Tăinuirea (art.270 NCP). Decizia nr. 689/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 689/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 1218/336/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.689/A/2015
Ședința publică din 15 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I., judecător
JUDECĂTOR: E. B.
GREFIER: D. S.
P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR: V. G.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul D. V. C. împotriva sentinței penale nr.311 din data de 17.12.2014 a Judecătoriei V., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. Kt 236/08-SPA/BT din data de 18.12.2008 al Procuraturii Districtului Koper-Biroul Teritorial Sezana, preluat de autoritățile române prin Încheierea penală nr. 293/02.06.2014 a Curții de apel Cluj, pronunțată în baza Rezoluției nr. 352/II/5/2014 din data de 12.05.2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prev. și ped. de art. 270 N.C. pen. (art.221 V.C.P.)
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.S. R., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care s-a procedat la identificarea inculpatului, acesta legitimându-se cu C.I. . nr._ eliberat de SPCLEP B. la 18.04.2013, având CNP_ și dom.în B., ..Maramureș.
Curtea aduce la cunoștința inculpatului drepturile procesuale prev.de art.83 C.pr.pen. și posibilitatea de a da declarație la instanța de apel.
Inculpatul este de acord să dea o declarație la instanța de apel.
S-a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată conform procesului verbal depus la dosar.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună, în principal, în temeiul art.396 alin.6 C.pr.pen. rap.la art.16 lit.f C.pr.pen. încetarea procesului penal pentru infracțiunea de tăinuire.
Pentru această infracțiune, termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit, fiind incidente disp.art.154 lit.d C.pen. Nu sunt incidente disp.art.155 alin.1 C.pen. cu privire la întreruperea cursului termenului de prescripție, pentru că în legislația română, orice act de procedură se comunică cu inculpatul. În speță, inculpatului nu i s-a comunicat decât la 02.06.2014 actele de procedură întocmite în cauză, când a fost citat la Curtea de Apel Cluj, termenul de prescripție fiind deja împlinit.
În subsidiar, solicită achitarea inculpatului în baza art.16 lit.b C.pr.pen., considerând că nu există probe din care să rezulte vinovăția inculpatului, lipsind elementul subiectiv – intenția. Inculpatul a fost de bună credință, deoarece a cumpărat acel scuter pentru piese de schimb de la un mecanic din Italia, care i-a spus că este al verișoarei lui. Prin urmare, inculpatul nu avea cunoștință că acel scuter era furat. Din probe nu rezultă că a fost de rea-credință, astfel că se impune pronunțarea unei soluții de achitare. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. S-a invocat că s-ar fi împlinit termenul de prescripție și că nu ar exista probe de vinovăție, necunoscând proveniență ilicită a bunului.
Cu privire la inexistența probelor de vinovăție, critica este neîntemeiată. Prima instanță, la pag.4 a demonstrat că inculpatul avea cunoștință de proveniența ilicită a bunului raportat la starea în care s-a aflat acesta și la împrejurarea că nu a urmărit să încheie un act translativ de proprietate, deși i s-a comunicat că bunul nu aparține celui care l-a vândut. Faptul că a fost depistat numai în Slovenia se datorează fie împrejurării că nu s-a verificat proveniența bunului în Italia, fie că darea în urmărire a bunului sustras s-a făcut ulterior.
Referitor la termenul de prescripție, susține că instanța de fond a aplicat corect legea penală mai favorabilă, respectiv disp.art.270 alin.1 N.C.pen. Conform art.154 alin.1 C.pen., termenul de prescripție este de 5 ani. În speță, acest termen a fost întrerupt printr-un act de procedură, respectiv decizia 1/28.10.2010 a Tribunalului din Slovenia, care a decis cedarea cauzei în favoarea instanței din România. Prin urmare, termenul de prescripție nu s-a împlinit. Art.155 alin.1 C.pen. nu prevede obligativitatea comunicării actului de procedură cu inculpatul pentru a produce efecte juridice, iar cursul se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură. Pentru toate aceste motive, considerând că termenul de prescripție nu este împlinit, solicită respingerea apelului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat și este tânăr, neavând șanse să se angajeze dacă ar avea cazierul pătat.
CURTEA :
Asupra apelului de față,
Prin sentința penală nr. 311 din 17 decembrie 2014 pronunțată în dosarul nr._/2014 a Judecătoriei V. de Sus, în temeiul art. 396 al. 1 și 2 C. pr. pen. coroborat cu art. 61 al. 1, 2, 3 și 4 lit. „c” C. pen., a fost condamnat inculpatul D. V. C., fiul lui A. și S., născut la data de 26 aprilie 1989 în B., jud. Maramureș, CNP_, cetățean român, studii liceale, necăsătorit, fără ocupați și loc de muncă, fără antecedente penale, domiciliat în B., ., jud. Maramureș pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. și ped. de art. 270 NCP (art. 221 VCP) cu aplicarea art. 5 NCP la pedeapsa de 2500 (douămiicincisute) lei amendă, reprezentând 250 zile amendă a câte 10 lei fiecare.
În temeiul art. 63 al. 1 NCP s-a atras atenția inculpatului că, dacă, cu rea-credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.
S-a constatat că bunurile ridicate de la inculpat conform procesului verbal de reținere de obiecte și certificatului de reținere de bunuri încheiate la data de 28 noiembrie 2008 de către autoritățile slovene au fost restituite proprietarei acestora, D. Rogialli, conform certificatului care atestă returnarea articolelor încheiat la data de 23 decembrie 2008.
În temeiul art. 274 al. 1 teza I C. pr. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 274 al. 1 teza a II-a C. pr. pen., cheltuielile judiciare parțiale în cuantum de 100 lei reprezentând onorariu avocațial pentru av. N. R., numită din oficiu, s-au suportat de către stat și au fost avansate din fondurile Ministerului de Justiție.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. Kt 236/08-SPA/BT din data de 18.12.2008 al Procuraturii Districtului Koper-Biroul Teritorial Sezana, preluat de autoritățile române prin Încheierea penală nr. 293/02.06.2014 a Curții de apel Cluj, pronunțată în baza Rezoluției nr. 352/II/5/2014 din data de 12.05.2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, inculpatul D. V. C., cu datele personale individualizate în dispozitivul sentinței, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prev. și ped. de art. 270 N.C. pen.(art.221 V.C.P.).
S-a reținut că, în data de 28.11.2008, pe teritoriul Sloveniei, inculpatul a deținut o motocicletă marca Garelli C. LX, știind că aceasta anterior a fost sustrasă din localitatea Arezzo Italia, de la numita D. Rigialli.
Inculpatul a declarat că nu se consideră vinovat pentru comiterea faptei reținută în sarcina sa, arătând că a cumpărat acel scuter de la un cetățean italian, pentru piese de schimb, fără a încheia cu acesta nici un act.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale și declarația inculpatului dată în fața instanței, instanța a reținut, în fapt, următoarele:
În după-amiaza zilei de 28 noiembrie 2008, în jurul orei 17:55, ofițerii de poliție de la Stația de Poliție pentru Măsuri de Protecție Koper, au oprit pentru control camionul marca Mercedes Vito, cu nr. de înmatriculare_, la care era atașat trailerul pentru transportul de vehicule cu nr. de înmatriculare_, proprietatea numitului T. C.. La cererea lucrătorilor de poliție, șoferul a prezentat cartea de identitate. Pe trailer era încărcat un autovehicul marca F. Marea și o motocicletă marca Garelli C. LX de culoare gri, care nu avea numere de înmatriculare și ale cărei acte au fost prezentate de către inculpatul D. V. C..
S-a constatat că butucul cheii de pornire, cel al portbagajului și plăcuța cu numărul de înmatriculare au fost scoase forțat de pe motocicletă. Ulterior, a fost găsită plăcuța cu nr. de înmatriculare X297YY (I) în portbagajul motocicletei.
În urma verificărilor efectuate prin intermediul Centrului Operativ al Stației de Poliție Koper, s-a constatat că motocicleta a fost declarată furată în Italia, la data de 08 septembrie 2008, în localitatea Arezzo.
Inculpatul a fost audiat de către ofițerii Stației de Poliție pentru Măsuri de Protecție Koper, iar motocicleta, certificatul de înmatriculare, casca de protecție și o borsetă neagră conținând alte documente au fost reținute și s-a întocmit procesul verbal și certificatul de reținere a obiectelor, ulterior acestea fiind restituite proprietarei.
Cauza a fost înaintată Procurorului Districtului Koper.
Prin rezoluția din data de 12 mai 2014, nr. 352/II/5/2014, s-a constatat că, la data de 18 decembrie 2008, Procuratura Districtului Koper-Biroul Teritorial Sezana din Slovenia a sesizat prin rechizitoriu Judecătoria Locală Sezana-Secția Penală și a solicitat condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire. Judecătorul de la Judecătoria Sezana, învestit cu judecarea cauzei nr. IK 1998/2009-7, a formulat, la data de 24 decembrie 2014, cerere de transfer a dosarului penal și a propus cedarea acestuia în favoarea autorităților judiciare din România.
Tribunalul Districtual Koper din Slovenia a decis, prin Decizia nr. 1 Ks 98/2009/28.10.2010, cedarea cauzei în favoarea instanței competente din România, motivând că inculpatul are domiciliul permanent în România, în localitatea B..
Astfel, la data de 24 decembrie 2013, Judecătoria Sezana a formulat cerere de preluare a cauzei de către instanța competentă din România, care a fost înaintată Parchetului de pe lângă ÎCCJ, care, la data de 06.05.2014, a trimis cauza la P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Prin Încheierea penală nr. 293/02 iunie 2014 Curtea de Apel Cluj, în baza art. 128 din L. nr. 302/2004 modificată și completată prin L. nr. 300/2013 a admis cererea de preluare a judecății formulată de Judecătoria Locală Sezana din Slovenia, dispunând continuarea judecății de către instanța competentă, respectiv Judecătoria V. de Sus.
Potrivit art. 270 NCP, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun de către o persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că aceasta provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaște natura acesteia. Noua reglementare penală descrie mai în detaliu infracțiunea de tăinuire prev. și ped. de art.221 din VCP.
Recuperarea bunurilor scoase dintr-un patrimoniu prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală este împiedicată dacă aceste bunuri sunt primite sau dobândite de o altă persoană, dacă sunt transformate sau dacă li se înlesnește valorificarea. Asemenea fapte prezintă pericol social deoarece, făcând ca să li se piardă urma bunurilor și împiedicând, în felul acesta, reîntoarcerea lor în patrimoniul din care au fost scoase în mod ilicit, aduc atingere, ca și celelalte fapte prevăzute ca infracțiuni contra patrimoniului, relațiilor sociale cu caracter patrimonial.
Fapta săvârșită de inculpat, sub aspectul laturii obiective, s-a realizat prin dobândirea scuterului de la o persoană cu cetățenie italiană, ce nu era proprietara bunului.
Această faptă a avut ca urmare schimbarea situației de fapt a bunului prin trecerea lui în altă sferă patrimonială, prin aceasta reducându-se efectiv posibilitatea de recuperare a bunului de către posesorul sau deținătorul acestuia.
Între acțiunea de dobândire ce formează elementul material al laturii obiective și urmarea imediată, există o legătură de cauzalitate, aceasta rezultând din materialitatea faptei.
În ceea ce privește latura subiectivă, intenția inculpatului rezultă din împrejurarea că, deși cunoștea că bunul nu are o proveniență licită, a decis totuși să-l cumpere, intenția în acest caz incluzând și scopul obținerii de inculpat a unui folos material pentru sine .
Este neîndoios că elementul subiectiv intelectiv al infracțiunii de tăinuire pentru care a fost trimis în judecată inculpatul trebuie desprins din materialitatea faptelor sale și împrejurările în care au fost comise, fiind lipsită de relevanță juridică atitudinea acestui inculpat de negare a cunoașterii provenienței motocicletei pe care a cumpărat-o.
Cunoașterea provenienței ilicite a bunului cumpărat rezultă din clandestinitatea vânzării. Deși inculpatul a oscilat în declarații cu privire la locul de unde a cumpărat bunul (fie dintr-o parcare, într-o primă declarație, fie dintr-un service auto, într-o altă declarație), în mod cert acesta a fost achiziționat dintr-un spațiu nedestinat desfacerii unor astfel de bunuri și fără a se încheia cu vânzătorul vreun înscris translativ de proprietate. Apoi, acea motocicletă prezenta anumite zgârieturi, iar butucul cheii de pornire și cel al portbagajului au fost rupte, plăcuța cu numărul de înmatriculare a fost scoasă forțat de pe aceasta și ascunsă în portbagaj, ceea ce arătă în mod evident o deposedare ilicită a bunului dobândit de inculpat și încercarea de a ascunde elementele de identificare ale bunului.
Această reprezentare a provenienței ilicite a bunului cumpărat de inculpat este demonstrată și de prețul redus oferit de cetățeanul italian pentru vânzarea bunului, acest cetățean aducându-i la cunoștință inculpatului că nu el este proprietarul motocicletei, ci o ,, verișoară de-a lui”, pe care inculpatul nu a solicitat să o cunoască pentru încheierea, eventual, a unei vânzări direct cu aceasta, în calitate de prezumtivă proprietară a bunului.
Toate acestea concură la concluzia că inculpatul a acționat cu intenție calificată, astfel că instanța apreciază că nu există vreun caz de achitare, așa cum s-a invocat, sau de încetare a procesului penal .
Din ansamblul probator reiese cu certitudine că fapta există, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, fiind săvârșită de acesta cu vinovăție.
În drept, fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, prev. și ped. de art. 270 N.C. pen.(art.221 V.C.P.) .
În ce privește aplicarea și individualizarea pedepsei s-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art.5 din noul Cod penal, raportat la prevederea în noua reglementare penală a amenzii, alternativ cu închisoarea.
Potrivit alin.1 al articolului anterior menționat, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, astfel că se va da eficiență acestui articol.
Instanța a avut în vedere la individualizarea pedepsei și a cuantumului acesteia criteriile generale prev. de art. 74 NCP în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite, periculozitatea infractorului, împrejurarea și modul de comitere a infracțiunii, natura și gravitatea rezultatului produs, antecedentele penale, starea de pericol creată, vârsta, situația familială și socială, precum și nivelul de educație al inculpatului .
Pedeapsa trebuie să aibă o funcție de constrângere, de intimidare, dar și de reeducare, mijloace ce urmăresc aceleași scopuri de prevenție și de adaptare socială, astfel că, prin aplicarea unei pedepse cu amenda, instanța a avut convingerea că scopul sancționator al acesteia va fi atins, în același timp cu îndeplinirea scopului educativ al acesteia, astfel încât pe viitor inculpatul să respecte normele legale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul D. V. C..
Acesta a solicitat instanței de apel pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, fiind împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale deoarece inculpatului i s-a comunicat primul act de procedură întocmit în cauză abia la data de 02.06.2014, deci ulterior termenului de 5 ani socotit de la data presupusei fapte, 28.11.2008.
În subsidiar, inculpatul a solicitat achitarea sa întemeiat pe dispozițiile art. 16 lit. b Cod procedură penală, faptei lipsindu-i elementul subiectiv - intenția, deoarece acesta nu a cunoscut împrejurarea că, bunul achiziționat de el provine din furt.
Examinând cauza din perspectiva motivelor de apel invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. Kt 236/08-SPA/BT din data de 18.12.2008 al Procuraturii Districtului Koper-Biroul Teritorial Sezana, preluat de autoritățile române prin Încheierea penală nr. 293/02.06.2014 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în baza Rezoluției nr. 352/II/5/2014 din data de 12.05.2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, inculpatul D. V. C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prev. și ped. de art. 270 C. pen.(art.221 V.C.P.).
S-a reținut în fapt că în după-amiaza zilei de 28 noiembrie 2008, în jurul orei 17:55, ofițerii de poliție de la Stația de Poliție pentru Măsuri de Protecție Koper, au oprit pentru control camionul marca Mercedes Vito, cu nr. de înmatriculare_, la care era atașat trailerul pentru transportul de vehicule cu nr. de înmatriculare_, proprietatea numitului T. C.. La cererea lucrătorilor de poliție, șoferul a prezentat cartea de identitate. Pe trailer era încărcat un autovehicul marca F. Marea și o motocicletă marca Garelli C. LX de culoare gri, care nu avea numere de înmatriculare și ale cărei acte au fost prezentate de către inculpatul D. V. C..
În urma verificărilor efectuate prin intermediul Centrului Operativ al Stației de Poliție Koper, s-a constatat că motocicleta a fost declarată furată în Italia, la data de 08 septembrie 2008, în localitatea Arezzo.
Inculpatul a fost audiat de către ofițerii Stației de Poliție pentru Măsuri de Protecție Koper, iar motocicleta, certificatul de înmatriculare, casca de protecție și o borsetă neagră conținând alte documente au fost reținute și s-a întocmit procesul verbal și certificatul de reținere a obiectelor, ulterior acestea fiind restituite proprietarei.
Cauza a fost preluată de autoritățile române, iar prin sentința penală nr. 311 din 17 decembrie 2014 a Judecătoriei V. de Sus inculpatul D. V. C. a fost condamnat la pedeapsa de 2500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, arătând că a cumpărat motocicleta de la un cetățean italian, în timp ce se afla la un service auto în Italia, a observat că are defecțiuni, însă a dorit-o pentru a o folosi pentru piese de schimb, el deținând o motocicletă similară în țară. Inculpatul a arătat că nu a cunoscut că motocicleta este furată.
În ce privește solicitarea de constatare a intervenției prescripției răspunderii penale, Curtea arată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile invocate. Astfel, socotind ca dată a săvârșirii faptei data de 28.11.2008 când inculpatul a fost depistat în Slovenia având asupra sa bunul furat, dată la care acesta a și fost audiat de autoritățile competente și i s-a adus la cunoștință calitatea de suspect, Curtea constată că de la această dată se socotește curgerea termenului de prescriere a răspunderii penale care este de 8 ani (calculat potrivit dispozițiilor art. 122 alin. 1 lit. c Cod penal din 1969) respectiv de 5 ani (calculat potrivit dispozițiilor art. 154 alin. 1 lit. d Cod penal). Cursul termenului de prescripție a fost însă întrerupt în data de 06.10.2009 prin emiterea solicitării de către autoritățile slovene de transfer a cauzei penale către autoritățile române (fila 26 dup) și ulterior prin Încheierea penală nr. 293/02.06.2014 a Curții de Apel Cluj prin care s-a dispus preluarea cauzei de către Judecătoria V. de Sus. Potrivit dispozițiilor art. 123 Cod penal din 1969, cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului. Așadar, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile legale privind intervenirea prescripției răspunderii penale.
Criticile aduse în apelul inculpatului sunt fondate însă în ce privește solicitarea de pronunțare a unei soluții de achitare, Curtea apreciind față de probatoriul administrat în cauză că nu s-a dovedit, dincolo de orice îndoială, că inculpatul a cunoscut proveniența ilicită a bunului achiziționat, anume că acesta a fost furat și, ca atare, nu s-a dovedit însăși existența infracțiunii de tăinuire.
În considerentele hotărârii de condamnare s-a reținut că susținerile inculpatului nu pot fi luate în considerare deoarece cunoașterea provenienței ilicite a bunului cumpărat rezultă din însăși clandestinitatea tranzacției, faptul că motocicleta a fost achiziționată într-un loc ce nu era destinat desfacerii unor astfel de bunuri, precum și din împrejurarea că, relativ la vânzare, nu s-a încheiat nici un act translativ de proprietate. De asemenea, s-a arătat că, așa cum rezultă din actele de la dosar, motocicleta prezenta anumite zgârieturi, iar butucul cheii de pornire și cel al portbagajului au fost rupte, plăcuța cu numărul de înmatriculare a fost scoasă forțat de pe aceasta și ascunsă în portbagajul motocicletei, ceea ce arătă în mod evident o deposedare ilicită a bunului dobândit de inculpat și încercarea de a ascunde elementele de identificare ale bunului.
Curtea reține însă că, deși s-a arătat că motocicleta achiziționată prezenta zgârieturi, defecțiuni, urme de forțare, avea plăcuța cu numărul de înmatriculare demontată, niciun atare element nu vine să susțină vinovăția inculpatului, cunoașterea de către acesta a realei proveniențe a bunului.
În acest sens arătăm că, în mod constant, inculpatul a arătat că a cumpărat bunul așa cum era - parțial avariat - întrucât îi era folositor pentru piese de schimb. Faptul că această tranzacție a avut loc într-un service auto nu apare ca un element de întărire a unei suspiciuni de faptă ilicită, nefiind nefiresc ca în astfel de locații să fie tranzacționate diverse vehicule sau piese pentru vehicule.
Pe de altă parte, remarcăm faptul că, așa cum rezultă din actele de la dosar, inculpatul a achiziționat motocicleta în preajma zilei de 28.11.2008, or ea a fost declarată ca furată la data de 8 septembrie 2008. Este nefiresc și total nedovedit că inculpatul ar fi cunoscut că acel bun cumpărat de el a fost furat, cu atât mai mult cu cât furtul a avut loc efectiv cu mai mult de 2 luni anterior cumpărării lui de către inculpat.
De asemenea, Curtea remarcă faptul că, așa cum rezultă din constatările poliției slovene, motocicleta avea în portbagajul ei plăcuța cu numărul de înmatriculare, ceea ce a condus la identificarea cu ușurință a acesteia și a constatării că fusese declarată furată în Italia. Or, dacă inculpatul ar fi cunoscut împrejurarea că motocicleta provenea din furt, în mod evident acesta ar fi înlăturat/aruncat plăcuța de înmatriculare pentru a îngreuna depistarea vehiculului și nu ar fi lăsat-o în portbagajul motocicletei, împrejurare ce reprezenta un risc crescut de depistare a faptei ilicite.
Având în vedere împrejurările mai sus arătate, Curtea constată că toate împrejurările reținute în acuzare, respectiv în considerentele primei instanțe, reprezintă doar suspiciuni, alegații, neexistând nicio probă care să stabilească, dincolo de orice îndoială, că inculpatul D. V. C. ar fi cunoscut împrejurarea că bunul cumpărat de el provine din furt. Așadar, Curtea va constata că infracțiunea de tăinuire reținută în sarcina inculpatului D. V. C. nu există.
Pentru aceste considerente, în baza art.421 pct.2 lit. a Cod procedură penală va admite apelul declarat de inculpatul D. V. C., iar în baza art. 396 alin.5 rap. la art.16 alin.1 lit. a Cod procedură penală va achita pe inculpatul D. V. C., fiul lui A. și S., născut la data de 26 aprilie 1989 în B., jud. Maramureș, CNP_, domiciliat în B., ., jud. Maramureș pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. și ped. de art. 221 VCP (art. 270 CP).
Va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.S. R. și în favoarea Baroului Maramureș, suma de 100 lei pentru apărătorul din oficiu la fond, av.N. R., sume ce se vor plăti din FMJ.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare la fond și în apel rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE :
În baza art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen. admite apelul declarat de inculpatul D. V. C. împotriva sentinței penale nr.311 din 17.12.2014 a Judecătoriei V. de Sus, pe care o desființează în întregime și judecând:
În baza art.396 alin.5 rap.la art.16 alin.1 lit.a C.pr.pen. achită pe inculpatul D. V. C., fiul lui A. și S., născut la data de 26 aprilie 1989 în B., jud. Maramureș, CNP_, domiciliat în B., ., jud. Maramureș pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. și ped. de art. 221 VCP (art. 270 NCP).
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.S. R. și în favoarea Baroului Maramureș, suma de 100 lei pentru apărătorul din oficiu la fond, av.N. R., sume ce se vor plăti din FMJ
Cheltuielile judiciare la fond și în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15 mai 2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
C. ILIEȘELENA B.
GREFIER
D. S.
Red. E.B./M.N.
4 ex./26.05.2015
Jud.fond.-V. F. F.
| ← Verificare măsuri preventive (art.205 NCPP). Încheierea nr.... | Părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea... → |
|---|
