domiciliul inculpaților C. sub pretextul că acolo s-ar afla autoutilitara, iar partea vătămată deplasându-se la locul indicat de inculpatul R. B., a constatat contrariul.In cele din urmă, văzând că nu-și poate recupera autoutilitara, partea vătămată E. A. l-a contactat din nou telefonic de R. B. arătându-.se dispus să-i dea 500 euro în schimbul autoutilitarei.

In urma demersurilor făcute de partea vătămată E. A., după mai multe negocieri purtate cu inculpații, aceasta a fost de acord să-i dea inculpatului C. E. suma de 600 euro pentru ca acesta să-l conducă la locul unde se află autoutilitara.In aceste condiții în noaptea de 02/03.02.2008, partea vătămată E. A. împreună cu martorul V. B. și cu inculpatul C. E. I. s-au deplasat în municipiul Cluj N..Aici inculpatul C. E. i-a indicat părții vătămate E. A. locul în care fusese parcată autoutilitara, respectiv în apropierea locuinței părții vătămate D. N., inculpatul C. E. I. cunoscând acest loc întrucât a avut participație la inducerea în eroare a părții vătămate D. N. cu care se întâlnise anterior în Cluj N..

Ajuns în locul respectiv, partea vătămată E. A. a deschis autoutilitara cu cheile de rezervă pe care le avea asupra sa și a plecat cu aceasta la domiciliul său din localitatea S., recuperându-și astfel bunul deposedat prin inducerea în eroare.

Prejudiciul cauzat părții vătămate E. A. în sumă de 15.000 euro, reprezentând contravaloarea autoutilitarei marca Volkswagen Caravelle fabricată în anul 2003, a fost recuperat în totalitate.

Prejudiciul cauzat părții vătămate D. N. în cuantum de 4.000 lei nu a fost recuperat, de la inculpatul R. B. fiind confiscată suma de 4000 lei prin sentința penală nr. 22/2013 din Dosarul_ –atasat.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: declarații inculpați (f.18-19;21-22;25-28;96-97;98-100;131-132;133-136 dosar 1165/2009 atasat și f. 37, 83, 131-132) declarații parte vătămată (f 33-34, 27-28);declarații parte civilă ( f 30-32, 94-95);declarații martori (f 35-36, 92-93,); raport de constatare tehnico științifică grafoscopică ( f 116-123);contract de vânzare cumpărare (f 109) ; alte înscrisuri ( f 109, 112-114, 125-126, 128, 141 ).

La termenul de judecată din 12.12.2012 instanța a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul R. B. și formarea unui nou dosar cu privire la ceilalți inculpați.

Dosarul nou format a fost înregistrat sub nr._ /12.12.2012.

Latura civilă din dosarul_ a fost disjunsă la data de 13.02.2013 formându-se dosarul_ .

La data de 11.09.2013 (f.110) constatându-se imposibilitatea audierii martorului G. Mariu, în temeiul art. 327 alin. 3 CPP 1969, s-a dat citire declarației acestui martor.

Inculpatul C. E. I. a dat o declarație în prezenta cauză în data de 13.02.2013 (f.37).

Coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, instanța constată vinovăția inculpaților cu privire la săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată și reține următoarea situație de fapt:

În data de 29.01.2008, în baza unei înțelegeri prestabilite, inculpații R. B. și C. C., au contactat-o pe partea vătămată E. A. din localitatea S. cu care au convenit ca în schimbul sumei de 200 euro, partea vătămată să le închirieze autoutilitara sa marca Volkswagen Caravelle cu nr. de înmatriculare_ . În realitate, inculpații intenționau să obțină detenția asupra autoutilitarei pentru a o vinde în vederea realizării unui folos material injust. În acest context, inculpații i-au dat părții vătămate suma de 200 euro, sub pretextul închirierii autoutilitarei pe o durată de trei zile, în vederea efectuării unei curse în Italia, iar partea vătămată le-adat inculpaților autoutilitara, cheile, certificatul de înmatriculare și asigurarea.

Instanța reține că inculpatul C. C. s-a sustras cercetării judecătorești, deși avea cunoștință despre desfășurarea unui proces penal împotriva sa, iar inculpatul C. E. nu a recunoscut săvârșirea faptei prezentând o altă stare de fapt în sensul că nu ar fi stiut despre inducerea in eroare a persoanei vătămate D. N. cu ocazia vânzării de către inculpatul R. B. a autoutilitarei aparținând părții civile E. A..

Partea civilă E. A. a renunțat la constituirea de parte civilă în cauză în ședința de judecată din 15 ianuarie 2014 (f.133) fiind audiat astfel în calitate de martor în prezenta cauză (f.131). În calitate de martor a fost audiat și R. B., coinculpatul din Dosarul inițial 1165/2009 (f.132).

Rezultă fără dubiu din declarațiile martorilor E. A. și R. B. că inculpatul C. C. a încercat, împreună cu martorul R. B., să inducă în eroare martorul E. A. cu prilejul închirierii autoutilitarei ce aparținea acestuia când, în fapt, cei doi au urmărit înstrăinarea autovehiculului cu consecința producerii unei pagube în patrimoniul proprietarului autoutilitarei.

De asemenea, inculpații C. E. I. și C. C. l-au ajutat pe martorul R. B. să o inducă în eroare pe partea vătămată D. N., întărind afirmația martorului R. B. că acesta ar fi proprietarul autoutilitarei, când, de fapt, ei cunoșteau că acesta nu este decât un detentor precar al autoutilitarei, inculpatul C. C. fiind cel care închiriase anterior autoutilitara de la martorul E. A.. Convingerea instanței asupra cunoașterii de către inculpații C. a calității de detentor precar a martorului R. B. și a calității de proprietar a martorului E. A. este fundamentată și pe recunoașterea inculpatului C. E. (f.37 verso) că i-a indicat martorului E. unde se afla în localitatea Cluj N. autoutilitara, în schimbul unei sume de bani. Acțiunea conjugată a celor doi inculpați l-a ajutat pe martorul R. B. să o inducă în eroare pe persoana vărămată D. N. cauzându-i acesteia un prejudiciu în sumă de 4000 lei, sumă plătită de acesta pentru autoutilitara cumpărată.

Din declarațiile date de inculpații C. în faza de urmărire penală (f.14, 17-22) rezultă că aceștia știau că martorul R. B. s-a deplasat în Cluj cu autoutilitara închiriată pentru a o vinde și că au primit de la R. B. o parte din prețul plătit de D. N. pentru autoutilitară.

Instanța apreciază că declarațiile inculpaților, chiar dacă nu au recunoscut săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, sunt relevante și suficiente, prin coroborarea cu celelate probe administrate în cauză, pentru a confirma starea de fapt reținută de instanță și pentru a demonstra vinovăția inculpaților.

Cu titlu preliminar, față de dispozițiile art.7 din Legea nr.255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr.135/2010 privind codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, instanța va soluționa cauza potrivit legii procedurale noi.

I.In drept, fapta inculpatului C. E. I. de a-l ajuta cu intenție directă pe martorul R. B. să o inducă în eroare pe partea vătămată D. N. cu ocazia încheierii unui contract de vânzare cumpărare, având ca obiect autoutilitara aparținând martorului E. A., consecința fiind cauzarea unui prejudiciu în cuantum de 4000 lei în dauna persoanei vătămate D. N., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev.și ped. de art. 48 (art. 26 Cod penal 1968) raportat la art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal (art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal 1968).

Cu privire la infracțiunea de complicitate la înșelăciune, sub aspectul laturii obiective, instanța reține că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de a-l ajuta pe martorul R. B. (coinculpat in Dosarul_ ) să inducă în eroare persoana vătămată D. N., prin prezentarea unei situații necorespunzătoare adevărului. Momentul consumării infracțiunii este marcat de momentul producerii urmării imediate, ca element component al laturii obiective și care se caracterizează prin prejudiciul cauzat persoanei vătămate, constând în sumele de bani achitate ca preț al vânzării. Legătura de cauzalitate dintre acțiunea inculpatului și prejudiciul cauzat persoanei vătămate rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul C. E. I. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal 1969. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului persoanei vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că desfășoară o activitate de înlesnire a inducerii în eroare a persoanei vătămate și că prin aceasta cauzează o pagubă.

Forma agravată a infracțiunii și, implicit a formei de participație, există întrucât infracțiunea a fost săvârșită cu prilejul încheierii unui contract și în așa fel încât, fără această eroare, persoana vătămată nu ar fi încheiat înțelegerea în condițiile stipulate.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului (f.149), rezultă că aceasta nu este la prima confruntare cu legea penală, fiind condamnat anterior pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat.

Prin Sentința penală nr. 137/13.10.2010 pronunțată de Judecătoria Șimleu Silvaniei în dosar_ (f.198), rămasă definitivă prin neapelare la data de 26.10.2010, inculpatul C. E. I. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și două luni închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

Infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin Sentința penală 137/13.10.2010 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei a fost săvârșită în concurs cu infracțiunea care face obiectul prezentului dosar.

II: In drept, faptele inculpatului C. C. care a indus în eroare pe partea vătămată E. A. cu ocazia încheierii unui contract de închiriere, urmărind în realitate vânzarea autoutilitarei, cu consecința cauzării unui prejudiciu în cuantum de 15.000 euro în dauna părții civile E. A. și care ulterior l-a ajutat pe martorul R. B. să inducă în eroare pe persoana vătămată D. N., cu ocazia încheierii unui contract de vânzare cumpărare, având ca obiect aceeași autoutilitară, consecința fiind cauzarea unui prejudiciu în cuantum de 4.000 lei în dauna persoanei vătămate D. N., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (forma de participație a complicității fiind absorbită de forma principală a autoratului și determinând caracterul continuat al infracțiunii), prevăzută de dispozițiile:art. 215 alin 1, 2, 3 Cod pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod pen.

Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii de înșelăciune constă în acțiunea inculpatului de inducere în eroare a părților vătămate, prin prezentarea unei situații necorespunzătoare adevărului. Momentul consumării infracțiunii este marcat de momentul producerii urmării imediate, ca element component al laturii obiective și care se caracterizează prin prejudiciul cauzat părților vătămate, constând în sumele de bani achitate ca preț al vânzării și în valoarea autoturismului închiriat și nerestituit. Legătura de cauzalitate dintre acțiunea inculpatului și prejudiciul cauzat părților vătămate rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul C. C. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal 1969. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părților vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că desfășoară o activitate de inducere în eroare a părților vătămate și că prin aceasta cauzează o pagubă.

Forma agravată a infracțiunii există întrucât infracțiunea a fost săvârșită cu prilejul încheierii unui contract și în așa fel încât, fără această eroare, părțile vătămate nu ar fi încheiat înțelegerea în condițiile stipulate.

Având în vedere intervalul de timp scurs între cele 2 acte materiale (unul în calitate de autor și unul în calitate de complice) și modul similar de acționare, se apreciază că fapta a fost comisă în formă continuată, fiind incidente în cauză prevederile art.41 alin.2 Cod penal.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului (f.151), rezultă că aceasta nu este la prima confruntare cu legea penală, fiind condamnat anterior pentru comiterea unor infracțiuni similare.

Prin Sentința penală nr. 35/25.01.2013 a Judecătoriei Z. pronunțată în Dosar nr._ (f.200) astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 425/R/29.03.2013 a Curții de Apel Cluj, rămasă definitivă prin admiterea recursului la data de 29.03.2013, inculpatul C. C. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Constată că infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin Sentința penală 35/25.01.2013 a Judecătoriei Z. a fost săvârșită în concurs cu infracțiunile care fac obiectul prezentului dosar.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.396 alin.2 C.pr.pen. întrucât faptele există, au fost săvârșite de către inculpați și constituie infracțiuni, instanța a dispus condamnarea inculpaților.

La individualizarea sancțiunii penale, pentru fiecare inculpat, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.74 alin.1 Cod penal, criterii de apreciere a gravității infracțiunii săvârșite și periculozității infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În ce privește fapta comisă de inculpatul C. E. I., raportat la modul de comitere, prejudiciul produs, cooperarea cu mai multe persoane pentru realizarea infracțiunii, instanța a apreciat că fapta în concret prezintă o gravitate ridicată.

Instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana inculpatului, acesta este în vârstă de 40 de ani, are doi copii minori, este divortat, nu are un loc de muncă sau o sursă de venit, iar potrivit fișei de cazier judiciar (f.149) a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării, precum și atitudinea nesinceră, oscilantă a acestuia, precum și faptul că s-a prezentat aproape la toate termenele de judecată.

Prin Sentința penală nr. 137/13.10.2010 pronunțată de Judecătoria Șimleu Silvaniei în dosar_, rămasă definitivă prin neapelare la data de 26.10.2010, inculpatul C. E. I. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și două luni închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani, infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin această sentință fiind săvârșită în concurs cu infracțiunea care face obiectul prezentului dosar.

În ce privește faptele comise de inculpatul C. C., raportat la modul de comitere, prejudiciul produs, cooperarea cu mai multe persoane pentru realizarea infracțiunii, instanța a apreciat că faptele în concret prezintă o gravitate ridicată.

Instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana inculpatului, acesta este în vârstă de 36 de ani, are doi copii minori, este căsătorit, nu are un loc de muncă sau o sursă de venit, iar potrivit fișei de cazier judiciar (f.151) a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării pentru fapte similare, precum și sustragerea acestuia de la cercetarea judecătorească.

Prin Sentința penală nr. 35/25.01.2013 a Judecătoriei Z. pronunțată în Dosar nr._ astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 425/R/29.03.2013 a Curții de Apel Cluj, rămasă definitivă prin admiterea recursului la data de 29.03.2013, inculpatul C. C. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin această hotărâre fiind săvârșită în concurs cu infracțiunile care fac obiectul prezentului dosar.

Față de aspectele reținute mai sus, având în vedere gravitatea concretă a infracțiunilor, împrejurările comiterii acestora, modalitatea de operare, necesitatea responsabilizării și îndreptării inculpaților, în vederea atingerii scopului educativ și preventiv al pedepsei, instanța le-a aplicat acestora o pedeapsă cu închisoarea orientată înspre minim spre mediu, ținând seama și de circumstanțele personale ale acestora, pentru a reflecta toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, dându-se relevanță și principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpaților.

În concret, potrivit art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal 1969 pedeapsa minimă aplicată inculpatului, în condițiile neincidenței niciunei cauze de atenuare, este de 3 ani, iar instanța, pe de o parte, consideră că aplicarea unei pedepse egale cu limita minimă de 3 ani nu este îndestulătoare (raportat la criteriile de individualizare arătate mai sus), iar pe de altă parte, față de circumstanțele cauzei consideră că aplicarea unui spor pentru concursul de infracțiuni și forma continuată este necesar. Rezultă așadar că o eventuală pedeapsă aplicată inculpatului în baza legii penale vechi s-ar circumscrie între limitele de la 3 la 15 ani plus un spor pentru concurs. Cum instanța nu a aplicat o pedeapsă la limita minimă, pedeapsa rezultantă ce ar urma a fi aplicată inculpatului ar depăși 4 ani închisoare.

În schimb, potrivit legii noi, limitele de pedeapsă sunt mai mici, dar cele două acțiuni componente ale formei continuate, fiind săvârșite împotriva a doi subiecți pasivi diferiți (E. A. și D. N.) potrivit art 35 alin 1 Cod penal, ar determina reținerea în cauză a concursului între două infracțiuni de înșelăciune cu aplicarea obligatorie a unui spor.

Oricum, la pedeapsa aplicată în prezenta cauză s-ar contopi pedeapsa de 2 ani închisoare suspendată condiționat.

Reținând că instanța a apreciat necesară aplicarea unei pedepse orientate spre minim mediu, potrivit legii vechi o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune săvârșită în calitate de autor și în formă continuată ar fi necesar a se aplica inculpatului. La această pedeapsă s-ar contopi prin cumul juridic pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicarea unui spor pentru concursul existent, in opinia instanței fiind necesară. Rezultă așadar că potrivit legii penale vechi s-ar ajunge la o pedeapsă de 4 ani închisoare plus un spor de cel puțin 6 luni.

În schimb, potrivit legii penale noi, chiar în situația reținerii concursului în prezenta cauză pentru două infracțiuni de înșelăciune, pedeapsa pentru ele ar fi de 1 an (între limitele prev. de art. 244 alin. 1 Cod penal deoarece cu privire la fapta săvârșită împotriva persoanei vătămate E. A. nu s-a reținut existența vreunui mijloc fraudulos) și respectiv 2 ani (între limitele prev. de art. 244 alin. 1, 2 (fapta săvârșită față de persoana vătămată D. N., s-a reținut utilizarea mijlocului fraudulos), rezultanta compunându-se din pedeapsa de 2 ani aplicată prin SP 35/2013 a Judecătoriei Z. la care s-ar adăuga sporul de 1 an (reprezentând 1/3 din cele două pedepse aplicate în prezenta cauză), în final o pedeapsă rezultantă de 3 ani.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a observat că premisele suspendării pedepsei cu închisoarea nu sunt incidente în speță. Astfel, în temeiul legii vechi nu sunt îndeplinite condițiile relative la cuantumul pedepsei (peste 4 ani), iar în temeiul legii noi nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 91 alin. 3 lit.c Cod penal (inculpatul C. C. sustrăgându-se de la judecată) și ale art. 91 alin. 1 lit c, inculpatul nemanifestându-și acordul pentru prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.

Prin urmare, prin evaluarea globală a legii penale, instanța apreciază că legea penală nouă este mai favorabilă inculpatului C. C..

Deoarece numai odată cu constatarea vinovăției inculpatului și cu evaluarea aplicării legii penale mai favorabile, s-a constatat necesitatea schimbării încadrării juridice a faptei, instanța, făcând aplicarea prevederilor art. 5 Cod penal, în baza art. 386, alin.1 Cod pr. pen. s-a schiimbat încadrarea juridică în ceea ce îl privește pe inculpatul C. C. din infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal 1968 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal 1968 în două infracțiuni de înșelăciune astfel: într-o infracțiune de înșelăciune prev. de art. 244 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal (persoană vătămată E. A.) și într-o infracțiune de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal (persoană vătămată D. N.).

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul C. C. și inculpatul C. E. I..

La termenul de judecată din data de 19 ianuarie 2015, în condiții de oralitate, contradictorialitate și în prezența unui apărător desemnat din oficiu inculpatul C. E. I. a declarat în mod lipsit de echivoc că, înțelege să-și retragă apelul formulat împotriva sentinței penale nr. 131 din 22 octombrie 2014, a Judecătoriei Șimleu-Silvaniei.

Inculpatul Ciobăncai C. a arătat că își menține apelul formulat împotriva sentinței penale nr. 131 din 22 octombrie 2014 și având în vedere că a intervenit împăcarea cu partea vătămată E. A. și D. N., solicită a se dispune încetarea procesului penal în baza dispozițiilor art. 396 alin 6 CPP, raportat la art 71 alin 2 respectiv 16 alin 1 lit g teza a II-a CPP.

S-a învederat faptul că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 508 din 19 noiembrie 2014, prin care s-a statuat că dispozițiile art. 159 alin 3 CP, sunt constituționale în măsura în care creează o situație de egalitate tuturor inculpaților cărora la momentul intrării în vigoare a CP și a CPP nu le fusese citit actul de sesizare, or, inculpatul Ciobăncai C. se află într-o atare situație.

Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat, și a dispozițiilor art. 417 și următoarele Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul Ciobăncai E. I., Curtea raportat la poziția procesuală neechivocă a acestuia, exprimată în ședința publică din data de 19 ianuarie 2015, și la dispozițiile art. 415 CPP, va lua act de retragerea apelului declarat de către acesta împotriva sentinței penale nr. 131 din 22 octombrie 2014 constatând că nu mai este investită cu soluționarea apelului acestui inculpat.

În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul Ciobăncai C., acesta este fondat și urmează a fi admis deoarece în cauză sunt incidente dispozițiile art. 159 din NCP potrivit căruia împăcarea poate interveni:

- în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu dacă legea o prevede în mod expres,;

-împăcarea înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă.

Cu privire la momentul la care s-a realizat împăcarea cu părțile civile E. A. și D. N., Curtea constată că sunt incidente în cauză considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 508/2014 având în vedere că inculpatul Ciobăncai C. a fost trimis în judecată, prin rechizitorului Parchetului din 10 iulie 2009 de pe lângă Judecătoria Șimleu Silvaniei, instanța fiind sesizată cu acest rechizitoriu la data de 9 septembrie 2009.

Citirea actului de sesizare al instanței, a avut loc la termenul de judecată din data de 10 octombrie 2012.

Ulterior a intrat în vigoare NCP și CPP a României care prevede pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului respectiv înșelăciune prev. de art. 244 alin 1 și respectiv înșelăciune prev de art 244 alin 1 și 2 posibilitatea împăcării părților, or, instanța fondului nu a adus la cunoștință inculpatului dispozițiile NCP și posibilitatea împăcării cu părțile civile cu consecința înlăturării răspunderii penale.

De aceea, chiar dacă momentul procesual al citirii actului de sesizare a fost demult depășit sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 159 alin 3 din NCP.

În continuare, din scriptele depuse la dosar, de către inculpatul Ciobăncai C. și confirmate de către apărătorul ales al acestuia rezultă că inculpatul s-a împăcat cu părțile civile E. A. și D. N..

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 16 alin 1 lit g CPP raportat la dispozițiile art. 396 alin 6 CPP, Curtea a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului Ciobăncai C., cu datele personale menționate în dispozitivul prezentei, pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune prev de art 244 alin 1 NCP și art 244 alin 1 și 2 NCP, ambele cu aplicarea art 5 din NCP, ca urmare a intervenirii împăcării părților constatându-se totodată că părțile vătămate E. A. și D. N. nu mai au niciun fel de pretenții civile față de acest inculpat.

Constatând că nu există alte motive de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii atacate au fost menținute restul dispozițiilor acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

I. În conformitate cu prevederile art.421 pct.2 lit.a Cpp admite apelul declarat de către inculpatul C. C. împotriva s.p. 131/22.10.2014 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei pe care o desființează în parte în ceea ce-l privește pe acest inculpat și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:

În baza art.396 alin.6 Cpp coroborat cu art.16 lit.g Cpp încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului C. C., fiul lui I. și M.-O., născut la data de 08.12.1977 în Simleu Silvaniei jud.S., domiciliat actual în Simleu Silvaniei . jud.S., și cu fostul domiciliu în Șimleu Silvaniei, ., jud. S., cetățean român, studii 11 clase, fără ocupație, stagiul militar satisfăcut, CI . nr._ eliberată de SPCLEP Simleu Silvaniei, CNP-_, căsătorit, un copil minor sub aspectul comiterii infracțiunilor de înșelăciune prev. de art.244 alin.1 NCp și art.244 alin.1 și 2 NCP, ambele cu aplicarea art.5 NCP ca urmare a intervenirii împăcării părților.

Constată că părțile vătămate E. A. domiciliat în S., . și D. N. M., cu ultimul domiciliu cunoscut în Cluj N., . nu mai au pretenții civile față de acest inculpat.

Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

II. Ia act de retragerea apelului declarat de către inculpatul C. E. I., aflat în prezent în C. al IPJ Sibiu împotriva aceleiași sentințe.

Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din FMJ pentru avocat.C. A..

Obligă inculpatul apelant C. E. I. la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de azi, 30 martie 2015.

PREȘEDINTEJUDECĂTOR

M. ȘORTANANA C.

GREFIER

M. B.

Red. M.Ș./M.N.

4 ex./30.04.2015

← Acord de recunoaştere a vinovăţiei (art.483 NCPP). Decizia...		Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr.... →

Înşelăciunea (art. 215 C.p.). Decizia nr. 464/2015. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înşelăciunea (art. 215 C.p.). Decizia nr. 464/2015. Curtea de Apel CLUJ