Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat (art.334 NCP). Decizia nr. 469/2015. Curtea de Apel CLUJ

Prin plângerea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 29.11.2011 sub nr._/211/2011 R. M. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției nr._ din data de 20.07.2011 încheiat de Administrația Națională A Vămilor – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, negând săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.

Instanța civilă a reținut că prin procesul-verbal nr._ din data de 20.07.2011 încheiat de Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională Vamală Cluj, R. M. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 30.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 206 ind.7 din Legea 571/2003.

În cuprinsul procesului-verbal de contravenție s-a reținut faptul că la data de 20.09.2011, ora 21,30 în Cluj-N., în parcarea de pe . OM 93/18.07.2011 și protocolul GLO a fost oprit auto marca VW Passat cu nr._ cu nr. identificare WVWZZZ3AZTE216238 condus de R. M., transportând 3980 pachete (20 fire/pachet) țigarete Viceroy cu timbru Ucraina neintroduse în sistemul de accizare, fără acte de proveniență.

Analizând procesul-verbal contestat sub aspectul legalității, instanța civilă a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 16 și 17 din OG 2/2001, neexistând niciun motiv de nulitate a acestuia, a înlăturat susținerile lui R. M. cu privire la nelegalitatea procesului-verbal prin neindicarea locului exact unde a fost oprit autovehiculul.

Analizând temeinicia procesului verbal, față de starea de fapt descrisă în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, instanța civilă a reținut că procesul verbal conține constatările personale ale agentului constatator care s-a aflat la fața locului în momentul săvârșirii faptei. Prin urmare, actul întocmit în acele condiții are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției lui R. M., în eventualitatea în care acesta nu a făcut dovada contrară. În cauză, R. M. a negat săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, fără însă a aduce vreo dovadă în susținerea argumentelor sale.

Totodată, instanța civilă a constatat că sancțiunea aplicată a respectat prevederile art. 21 alin.3 din OG 2/2001, raportat la gradul de pericol social al faptei și împrejurările săvârșirii acesteia, situație în care, a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de R. M. (filele 18-20 dosarul de urmărire penală).

Audiat fiind în cursul urmăririi penale, inculpatul a precizat în data de 21.07.2011 că autoturismul a fost condus de o altă persoană pe . . care a fost sunat să se deplaseze pe . duce mașina în parcarea de tiruri. R. M. a menționat faptul că a urcat în VW Passat fără să cunoască faptul că acesta avea aplicat plăcuțele cu nr. de_, el cunoscând că mașina are aplicate numere provizorii, după care a condus autoturismul aproximativ 20 m în parcarea cu tiruri, vis-a-vis de piață. După ce a parcat și închis autoturismul, inculpatul a observat două persoane venind spre el cu agresivitate, motiv pentru care a luat-o la fugă. Cu privire la autoturismul marca VW Passat, inculpatul a arătat că în data de 20.07.2011 l-ar fi împrumutat unei persoane de origine ucraineană (I.), care avea de făcut un transport până la Cluj – și fără să cunoască ce marfă urmează acesta să transporte -, urmând ca ulterior să recupereze mașina care la momentul predării avea numere provizorii (fila 26 dosarul de urmărire penală).

În data de 28.06.2013 inculpatul revenit asupra declarațiilor sale anterioare, precizând că nu a condus niciodată autoturismul marca WV Passat și nu știe nimic de vreo contravenție. Ulterior, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală în cauză, acesta a menționat că la data de 20.07.2011 nu a condus autoturismul, arătând că s-a deplasat în municipiul Cluj-N. pentru a-și recupera autoturismul proprietate personală, împrumutat contra cost numitului I. din V.. Astfel, inculpatul s-a întâlnit cu martorul Oun Ahmed la un restaurant din Cluj-N., care a împrumutat o mașină și l-a transportat pe inculpat în parcarea din apropierea străzii Dâmboviței pentru a-și recupera autoturismul marca WV Passat, ocazie cu care a fost depistat de către agenții constatatori (fila 25 dosarul de urmărire penală).

În faza de judecată inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere, nu a contestat probele administrate în cursul urmăririi penale, solicitând doar completarea probatoriului cu audierea martorului B. Ș. și cu înscrisuri (fila 21 dosarul instanței). Ulterior inculpatul a revenit cu privire la solicitarea de audiere a martorului, depunând doar înscrisuri în probațiune, respectiv ordonanța procurorului din data de 08.10.2014 din dosarul nr. 1231/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj (filele 24-25 dosarul instanței) și adresele nr._/OCV din 12.07.2013 a BCCO Cluj-N. (fila 26 dosarul instanței) și nr.114/05.06.2013 a Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj (fila 27 dosarul instanței).

În primul rând nu putem să nu observăm poziția mai mult decât oscilantă a inculpatului încă din momentul surprinderii de către organele de constatare și până la finalizarea dezbaterilor. Astfel, deși inițial R. M. a recunoscut în declarațiile date la datele de 20 și 21.07.2011 că a condus autoturismul marca VW Passat – chiar dacă pe o distanță mică – pe . și-a reconsiderat poziția negând vehement acest lucru, însă fără a aduce dovezi cu privire la noua versiune prezentată. Astfel, pe lângă faptul că poziția procesuală a inculpatului a suferit modificări substanțiale fără o explicație rațională în acest sens, versiunile prezentate nu au fost corelate de acesta, nu au avut o continuitate, o logică în modul lor de derulare. Astfel, inculpatul a precizat inițial că a împrumutat autoturismul contra cost numitului I. din V., după care a revenit și a arătat că a fost implicată o persoană de origine ucraineană (un oarecare I.) care a efectuat un transport de marfă din Maramureș în Cluj-N., însă informațiile furnizate au fost mai mult decât evazive și insuficiente pentru verificarea și probarea veridicității lor. Nici inculpatul nu a efectuat vreun demers pentru a dovedi noua versiune prezentată, respectiv de a identifica persoana căreia susține că i-a împrumutat autoturismul în vederea audierii ei, persoană despre care a presupus că ar fi schimbat și numerele de înmatriculare. Toate acestea vin să susțină ideea că nu corespund adevărului cele afirmate în ultimele declarații, modificarea poziției procesuale a inculpatului urmărind doar evitarea tragerii sale la răspundere penală pentru fapta comisă la regimul circulației rutiere.

Audiat fiind în cursul urmăririi penale la data de 20.09.2011 martorul Oun Ahmed a precizat că în data de 20.07.2011, în jurul orelor 23⁴⁰, în timp ce se afla la UPU 1 Cluj, a fost solicitat de către 2 polițiști de la Poliția Rutieră să participe în calitate de martor asistent la identificarea unui conducător auto. În prezența sa a fost identificat numitul R. M., care a declarat că a condus autoturismul marca VW Passat cu nr. de înmatriculare_ pe . parcarea de tiruri de la capătul străzii Dâmboviței. Martorul a menționat că l-a văzut pe R. M. conducând autoturismul pe . orelor 2200, el aflându-se în Piața IRA. În final, Oun Ahmed a precizat că lucrătorii de poliție au procedat la verificarea numărului de înmatriculare al autoturismului marca VW Passat, după care i-au comunicat că numărul_ ar fi atribuit unui autoturism marca Dacia 1310, iar autoturismul VW nu figurează ca fiind înmatriculat (fila 23 dosarul de urmărire penală).

În declarația dată în data de 22.07.2013 martorul Oun Ahmed a revenit asupra celor arătate în declarația lui anterioară, precizând că îl cunoaște pe R. M. din primăvara anului 2011 și că în data de 20.07.2011 s-a întâlnit cu acesta la un restaurant din municipiul Cluj-N. unde inculpatul i-a propus să cumpere țigări de contrabandă. Față de refuzul martorului de a se achiziționa marfa oferită, inculpatul a plecat și a revenit după aproximativ 3 ore, când i-a solicitat lui Oun Ahmed să îl ducă cu autoturismul martorului la punctul de întâlnire pentru a-și vinde țigările „în siguranță”. Martorul nu a putut refuza această solicitare în considerarea bunei relații de prietenie pe care o avea cu persoana care i l-a prezentat, motiv pentru care a luat autoturismul său personal și împreună s-au deplasat la podul IRA.

Martorul a parcat autoturismul lângă un vehicul marca VW Passat de culoare închisă cu numere de înmatriculare de Maramureș, după care R. M. s-a întâlnit cu persoanele care erau interesate de țigări, cărora le-a arătat marfa din portbagajul autoturismului VW Passat. Când cumpărătorii și-au declinat identitatea de organe de poliție reacția inculpatului a fost să abandoneze țigările și să fugă pe . la Stația Peco.

Oun Ahmed a precizat că niciun moment R. M. nu s-a urcat la volanul autoturismului VW Passat, nici măcar nu i-a pornit motorul, ci doar a deschis portbagajul acestuia. La UPU 1 Cluj, unde a fost condus inculpatul și martorul s-au deplasat doi lucrători de poliție care au discutat cu R. M. fără ca martorul să fie atent la discuțiile acestora sau să se afle în aceeași încăpere cu ei. Spre final, martorul a precizat că R. M. se afla în interiorul unității medicale atunci când a discutat cu polițiștii și nu are absolut nicio idee cu privire la ce s-a întâmplat cu acesta, situație în care nu cunoaște dacă a existat într-adevăr vreo discuție între inculpat și polițiștii rutieri.

Cu privire la declarația anterioară dată în cursul urmăririi penale Oun Ahmed a precizat că un lucrător de poliție s-a deplasat la el acasă, unde nu își amintește cum au decurs discuțiile, dar că declarația nu a fost consemnată de el, ci a semnat-o după ce polițistul a citit-o. În final arată că informațiile consemnate în respectiva declarație sunt în totală contradicție cu adevărul, nu și le asumă și se datorează faptului că a semnat fără să fie foarte atent când i s-a citit declarația (filele 21-22 dosarul de urmărire penală).

Trecând peste diferența mare de timp la care a fost luată cea de-a doua declarație față de comiterea faptei care face obiectul prezentului dosar penal ceea ce ar putea justifica omiterea unor detalii, instanța apreciază că modificarea poziției procesuale a martorului se datorează doar interesului pe care acesta l-a avut față de inculpat și față de modul de derulare a cercetărilor organelor judiciare cu privire la fapta de contrabandă cu țigări. Acest interes rezultă atât din faptul că ultima declarație a martorului se coroborează cu cele ulterioare date de inculpat în care R. M. schimbă versiunea de derulare a evenimentelor fără a aduce vreo dovadă în acest sens, inclusiv din exprimarea continuă de către martor a nemulțumirii față de suspiciunile manifestate de organele de constatare cu privire la posibila sa implicare în fapta de contrabandă cu țigări.

Martorul recunoaște că declarația inițială i-a fost citită de lucrătorul de poliție care a consemnat-o, după care a semnat-o, ceea ce conduce la concluzia că aceasta a corespuns cu cele declarate de Oun Ahmed despre modul de derulare a faptelor. Simpla afirmație a lui Oun Ahmed că nu a fost atent la cele citite de către polițist nu poate să răstoarne prezumția de conformitate a celor consemnate de organul judiciar și certificate prin semnătură de către martor ulterior lecturării acestora.

Modificarea poziției procesuale a inculpatului este un drept al acestuia, o modalitate în care R. M. a înțeles să-și exercite dreptul la apărare – aspect care urmează a fi avut în considerare de instanța de judecată la momentul individualizării sancțiunii aplicate pentru fapta comisă.

Cu privire însă la martorul Oun Ahmed, prin rechizitoriul întocmit la data de 26.03.2014 s-a dispus disjungerea cauzei, înregistrarea unui nou dosar și cercetarea lui sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută de art. 273 alin. 1 Codul penal. Cauza a fost înregistrată la data de 11.06.2014 pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub numărul de dosar_/211/2014, iar prin sentința penală nr. 71/23.01.2015 acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, a cărei executare a fost suspendată condiționat (hotărârea penală nefiind definitivă până la data redactării prezentei sentințe).

Raportat la starea de fapt reținută și la toate probele administrate și analizate anterior, instanța a constatat căîn drept:

Dacă anterior intrării în vigoare la data de 01.02.2014 a Noului Cod penal activitatea infracțională a inculpatului s-a subsumat prevederilor art. 85 alin. 1 și 2 din OUG nr. 195/2002 republicată, din perspectiva noilor prevederi penale (Legea nr. 286/2009 privind Codul penal) aceasta se circumscrie dispozițiilor art. 334 alin.1 și 2 din Codul penal.

Analizând cele două încadrări juridice din prisma prevederilor art. 5 din Codul penal, instanța a constatat că singura deosebire între acestea este prevederea de Noul Cod penal a pedepsei alternative a amenzii penale.

Având în vedere numărul faptelor de săvârșirea cărora este acuzat inculpatul, dar mai ales poziția sa procesuală analizată anterior s-a apreciat ca fiind insuficiente și ineficiente pentru atingerea scopului educativ al pedepsei și pentru conștientizarea gravității conduitei adoptate atât aplicarea unor pedepse cu amenda penală, cât și renunțarea sau amânarea aplicării unor pedepse. Luând în considerare și dispozițiile deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale, instanța a apreciat ca fiind mai favorabile dispozițiile Vechiului Cod penal având în vedere modalitățile de sancționare a concursului de infracțiuni, de individualizare a executării pedepsei (suspendarea condiționată sau sub supraveghere), respectiv sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării executării pedepsei.

Astfel, faptele inculpatului R. M., care la data de 20.07.2011, în jurul orelor 21.30, a condus în parcarea din apropierea străzii Dâmbovița din Cluj-N. autoturismul marca VW Passat cu . WVWZZZ3AZTE216238, neînmatriculat și cu număr fals de înmatriculare_, acesta din urmă aparținând unui autoturism marca Dacia 1310, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și cu număr fals de înmatriculare sau înregistrare prevăzute de art. 85 alin. 1 și 2 din OUG nr. 195/2002 modificată, cu reținerea art. 5 din Codul penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptelor inculpatului R. M. s-a concretizat în acțiunea de a conduce pe drumurile publice un autoturism neînmatriculat și cu un număr fals, acțiune care a avut ca urmare imediată și în legătură de cauzalitate directă punerea în pericol a siguranței circulației.

În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de norma de incriminare, respectiv aceea a intenției indirecte, întrucât a prevăzut potențialul rezultat al faptelor sale, și, deși nu a urmărit cauzarea unui asemenea rezultat, respectiv punerea în pericol a siguranței circulației, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.

Întrucât, inculpatul R. M. a săvârșit prin aceeași acțiune mai multe infracțiuni înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, în cauză sunt aplicabile și prevederile art. 33 lit. b din Codul penal 1969, faptele fiind comise în concurs ideal.

Potrivit art. 396 alin. 2 C.proc.pen., condamnarea se pronunță dacă instanța constată dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. În prezenta cauză instanța a constatat întrunite aceste condiții, astfel că va condamna inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și cu număr fals de înmatriculare sau înregistrare prevăzute de art. 85 alin. 1 și 2 din OUG nr. 195/2002 modificată, cu aplicarea art. 33 lit. b din Codul penal 1969 și reținerea art. 5 din Codul penal.

În vederea unei juste individualizări judiciare a pedepselor la care a fost condamnat inculpatul și a modalității de executare a acestora, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de articolul 72 din Codul penal 1969, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în legea specială OUG 195/2002, gradul de pericol social al faptei raportat evident și la numărul și împrejurările comiterii faptelor, la distanța parcursă, la persoana infractorului și circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Având în vedere numărul faptelor reținute în sarcina acestuia și conduita inculpatului de-a lungul procesului penal, încă din momentul surprinderii în trafic de lucrătorii de poliție, instanța reține că faptele săvârșite de R. M. prezintă un grad mediu de pericol social, că în cauză nu pot fi reținute circumstanțe atenuante, situație în care apreciază că o pedeapsă de 1 an 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul neînmatriculat și o pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare sau înregistrare ar fi apte de a asigura deopotrivă constrângerea inculpatului, cât și atenționarea acestuia asupra necesității de a-și îndrepta conduita și de a nu mai comite infracțiuni în viitor.

În temeiul art. 33 lit. b din Codul penal 1969 raportat la art. 34 alin. 1 lit. b din Codul penal 1969 s-au contopit cele două pedepse aplicate prin prezenta sentință penală, dintre care s-a ales pedeapsa cea mai grea de 1 an 6 luni închisoare, fără spor, stabilind pedeapsa rezultantă finală de 1 an 6 luni închisoare.

Conform dispozițiilor articolului 71 aliniatul 2 din Codul penal 1969 condamnarea la pedeapsa închisorii s-a atras de drept interzicerea dreptului prevăzut în articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal 1969 din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. În consecință, în temeiul articolului 71, aliniatul 2 din Codul penal 1969 instanța a interzis inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal 1969.

Instanța nu a interzis dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală, astfel că instanța a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. Dreptul de a fi ales se impune a fi interzis deoarece condamnatul R. M. nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru concetățenii săi față de care alege să aibă comportamentul anterior analizat.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, având în vedere faptul că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție, situație în care s-a orientat spre suspendarea condiționată a executării acesteia.

În temeiul articolului 81 și articolului 82 din Codul penal 1969 s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani 6 luni și în temeiul articolului 15 din Legea nr. 187/2012 s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal 1969 s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la articolul 64 litera a teza a II-a din Codul penal 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate.

În temeiul articolului 274 aliniatul 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul R. M. solicitând instanței de control judiciar admiterea căii de atac promovate, desființarea sentinței atacate și achitarea inculpatului având în vedere că nu există probe suficiente care să confirme săvârșirea faptelor imputate inculpatului mai exact, nu există un act de constatare a infracțiunilor.

În subsidiar, s-a solicitat a se aplica inculpatul apelant pedeapsa amenzii, având în vedere că acesta nu are antecedente penale, este căsătorit, și este administratorul unei societăți comerciale care are 14 angajați.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat, și a dispozițiilor art. 417 și următoarele Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Instanța fondului, contrar criticilor formulate de către inculpat, a reținut o stare de fapt corectă, fundamentată pe un material probator corect interpretat.

Motivele de apel nu prezintă un element de noutate, ele fiind invocate de către apărătorul ales al inculpatului încă din faza de cameră preliminară, fază în care inculpatul a solicitat înlăturarea din ansamblul materialului probator a procesului-verbal întocmit de agenții vamali la data de 20 iulie 2011, a declarației olografe a martorului Oun Ahmed, a declarației olografe a făptuitorului și a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenție nr. 43 din 20 iulie 2011, deoarece aceste probe nu au fost administrate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.

Instanța fondului a analizat pertinent toate excepțiile reiterate de către apărătorul ales al inculpatului și cu prilejul cercetării judecătorești, și a stabilit că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 20 iulie 2011, este un mijloc de probă valid în condițiile art. 90 din VCPP fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, de către organele abilitate în acest sens.

Această legalitate a procesului verbal de constatare a contravenției a fost confirmată prin sentința penală nr. 8055/2012 a Judecătoriei Cluj-N., definitivă și irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin decizia civilă nr. 106/R/2013 a Tribunalului Cluj.

De asemenea și declarația olografă a făptuitorului dată la data de 21 iulie 2011 și existentă la fila 26 din dosarul de urmărire penală, a fost dată în condițiile legii, cu acest prilej inculpatul recunoscând că a condus autoturismul cu pricina cu nr. înmatriculare_ .

În ceea ce privește declarația olografă a martorului Oun Ahmed, în mod corect s-a apreciat că aceasta a fost luată în condiții de legalitate.

Instanța ierarhic inferioară în mod legal și temeinic a reținut că vinovăția inculpatului, constând în comiterea faptei de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și cu număr fals de înmatriculare și înregistrare prevăzut de art. 85 alin 1 și 2 din OUG nr. 195/2002 respectiv că, în data de 20 iulie în jurul orelor 21.³⁰, a condus în parcarea din apropierea străzii Dâmbovița din Cluj-N., autoturismul marca Volskwagen Passat și cu număr fals de înmatriculare_, acesta din urmă aparținând în realitate unui autoturism Marca Dacia 1310, rezultă dincolo de orice dubiu din întreg materialul probator administrat în cauză.

Probele ce dovedesc vinovăția inculpatului sunt declarațiile oscilante ale inculpatului pe parcursul întregului proces penal, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 43 din 20 iulie 2011, în care organele abilitate au consemnat că la data de 20 iulie 2011, ora 21.³⁰, in Cluj-N., în parcarea din apropierea străzii Dâmbovița a fost oprit autoturismul Volkswagen Passat cu număr de înmatriculare_ condus de R. M..

Lucrătorii de poliție din cadrul BCCO care au demarat acțiunea de verificare și depistare a numitului R. M. cu privire la care existau informații și date operative că ar efectua traficul ilegal de țigări, au procedat la identificarea conducătorului auto, și a mașinii condusă de acesta, rezultând astfel din baza de date BEPAB că număr de înmatriculare a vehiculului surprins în parcare, figurează ca fiind atribuit unui autoturism marca Dacia 1310 aparținând numitului C. I. și că autoturismul marca Volskwagen Passat a avut atribuite plăcuțe cu numere provizorii de înmatriculare MM-08-2926 valabile până în data de 16 iulie 2011.

Făcând aceste constatări lucrătorii de poliție din cadrul BCCO au încunoștințat lucrătorii de poliție din cadrul Biroului Rutier al Poliției Municipiului Cluj-N. care au constatat cele sesizate întocmind în acest sens, procesul - verbal de constatare a infracțiunii existent la fila 4 din dosarul de urmărire penală.

Susținerile inculpatului pe parcursul procesului penal au fost oscilante prezentând cu prilejul fiecărei audieri o altă stare de fapt, motive pentru care ele în mod corect au fost reținute ca fiind nesincere de către instanța fondului.

De asemenea, declarația martorului Oun Ahmed dată în cursul urmăririi penale, a fost reținută de instanța fondului ca fiind sinceră, având în vedere că ea se coroborează cu restul probelor administrate în cauză și despre care am făcut anterior vorbire.

De altfel, raportat la declarația pe care acest martor a dat-o la data de 22 iulie 2013, în fața organelor de urmărire penală, cu privire la aceasta au fost sesizate organele de anchetă sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Raportat la cele expuse anterior, instanța de control judiciar constată că vinovăția inculpatului R. M. a fost pe deplin dovedită, că încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina sa este una corectă, că pedeapsele de 1 an și 4 luni închisoare și 1 an și 6 luni închisoare, raportat la criteriile generale de individualizare a pedepselor, la conduita nesinceră a inculpatului pe parcursul întregului proces penal și la încercările repetate de tergiversare a aflării adevărului în prezenta cauză, la împrejurările în care a fost comisă fapta dedusă judecății, și la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, au fost corect individualizate.

Instanța fondului a mai avut în vedere la individualizarea pedepsei și gradul de pericol social concret al faptelor deduse judecății, precum și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului.

În acest context nu poate fi primită solicitarea inculpatului formulată prin apărătorul ales, de a se dispune aplicarea unei amenzi penale pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, deoarece faptele reținute în sarcina sa prezintă un grad de pericol social relativ ridicat, iar aplicarea unei pedepse cu amenda raportat la întreg comportamentul inculpatului pe parcursul procesului penal, nu ar fi de natură să contribuie la reeducarea acestuia, la prevenirea comiterii de noi infracțiuni și totodată să constituie o măsură eficientă de constrângere.

Constatând că sunt întrunite condițiile art. 81 și 82 din VCP care a fost identificat în mod corect ca fiind legea penală mai favorabilă, instanța fondului în mod justificat a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durat unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

Constatând că nu există motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat conform dispozitivului prezentei, cu consecința obligării acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE:

În baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul R. M., domic. în comuna Repedea, . B, jud. Maramureș - împotriva sentinței penale nr.1533 din 22 decembrie 2014 a Judecătoriei Cluj-N..

În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. obligă apelantul inculpat să plătească 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 30 martie 2015.

PREȘEDINTEJUDECĂTOR

M. ȘORTANANA C.

GREFIER

M. B.

Red. M.Ș./M.N.

4 ex./30.04.2015

Jud.fond.-M. D.