Mărturia mincinoasă. Art.273 NCP. Decizia nr. 39/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 39/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 12-01-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.39/A/2015
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. Ș., judecător
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR – V. T.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul P. G. împotriva sentinței penale nr.323 din 31 octombrie 2014 a Judecătoriei T., pronunțată în dosarul nr._, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev.și ped.de art.273 al.1 C.pen., cu aplic.art.35 al.1 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul P. G. asistat de apărător ales, av. P. C. M. din cadrul Baroului Maramureș, fără delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul P. G. arată că își însușește apelul formulat de către apărătorul său, pe care îl menține.
La întrebarea instanței, inculpatul P. G. arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel, își menține declarațiile date până în această fază procesuală și nu are de făcut completări sau precizări la acestea.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului P. G. susține apelul așa cum a fost formulat în scris la dosar, solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza, în baza art.5 C.pen., a se dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art.260 al.1 C.pen., în infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art.273 al.1 C.pen., cu aplic.art.35 al.1 C.pen. și, în consecință, a se dispune condamnarea inculpatului pentru această ultimă infracțiune la pedeapsa amenzii.
În susținerea apelului arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, reținându-se că într-un dosar aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj ar fi făcut afirmații necorespunzătoare adevărului, în sensul că a afirmat că el a condus autoturismul prietenului său, inculpatul S. G. oprit pentru control de către Poliția orașului Câmpia Turzii, deși, în realitate, autoturismul era condus de S. G., care avea permisul de conducere suspendat. Inculpatul a fost trimis în judecată de către P. de pe lângă Tribunalul Cluj, reținându-se încadrarea juridică prevăzută de Codul penal în vigoare respectiv art.273 al.1 cu aplic.art.35 C.pen.
Instanța de fond, apreciind că regimul de executare a pedepsei prevăzută în vechiul C.pen. este mai favorabil inculpatului, a schimbat încadrarea juridică dată faptei și a reținut că fapta constituie infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. în art.260 al.1 vechiul C.pen. rap. la art.41 al.2 V. C.pen.
Apreciază că procedând în acest mod, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală deoarece a identificat în mod greșit legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului. Astfel, în N.C.pen., infracțiunea de mărturie mincinoasă se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau alternativ cu amenda, iar în vechiul Cod penal se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani. In mod indiscutabil, legea mai favorabilă inculpatului este N.C.pen., deoarece prevede limite de pedeapsă mai reduse pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă și, în același timp, prevede alternativ pedeapsa amenzii.
In consecință, instanța de fond trebuia să dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă reținând încadrarea juridică prevăzută în N.C.pen.
Identificarea greșită a legii penale mai favorabile a avut ca și consecință o greșită individualizare a pedepsei, pentru că a avut în vedere alte limite de pedeapsă decât cele de care trebuia să se țină seama, dacă instanța ar fi procedat la o corectă încadrare juridică a faptei.
Față de această situație, solicită admiterea apelului și, în consecință, a se dispune condamnarea inculpatului, după schimbarea încadrării juridice, la pedeapsa amenzii, având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art.74 N.C.pen.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, pentru considerentele arătate și expuse în detaliu de prima instanță în motivarea sentinței atacate.
În susținerea poziției procesuale arată că raționamentul juridic al instanței este corect, inclusiv din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile, pentru că instanța a făcut o analiză în detaliu a circumstanțelor privind atât fapta, cât și persoana inculpatului, ajungând la concluzia că fapta din perspectiva pericolului social concret nu impune o sancțiune ușoară. De vreme ce în mod vădit nu consideră că este cazul să se aplice inculpatului amenda, legea penală mai favorabilă este legea veche.
Din perspectiva sa, comiterea faptei de către inculpat în scopul vădit de a produce consecințe juridice, neavând nici o relevanță sub aspectul încriminării dacă acestea în final au și condus la crearea unei concluzii pentru instanță în ce privește veridicitatea lor, urmată de susținerea repetată a acestor elemente, în același scop și în final, darea unei soluții de către instanță care a avut în vedere caracterul mincinos a acestora, la care se adaugă împrejurări care au fost sesizate corect de instanță, justifică considerarea pericolului social din perspectiva art.74 C.pen., ca fiind unul care nu necesită aplicarea unei amenzi.
Pe cale de consecință, instanța a valorizat recunoașterea în fața instanței prin aplicarea unei pedepse aflate la minimul special redus cu 1/3 ca urmare a aplicării procedurii simplificate, aplicând și dispozițiile art.86/1 C.pen.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea apelului ca nefondat.
Inculpatul P. G. având ultimul cuvânt, solicită aplicarea unei amenzi penale.
CURTEA
Prin sentința penală nr.323 din 31 octombrie 2014 a Judecătoriei T., pronunțată în dosarl nr._, s-a dispus:
În temeiul art.377 al.4 și art.386 cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului P. G. din:
- infracțiunea prev. de art. art. 273 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal
în:
- infracțiunea prev. de art.260 al.1 cod penal 1969, cu aplicarea art.41 al.2 cod penal 1969
În baza art.396 al.1, 2 și 10 cod procedură penală, art.375 cod procedură penală, art.5 cod penal condamnarea inculpatului P. G. – fiul lui P. I. și P. Axenea, născut la data de 04.03.1977 în ., cetățenie română, studii superioare, necăsătorit, domiciliat în ., jud. Maramureș, CI . nr._ eliberată de SPCLEP Sighetu Marmației, CNP :_, fără antecedente penale, la pedeapsa:
- 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.260 al.1 cod penal 1969, cu aplicarea art.41 al.2 cod penal 1969
In temeiul art. 71 alin 2 C. penal 1969, art.5 cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a doua Cod penal 1969.
În temeiul art. 86/1 Cod penal 1969 și art. 86/2 Cod penal 1969, art.5 cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicate inculpatului, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 8 luni, începând cu data rămânerii definitive a acestei hotărâri.
Potrivit art. 86/3 Cod penal 1969, art.5 cod penal s-a stabilit ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a. - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune Maramureș.
b. – va anunța în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,precum și întoarcerea.
c. - va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă.
d. –va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
În temeiul art. 404 alin. 2 din Codul de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 Cod penal 1969, raportat la art.83 cod penal 1969 a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.1623/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul P. G. pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 alin. 1 CP cu aplic. art. 35 alin. 1 CP.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt, că inculpatul P. G. a declarat mincinos, în mod repetat, în fața organelor de poliție și a procurorului, în cursul urmăririi penale și a perseverat, declarând mincinos și în cursul judecății, la termenul din 12 iunie 2013, în cursul audierii în calitate de martor la Judecătoria T., în dosar nr._, săvârșind astfel 4 acțiuni care prezintă fiecare, în parte, conținutul infracțiunii de mărturie mincinoasă (declarațiile din 2.12.2011, 9.02 și 5.11.2012 în cursul urmăririi penale, respectiv din 12.06.2013 în cursul judecății ).
Cauza a fost înregistrată în data de 13.05.2014 sub dosar nr._ .
Prin încheierea din 16.06.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății, primul termen de judecată fiind stabilit la data de 24.09.2014.
Din actele și lucrările de la dosar, precum și din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale instanța a reținut aceeași stare de fapt ca și în actul de sesizare:
În cauza ce a format obiectul dosarului Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj nr. 471/P/2012, prin rechizitoriul din 14 decembrie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. G. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendat, prev. de art. 86 al. 2 din OUG nr. 195/2002 și fals privind identitatea, prev. de art. 293 al. 1 din C. pen, cu aplicarea art. 33 lit. a din C.pen. ( v. f . 83 – 85 ).
Prin sentința penală nr.299/26.06.2013, în dosarul Judecătoriei T. nr._, inculpatul S. G. a fost condamnat la 1 an închisoare, cu suspendare sub supraveghere, iar prin decizia penală nr. 122/R/29.01.2014 Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat. ( v. f. 66 – 69, 50-58).
În data de 2.12.2011 Poliția Municipiului Câmpia Turzii, județul Cluj, în cursul unei acțiuni de control referitor la viteza de circulație în traficul rutier – radar, a oprit autoturismul marca Audi 6, cu numărul de înmatriculare_, in care se aflau două persoane de sex masculin, pentru că circula în localitate cu viteza de 71 km. /h.
Organele de poliție au procedat la legitimarea conducătorului autoturismului, acesta a precizat că nu are actele la el și a declarat că se numește P. G.. În cursul efectuării verificării în baza de date organele de poliție au constatat că fizionomia conducătorului auto nu corespunde cu fotografia din baza de date, respectiv că fotografia din baza de date corespunde fizionomiei persoanei aflate pe scaunul din dreapta față a autoturismului.
Totodată organele de poliție s-au sesizat asupra faptului că numitul S. G., care condusese efectiv autoturismul, figurează în evidențe cu permisul de conducere suspendat pentru perioada 25.10. 2011 – 21.02. 2012. ( v. f. 11 – 14 ).
Numitul S. G. a declarat că autoturismul nu a fost condus de el, ci de P. G.. Identic a declarat martorul P. G.. ( v. f. 15-20, 21 – 25 ).
Ulterior inculpatul P. G. a mai fost audiat la data de 5.11.2012 și a declarat că își menține declarațiile anterioare. La data de 12.06.2013 inculpatul P. G. a fost audiat în dosar_ în calitate de martor, în care a declarat că el a fost persoana care a condus autovehiculul Audi cu nr. de înmatriculare nr._ .
Totodată, s-a arătat că în cursul urmăririi penale inculpatul a dorit să încheie acord ca urmare a recunoașterii vinovăției, cu aplicarea în cadrul acordului a pedepsei amenzii penale cu executare, însă raportat la gravitatea și pericolul social al faptelor săvârșite de inculpatul P. G., care a comis 4 acțiuni care prezintă fiecare, în parte, conținutul infracțiunii de mărturie mincinoasă ( declarațiile din 2.12.2011, 9.02 și 5.11.2012 în cursul urmăririi penale, respectiv din 12.06.2013 în cursul judecății), reprezentantul parchetului a considerat neadecvată și disproporționată pedeapsa acceptată de către inculpatul P. G..
Cu ocazia audierilor sale de către organele de cercetare, inculpatul P. G. nu a recunoscut săvârșirea faptei, ca ulterior să revină asupra declarațiilor date anterior și să recunoască fapta comisă, arătând că a fost constrâns de către numitul S. G. care i-a fost șef, acesta fiind primar, iar inculpatul viceprimar al comunei Săpânța.
Potrivit art.374 al.4 Cod procedură penală „ În cazurile în care acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață, președintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10).”
Art.375 al.1 prevede că „Dacă inculpatul solicită ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute la art. 374 alin. (4), instanța procedează la ascultarea acestuia, după care, luând concluziile procurorului și ale celorlalte părți, se pronunță asupra cererii.”, iar când judecata s-a desfășurat în aceste condiții, iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.
La termenul de judecată din 29.10.2014, inculpatul a recunoscut comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată și solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, solicitând aplicarea art.396 al.10 cod procedură penală.
Starea reținută de către instanța este pe deplin dovedită din ansamblul probatoriului administrat în cauză:proces-verbal de sesizare din oficiu (v.f. 6-8), proces-verbal de constatare a infracțiunii (v.f. 11-14), decizia penală a Curții de Apel Cluj nr. 122/R/2014 (v.f. 51-58), dosarul Judecătoriei T. și Curții de Apel Cluj nr._ (v.f.59-75), sentința penală a Judecătoriei T. nr. 299/2013 (v.f. 66-69), rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj emis în dosarul nr. 471/P/2012 (v.f. 83-85), declarațiile date în calitate de martor de către inculpatul P. G. (v.f. 21-25, 39, 64-65), declarațiile martorilor S. G. (v.f. 15-20, 33-34, 41-61), Valea C. I. (v.f. 26-28, 37-38, 63, 74), M. G. I. (v.f. 29-, 32, 35-36), M. C. V. (v.f. 86-87), M. A. A. (v.f. 88-89), S. I. adrian (v.f. 90), declarațiile inculpatului P. G. (v.f. 45, 64, 76, 80, 92-93).
Din mijloacele de probă administrate în cauză amintite mai sus, se constată că există probe din care rezultă că inculpatul P. G. a săvârșit infracțiunea pentru care s-a început urmărirea penală.
Probele obiective și directe ce vin în acuzarea inculpatului sunt următoarele: decizia penală a Curții de Apel Cluj nr. 122/R/2014 (v.f. 51-58), dosarul Judecătoriei T. și Curții de Apel Cluj nr._ (v.f.59-75), sentința penală a Judecătoriei T. nr. 299/2013 (v.f. 66-69), rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj emis în dosarul nr. 471/P/2012 (v.f. 83-85), declarațiile date în calitate de martor de către inculpatul P. G. (v.f. 21-25, 39, 64-65), declarațiile martorilor S. G. (v.f. 15-20, 33-34, 41-61), Valea C. I. (v.f. 26-28, 37-38, 63, 74), M. G. I. (v.f. 29-, 32, 35-36), M. C. V. (v.f. 86-87), M. A. A. (v.f. 88-89), S. I. adrian (v.f. 90), declarațiile inculpatului P. G. (v.f. 45, 64, 76, 80, 92-93).
In conformitate cu dispozițiile articolului 103 alin.1 C.p.p probele nu au valoare dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe se face de către organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma tuturor probelor administrate. Inculpatul nu este obligat să relateze faptele pentru care este inculpat și de asemenea, nu are obligația de a declara tot ce știe sau de a spune adevărul având libertatea de a minți fără ca organele judiciare să-l sancționeze pentru aceasta. Din contră, organele judiciare au obligația de a lămuri cauza sub toate aspectele, astfel încât orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale.
Ca atare, față de cele expuse mai sus, rezultă că împotriva inculpatului există probe obiective (decizia penală a Curții de Apel Cluj nr. 122/R/2014 (v.f. 51-58), dosarul Judecătoriei T. și Curții de Apel Cluj nr._ (v.f.59-75), sentința penală a Judecătoriei T. nr. 299/2013 (v.f. 66-69), rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj emis în dosarul nr. 471/P/2012 (v.f. 83-85), declarațiile date în calitate de martor de către inculpatul P. G. (v.f. 21-25, 39, 64-65), declarațiile martorilor S. G. (v.f. 15-20, 33-34, 41-61), Valea C. I. (v.f. 26-28, 37-38, 63, 74), M. G. I. (v.f. 29-, 32, 35-36), M. C. V. (v.f. 86-87), M. A. A. (v.f. 88-89), S. I. A. (v.f. 90), declarațiile inculpatului P. G. (v.f. 45, 64, 76, 80, 92-93), pe baza cărora se poate demonstra fără tăgadă că a declarat mincinos, în mod repetat, în fața organelor de poliție și a procurorului, în cursul urmăririi penale și a perseverat, declarând mincinos și în cursul judecății la termenul din 12 iunie 2013, în cursul audierii în calitate de martor la Judecătoria T., în dosarul nr._, (declarațiile din 2.12.2011, 9.02 și 5.11.2012 în cursul urmăririi penale, respectiv din 12.06.2013 în cursul judecății ) faptă ce este considerată infracțiune conform art. 273 al.1 cod penal.
Concluzionând, s-a reținut inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, aceasta fiind săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege și nu există nici o cauză justificativă sau de neimputabilitate care să înlăture caracterul penal al faptei.
Legea penala mai favorabilă
Raportat la infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată instanța a constatat că limitele pedepsei prevăzute de art.273 al.1 cod penal sunt de la 6 luni la 3 ani, alternativ cu amenda, în timp ce cele prev. de art.260 al.1 cod penal 1969 sunt de la 1 an la 5 ani. Însă se va avea în vedere aplicarea globală a legii mai favorabile, respectiv se va avea în vedere și modalitatea de executare a pedepsei.
Întrucât suspendarea condiționată a executării pedepsei prev. de art. 81 din vechiul Cod penal, spre deosebire de amânarea aplicării pedepsei prev. de art. 83 din Codul penal implică mai puține obligații de respectat în sarcina celui condamnat, situație care se păstrează și în cazul comparației între suspendarea executării pedepsei prevăzute de art.86/1 vechiul cod penal și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 91 din Codul penal, iar instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii a cărei executare s-a suspendat sub supraveghere, instanța a apreciat că prevederile legii în vigoare la data săvârșirii faptei (vechiul Cod penal) sunt mai favorabile.
În alegerea legii penale mai favorabile, instanța a ținut cont de prevederile art.16 al.2 din Legea 187/2012, apreciind că suspendarea sub supraveghere este mai favorabilă pe veche reglementare, întrucât pe de o parte noul cod penal instituie o . obligații noi pentru inculpat, respectiv muncă în folosul comunități și urmarea unui curs de pregătire școlară sau calificare profesională, frecventarea unuia sau a mai multor programe de reintegrate socială, supunerea măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală, nepărăsirea teritoriului României fără acordul instanței, dintre aceste ultime 4 obligații instanța fiind obligată să aleagă cel puțin una, iar pe de altă parte, în cazul împlinirii termenului de încercare inculpatul era reabilitat de drept, în timp ce în situația noilor prevederi legale, termenul de reabilitare este mărit substanțial.
În drept
Fapta inculpatului P. G. care a declarat mincinos, în mod repetat, în fața organelor de poliție și a procurorului, în cursul urmăririi penale, și a perseverat, declarând mincinos și în cursul judecății, la termenul din 12 iunie 2013, în cursul audierii în calitate de martor la Judecătoria T., în dosarul nr._, (declarațiile din 2.12.2011, 9.02 și 5.11.2012 în cursul urmăririi penale, respectiv din 12.06.2013 în cursul judecății) întrunește elemente constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art.260 al.1 cod penal 1969, cu aplicarea art.41 al.2 cod penal 1969.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunile inculpatului care a făcut afirmații mincinoase referitoare la conducerea autovehiculului marca Audi A6 cu nr. de înmatriculare nr._ .
Sub aspectul laturii subiective, vinovăția inculpatului îmbracă forma intenției directe, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale de denaturare a realității, urmărind acest lucru.
Urmarea imediată a constat în crearea unei stări de pericol pentru activitatea de înfăptuire a justiției.
La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute la art. 72 cod penal, respectiv: dispozițiile generale ale codului penal, limitele speciale ale sancțiunii menționate în actul de incriminare, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului, care nu posedă antecedente penale, a avut o poziție oscilantă în timpul procesului. S-a reținut că inculpatul a declarat mincinos de patru ori, de trei ori în fața organelor de cercetare penală și o dată în fața instanței de judecată, acesta având calitatea de viceprimar.
Potrivit hotărârii nr.10 din 30.09.2014 se poate observa că inculpatul a fost schimbat din funcție pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, pentru săvârșirea de abuzuri repetate, obstrucționări și blocarea întregii activități a consiliului local al comunei Săpânța, ceea ce denotă profilul moral al inculpatului, care în calitate de reprezentant al unei autorități administrativ-teritoriale în loc să fie dovadă de exemplu, a săvârșit fapte care contravin funcției pe care o deținea.
Infracțiunea de mărturie mincinoasă este una de pericol, și persoana vătămată in abstraco este statul român - respectiv relațiile sociale referitoare la înfăptuirea justiției.
Față de aceste aspecte, instanța a constatat că pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.260 al.1 cod penal 1969, cu aplicarea art.41 al.2 cod penal 1969 este suficientă și necesară pentru atingerea scopurilor educative și de exemplaritate ale sancțiunii, dându-i posibilitatea îndreptării atitudinii față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa pozitivă, fiind în măsura sa contribuie la o schimbare în comportamentul inculpatului față valorile sociale ocrotite de normele penale.
Potrivit art. 71 al.2 Cod penal 1969, art.5 cod penal s-a aplicat inculpatului pedepsele accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. la art. 64 alin. 1 lit. „a” Teza II Cod penal 1969.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, instanța a apreciaat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia in regim de detenție, însă sub o atentă supraveghere a inculpatului pentru a conștientiza obligațiile ce îi revin în raport cu autoritățile, având în vedere și faptul că inculpatul la rândul său, s-a manifestat ca ales local și reprezentant al unității administrativ-teritoriale în relațiile cu autoritățile publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție, condamnarea constituind un avertisment menit să determine inculpatul să nu mai comită alte infracțiuni.
În temeiul art. 86/1 Cod penal 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere fiind stabilit termen de încercare de 2 ani și 8 luni, conform art. 86/2 Cod penal 1969, iar potrivit art. 86/3 Cod penal 1969, art.5 cod penal s-a stabilit ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere, menționate în dispozitiv.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
În temeiul art.404 alin. 2 din Codul de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 Cod penal 1969, raportat la art.83 cod penal 1969 a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării pedepsei sub supraveghere.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul P. G. solicitând desființarea acesteia și, pronunțând o nouă hotărâre, să se stabilească legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză ca fiind legea nouă și, condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale.
În motivarea apelului, s-a arătat că instanța de fond a stabilit greșit că legea penală mai favorabilă în cauză este legea veche, în condițiile în care noua reglementare - art.273 alin.1 C.pen. - prevede limite mai mici de pedeapsă pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă și, în plus, alternativ, și pedeapsa amenzii.
Apoi, în privința individualizării pedepsei, instanța de fond nu valorificat eficient criteriile prev. de art.74 C.pen., nu a avut în vedere că circumstanțele concrete ale comiterii faptei: inculpatul a dat o singură declarație mincinoasă, pe care ulterior, și-a menținut-o; fapta a adus o atingere minimă înfăptuirii justiției; persoana inculpatului - fără antecedente penale; la data comiterii faptei nu deținea funcții publice și, a fost schimbat din funcția publică, nu disciplinar, ci ca urmare a schimbării majorității din consiliul local, în cadrul căruia activa.
Verificând hotărârea atacată în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.420 alin.8 C.pr.pen., Curtea constată nefondat apelul formulat în cauză pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În cauză, judecata a avut loc în procedura simplificată prev. de art.374 alin.4 și art.396 alin.10 C.pr.pen., inculpatul recunoscând comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, așa cum a fost reținută în actul de sesizare solicitând judecarea sa în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Așa fiind, raportat și la motivele de apel, instanța de control judiciar se va limita doar la analiza individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului, prin raportare și la legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză.
Curtea constată că, în mod corect judecătorul fondului a stabilit legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză, ca fiind Codul penal de la 1969, pentru considerentele pe larg arătate în hotărâre.
Astfel, este unanim stabilit în teoria și practica judiciară că în evaluarea legii penale mai favorabile, în cazul succesiunii de legi penale în timp, de la data comiterii faptei până la soluționarea definitivă a cauzei, se are în vedere nu numai regimul sancționator pentru infracțiune, dar și condițiile de incriminare și, în funcție de sancțiunea concretă spre care se orientează judecătorul, și condițiile de executare ale sancțiunii, permise sau impuse de legile succesive, cu atât mai mult cu cât, sub acest aspect, s-a statuat și prin Decizia Curții Constituționale nr.265/2014.
În privința infracțiunii deduse judecății, s-a constatat corect că, deși limitele pedepsei prevăzute de legea nouă - art.273 al.1 C.pen. - sunt mai mici decât în legea veche - art.260 al.1 Cod penal 1969 - (de la 6 luni la 3 ani închisoare, alternativ cu amenda, față de pedeapsa închisorii de la 1 an la 5 ani), făcându-se o evaluare globală, cu privire la întreaga situație juridică a inculpatului din cauză, pentru care, în concret s-a considerat că nu se poate aplica pedeapsa amenzii, ci a închisorii, s-a stabilit că legea penală mai favorabilă ce trebuie aplicată este Codul penal 1969.
Aceasta, deoarece, s-a avut în vedere că modalitatea de executare a pedepsei - suspendarea condiționată - prev. de art.81 din vechiul Cod penal, spre deosebire de amânarea aplicării pedepsei prev. de art. 83 din Codul penal implică mai puține obligații de respectat în sarcina celui condamnat, situație care se păstrează și în cazul comparației între suspendarea executării pedepsei prevăzute de art.86/1 vechiul Cod penal și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 91 din Codul penal.
De asemenea, instanța a ținut seama și de prevederile art.16 al.2 din Legea 187/2012, apreciind că suspendarea sub supraveghere este mai favorabilă pe veche reglementare, întrucât pe de o parte, noul Cod penal instituie o . obligații noi pentru inculpat (muncă în folosul comunității, urmarea unui curs de pregătire școlară sau calificare profesională, frecventarea unuia sau a mai multor programe de reintegrate socială, supunerea măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală, nepărăsirea teritoriului României fără acordul instanței, dintre aceste ultime 4 obligații instanța fiind obligată să aleagă cel puțin una), iar pe de altă parte, în cazul împlinirii termenului de încercare, inculpatul era reabilitat de drept, în timp ce în situația noilor prevederi legale, termenul de reabilitare este mărit substanțial.
Atât în alegerea pedepsei închisorii și, nu a amenzii, cât și în proporționalizarea sancțiunii, instanța a valorificat eficient criteriile prev. de art.72 C.pen.1969, având în vedere: gradul de pericol social concret al faptei comise – ridicat, fiind vorba de o infracțiune de pericol, al cărei rezultat socialmente periculos se produce ex re, prin însăși comiterea actului ce constituie elementul material al infracțiunii, dar și raportat la natura infracțiunii comise, importanța relațiilor sociale lezate - cele privind înfăptuirea justiției, caracterul continuat al activității infracționale; limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege ( pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani – reduse cu 1/3 urmare a aplicării dispoz. art.396 alin.10 C.pr.pen.); persoana inculpatului – fără antecedente penale, cu o atitudine procesuală corespunzătoare, recunoscând și regretând fapta.
S-au aplicat astfel, o pedeapsă în limite legale, la nivelul minimului special ( redus cu 1/3), în măsură să asigure scopul prev. de art.52 C.pen.
Modalitatea de executare a pedepsei - suspendarea sub supraveghere - este, de asemenea, considerată și de Curte ca fiind una corespunzătoare și proporțională cu gravitatea faptei și periculozitatea inculpatului, apreciindu-se necesar a se impune inculpatului, chiar dacă nu execută efectiv pedeapsa, anumite obligații care, să-l responzabilizeze mai mult și să asigure un grad mai mare de prevenire, pe viitor, a repetării unei astfel de atitudini ilicite.
Așa fiind, față de toate aceste considerente, se constată nefondat apelul în cauză, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat apelantul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P. G., domiciliat în ., județul Maramureș, împotriva sentinței penale nr.323 din 31 octombrie 2014 a Judecătoriei T..
Obligă pe apelantul inculpat sa plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din12 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. Ș. A. C.
GREFIER
M. B.
Red./Tehnred.A.C
2 ex./16.01.2015
Jud. fond: C.A.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1540/2015. Curtea... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 34/2015.... → |
|---|
