Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 980/2015. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 980/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 05-08-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 980/A/2015

Ședința publică din 05 august 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I. C. M., judecător

JUDECĂTOR: D. P.

GREFIER: L. A. S.

Ministerul Public reprezentat prin V. T. – procuror,

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj

Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de către inculpatul M. G. împotriva sentinței penale nr. 761 din 15 mai 2015 a Judecătoriei G., pronunțată în dosarul nr._, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria G., dat în dosar nr. 1587/P/2014, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. și ped. de art. 233 rap. la art. 234 alin. 1 lit. d, alin. 2, alin. 3 din Codul penal, alături de inculpatul L. T., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. și ped. de art. 233 rap. la art. 234 alin. 1 lit. d, alin. 2, alin. 3 din Codul penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul M. G., în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat P. P., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie la dosar ( f. 8 ), lipsă fiind părțile civile L. L. și S. M. G..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Inculpatul M. G. arată că își menține declarațiile date anterior în cauză și se prevalează de dreptul la tăcere în fața instanței de apel.

Nefiind cereri de formulat, se apreciază apelul în stare de judecată și se acordă cuvântul în dezbatere.

Apărătorul din oficiu al inculpatului M. G., având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de către inculpat împotriva hotărârii instanței de fond, Judecătoria G. și, rejudecând, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună aplicarea unei pedepse în cuantum mai redus, eventual cu suspendarea executării acesteia.

În acest sens, susține că inculpatul nu are antecedente penale, iar în seara respectivă s-a întâlnit cu partea vătămată, împreună cu coinculpatul L. T., care i-a aplicat acesteia o lovitură prin care i-a cauzat leziuni ce au necesitat numeroase zile de îngrijiri medicale, i-a luat telefonul și l-a îndemnat pe inculpat să îi ia banii pe care aceasta îi avea asupra sa, respectiv suma de 50 de lei. Inculpatul L. T. a fost judecat în procedura simplificată, iar instanța a apreciat că ambii inculpați merită pedepsiți cu închisoare cu executare, dar raportat la starea de fapt și la contribuția pe care inculpatul M. G. a avut-o la săvârșirea faptei, apreciază că se impune a se avea în vedere atât dispozițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, cât și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 75 alin. 2 lit. b. Astfel, solicită să se dispună diminuarea pedepsei, apreciind că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 91 și următoarele din Codul penal, în sensul suspendării sub supraveghere a pedepsei. Cu onorariu din FMJ.

Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a apelului și menținerea ca temeinică a hotărârii primei instanțe sub aspectul criticat.

Apreciază că individualizarea pedepsei este corectă, atât sub aspectul cuantumului pedepsei cât și a modalității de executare. Astfel, opinează că modalitatea complexă de comitere a activității infracționale, anterior redată de către apărare, cu circumstanțele legate de comiterea faptei de către cei doi inculpați împreună, în condițiile profitării de starea de vulnerabilitate a părții vătămate, cu producerea urmărilor substanțiale arătate atât în planul integrității fizice, cât și în planul patrimoniului părții, a fost reflectată, sub aspectul pericolului concret, de cuantumul de 3 ani și 4 luni al pedepsei. Prima instanță a valorificat toate elementele cauzei, stabilind o sancțiune proporțională cu pericolul concret al faptei, orientată spre minimul special rezultat în urma operațiunilor juridice privitoare la determinarea limitelor pedepsei prin reținerea art. 394 din Codul de procedură penală.

De asemenea, opinează că este adecvată modalitatea de executare dispusă, întrucât infracțiunea de tâlhărie, prin ea însăși, raportat la pericolul generic reflectat de legiuitor prin cuantumul pedepsei, dar și la pericolul concret anterior evocat, justifică în speță alegerea primei instanței și solicită menținerea ei.

Mai mult, consideră că prin soluția adoptată se pot realiza funcțiile pedepsei și că nu se impune manifestarea clemenței la care s-a făcut trimitere de către apărare, întrucât fapta este în concret de o gravitate substanțială și pedeapsa trebuie să reflecte concluzia trasă și de prima instanță din ansamblul circumstanțelor evaluate, conform art. 74 din Codul penal.

În concluzie, solicită respingerea ca nefondat a apelului.

Apărătorul din oficiu al inculpatului M. G., având cuvântul în replică, arată că inculpatul este infractor primar, respectiv nu are antecedente penale și a recunoscut fapta, iar infracțiunea este una contra patrimoniului prin care inculpatul personal a provocat un prejudiciu de 50 de lei.

Inculpatul M. G., având ultimul cuvânt, solicită reducerea cuantumului pedepsei și suspendarea executării ei, cu mențiunea că are doi copii minori.

CURTEA :

Prin sentința penală nr. 761 din data de 15.05.2015 a Judecătoriei G., pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art. 396, alin. 2, C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului L. T., zis „F.” fiul lui T. și M., născut la data de 4 iunie 1992 în G., județul Cluj, studii gimnaziale, fără ocupație, necăsătorit, de cetățenie română, cu antecedente penale ce nu atrag starea de recidivă, fără ocupație, domiciliat în ., jud.Cluj, CNP_, la pedeapsa închisorii de 5 ani pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 rap. la art. 234 al. 1 lit. d, al. 2, al. 3 din Codul penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C. proc. pen.

În temeiul art. 129, alin. 2, lit. b, s-a contopit restul rămas neexecutat 265 zile din măsura educativă de 5 ani și 3 luni aplicată inculpatului L. T. prin sentința penală nr. 142/2014 a Judecătoriei G., cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, prin aplicarea pedepsei închisorii de 5 ani, majorată cu 265 zile, în final 5 ani și 265 zile închisoare.

În temeiul art. 396 alin. 2 C.pr.penală a fost condamnat inculpatul M. G., fiul lui N. și M., născut la data de 20.05.1995 în G., județul Cluj, fără studii, fără ocupație, necăsătorit, fără antecedente penale, de cetățenie română, domiciliat în .. 164 bis, județul Cluj, CNP_ la pedeapsa închisorii de 3 ani și 4 luni pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată prev. și ped. de art. 233 rap. la art. 234 al. 1 lit. d, al. 2, al. 3 din Codul penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 C. proc. pen.

În temeiul art. 399 alin. 1 C.pr.penală raportat la art. 208 C.pr.penală s-a menținut starea de arest a inculpatului M. G..

S-a dispus deducerea din pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului M. G. durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 21.01.2015 până la zi.

S-a constatat că inculpatul este L. T. este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 19 și art. 397 C.pr.penală raportat la 1382 C.civil s-a admis acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă L. L., domiciliat în G., ., jud. Cluj, și pe cale de consecință, au fost obligați, în solidar,inculpații la plata către aceasta a sumei de 1280 lei.

În temeiul art. 19 și art. 397 C.pr.penală raportat la 1382 C.civil s-a admis acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă S. M. G., cu sediul în G., ., jud. Cluj, și pe cale de consecință, au fost obligați, în solidar, inculpații la plata către aceasta a sumei de 40 lei.

S-a luat act că S. Clinic Județean de Urgență Cluj-N., cu sediul în Cluj-N., .-5, jud. Cluj, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 272 C.pr.penală s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Cluj a sumei de 300 lei, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. M. I. în calitate de apărător din oficiu al inculpatului L. T..

În temeiul art. 272 C.pr.penală s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Cluj a sumei de 300 lei, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. Ș. R. în calitate de apărător din oficiu al inculpatului M. G..

În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.penală a fost obligat inculpatul L. T. la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.penală a fost obligat inculpatul M. G. la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria G. din data de 12 martie 2015 din dosarul penal nr. 1587/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G., inculpații L. T. și M. G. au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 al. 1, art. 234 al. 1 lit. d, al. 2 și al. 3 din Codul penal.

În sarcina inculpaților s-au reținut următoarele:

La data de 23 decembrie 2014, orele 21,00 aflându-se în Parcul M. al municipiului G., inculpatul L. T. i-a aplicat o lovitură cu piciorul persoanei vătămate L. L., cauzându-i o vătămare corporală care a necesitat peste 90 zile îngrijiri medicale, după care i-a sustras acesteia un telefon mobil și l-a îndemnat pe coinculpatul M. G. să-i sustragă o bancnotă de 50 de lei din mână, ceea ce acesta din urmă a și făcut.

În faza de judecată, inculpații au arătat că recunosc comiterea infracțiunii, solicitând judecarea cauzei conform procedurii prevăzute de art. 375 și 377 C.pr.penală.

Analizând probele administrate și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:

În seara zilei de 23 decembrie 2014 partea civilă L. L. a consumat băuturi alcoolice într-un local din centru Municipiului G.. În jurul orelor 21,00 partea civilă L. L., s-a îndreptat spre casă, trecând prin Parcul M., mai exact pe o alee de lângă Canalul morii. Pe aceeași alee, într-un foișor se aflau și cei doi inculpați, fiind și ei sub influența băuturilor alcoolice. Aceștia s-au apropiat de partea civilă, care le-a solicitat să cânte o colindă. Au acceptat rugămintea de a o colinda, primind în schimb suma de 10 lei. La scurt timp însă, profitând de întunericul serii precum și de lipsa unor persoane străine în apropiere, inculpatul L. T. a agresat fizic pe persoana vătămată aplicându-i o lovitură energică cu piciorul, peste piciorul drept al acesteia. Căzută la pământ, persoana vătămată a fost deposedată de L. T. de telefonul mobil marca Nokia 105, după care, la îndemnul său, a intervenit și inculpatul M. G., care a smuls din mâna persoanei vătămate o bancnotă de 50 de lei părăsind apoi în grabă locul faptei.

Cu o parte din banii sustrași inculpații au consumat băuturi alcoolice la un restaurant aflat în apropiere. Restul banilor și telefonul au rămas la inculpatul M. G.. A doua zi, acesta din urmă a vândut telefonul unei persoane necunoscute întâlnite în gara din G., pentru suma de 45 de lei.

Partea civilă a fost găsită de 2 tineri, care au apelat la serviciul 112, după care a fost transportată de urgență la S. municipal G., unde i s-au acordat primele îngrijiri după care a fost internată la Clinica de Ortopedie și Traumatologie din Cluj-N. în perioada 24.12._15 cu diagnosticul: „Fractură pilon tibial drept și maleolă peronieră dreapta cu deplasare. Agresiune”(fila 15 DUP).

Potrivit concluziilor raportului de expertiză nr. 1147/II/a/2015 întocmit de IML Cluj-N.: „numitul L. L. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur în condițiile stabilite de anchetă. Leziunile necesită peste 90 zile de îngrijiri medicale, numărul total urmând a fi stabilit după epuizarea tuturor mijloacelor terapeutice și de recuperare. Eventuala vindecare cu sechele încadrabile în noțiunea de infirmitate și/sau invaliditate, consecutivă leziunilor traumatice suferite va fi apreciată după epuizarea tuturor mijloacelor terapeutice și de recuperare. Leziunile nu au pus în primejdie viața victimei și pot data din data de 23.12.2014”. (f.161-162 DUP).

Pentru a se reține această stare de fapt, au fost avute în vedere următoarele probe: procesul-verbal de consemnare a plângerii părții vătămate (f.7); declarațiile părții civile (f.9, 3-13); procesul verbal de recunoaștere și planșe foto (f.28-37); procese-verbale de reconstituire și planșe foto (f.71-80, 171-182); mijlocul material de probă CD cu înregistrarea audio-video a reconstituirii (atașat la dosar); acte medicale precum și raportul de expertiză medico-legală (f.14-15, 161-162); declarație martor (f.183); declarațiile date de autorii faptei în calitate de suspecți și inculpați (f. 50-52, 58-60, 67-69, 116-117, 200-201, 205-207).

În drept, fapta inculpatului L. T. care, la data de 23 decembrie 2014, orele 21,00 aflându-se în Parcul M. al municipiului G., a aplicat o lovitură cu piciorul persoanei vătămate L. L., cauzându-i o vătămare corporală care a necesitat peste 90 zile îngrijiri medicale, după care i-a sustras acesteia un telefon mobil și l-a îndemnat pe coinculpatul M. G. să-i sustragă o bancnotă de 50 de lei din mână, ceea ce acesta din urmă a și făcut, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 al. 1, art. 234 al. 1 lit. d, al. 2 și al. 3 din Codul penal.

Fapta inculpatului M. G. care, la data de 23.12.2014, orele 21, aflându-se în Parcul M. din municipiul G., după ce coinculpatul L. T. a agresat-o fizic cu piciorul pe persoana vătămată L. L., cauzându-i o vătămare corporală și determinând căderea sa la pământ, deposedând-o de telefonul mobil, a smuls din mâna acesteia o bancnotă de 50 de lei, fiind îndemnat de coinculpatul L. T., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 al. 1, art. 234 al. 1 lit. d, al. 2 și al. 3 din Codul penal

Potrivit art. 396 alin. 2 Codul de procedură penală, condamnarea se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat. În prezenta cauză, instanța constată că sunt întrunite aceste condiții, astfel că se impune condamnarea inculpaților pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora..

În vederea individualizării judiciare a pedepselor la care au fost condamnați inculpații și a modalității de executare a acestora, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prescrise de art. 74 din Codul penal, gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acestora, precum și persoana inculpaților.

Instanța de fond a apreciat că infracțiunea de tâlhărie calificată are un grad ridicat de pericol social, determinate de următoarele aspecte: comiterea infracțiunii de două persoane împreună; comiterea faptei asupra unei persoane profitând de faptul că este în stare de ebrietate, și deci poate opune o rezistență minimă; comiterea faptei în timpul nopții; lăsarea victimei pe jos, în frig, expunând-o riscului de hipotermie sau chiar deces; urmarea produsă a fost foarte gravă respectiv producerea unor leziuni ce au necesitat 90 de zile de îngrijiri medicale.

Persoana inculpatului L. T. prezintă un pericol ridicat pentru ordinea publică. Are numeroase antecedente penale, în prezent fiind arestat preventiv în altă cauză fiind suspectat de comiterea unei tentative de omor. A avut contribuția determinantă la comiterea infracțiunii deduse judecății, el fiind cel care a realizat actul de agresiune și actul de sustragere a telefonului. De asemenea l-a îndemnat pe coinculpatul M. G. la sustragerea sumei de bani.

Persoana inculpatului M. G. prezintă un pericol mediu pentru ordinea publică. Din copia cazierului judiciar rezultă că nu a mai fost condamnat penal. I-au fost aplicate 3 sancțiuni administrative pentru fapte de furt. De asemenea, conform propriei declarații a participat la comiterea unei fapte extrem de grave comise de fratele său, în care a tăiat cu briceagul 2 persoane. Fiind de față la acest eveniment a lovit una dintre persoane cu o coadă de matură și a doborât-o la pământ după care a fugit (f. 39DUP). Este deci familiar cu fapte de violență, infracțiunea de tâlhărie ce face obiectul prezentei cauze nefiind o excepție. În societate este cunoscut ca având un comportament necorespunzător. A avut însă o contribuție semnificativ mai redusă decât coinculpatul L. T. la comiterea infracțiunii.

Având în vedere toate acestea, instanța l-a condamnat pe inculpatul L. T. la pedeapsa închisorii de 5 ani pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată prev. și ped. de art. 233 rap. la art. 234 al. 1 lit. d, al. 2, al. 3 din Codul penal. Deși, față de gravitatea infracțiunii comise și pericolul pe care îl prezintă inculpatul pentru ordinea publică pedeapsa trebuia să fie orientată spre maximul special, totuși, vârsta inculpatului impune acordarea unei șanse de a îndrepta, concretizată într-o pedeapsă mai redusă, astfel încât să nu își petreacă toată tinerețea în penitenciar.

În temeiul art. 129 alin. 2 lit. b, instanța a contopit restul rămas neexecutat 265 zile de din măsura educativă de 5 ani și 3 luni aplicată inculpatului L. T. prin sentința penală nr. 142/2014 a Judecătoriei G., cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, prin aplicarea pedepsei închisorii de 5 ani, majorată cu 265 zile, în final 5 ani și 265 zile închisoare. La individualizarea sporului instanța a avut în vedere același împrejurări care țin de persoana inculpatului și respectiv de gravitatea faptei comise enumerate anterior. Istoricul infracțional extrem de amplu pentru o persoană de 22 de ani impune o reacție fermă a autorităților statului, pentru prevenirea de noi infracțiuni.

Instanța l-a condamnat pe inculpatul M. G. la pedeapsa închisorii de 3 ani și 4 luni pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată prev. și ped. de art. 233 rap. la art. 234 al. 1 lit. d, al. 2, al. 3 din Codul penal.

Instanța de fond a apreciat că gravitatea infracțiunii comise pericolul pe care îl prezintă inculpații pentru ordinea publică, impun în mod necesar executarea efectivă a pedepselor.

În temeiul art. 399 alin. 1, C.pr.penală raportat la art. 208 C.pr.penală, instanța de fond a menținut starea de arest a inculpatului M. G..

Instanța a dispus deducerea din pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului M. G. durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 21.01.2015 până la zi.

S-a constatat că inculpatul este L. T. este arestat în altă cauză.

Având în vederea achiesarea inculpaților la pretențiilor părților civile, în temeiul art.19 și 397 C.pr.penală raportat la 1382 C.civil, instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă L. LAURANȚIU, domiciliat în G., ., jud. Cluj, și pe cale de consecință, va obliga în solidar inculpații la plata către aceasta a sumei de 1280 lei. De asemenea, în temeiul acelorași dispoziții legale, instanța a admis acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă S. M. G., cu sediul în G., ., jud. Cluj, și pe cale de consecință, a obligat, în solidar, inculpații la plata către aceasta a sumei de 40 lei.

Instanța a luat act că S. CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ CLUJ-N., cu sediul în Cluj-N., .-5, jud. Cluj, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 272 C.p.p. s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Cluj a sumei de 300 lei, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. M. I. în calitate de apărător din oficiu al inculpatului L. T..

În temeiul art. 272 C.p.p. s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Cluj a sumei de 300 lei, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. Ș. R. în calitate de apărător din oficiu al inculpatului M. G..

În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.penală a fost obligat inculpatul L. T. la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.penală a fost obligat inculpatul M. G. la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M. G. solicitând admiterea acestuia.

În motivarea apelului s-a arătat că inculpatul nu are antecedente penale, iar în seara respectivă s-a întâlnit cu partea vătămată, împreună cu coinculpatul L. T., care i-a aplicat acesteia o lovitură prin care i-a cauzat leziuni ce au necesitat numeroase zile de îngrijiri medicale, i-a luat telefonul și l-a îndemnat pe inculpat să îi ia banii pe care aceasta îi avea asupra sa, respectiv suma de 50 de lei. Inculpatul L. T. a fost judecat în procedura simplificată, iar instanța a apreciat că ambii inculpați merită pedepsiți cu închisoare cu executare, dar raportat la starea de fapt și la contribuția pe care inculpatul M. G. a avut-o la săvârșirea faptei, apreciază că se impune a se avea în vedere atât dispozițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, cât și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 75 alin. 2 lit. b.

Ca atare se solicită admiterea apelului declarat de către inculpat împotriva hotărârii instanței de fond, Judecătoria G. și, rejudecând, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună aplicarea unei pedepse în cuantum mai redus și, eventual, suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că apelul este nefondat.

Instanța de fond, ca urmare a poziției procesuale adoptată de către inculpat, respectiv de recunoaștere a vinovăției, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală a acordat eficiență disp. art. 396 alin. 10 C.pr.penală.

Astfel, în esență, s-a reținut că în seara de 23 decembrie 2014 partea civilă L. L. a consumat băuturi alcoolice într-un local din centru Municipiului G.. În jurul orelor 21,00 partea civilă L. L., s-a îndreptat spre casă, trecând prin Parcul M., mai exact pe o alee de lângă Canalul morii. Pe aceeași alee, într-un foișor se aflau și cei doi inculpați, fiind și ei sub influența băuturilor alcoolice. Aceștia s-au apropiat de partea civilă, care le-a solicitat să cânte o colindă. Au acceptat rugămintea de a o colinda, primind în schimb suma de 10 lei. La scurt timp însă, profitând de întunericul serii precum și de lipsa unor persoane străine în apropiere, inculpatul L. T. a agresat fizic pe persoana vătămată aplicându-i o lovitură energică cu piciorul, peste piciorul drept al acesteia. Căzută la pământ, persoana vătămată a fost deposedată de L. T. de telefonul mobil marca Nokia 105, după care, la îndemnul său, a intervenit și inculpatul M. G., care a smuls din mâna persoanei vătămate o bancnotă de 50 de lei părăsind apoi în grabă locul faptei.

Cu ocazia individualizării pedepsei aplicate inculpatului M. G. au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 C.penal, precum și faptul că persoana inculpatului M. G. prezintă un pericol mediu pentru ordinea publică. Din copia cazierului judiciar rezultă că nu a mai fost condamnat penal. I-au fost aplicate 3 sancțiuni administrative pentru fapte de furt.

Nu se poate face abstracție că infracțiunea de tâlhărie calificată, așa cum a apreciat și instanța de fond, are un grad ridicat de pericol social, determinate de următoarele aspecte: comiterea infracțiunii de două persoane împreună; comiterea faptei asupra unei persoane profitând de faptul că este în stare de ebrietate, și deci poate opune o rezistență minimă; comiterea faptei în timpul nopții; lăsarea victimei pe jos, în frig, expunând-o riscului de hipotermie sau chiar deces; urmarea produsă a fost foarte gravă respectiv producerea unor leziuni ce au necesitat 90 de zile de îngrijiri medicale.

Chiar dacă inculpatul M. G. a avut o contribuie mai redusă la comiterea faptei decât inculpatul L. și a recunoscut comiterea faptei, această din urmă împrejurare fiind valorificată prin reducerea limitelor de pedeapsă cu 3 luni, aceste singure elemente nu pot conduce automat la reducerea pedepsei având în vedere natura și gravitatea infracțiunii comise, așa cum s-a menționat mai sus.

Reintegrarea socială a inculpatului M. G. poate fi realizată numai prin privarea de libertate având în vedere modul de comitere a faptei, pe timp de noapte, de două persoane împreună, urmările produse, precum și faptul că nu a depus diligențe pentru recuperare prejudiciului cauzat părții civile L. L., astfel că executare în regim de detenție este oportună, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 91 C.penal pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, respectiv cea prev. la asrt. 91 lit. d C.penal.

Latura civilă a cauzei a fost soluționată în concordanță cu probele de la dosar.

În contextul celor expuse mai sus, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 C.pr.penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. G. împotriva sentinței penale nr. 761 din 15.V.2015 a Judecătoriei G..

Se deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 21.I.2015 și până în prezent.

Se stabilește în favoarea Baroului Cluj, suma de 260 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu – avocat P. P..

Va fi obligat apelantul să plătească în favoarea statului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. G., deținut în Penitenciarul G., împotriva sentinței penale nr. 761 din 15.V.2015 a Judecătoriei G..

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 21.I.2015 și până în prezent.

Stabilește în favoarea Baroului Cluj, suma de 260 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu – avocat P. P..

Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Pronunțată în ședință din 5 august 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

I. C. M. D. P.

GREFIER,

L. A. S.

Red.I.C.M./07.08.2015.

Dact.H.C./3 ex.

Jud.fond: G. M. I..

← Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră...		Ameninţare. Art.206 NCP. Decizia nr. 1480/2015. Curtea de Apel... →

Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 980/2015. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 980/2015. Curtea de Apel CLUJ