Părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia (art.338 NCP). Decizia nr. 859/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 859/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 1286/309/2014
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 8428
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 859/A/2015
Ședința publică de la 11 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTOR – V. G.
Grefier - A. B. H.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost reprezentat prin procuror – A. S.
S-au luat spre examinare apelul formulat de către inculpatul C. I. împotriva sentinței penale nr.27 din 4.03.2015 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, pronunțată în dosarul nr._, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Șimleu Silvaniei dat în dosarul de urmărire penală nr.282/P/2014 pentru comiterea infracțiunii de părăsirea locului accidentului prev. de art. 338 al. 1 NCP.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. I. asistat de avocat B. A.-M. în substituirea avocatului ales B. A. din Baroul S., cu împuternicire la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că s-au depus la dosar motive în susținerea apelului, iar inculpatul C. I. menține declarațiile anterioare și nu face alte completări.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul asupra apelului formulat în cauză.
Avocatul inculpatului, în temeiul art.421 al. 2 lit. a CPP, solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței penale nr.27 din 4.03.2015 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, desființarea hotărârii și rejudecând cauza, în principal, în temeiul art. 396 al.5 CPP rap. la art. 16 al. 1 lit. b CPP, să se dispună achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului prev. de art. 338 al. 1 NCP, întrucât fapta nu a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, respectiv cu intenție. Apreciază că soluția primei instanțe și situația de fapt reținută de către aceasta nu este conformă realității, iar din probele administrate nu rezultă existența intenției în ceea ce privește comiterea faptei. Astfel, conform art. 338 al. 3 lit. a NCP, nu constituie infracțiune părăsirea locului accidentului, când în urma accidentului au rezultat doar pagube materiale.
De asemenea, conform art. 338 CP fapta trebuie comisă cu intenție, iar existența sau lipsa acestui element constitutiv se apreciază în funcție de condițiile concrete de la locul și momentul producerii accidentului. În plus, la momentul accidentului inculpatul nu a avut reprezentarea că victima a suferit vreo vătămare corporală, deci, în mod eronat, prima instanță a apreciat ca neîntemeiată soluția de achitare a inculpatului pe considerentul că acesta a avut cunoștință de faptul că victima s-a lovit, însă a ales să minimalizeze consecințele accidentului. Or, din întreg probatoriul administrat în cauză și mai ales din declarația victimei V. A. (filele 82-83) rezultă că aceasta l-a asigurat pe inculpat că nu a suferit vătămări și i-a solicitat să o transporte la locul de muncă. Impactul a fost unul relativ ușor, victima înseși a apreciat că nu a suferit vătămări corporale, refuzând transportul la unitatea medicală și solicitând să fie dusă la locul de muncă deoarece durerea de la picior a fost apreciată ca fiind superficială și de moment, care va trece de la sine și care nu necesită îngrijiri de specialitate. Deci, inculpatul era convins că în urma impactului au survenit doar pagube materiale constând în deteriorarea bicicletei cu care se deplasa persoana vătămată.
În ceea ce privește latura subiectivă, infracțiunea prevăzută de art. 338 al. 1 CP presupune intenția făptuitorului de a pleca de la locul faptei pentru a zădărnici efectuarea constatărilor de către organele de poliție și de a influența în mod negativ și decisiv aflarea adevărului. În speță, din probele administrate rezultă că inculpatul și persoana vătămată se cunoșteau de mult timp, neexistând riscul ca în cazul agravării stării acesteia din urmă să se îngreuneze aflarea făptuitorului mai ales că inculpatul a dus partea vătămată la locul de muncă și că la momentul accidentului au fost prezente și alte persoane, care au relatat că inculpatul nu a încercat nici un moment să se sustragă sau să îngreuneze aflarea identității sale, pentru a fi îndeplinit scopul infracțiunii prevăzut de art. 338 al. 1 CP.
Coroborând toate aceste elemente de fapt, solicită a se constata că plecarea inculpatului de la locul accidentului de circulație nu este caracterizată de intenția acestuia de a părăsi locul faptei în sensul incriminat de art.338 CP, astfel că lipsește forma de vinovăție prevăzută de lege pentru ca fapta acestuia să fie considerată infracțiune.
Apreciază că, în cauză, este incident și art. 16 al. 1 lit. d CPP privind existența cauzei de neimputabilitate prevăzută de art.30 CP, respectiv inculpatul s-a aflat în eroare cu privire la vătămările victimei. Dă citire dispozițiilor art. 30 CP și învederează faptul că inculpatul nu cunoștea existența vătămărilor victimei, chiar victima având certitudinea și siguranța că nu a suferit vătămări, iar inculpatul a depus diligențe pentru a se convinge de această împrejurare și a procedat în mod judicios, ducând victima la locul de muncă. Deci, sunt îndeplinite condițiile unei erori de fapt care i-a fost insuflată inculpatului chiar de către victimă.
În subsidiar, dacă se va reține vreo culpă a inculpatului, solicită ca în procesul de reindividualizare a pedepsei să se dispună reducerea acesteia cu o treime ca efect al aplicării circumstanțelor atenuante prevăzute de art.75 al. 2 CP, întrucât în mod eronat instanța de fond nu a făcut aplicarea art. 75 al. 2 lit. a și b CP. D. urmare, solicită a se reține atât art. 75 al. 2 lit. a CP privind eforturile depuse de către inculpat pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor faptei raportat la atitudinea acestuia ulterior accidentului constând în aceea că s-a oprit, a acordat ajutor victimei, s-a oferit să o transporte la spital și a achitat acesteia din proprie inițiativă prejudiciul, cât și dispozițiile art. 75 al. 2 lit. b CP constând în împrejurările legate de fapta comisă care diminuează gravitatea faptei sau periculozitatea infractorului. Din această perspectivă, apreciază că prima instanță trebuia să rețină lipsa antecedentelor penale și atitudinea inculpatului în cursul procesului penal, respectiv faptul că s-a prezentat la organele judiciare, a regretat evenimentul în care a fost implicat, a contribuit la înlăturarea consecințelor faptei sale, este integrat în muncă, în societate și are o familie.
Tot referitor la gravitatea faptei, mai arată că motivul pentru care inculpatul a plecat de la locul accidentului fără a anunța organele judiciare a constat în aceea că a fost convins de împrejurarea că în urma accidentului au survenit doar pagube materiale.
În concluzie, consideră că se impune a fi reținute dispozițiile art. 75 al. 2 lit. a și b CP rap. la art. 76 al.1 CP în sensul reducerii cu o treime a pedepsei de 2 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere de instanța de fond.
Reprezentanta Ministerului Public solicită a se respinge solicitarea inculpatului de pronunțare a unei soluții de achitare.
În ceea ce privește latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii de părăsire a locului accidentului, arată că, în cauză, s-a făcut dovada faptului că inculpatul a comis accidentul de circulație cu rănirea ușoară a victimei, iar din punct de vedere subiectiv inculpatul a acceptat posibilitatea ca starea de sănătate a victimei să se agraveze. Ulterior accidentului, victima s-a simțit rău, s-a deplasat la spital care a anunțat organele de poliție. Deci, în speță, este vorba despre o intenție indirectă reglementată de dispozițiile art. 16 lit. b CP, având în vedere că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei și, chiar dacă nu l-a acceptat, a acceptat posibilitatea de a se produce această urmare.
Deci, tot comportamentul inculpatului a fost unul de mușamalizare a accidentului de circulație, iar aspectele invocate în circumstanțiere ca și aspecte atenuante sunt elemente care țin de componența infracțiunii de părăsirea locului accidentului. În plus, pe parcursul procesului penal inculpatul și-a recunoscut vina în producerea accidentului de circulație și faptul că a văzut târziu biciclistul, pe care l-a acroșat și care a căzut. Deci, din acel moment avea obligația de a anunța organele de poliție, lucru pe care nu l-a făcut.
Față de aceste argumente, apreciază nefondat apelul inculpatului, motiv pentru care solicită a fi respins.
Inculpatul C. I., având ultimul cuvânt, nu se consideră vinovat pentru că a dus victima unde i s-a solicitat, s-a prezentat la organele de poliție, nu a intenționat să se sustragă sau să acopere urmele accidentului. Achiesează la concluziile avocatului său și arată că are trei copii în întreținere și doar el realizează venituri în familie.
CURTEA
Prin sentința penală nr.27 din 4 martie 2015 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, în baza art. 338 alin.1 Cod penal a fost condamnat inculpatul C. I., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului.
În baza art. 91 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.
În baza art. 93 alin. (1) Cod penal a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune S. la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) Cod penal s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.
În baza art. 93 alin. (3) Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Ip sau în cadrul Parohiei Ortodoxe Române Cosniciu de Jos, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. (4) C. pen. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales, dna av. B. A..
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluției instanța a reținut că în data de 28.02.2014, organele de poliție din cadrul Poliției orașului Simleu Silvaniei au fost sesizate de către Spitalul orășenesc Șimleu Silvaniei despre faptul că la această unitate s-a prezentat numitul V. A., care a declarat că a fost victima unui accident rutier, produs între localitățile Ip și Zăuan. Astfel din primele cercetări a rezultat că, persoana vătămată V. A., în timp ce se deplasa pe bicicletă din direcția Ip spre direcția Zăuan, pe DN 19B, a fost acroșat de un autoturism marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ . Conducătorul autoturismul s-a oprit a întrebat victima dacă este rănită, după care a urcat-o în autoturism și a transportat-o până în localitatea Zăuan, la locul de muncă a victimei, după care și-a continuat drumul fără a anunța organele de poliție despre producerea accidentului rutier. Resimțind dureri, victima a fost ulterior dusă la spital de către un coleg de muncă. După sesizarea organelor de poliție de către Spitalul orășenesc Șimleu Silvaniei, s-a procedat la identificarea conducătorului auto implicat în accident, fiind identificat în persoana inculpatului C. I.. Cu ocazia audierii inculpatului, acesta a fost testat cu aparatul etilotest la orele 1418 , rezultatul fiind zero.
Persoana vătămată nu a formulat plângere penală pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, motiv pentru care, pentru această faptă s-a dispus prin actul de sesizare clasarea cauzei în temeiul art. 16 lit.g C.pr.pen.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului rezultă din următoarele mijloace de probă: proces verbal de sesizare din oficiu – fila - 15; declarație suspect/inculpat C. I. – filele - 7-8, 13-14,27-28, 77-78; declarație persoană vătămată V. A. – fila 34, 82-83; planșa foto privind examinarea vehiculelor implicate – filele 20-23; fișa de cazier judiciar – fila 29, 69; fișa de evidență auto – fila 58, referat de evaluare - f. 73.
S-a menționat faptul că persoana vătămată nu a dorit participarea în această calitate în cursul procesului penal, astfel că a fost ascultă în calitate de martor
Din declarația martorului V. A. rezultă faptul că în urma accidentului a refuzat să se prezinte la spital deoarece s-a înțeles cu conducătorul auto, acesta oferindu-i o sumă de bani, însă ulterior s-a prezentat la Spitalul orășenesc Șimleu Silvaniei pentru îngrijiri medicale.
Fiind audiat inculpatul a recunoscut, starea de fapt mai sus reținută declarând faptul că în data de 28.02.2014, în jurul orelor 05.00, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia cu înmatriculare_ din direcția Ip în direcția Zăuan, intenționând să ajungă în orș. Jibou, la ieșirea din loc. Ip, fiind întuneric, a observat târziu un biciclist, care circula în aceeași direcție de mers, și l-a acroșat cu oglinda retrovizoare dreapta, biciclistul căzând în șanț. A oprit autoturismul și a întrebat partea vătămată V. A. despre starea lui de sănătate, aceasta comunicându-i că îl doare puțin piciorul, dar că nu este nimic grav, nedorind să se ducă la un spital pentru îngrijiri medicale, deși inculpatul s-a oferit să-l transporte. La solicitarea persoanei vătămate l-a transportat la locul de muncă al acesteia în . a anunțat organele de poliție deoarece victima i-a spus că nu a suferit leziuni, și nu a considerat necesar acest lucru. Inculpatul a declarat faptul că nu l-a observat pe biciclist, decât târziu, întrucât biciclistul nu era dotat cu lumini pe bicicletă și îmbrăcăminte fluorescent-reflectorizantă, echipament necesar circulării pe timp de noapte( filele 7-8, 77-78).
În drept, faptainculpatului C. I. care la data de 28.02.2014, a acroșat cu autoturismul un biciclist, transportând victima la locul de muncă a acesteia, după care a părăsit locul accidentului fără să anunțe cea mai apropiată unitate de poliție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsirea locului accidentului, faptă prev. și ped. de art. 338 alin. 1 din N. Cod penal.
În ceea ce privește latura obiectivă, situația premisă a infracțiunii este reprezentată de implicarea de către inculpat într-un accident de circulație soldat cu rănirea unei persoane. Elementul material al infracțiunii s-a realizat prin acțiunea inculpatului de a transporta persoana vătămată la locul de muncă al acesteia, fără însă a se mai întoarce la locul accidentului și fără a anunța organele de poliție despre producerea evenimentului rutier. Urmarea imediată a infracțiunii constă în producerea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de dispozițiile care stabilesc regimul circulației pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate rezultă din însăși săvârșirea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de art.16 alin.3 lit.b) Cod penal, respectiv intenție directă, acesta având reprezentarea faptei sale și a consecințelor acesteia, prevăzând rezultatul socialmente periculos. Vinovăția inculpatului rezultă din ansamblul probatoriului administrat în cauză.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin.1 Cod procedură penală, întrucât fapta există, a fost săvârșită de către inculpat și constituie infracțiune, instanța a dispus condamnarea inculpatului.
Având în vedere că inculpatul nu a recunoscut starea de fapt reținută în rechizitoriu cu privire la transportarea victimei la spital, iar din administrarea probatoriului se reține că inculpatul a avut o atitudine sinceră, confirmându-se susținerile sale că a transportat-o la locul de muncă, instanța nu poate face aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală deoarece situația premisă nu se regăsește printre cele enumerate limitativ de art. 396 alin. 10 menționat, însă a ținut seama de acest aspect la individualizarea pedepsei.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Prin raportare la gravitatea faptei, instanța a reținut că fapta a fost comisă pe timp de nopate, când inculpatul a condus autoturismul, pe un drum public, nepăstrând distanța suficientă față de biciclistiul pe care-l depăsea, astfel că acestea a căzut s-a lovit.
În ceea ce privește persoana inculpatului, acesta este absolvent de studii medii, în vârstă de 49 de ani și nu este cunoscut cu antecedente penale. Din anul 2008, când a obținut categroia B, inculpatul a mai fost sancționat contravențional de 4 ori, așa cum reiese din fișa de evidență auto de la fila 58.
Cu toate acestea, față de conținutul concret al infracțiunii, instanța a apreciat că lipsa antecedentelor penale și recunoașterea faptei nu au relevanța pentru reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin.2 lit.a) și b) Cod penal.
În acest sens, instanța a subliniat că împrejurările prevăzute de art.75 alin.2 Cod penal nu au caracter obligatoriu, ci urmează a fi reținute doar dacă ele reduc în asemenea măsură gravitatea faptei sau îl caracterizează în asemenea măsură pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse între limitele speciale reduse cu o treime, satisface în concret imperativul justei individualizări a pedepsei.
Or, în cauză, lipsa antecedentelor penale nu atenuează cu nimic starea de pericol creată prin săvârșirea infracțiunii. De aceea, lipsa antecedentelor penale și atitudinea de colaborare cu organele de urmărire penală nu constituie circumstanțe atenuante, dar vor reprezenta criteriile de apreciere în dozarea pedepsei între limitele prevăzute de lege.
Limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea sesizată sunt între 2 și 7 ani, astfel că instanța a apreciat că pentru prevenirea săvârșirii de noi fapte penale și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, este necesară aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, respectiv de 2 ani închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a considerat că având în vedere că maximul special pevăzut de lege este de 7 ani, nu se poate dispune amânarea aplicării pedesei, art. 83 alin. 2 Cod penal împiedicând aceasta.
Instanța a apreciat neîntemeiată solicitarea apărării de achitare a inculpatului, având în vedere că din probele administrate reiese faptul că inculpatul a avut cunoștință că victima s-a lovit, însă a ales să minimalizeze consecințele accidentului.
În cauza de față, din modalitatea de săvârșire a infracțiunii, de natura și gravitatea acesteia precum și având în vedere persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, instanța a considerat că aplicarea unei pedepse complementare nu este necesară.
Având în vedere că pedeapsa principală aplicată inculpatului nu depășește 3 ani închisoare, iar acesta nu a mai fost condamnat anterior, ținând seama de vârsta și gradul de educație, de faptul că este integrat social, precum și de atitudinea procesuală avută de la momentul comiterii faptei până în prezent, instanța apreciază că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse fără privarea de libertate a inculpatului, pronunțarea condamnării constituind un avertisment ce îl va determina să nu mai săvârșească infracțiuni.
În baza art. 91 Cod penal instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal și a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune S. la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) Cod penal a impus condamnatului să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței, iar în baza art. 93 alin. (3) Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Ip sau în cadrul Parohiei Ortodoxe Române Cosniciu de Jos, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. (4) C. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales, dna av. B. A..
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 250 lei reprezintă cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală și 150 lei cheltuieli de judecată în faza camerei preliminare și a judecății.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal, inculpatul, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea apelului său, inculpatul a învederat faptul că se impune achitarea sa atâta vreme cât din actele și lucrările dosarului nu rezultă intenția inculpatului de a comite infracțiunea reținută în sarcina sa, mai ales că acesta a depus toate diligențele în a transporta victima accidentului la locul său de muncă, la cererea acestuia din urmă și după ce s-a asigurat că acesta nu a fost vătămat. În subsidiar s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate acestuia ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art.75 alin.2 lit.a și b C.p. raportat la atitudinea inculpatului ulterioară accidentului, când acesta a încercat să înlăture consecințele faptelor sale.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
În urma administrări în condiții de legalitate și loialitate a unui probatoriu util, pertinent și concludent și a analizării atente și detaliate a acestuia, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.
Astfel, se constată pe deplin dovedită vinovăția inculpatului care, la data de 28.02.2014, a acroșat cu autoturismul un biciclist, transportând victima la locul de muncă a acesteia, după care a părăsit locul accidentului fără să anunțe cea mai apropiată unitate de poliție.
Inculpatul în declarațiile sale a recunoscut faptele în materialitatea lor, arătând însă în apărarea sa că nu a acționat cu intenția cerută de lege, întrucât s-a aflat în eroarea creată de victima care a refuzat să fie transportată la spital, arătând că nu a fost vătămată și care i-a cerut inculpatului să o transporte la locul său de muncă, ceea e s-a și întâmplat în prezenta speță.
Potrivit art.338 alin.1 C.p. constituie infracțiune părăsirea locului accidentului, fără încuviințarea poliției sau a procurorului care efectuează cercetarea la fața locului faptei, de către conducătorul vehiculului, implicat într-un accident de circulație.
Potrivit noului text incriminator, spre deosebire de vechea reglementare, pentru a ne afla în prezența acestei infracțiuni este necesară existența unui accident de circulație în care să fie implicate părțile, fără a se preciza urmarea acestuia ( ucidere din culpă, vătămare,etc.), astfel că obligația inculpatului era una de diligență, și anume, de a se asigura că în urma acroșării, persoana vătămată să nu fi suferit nicio vătămare corporală, acest aspect neputând fi clarificat decât având opinia organelor abilitate, poliție respectiv instituții medicale.
Fapta se comite cu intenție, în ceea ce privește latura subiectivă, intenție definită de art.16 C.p., în speță fiind îndeplinite cerințele textului de lege menționat, mai exact alin.3 lit.b, potrivit căruia fapta este săvârșită cu intenție când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a ținut seama de criteriile prevăzute de art.74 C.p. în raport cu toate elementele de fapt și de drept expuse mai sus, dar și cu persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale acestuia și conduita sa procesuală.
În acest context, față de atitudinea sa ulterioară acroșării persoanei vătămate, de eforturile depuse de acesta în diminuarea consecințelor infracțiunii (inculpatul s-a oprit, a acordat ajutor victimei și la cererea acesteia a condus-o la locul său de muncă), apreciem că se impune reținerea în favoarea inculpatului a dispozițiilor art.75 alin.2 lit.a C.p., a circumstanței atenuante judiciare.
Așa fiind, în baza ar.421 pct.2 lit.a C.p.p. va admite apelul declarat și va desființa hotărârea atacată doar cu privire cuantumul pedepsei aplicate inculpatului și nereținerea circumstanțelor atenuante în favoarea acestuia prevăzute de art.75 alin.2 lit.a și art.76 C.p..
Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite va reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani închisoare la 1 an și 4 luni închisoare prin reținerea art. 75 alin.2 lit.a și art.76 C.p..
Va menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de inculpatul C. I. (fiul lui V. și F., născut la data de 13.06.1965 în ., CNP_, domiciliat în ., nr. 177, ., cetățean român, căsătorit, studii liceale, operator,) împotriva sentinței penale nr.27 din 4 martie 2015 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, pe care o desființează doar cu privire cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C. I. și nereținerea circumstanțelor atenuante în favoarea acestuia prevăzute de art.75 alin.2 lit.a și art.76 C.p..
Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani închisoare la 1 an și 4 luni închisoare prin reținerea art. 75 alin.2 lit.a și art.76 C.p..
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 iunie 2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR GREFIER
M. R. V. G. A. B. H.
Red.MR/SMD
3 ex./12.06.2015
Jud.fond. Santaavan L.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 840/2015.... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
