Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 706/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 706/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 11030/211/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DECIZIE PENALĂ NR. 706/A/2015
Ședința publică din data de 19 mai 2015
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE :V. V. A.
JUDECĂTOR: L. H.
GREFIER :C. C.
Ministerul Public-Curtea de Apel Cluj este reprezentat de procuror: S. D.
S-au luat în examinare apelurile declarate de inculpatul R. C. C. și P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-N. împotriva sentinței penale nr. 232 din data de 23.02.2015 pronunțată de Judecătoria Cluj-N., inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev.de art. 193 alin.2 NCP.
La apelul nominal se prezintă avocat ales A. Schwachhofer în substituirea av. R. V. cu delegația de substituire anexată la dosar, în reprezentarea intereselor inculpatului–apelant, lipsă fiind inculpatul R. C. și partea civilă S. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului depune la dosar „Încheierea de autentificare nr. 1056 din 30.03.2015” întocmit de notarul public C. L. I., solicitând instanței a lua act de împăcarea părților.
Față de această împrejurare, reprezentantul Parchetului solicită admiterea apelurilor, iar în conformitate cu dispozițiile art. 396 al.6 C.p.p. raportat la art. 16 lit.g C.p.p., a se dispune încetarea procesului penal, prin împăcarea părților.
Curtea, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 232 pronunțată la data de 23.02.2015 de Judecătoria Cluj-N., în temeiul art. 386 alin. 1 C.proc.pen., cu referire la art.5 alin. 1 C.pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptei pentru care inculpatul R. LAUDIU C. a fost trimis în judecată, din infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.193 alin.2 C.pen., în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.1 C.pen. din 1969.
În temeiul art.181 alin.1 C.pen. din 1969, cu aplicarea art.5 C.pen., a fost condamnat inculpatul R. C. C., fiul lui I. și R., născut la data de 14.10.1974 în municipiul Cluj-N., județul Cluj, domiciliat în Cluj-N., . nr.11, ., CNP_, cetățean român, divorțat, studii gimnaziale, situație militară nesatisfăcută, conducător auto, fără antecedente penale, la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
În temeiul art.71 C.pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și b C.pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea pedepsei principale.
În temeiul art.82 alin.1 și 2 C.pen. din 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare.
S-a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, conform art.82 C.pen. din 1969.
În temeiul art.71 alin.5 C.pen. din 1969 s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În temeiul art.404 alin. 2 C.proc.pen., s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 C.pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni și ale art.84 C.pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a obligațiilor civile.
În baza art.19 alin.1, art. 25 alin.1 și art. 397 alin.1 C.proc.pen., cu referire la art. 1357, art. 1381 și art.1391 alin.1 C.civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, S. E. F., domiciliat în Cluj-N., ., . și domiciliul efectiv în municipiul Cluj-N., ..111/A, jud. Cluj, CNP_, și obligă pe inculpat laplata sumei de 6000 lei cu titlu de despăgubiri civile către aceasta, dintre care suma de 1000 lei reprezentând onorariu avocațial și 5000 lei cu titlu de daune morale.
S-a respins în rest acțiunea civilă, ca neîntemeiată.
În baza art. 274 alin.1 C.pr.penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 200 lei, din care suma de 150 lei a fost ocazionată de faza de urmărire penală, iar cea de 50 lei de faza de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
La data de 20.04.2013, în jurul orei 13:30, partea vătămată S. E. F. se afla în zona Stației de Epurare din cartierul Someșeni din Cluj-N.. Acesta l-a întâlnit pe inculpat pe terenul din apropierea societății EMERSON, unde s-a deplasat pentru a descărca moloz cu autoutilitara cu număr de înmatriculare_ . Inculpatul a încercat să îl oprească, blocându-i accesul cu buldozerul condus de martorul B. V.. Acest fapt rezultă nu doar din declarațiile părții vătămate, ci și ale martorului B. V. (f.51-52), precum și din declarația inculpatului (f.36-37). Ulterior acestui moment, partea vătămată a coborât din autoutilitara în care se afla și s-a iscat o dispută între acesta și inculpat privind dreptul de a descărca pe acel teren. Acest fapt este confirmat și prin declarația martorului Mujicaș S. A. (f.24-25 d.u.p., file 41-43), care atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței a declarat că a auzit strigăte. Acesta a afirmat că se afla la o distanță de aproximativ 100 m, fiind în zonă pentru a colecta fier vechi. Conform declarației părții vătămate, ca urmare a disputei iscate, inculpatul l-a lovit cu o rangă, pe care a luat-o din buldozer, peste mâna stângă, astfel încât partea vătămată s-a urcat înapoi în autoutilitară și a plecat. Ulterior, acesta a apelat Serviciul Unic Național pentru Apeluri de Urgență și a solicitat intervenția organelor de poliție, astfel cum rezultă din audierea înregistrării apelului efectuat (f.49). Potrivit fișei de intervenție la eveniment (f.35 d.u.p.), la momentul la care poliția a ajuns la față locului, inculpatul nu se mai afla acolo.
Din certificatul medico-legal nr.2622/I/a/494 din data de 22.04.2013 (f.10 d.u.p.) reiese că partea vătămată a suferit o fractură parcelară bază falangă proximală deget II de la mâna stângă, fiind recomandată imobilizarea în atelă metalică. Concluzia raportului a fost că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, ce pot data din 20.04.2013, fiind necesar un număr de 28-30 de zile de îngrijiri medicale.
În ceea ce privește motivul declanșator al evenimentului, faptul că partea vătămată avea sau nu dreptul de a descărca moloz pe acel teren nu este relevant din punct de vedere al actului de lovire, întrucât o dispută de natură civilă nu ar putea să reprezinte o justificare pentru un act de violență.
Inculpatul, în declarația dată în față instanței, a negat faptul că ar fi lovit partea vătămată, afirmând că a fost doar o ceartă scurtă, de aproximativ jumătate de minut, timp în care avea în mână doar cheile de la mașină, iar partea vătămată și-ar fi făcut ulterior rost de un certificat medical pentru a-l incrimina. Aceste susțineri nu au pututfi reținute de către instanță, întrucât sunt contrazise de celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Astfel, martorul Mujicaș S. A. a afirmat în cursul urmăririi penale, dar și în fața instanței, că după ce a ajuns la locul incidentului, l-a văzut pe inculpat cu o rangă de aproximativ 50 cm în mână. De asemenea, nu se poate considera că a fost vorba doar de o simplă ceartă de mai puțin de un minut, din moment ce martorul care i-a auzit și care se afla la o distanță considerabilă a afirmat că era vorba de țipete și a durat suficient pentru ca acesta să se deplaseze de unde se afla până aproape de locul faptei. În egală măsură, martorul B. V. a afirmat că după ce a blocat accesul autoutilitarei cu buldozerul a fost plecat aproximativ 15-20 minute, iar părțile erau încă de față când s-a întors. În ceea ce privește declarația acestui martor, instanța va avea însă în vedere faptul că el este angajatul inculpatului, iar din declarația sa rezultă că își aduce aminte cu precizie momentul în care partea vătămată a venit și evenimente din trecut în care acesta a fost să descarce în acea zonă, dacă autoutilitara a fost sau nu încărcată când a plecat, precum și materialele ce se aflau în autoutilitară, respectiv moloz și beton, însă nu își mai amintește nimic din ce s-a întâmplat efectiv între părți la acea dată. Ca atare, în ceea ce privește incidentul petrecut între inculpat și partea vătămată, se constată că declarația martorului B. V. este marcată de subiectivism, astfel încât vor fi înlăturate afirmațiile acestuia.
Leziunile au fost văzute de către martorul R. R. C.. Potrivit declarației acestui martor (f.26-27 d.u.p., f.44-45), partea vătămată l-a sunat, spunându-i că inculpatul l-a lovit și l-a rugat să îl ducă la urgențe. În declarația dată în cursul urmăririi penale, acesta a afirmat că partea vătămată a venit la el cu mașina personală, iar martorul l-a condus la spital. Contrar celor susținute în apărare de către inculpat, aceste afirmații nu sunt contrazise de cele declarate în cursul judecății, unde martorul a spus că se afla la hotel „Paradis”, unde servea o cafea, iar cu partea vătămată s-a întâlnit acolo, întrucât în declarația din cursul urmăririi penale nu a spus că partea vătămată s-ar fi dus acasă la martor, astfel cum s-a invocat de către inculpat în apărare, ci a afirmat că partea civilă a venit la el, fără a se preciza o locație. Martorul a declarat că a văzut că partea vătămată avea mâna stângă tumefiată, iar acesta i-a spus că avea dureri la nivelul degetelor, martorul văzând și că degetul de la mână i se mișca foarte tare și era umflat. Martorul R. A. (f.62-63), care a ajutat partea vătămată la muncă în zilele următoare, a declarat de asemenea că partea vătămată i-a spus că are dureri la mână și l-a văzut pe acesta cu mâna bandajată.
Având în vedere succesiunea evenimentelor, nu se poate reține posibilitatea unei autolezări sau a unui accident de muncă, astfel cum a sugerat inculpatul. Aceasta rezultă din declarația martorului care l-a văzut pe inculpat cu ranga în mână, din fișa de intervenție și apelul efectuat solicitându-se intervenția organelor de poliție, dar și din faptul că în acea zi partea vătămată s-a deplasat la Spitalul Clinic Județean de Urgență, astfel cum reiese din certificatul medico-legal și din declarația martorului R. R. C..
În consecință, instanța de fond a înlăturat declarația inculpatului, constatând că aceasta nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă.
Având în vedere materialul probator, astfel cum acesta a fost analizat în paragrafele anterioare, instanța de fond a reținut că la data de 20.04.2013, inculpatul a exercitat acte de violență fizică asupra părții vătămate, respectiv a lovit-o pe aceasta cu o rangă peste mâna stângă. Urmarea imediată a fost provocarea leziunilor ce au necesitat pentru vindecare un număr de 28-20 de zile de îngrijiri medicale, fiind evidențiat astfel și raportul de cauzalitate.
Fapta a fost comisă cu intenție directă, întrucât inculpatul a urmărit prin acțiunile sale provocarea unor suferințe fizice părții vătămate.
În cauză a fost formulată cerere de schimbare a încadrării juridice de către procuror, din infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.193 alin.2, cu aplicarea art.5 C.pen., în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.1 din C.pen. din 1969.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul R. C. C. și P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-N..
La data de 19 mai 2015 părțile au depus la dosar un înscris autentificat de un notar public din care rezultă că s-au împăcat în latura penală și civilă a cauzei.
Potrivit art. 231 alin. 2 C.penal, în cazul infracțiunilor de furt prev. de art. 228 C.penal și furt calificat prev. de art. 229 alin. 1 alin. 2 lit. b și c C.penal, împăcarea părților înlătură răspunderea penală.
Față de cele reținute mai sus și luând act de împăcarea totală a părților, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.penală, Curtea va admite apelurile declarate de inculpatul R. C. C. și P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N., va desființa în întregime hotărârea atacată și pronunțând o nouă hotărâre, în temeiul art. 396 alin.6 C.pr.penală raportat la art. 16 alin.1 lit.g C.pr.penală va dispune încetarea procesului penal privind pe inculpatul R. C. C. prin împăcarea părților.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d C.pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de inculpatul R. C. C. și P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-N. împotriva sentinței penale nr. 232 din 23.02.2015 a Judecătoriei Cluj-N. pe care o desființează în totalitate.
Judecând în temeiul art. 396 al.6 C.p.p. rap.la 16 lit.g C.p.p. încetează procesul penal privind pe inculpatul R. C. C., prin împăcarea părților.
Obligă inculpatul să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat de la instanța de judecată.
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 19 mai 2015.
P., JUDECĂTOR, GREFIER,
V. V. A. L. H. C. C.
Red. A.V.V./21.05.2015
Dact.H.C./4 ex./21.05.2015.
Jud.fond: G. A. F..
| ← Distrugerea (art. 217 C.p.). Decizia nr. 697/2015. Curtea de... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 733/2015. Curtea de... → |
|---|
