Portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase. Art.372 NCP. Decizia nr. 83/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 83/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 19-01-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.83/A/2015
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C., judecător
JUDECĂTOR: M. Ș.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR – V. T.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul D. S. I. împotriva sentinței penale nr.735 din 2 decembrie 2014 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._ trimis în judecată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prev.de art.32 rap.la art.188 C.pen. și port sau folosire fără drept de obiecte periculoase – prev de art. 372 alin 1 lit a CP.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul D. S. I. asistat de apărător ales av.C. I. din cadrul Baroului Cluj, cu delegația la dosar, lipsă fiind partea civilă C. C. I Cluj N. și persoana vătămată P. A. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul D. S. I. arată că își însușește apelul declarat de către apărătorul său ales, pe care îl menține.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului D. S. I. solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței primei instanțe și, în consecință, a se pronunța o nouă hotărâre reapreciind probele, circumstanțele faptei și circumstanțele personale administrate atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de fond.
Menține cererea privind schimbarea încadrării juridice formulată în faza de urmărire penală, procedura camerei preliminare și în fața instanței de fond, solicitând admiterea acesteia și a se dispune schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor în infracțiunea de vătămare corporală, pentru motivele arătate pe larg în cuprinsul memoriului depus la dosar.
În susținerea apelului arată că din declarațiile sincere ale inculpatului date în faza de urmărire penală și în fața instanței, rezultă că acesta nu a avut intenția de a suprima viața victimei ci mai degrabă intenția de a-i produce o vătămare corporală.
Solicită a se avea în vedere zona vizată de către inculpat, intensitatea loviturii și numărul loviturilor aplicate. Un al doilea element vizează infracțiunea prevăzută de codul penal respectiv folosirea sau portul de arme într-un local, arătând că cel puțin sub aspectul reținerii acestei infracțiuni este incident principiul in dubio pro reo, fiind datoria organului de urmărire penală de a găsi arma folosită la comiterea infracțiunii. În acest sens, solicită a se avea în vedere declarația inculpatului din care rezultă că este vorba de un briceag pe care îl purta în buzunar și care nu se încadrează în categoria armelor albe.
În subsidiar, dacă se va aprecia că încadrarea juridică este corect reținută de prima instanță, solicită a se reaprecia probele administrate în primă instanță, conduita inculpatului și circumstanțele personale ale acestuia și a se pronunța o nouă hotărâre prin care să fie redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului.
Solicită a se reține că inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă, a depus eforturi pentru a îndepărta consecințele infracțiunii iar în fața instanței de fond s-a realizat o împăcare cu persoana vătămată care ar putea produce efecte atenuante.
Așadar, reținând judecarea cauzei în procedura simplificată, solicită reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă și reținerea circumstanțelor atenuante judiciare, apreciind că o pedeapsă de 3 ani închisoare suspendată sub supraveghere este suficientă pentru reeducarea inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală pentru considerentele arătate la larg în motivarea hotărârii primei instanțe.
În susținerea poziției procesuale arată că prima instanță a rezolvat în mod temeinic și legal critica apărării inculpatului care vizează încadrarea juridică a faptei de violență, reținând corect dispozițiile infracțiunii de tentativă la omor, printr-o analiză corectă și printr-o raportare la probele administrate în cauză, reținând în final intenția indirectă raportat la acțiunea violentă asupra corpului victimei, astfel că prin evaluarea în ansamblu a acestor circumstanțe încadrarea juridică este corectă.
Pentru aceleași motive, apreciază că este corectă și încadrarea juridică a faptei reținută în concurs deoarece în mod corect prima instanță a reținut negăsirea în materialitatea sa a obiectului folosit pentru lezarea victimei, nefiind un impediment în aprecierea elementelor rezultate din faptele descrise în actul de sesizare și recunoscute în parte de inculpat, întrucât probațiunea administrată în ansamblul său confirmă caracteristicile fizice ale obiectului și conducere la concluzia existenței acestuia.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, susține că instanța de fond a avut în vedere apărarea formulată de inculpat, fiind suficiente explicațiile date în cuprinsul motivării, elementele ce puteau fi evaluate din această perspectivă neîncadrându-se în dispoziția legală iar circumstanțele atenuante judiciare păstrează caracterul de excepție.
Totodată, solicitarea de a se reduce pedeapsa sub limita minimă apare ca fiind nefondată.
Prin urmare, pentru aceste considerente, solicită respingerea apelului ca nefondat.
Inculpatul D. S. I. având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA :
Prin sentința penală nr. 735 din 2 decembrie 2014 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului Cluj, s-a respins cererea formulată de apărătorul inculpatului D. S. I. de schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina acestuia din tentativă la omor, prev. de art. 32 al.l C.pen. rap. la art. 188 al.l C.pen. și port sau folosirea fără drept de obiecte periculoase prev. de art. 372 al. 1 lit. a C.pen., totul cu art.38 al.l C.pen. în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 194 al.l C.pen.
A fost condamnat inculpatul D. S. I., fiul lui F. M. și C. D., născut la data de 07.10.1993 în Cluj-N., jud. Cluj, fără antecedente penale, studii medii, necăsătorit, CNP_, în prezent aflat în P. G., la pedepsele de:
- 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art. 32 al.l C.pen. rap. la art. 188 al.l C.pen. cu art. 396 al. 10 C.p.pen. și
- 6 ( șase ) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port sau folosirea fără drept de obiecte periculoase, prev. de art. 372 al. 1 lit. a C.pen. cu art. 396 al. 10 C.p.pen.
În temeiul art. 188 alin. 1 rap. la art. 67 al. 1 rap. la art. 66 alin. 1 lit. a, b, d C.pen. au fost interzise inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.
În temeiul art. 38 al. 1 C.pen. s-a constatat că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt concurente și în baza art. 39 al.l lit. b C.pen. și art. 45 al. 1 C.pen. aplicând acestuia pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, sporită cu 2 luni, în total pedeapsa de:
- 4 (patru) ani și 2 (două) luni închisoare și interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 65 alin. 1 rap. la art. 66 alin. 1 lit. a, b și d C.pen. au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
S-a menținut starea de arest a inculpatului D. S. I. și deduce din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și al arestului preventiv din 27.06.2014 până la zi.
În temeiul art. 23 al.l C.p.pen. s-a constatat că între partea civilă P. A. I., dom. în Cluj-N.,., ., jud. Cluj și inculpatul D. S. I. a intervenit la data de 05.11.2014 o tranzacție sub aspectul laturii civile.
A fost obligat inculpatul D. S. I. să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență Cluj despăgubiri civile în cuantum de 3802,63 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții civile P. A. I..
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art.274 al. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 500 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 07.07.2014 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj rechizitoriul din data de 03.07.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. S. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor, prev. și ped. de art. 32 rap. la art. 188 din C. pen. și port sau folosirea fără drept de obiecte periculoase prev. și ped. de art. 372 al. 1 lit. a din C. pen., cu aplicarea art. 38 al. 1 din C.pen. pentru cele două infracțiuni.
S-a reținut, în esență, în actul de sesizare al instanței faptul că inculpatul D. S. I., în data de 26 iunie 2014, orele 04,00 dimineața, în localul Clubul „Romantic” din Cluj-N. i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în abdomen persoanei vătămate P. A. I., provocându-i leziuni care i-au pus viața în pericol, respectiv în data de 26 iunie 2014, orele 04,00 dimineața, în localul Clubul „Romantic” din Cluj-N., a purtat, fără drept, un cuțit.
Cauza a fost înregistrată în cameră preliminară, iar prin încheierea fără număr din data de 03.09.2014, în baza art. 346 alin. 1 C.pr.pen. au fost respinse cererile formulate de inculpat și s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a efectuării actelor de urmărire penală și a administrării probelor în faza de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății. Încheierea penală amintită a rămas definitivă prin respingerea contestației inculpatului prin încheierea penală nr. 614/07.10.2014 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de apel Cluj.
La termenul de judecată din data de 17.11.2014, inculpatul a declarat că are cunoștință despre probele administrate în faza de urmărire penală, probe pe care și le însușește și a solicitat ca judecata să se facă în baza acestora, conform art. 374 al. 4C.p.pen., recunoscând faptele pentru care a fost trimis în judecată și totodată, vinovăția sa.
În faza de urmărire penală, în dosarul nr. 818/P/2014, s-au administrat următoarele probe și mijloace de probă: proces-verbal de cercetare a locului faptei (v.f. 1-26); proces-verbal de constatare (v. f. 17-18); raport de expertiză medico-legală (v.f 41-42); planșă fotografică cu imaginile înregistrate de camerele video din Clubul „Romantic” din Cluj-N. (v. f. 19-33); CD conținând imaginile înregistrate de camerele video din Clubul „Romantic” din Cluj-N. (v.f. 35); ordonanță interceptare (v.f. 36-38,105); ordonanță delegare a organelor de cercetare ale poliției judiciare (v.f. 54); declarația părții civile P. A. I. (v.f. 55 - 57); declarațiile martorilor R. S. D. (v.f. 61-66), F. A. O. (v.f.67-69); declarația inculpatului D. S. I. prin care recunoaște săvârșirea faptelor (v.f. 73-74,77,79-801 ).
În baza acestor probe, cunoscute și însușite de către inculpat în condițiile art. 374 al. 4 C.p.pen., P. de pe lângă Tribunalul Cluj a reținut prin rechizitoriu următoarea stare de fapt, recunoscută de către inculpatul D. S. I.:
În noaptea de 25/26 iunie 2014 inculpatul D. S. I. s-a deplasat mai întâi la localul public „After Eight” și apoi la Clubul „Romantic” din Cluj-N., ..
Anterior inculpatul fusese implicat în același local în incidente violente, având asupra sa o armă albă, un cuțit.
Pe fondul acestui comportament anterior oamenii de ordine, persoana vătămată P. A. I. și apoi martorul R. S. D., i-au solicitat să părăsească incinta localului întrucât are interdicție de acces raportat la evenimentele anterioare.
Inculpatul s-a îndreptat spre ieșire urcând pe scări, după care a revenit și, prin surprindere, i-a aplicat o lovitură de cuțit în abdomen persoanei vătămate P. A. I., după care a părăsit în fugă localul.
Persoana vătămată P. A. I. a fost internată la C. de C. I Cluj-N., cu diagnosticul „Plagă prin înjunghiere cu evisceratie epiplon și jejun”. S-a intervenit chirurgical.
Din raportul de expertiză medico-legală rezultă că persoana vătămată P. A. I. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-înțepător. Leziunile traumatice necesită 35-40 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații. Leziunile traumatice au pus în primejdie viața victimei (v.f. 41-42).
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, recunoaștere ce se coroborează cu întreg materialul de urmărire penală aflat la dosarul cauzei.
Apărarea inculpatului conform căreia a fost urmărit de către cei doi oameni de ordine, neînarmați, cu mâinile goale și a lovit de frică pentru a nu fi bătut, este infirmată de imaginile camerelor video.
Din aceste imagini se vede clar că inculpatul urcă scările o distanță apreciabilă iar cei doi oameni de ordine se opresc pe hol, la baza scărilor. Inculpatul se oprește, se întoarce din drum, revine la cei doi oameni de ordine, aplică o lovitură cu cuțitul unuia dintre ei, după care părăsește în fugă localul.
Din materialul probator administrat nu rezultă că inculpatul a fost insultat, amenințat sau provocat în alt mod de persoana vătămată, ci că a fost un conflict spontan între victimă și inculpat, la fel fiind și reacția inculpatului. Faptul că inculpatul avea un cuțit asupra sa reprezintă o constantă a comportamentului acestuia, și nu un act de premeditare.
La termenul de judecată din data de 17.11.2014 odată cu solicitarea de a fi judecat în procedura simplificată reglementată de art. 375 C.p.pen., inculpatul prin apărătorul său, a formulat în temeiul art.377 al. 4 C.p.pen. o cerere de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracțiunile de tentativă la omor, prev. de art. 32 al.l C.pen. rap. la art. 188 al.l C.pen. și port sau folosirea fără drept de obiecte periculoase prev. de art. 372 al. 1 lit. a C.pen., totul cu art.38 al.l C.pen. în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 194 al.l C.pen., pe considerentul că nu a urmărit suprimarea vieții victimei, vizând zona piciorului acesteia, zona efectiv lezată nefiind una care să determine suprimarea vieții instantaneu, mai ales că aplicat o singură lovitură și nu de foarte mare intensitate. În plus, se susține că obiectul folosit nu era în realitate un cuțit, ci mai mult o brișcă cu o lamă ce nu depășea 8 cm și un sistem de deschidere prin forțare, organele de urmărire penală nereușind să identifice obiectul folosit de inculpat în momentul în care a acționat asupra părții vătămate.
În legătură cu încadrarea juridică a infracțiunii de tentativă la omor, s-a reținut că această infracțiune se poate comite și cu intenție indirectă, iar împrejurarea că rezultatul letal nu s-a produs din motive independente de voința făptuitorului, nu are nici o influență asupra vinovăției și nu poate determina o altă încadrare juridică a faptei.
În acest caz concret, fapta comisă poate fi catalogată drept tentativă la infracțiunea de omor, deoarece chiar dacă inculpatul nu a urmărit suprimarea vieții victimei, deci nu a acționat cu intenția de a ucide, acesta a acceptat posibilitatea producerii unui astfel de rezultat, împrejurare ce rezultă în mod evident din circumstanțele concrete ale comiterii acesteia, inculpatul lovind victima cu un obiect apt să producă moartea, într-o zonă vitală, aceea a abdomenului și cu destulă intensitate, dacă avem în vedere concluziile medico legale care au stabilit că lovitura a fost penetrantă cu perforare intestin.
În literatura și practica judiciară s-a acordat o atenție sporită delimitării infracțiunii de tentativă la omor de alte infracțiuni contra vieții, sănătății și integrității corporale a persoanei, în acele situații în care o persoană suferă o agresiune din partea unei alte persoane, îi sunt cauzate anumite leziuni, dar nu survine decesul acesteia, deoarece în anumite situații este dificil de stabilit care a fost poziția subiectivă a făptuitorului, ce anume a urmărit acesta prin comiterea faptei respective sau dacă nu a urmărit un anume rezultat, ce anume urmare a acceptat să se producă.
În principal, infracțiunea de tentativă de omor se deosebește de alte infracțiuni contra persoanei sub aspectul laturii subiective, fiind necesar a se stabili în fiecare caz concret, care a fost intenția reală a făptuitorului, în acest sens fiind identificate mai multe criterii sau mai mulți factori de care trebuie să se țină seama și anume: obiectul vulnerant folosit, numărul și intensitatea loviturilor aplicate, zona corpului vizată și urmările produse, toate acestea constituind împrejurări semnificative care pot ajuta la stabilirea poziției psihice a făptuitorului. În afara acestora, prezintă relevanță, și relațiile preexistente între părți sau chiar, atitudinea făptuitorului anterior ori după comiterea faptei, însă toți acești factori la care ne-am referit mai sus nu pot fi priviți decât global, în ansamblul lor.
Având în vedere acești factori raportat la situația concretă, se opinează constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, încadrarea juridică reținută în actul de sesizare fiind corectă.
Semnificativ este și faptul că în declarația sa, inculpatul a precizat că în momentul aplicării loviturii a vizat zona superioară a coapsei, deci practic partea inferioară a abdomenului, acesta a avut conflicte anterioare în același local având asupra sa o armă albă, pe care nu a ezitat să o folosească, deși nu există dovezi în sensul că ar fi fost agresat verbal sau fizic ori amenințat.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 372 al. 1 lit. a C.pen.,
este de observat că, deși inculpatul susține că ar fi avut asupra sa o brișcă de mai mici dimensiuni, pe care a aruncat-o ulterior comiterii faptei, nefiind posibilă identificarea obiectului folosit, declarațiile sale sunt contrazise de imaginile surprinse de camerele video din care rezultă că este vorba despre un cuțit, precum și de declarația martorului R. S. D. (Fila 61) care a susținut că a văzut în mâna inculpatului un cuțit, însă chiar acceptând teoria avansată de inculpat opinăm că cerințele textului legal sunt îndeplinite, fiind vorba despre „alt obiect fabricat sau confecționat anume pentru tăiere, înțepare sau lovire”.
Față de cele de mai sus, instanța a respins cererea formulată de apărătorul inculpatului D. S. I. de schimbare a încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina acestuia din tentativă la omor, prev. de art. 32 al. l C.pen. rap. la art. 188 al. l C.pen. și port sau folosirea fără drept de obiecte periculoase prev. de art. 372 al. 1 lit. a C.pen., totul cu art.38 al.l C.pen. în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 194 al.l C.pen
Având în vedere împrejurarea că inculpatul a recunoscut în fața judecătorului, în totalitate, săvârșirea faptelor astfel cum au fost descrise în rechizitoriul întocmit, judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care inculpatul a declarat că și le însușește, instanța a admis cererea acestuia de a fi judecat conform dispozițiilor art. 374 al. 4 C.p.pen, reținând că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că aceste fapte există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat.
În drept, fapta inculpatului D. S. I., care în data de 26 iunie 2014, orele 04,00 dimineața, în localul Clubul „Romantic” din Cluj-N. a aplicat o lovitură cu cuțitul în abdomen părții vătămate P. A. I., provocându-i leziuni care i-au pus viața în pericol, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor, prev. de art. 32 rap. la art. 188 C.pen.
Fapta aceluiași inculpat, care în data de 26 iunie 2014, orele 04,00 dimineața, în localul Clubul „Romantic” din Cluj-N., a purtat, fără drept, un cuțit întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase prev. de art. 372 al. l lit. a din C.pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului se vor avea în vedere criteriile generale cuprinse în art. 74 C.pen. și anume natura și gravitatea infracțiunilor comise, în raport de circumstanțele concrete ale săvârșirii lor, reacția inculpatului fiind total exagerată, limitele speciale ale pedepsei, reduse cu o treime în temeiul art. 396 al. 10 C.p.pen., precum și periculozitatea infractorului, în raport de vârsta acestuia, antecedentele penale, ( inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală, deși pentru condamnarea anterioară a intervenit reabilitarea de drept a acestuia prin împlinirea termenului de încercare), limitele speciale ale pedepsei, reduse cu o treime în temeiul art. 396 al. 10 C.p.pen., dar și atitudinea de recunoaștere și regret manifestată în fața judecătorului. S-a solicitat a se reține în favoarea inculpatului, circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75 al. 2 C.pen. privind eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, raportat la tranzacția încheiată cu partea civilă P. A. I., însă, deși s-a apreciat faptul că parțial, partea civilă a fost despăgubită, acest lucru nu s-a datorat în nici un caz eforturilor inculpatului, ci familiei sale, în special mamei.
Pe cale de consecință, tribunalul l-a condamnat pe inculpatul D. S. I., la pedepsele de: 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art. 32 al.l C.pen. rap. la art. 188 al.l C.pen. cu art. 396 al. 10 C.p.pen. și 6 ( șase ) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port sau folosirea fără drept de obiecte periculoase, prev. de art. 372 al. 1 lit. a C.pen. cu art. 396 al. 10 C.p.pen.
În temeiul art. 188 alin. 1 rap. la art. 67 al. 1 rap. la art. 66 alin. 1 lit. a, b, d C.pen. i-au fost interzise inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.
În temeiul art. 38 al. 1 C.pen. s-a constatat că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt concurente și în baza art. 39 al.l lit. b C.pen. și art. 45 al. 1 C.pen. va aplica acestuia pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, sporită cu 2 luni, în total pedeapsa de: 4 (patru) ani și 2 (două) luni închisoare și interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 65 alin. 1 rap. la art. 66 alin. 1 lit. a, b și d C.pen. s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 399 al. 1 C.p.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului D. S. I. și în baza art. 72 C.pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și al arestului preventiv din 27.06.2014 până la zi.
În temeiul art. 23 al.l C.p.pen. s-a constatat că între partea civilă P. A. I., dom. în Cluj-N.,., ., jud. Cluj și inculpatul D. S. I. a intervenit la data de 05.11.2014 o tranzacție sub aspectul laturii civile.
În temeiul art. 397 al.1 C.p.pen. a fost obligat inculpatul D. S. I. să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență Cluj despăgubiri civile în cuantum de 3802,63 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții civile P. A. I..
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art.274 al. 1 C.pr.pen a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 500 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul D. S. I. solicitând instanței de control judiciar, admiterea căii de atac promovate, desființarea sentinței și pronunțându-se o nouă hotărâre, a se proceda la schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina sa, din tentativă la infracțiunea de omor, în infracțiunea de vătămare corporală, deoarece nu a avut intenția de a suprima viața victimei, ci doar intenția de a-i leza acestuia integritatea corporală.
S-a solicitat a se avea în vedere zona vizată de inculpat, intensitatea loviturii și numărul loviturilor aplicate.
În legătură cu cea de-a doua infracțiune reținută în sarcina inculpatului, aceea de port sau folosire de obiecte periculoase prev de art 372 alin 1 lit a CP, s-a solicitat a se dispune achitarea, deoarece nu există suficiente probe cu privire la vinovăția inculpatului, nefiind vorba despre un cuțit, ci despre un briceag care nu se încadrează în categoria armelor albe.
Ca și o cerere subsidiară dacă se va aprecia că încadrarea juridică dată faptelor este corectă, raportat la conduita inculpatului, și la circumstanțele personale ale acestuia să se procedeze la reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul reducerii acestora.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat, și a dispozițiilor art. 417 și următoarele Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Instanța fondului, constatând că în faza de urmărire penală au fost administrate în condiții de legalitate și de către un organ competent, probe suficiente din care rezultă dincolo de orice dubiu vinovăția inculpatului D. S. I., având în vedere și poziția procesuală exprimată de acesta în ședința publică din 17 noiembrie 2014, când a arătat că, recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, prin actul de sesizare al instanței, cunoaște probele administrate în faza de urmărire penală și le însușește și nu le contestă, a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 396 alin 10 CPP.
Astfel, din probele administrate în faza de urmărire penală și necontestate de către inculpat, respectiv din: procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă acestuia, din planșele fotografice cuprinzând principalele aspecte fixate cu ocazia examinării imaginilor video surprinse de către camerele de supraveghere ale localului Romantic, din raportul de expertiză medico-legală care atestă că partea vătămată P. A. I. a prezentat o plagă prin înjunghiere cu eviscerație epiplon și jejun, care s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-înțepător, a necesitat pentru vindecare 35-45 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei, din declarațiile părții vătămate, ale martorilor R. S. D., Ferenti A. O. și din declarația inculpatului, rezultă din acolo de orice dubiu că acesta în seara de 26 iunie 2014 a aplicat o lovitură cu cuțitul în abdomenul părții vătămate P. A. I., cauzându-i leziuni ce au pus viața în primejdie și că la aceeași dată, a purtat fără drept un cuțit, într-un loc public.
În condițiile în care inculpatul a recunoscut comitere a infracțiunilor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, solicitarea apărătorului ales al acestuia, de a se dispune achitarea cu privire la comiterea infracțiunii prevăzută de art. 372 CP, pe considerentul că nu există probe suficiente cu privire la vinovăția acestuia, nu este admisibilă deoarece potrivit dispozițiilor art. 396 alin 10 CPP, când judecata s-a desfășurat în condițiile art 375 alin 1 și 2 - inculpatul solicitând ca judecata să aibă loc în condițiile prevăzute la art. 374 alin 4 CPP - și dacă este admisă cererea iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat, este obligatorie fie condamnarea inculpatului, fie amânarea aplicării pedepsei.
În situația în care instanța fondului ar fi apreciat că nu există probe suficiente de vinovăție a inculpatului, ar fi trebuit să respingă solicitarea de judecare a cauzei în procedura simplificată prevăzută de art 375 CPP, ceea ce însă nu s-a întâmplat deoarece așa cum am precizat și anterior, probele administrate în faza de urmărire penală, și necontestate de către inculpat, dovedesc dincolo de orice dubiu că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev de art 372 ali 1 lit a CP.
Conform acestui articol fapta de a purta, fără drept la adunări publice, manifestări cultural sportive, în locuri special amenajate și autorizate, pentru distracție ori agrement, sau în mijloacele de transport în comun a cuțitului, pumnalului, boxului, sau alte asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, înțepare sau lovire constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 1 an sau cu amendă.
În acest context este lipsit de relevanță că, inculpatul a avut asupra sa un cuțit, sau așa cum susține apărătorul ales al inculpatului doar un briceag, Oricum planșele foto cu imaginile surprinse de camerele de supraveghere din localul Romantic, unde au fost comise infracțiunile, arată că inculpatul avea asupra sa un cuțit de mari dimensiuni, contrazicând astfel susținerile apărării.
Pe de altă parte, leziunea suferită de partea vătămată nu ar fi putut fi produsă printr-un briceag așa cum susține apărătorul ales al inculpatului.
Pentru aceste considerente va fi respinsă solicitarea de a se dispune achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev de art 372 alin 1 lit a CP.
În ceea ce privește solicitarea de schimbare a încadrării juridice din comiterea tentativei la infracțiunea de omor în infracțiunea de vătămare corporală, Curtea va respinge și acest petit deoarece probele administrate și necontestate de către inculpatul atestă, dincolo de orice dubiu, că acesta a acționat nu doar cu intenția de a-i aplica o corecție părții vătămate, pentru pretinsele ofense care au fost aduse, ci de a suprima viața acestuia.
Deosebit de concludente în acest sens sunt arma utilizată de către inculpat care era un cuțit de mari dimensiuni, zona vizată de acesta, intensitatea loviturii aplicate și urmăririle produse.
Așa cum am mai precizat și anterior, deși numărul de zile de îngrijiri medicale avute de partea vătămată în vederea vindecării nu a fost extrem de mare, vătămarea cauzată de către inculpat a fost de natură a pune în primejdie viața părții vătămate.
În practica judiciară, intenția de a ucide se deduce din materialitatea actului-dolus ex re- care, în cele mai multe cazuri relevă poziția faptuitorului față de rezultat. Asa cum am precizat și anterior intenția de a ucide este demonstrată prin locul aplicării loviturilor-dacă inculpatul, așa cum se susține ar fi avut doar intenția de a vătăma partea vătămată ar fi ales o altă zonă a corpului pentru a-i aplica lovituri iar nu o zonă vitală precum abdomenul-, obiectul folosit pentru acțiunea ilicită-în cazul concret dedus judecății-un cuțit de mari dimensiuni apt să producă leziuni semnificative, apt să producă moartea, intensitatea loviturii aplicate, atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei-a lovit cu cuțitul și apoi a fugit lăsând partea vătămată sângerând .
În subsidiar, inculpatul apelant a mai solicitat instanței de control judiciar a se proceda la reindividualizarea pedepsei ei - a fost aplicată de instanța fondului, apreciind că aceasta este mult prea severă, raportat la conduita sinceră pe care a avut-o pe parcursul procesului penal, la faptul că a încheiat o tranzacție cu partea civilă sub aspectul laturii civile a cauzei, și că este lipsit de antecedente penale.
Instanța de control judiciar apreciază că, în pofida celor susținute de inculpat, pedepsele aplicate de instanța fondului au fost just individualizate având în vedere gradul de pericol social concret al faptei deduse judecății, împrejurările în care aceasta a fost comisă, urmările produse, punerea în primejdie a părții vătămate, limitele de pedeapsă reduse cu o treime ca urmare a apelării la procedura simplificată prev de art 375 și 374 alin 4 CPP, dar și lipsa antecedentelor penale, precum și concluziile referatului de evaluare psiho-socială care atestă că inculpatul prezintă un risc mediu spre crescut de a comite infracțiuni, în special infracțiunea de violență.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea apreciază că o pedeapsă într-un cuantum mai redus, nu ar fi de natură să descurajeze comportamente viitoare similare, nu ar constitui un mijloc eficient de constrângere a inculpatului și nici un mijloc de reeducare a acestuia.
Raportat la cele expuse anterior, constatând că nu există motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat, conform dispozitivului, va deduce din pedeapsa menținută timpul arestului preventiv, din 24 iunie 2014 la zi și îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul D. S. I., fiul lui F. M. si C. D., născ. la 07.10.1993, deținut în prezent în P. G., împotriva sentintei penale nr. 735 din 2 decembrie 2014 a Tribunalului Cluj.
Deduce din pedeapsa aplicata inculpatului apelant, timpul arestului preventiv, începând cu data de 27.06.2014 si până în prezent.
Obligă pe apelantul inculpat sa plăteasca în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 19 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. COVRIGMONICA Ș.
GREFIER
M. B.
Red. M.Ș./M.N.
4 ex./4.02.2015
Jud.fond.-A. Ț.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 34/2015.... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 84/2015. Curtea... → |
|---|
