Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Decizia nr. 878/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 878/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 16-06-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.878/A/2015
Ședința publică din data de 16 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. - judecător
JUDECĂTOR: M. Ș.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR – S. D.
S-a luat spre examinare apelul declarat de intimatul M. V. împotriva sentinței penale nr.75 din 23 ianuarie 2015 a Judecătoriei Cluj-N., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect recunoașterea hotărârii penale străine.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 8 iunie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 75 din 23 ianuarie 2015 a Judecătoriei Cluj-N., pronunțată în dosar nr._, s-a dispus:
În temeiul art. 240 rap. la art. 239 alin.1 din Legea nr. 302/2004 republicată admiterea cererii formulată de autoritatea olandeza CENTRAAL JUSTITIEEL INCASSOBUREAU de recunoaștere și executare a deciziei pronunțate la data de 14.08.2013 definitivă la data de 25.09.2013 de către CENTRALE VERWERKING OM ( CVOM) cu privire la intimatul M. V. ( născut la data de 03.11.1963 in mun. Cluj-N., jud. Cluj, cetățean român, domiciliat în mun. Cluj-N., .. 17 ., CNP_) .
S-a recunoscut decizia pronunțată de CENTRALE VERWERKING OM ( CVOM) la data de 14.08.2013 definitivă la data de 25.09.2013 prin care numitul M. V. a fost obligat la plata unei sancțiuni financiare in cuantum de 128 euro și a unor cheltuieli de judecată/procedură în cuantum de 7 euro și în temeiul art. 242 alin. 2 din Legea 302/2004 s-a dispus dispune schimbarea sumei totale 135 euro ( 128 + 7 ) în moneda statului de executare la cursul valutar de la data pronunțării hotărârii stabilind suma de 603,5985 lei.
În temeiul art.247 din Legea nr.302/2004 s-a dispus comunicarea către autoritatea judiciară competentă a statului emitent a modului de soluționare a sesizării formulate și a executării hotărârii pronunțate de respectiva instituție.
În temeiul articolului 246 alin.2 din Legea nr.302/2004, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 13 mai 2014 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub nr. dosar_ cererea formulată de către autoritatea olandeză CENTRAAL JUSTITIEEL INCASSOBUREAU prin intermediul Direcției D. Internațional si Cooperare Judiciară – Serviciul de Cooperare judiciară internațională in materie penală din cadrul Ministerului Justiției de recunoaștere și executare a deciziei pronunțate la data de 14.08.2013, definitivă la data de 25.09.2013 de către CENTRALE VERWERKING OM ( CVOM) cu privire la intimatul M. V. ( născut la data de 03.11.1963 in mun. Cluj-N., jud. Cluj, cetățean român, domiciliat în mun. Cluj-N., .. 17 ., CNP_ ).
În probațiune au fost depuse certificatul prevăzut în art. 235 din Legea nr. 302/2004 tradus in limba română ( f. 4-12) precum și decizia de sancționare in limba olandeză ( f. 13-14).
Ulterior din dispoziția instanței de judecata s-a dispus traducerea in limba romană a deciziei pronunțate la data de 14.08.2013 .
Citat fiind la adresa de domiciliu – mun. Cluj-N., ..17 ., intimatul M. V. s-a prezentat in fata instanței statului de executare solicitând respingerea cererii autorității olandeze de recunoaștere a sancțiunii pecuniare întrucât decizia din data de 14.08.2013 nu i s-a comunicat și nu a fost informat personal ( nu a fost oprit in trafic) sau prin reprezentat cu privire la aceasta, astfel încât prin prisma prevederilor art.241 din Legea nr. 302/2004 această decizie nu trebuie recunoscută.
Instanța statului de executare a dispus comunicarea memoriului depus de intimat către autoritatea statului emitent solicitând acesteia relații cu privire la modalitatea in care s-a comunicat dispoziția de sancționare a intimatului, autoritatea olandeză nerăspunzând solicitării.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut ca prin decizia pronunțată la data de 14.08.2013, definitivă la data de 25.09.2013 de către CENTRALE VERWERKING OM ( CVOM) cetățeanul român M. V. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii constând în depășirea cu 17 km/h a vitezei legale maxime pe autostradă ( indicator circulație a1) Heerlen, De Rijksweg A76 Rechts De Handhavingsborden Stonden Bij HMP la data de 03 mai 2013 ora 20,08 prevăzută și pedepsită de Legea administrației juridice pentru respectarea regulilor de circulație, articolul 2, la plata sancțiunii în cuantum de 128 euro și 7 euro cheltuieli de procedură.
Conform certificatului completat de către autoritatea olandeză cauza a făcut obiectul procedurii scrise, iar in conformitate cu legislația statului emitent, persoana in cauză a fost informată personal sau prin reprezentant, competent in conformitate cu legislația internă cu privire la dreptul său de a contesta cauza si de termenul unei asemenea căi de atac (lit.h- pct 2 lit.b ).
De asemenea, conform deciziei de sancționare, aceasta a fost comunicată intimatului la domiciliul acestuia situat in mun. Cluj-N., .. 17 . această ocazie aducându-se la cunoștința acestuia posibilitatea contestării deciziei până la data de 25.09.2013 .
La data 29.01.2014 autoritățile olandeze au formulat o cerere de asistență internațională în materie penală reglementată în România în cadrul Secțiunii a 4-a (art.233-247 ) din Legea nr. 302/2004 – recunoașterea privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor pecuniare.
Așadar, cererea pendinte are ca obiect recunoașterea și punerea în executare a sancțiunii pecuniare aplicată de autoritatea olandeză numitului M. V. în cadrul procedurii reglementate în dispozițiile Secțiunii a 4-a - Titlul VII din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internațională in materie penală, secțiune ce conține dispoziții privind cooperarea cu statele membre al Uniunii Europene in aplicarea Deciziei cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor pecuniare, instanța de judecată fiind obligata a verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 233-247 din lege .
Trecând așadar la verificarea condițiilor prevăzute de lege pentru recunoașterea și punerea în executare a sancțiunii pecuniare aplicată de autoritatea olandeză intimatului, instanța statului de executare a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 233 alin.1 lit.b) atâta timp cât s-a solicitat recunoașterea unei hotărâri luate de către o autoritate, alta decât una judiciară, în legătură cu o faptă care, potrivit legislației statului emitent este o infracțiune, iar persoana fizică a avut posibilitatea sa solicite judecarea cauzei de către autoritate judiciară in materie penală, dar si de art. 239 alin.1 pct. 33 din același act normativ, atâta timp cât fapta pentru care s-a aplicat sancțiunea pecuniară de către autoritățile statului emitent constituie o conduită contrară normelor de trafic rutier, precum și art. 234/1 din aceeași lege, sancțiunea pecuniară aplicată constând . bani mai mare de 70 de euro .
Cu valoare de principiu, instanța statului de executare a reținut că, din perspectiva prevederilor art. 240 alin.1 din Legea nr. 302/2004 autoritățile judiciare române de executare recunosc fără alte formalități si iau imediat toate măsurile necesare pentru executarea acesteia cu excepția cazului in care constată că este aplicabil unul dintre motivele de nerecunoaștere sau neexecutare prevăzute de art. 241.
Astfel, autoritățile judiciare române de executare pot refuza să recunoască și să execute o hotărâre dacă nu a fost prezentat certificatul (prevăzut la anexa nr. 3), dacă certificatul respectiv este incomplet sau este în mod vădit necorespunzător cu hotărârea ( art. 241 alin.1).
(2) În afara cazului prevăzut la art. 239 alin. 2 - text legal ce impune existența dublei incriminări pentru anumite situatii expres prevazute de lege, autoritatea judiciară română de executare poate refuza să recunoască și să execute hotărârea și dacă se stabilește că:
a) împotriva persoanei condamnate și pentru aceleași fapte s-a pronunțat o hotărâre în România sau în orice alt stat decât statul emitent și, în cel din urmă caz, hotărârea a fost executată;
b) executarea hotărârii este prescrisă conform legii române, iar hotărârea se referă la fapte care intră în competența instanțelor române;
c) hotărârea se referă la fapte care:
(i) sunt considerate de legea română ca fiind comise integral sau parțial pe teritoriul României ori într-un loc considerat ca atare; sau
(ii) au fost comise în afara teritoriului statului emitent, iar legea română nu permite urmărirea acelorași infracțiuni atunci când sunt comise în afara teritoriului României;
d) există imunitate conform legii române, ceea ce face imposibilă executarea hotărârii;
e) hotărârea a fost pronunțată referitor la o persoană fizică care, conform legii române, dată fiind vârsta acesteia, nu ar fi trebuit să răspundă penal pentru faptele cu privire la care s-a pronunțat hotărârea;
f) conform certificatului prevăzut în anexa nr.3, persoana fizică sau juridică sancționată:
(i) în cazul unei proceduri scrise, nu a fost informată personal sau printr-un reprezentant competent potrivit legii aceluiași stat, cu privire la dreptul său de a ataca hotărârea luată împotriva sa și la termenul în care poate fi exercitată calea de atac, în conformitate cu legea statului emitent; sau
(ii) în cazul unei proceduri orale, nu s-a prezentat personal, în afară de cazul în care autoritatea emitentă informează că, în conformitate cu legislația statului emitent:
- aceasta a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la consecințele legale în caz de neprezentare; sau
- aceasta, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau
- după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și i s-a adus la cunoștință că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac și că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac;
(iii) nu s-a prezentat personal, în afară de cazul în care autoritatea emitentă informează că, în conformitate cu legislația statului emitent, deși i s-au adus la cunoștință în mod expres procedurile inițiate împotriva sa și posibilitatea de a se prezenta personal, aceasta a renunțat în mod expres la dreptul la o procedură orală și a indicat că nu contestă cauza;
g) pedeapsa pecuniară este mai mică de 70 euro sau decât echivalentul în lei al acestei sume.
De asemenea, din conținutul deciziei a cărei recunoaștere si executare s-a solicitat, conținutul certificatului și decizia de sancționare rezultă că, constatarea si aplicarea sancțiunii pecuniare s-a făcut in cadrul unei proceduri scrise, persoana in cauză fiind informată personal sau printr-un reprezentant, competent in conformitate cu legislația internă cu privire la dreptul său de a contesta cauza si de termenul unei asemenea căi de atac.
Or, in aceste condiții, instanța a apreciat că nu poate primi apărările intimatului, în sensul in care autoritatea olandeză nu i-a comunicat decizia de sancționare neexistând nici un indiciu in acest sens, urmând a mai retine ca apărările intimatului cu privire la modalitatea în care autoritatea olandeză a constatat comiterea infracțiunii, respectiv a se solicita acesteia sa comunice toate probele de la înregistrarea video ori a fotografiei si până la documentele despre aparatul radar în conformitate cu norma de metodologie legală exced cadrului procesual de față, instanța fiind doar obligată a verifica condițiile cerute de prevederile legale mai sus menționate și nicidecum, a statua asupra acuzației aduse intimatului in statul emitent.
Concluzionând, pentru argumentele de fapt si de drept mai sus expuse, constatând că în cauză sunt întrunite condițiile impuse pentru recunoașterea deciziei de impunere pronunțată în străinătate și nefiind incident nici unul dintre motivele de nerecunoaștere si neexecutare prevăzute de art.241, în temeiul art. 240 rap. la art. 239 alin.1 din Legea nr. 302/2004 a admis cererea formulată de autoritatea olandeză și a dispus în consecință, conform dispozitivului hotărârii.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel intimatul M. V. solicitând desființarea acesteia și, pronunțând o nouă hotărâre, a se respinge cererea autorităților judiciare olandeze de recunoaștere și executare a deciziei pronunțate la data de 14.08.2013, definitivă la data de 25.09.2013, prin acre a fost sancționat pecuniar pentru încălcarea normelor legale privind regimul circulației rutiere în Olanda.
În motivarea apelului au fost reiterate apărările apelantului din fața instanței de fond, respectiv, că decizia de sancționare nu poate fi recunoscută și executată de statul român pentru că există unul din cazurile de refuz prevăzute de Legea nr.302/2004 - apelantului nu i s-a comunicat decizia de sancționare, astfel că nu a avut posibilitatea să o conteste, dar nici modalitatea în care autoritatea olandeză a constatat comiterea infracțiunii, nu i s-a făcut nicio comunicare, în orice modalitate, cu privire la normele de circulație încălcate și care, au determinat sancționarea pecuniară.
Verificând hotărârea atacată, în baza actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispoz. art.420 C.pr.pen., Curtea constată nefondat apelul, pentru următoarele considerente:
În baza reglementării naționale - Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală ( art.233-247 ) care transpune, în fapt, reglementările europene în domeniu, printre care și Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor financiare - instanța de fond a stabilit corect că este admisibilă și, în consecință, a admis cererea autorităților olandeze de recunoaștere și executare a hotărârii prin care s-a aplicat o sancțiune pecuniară cetățeanului român M. V., pentru o faptă la regimul circulației rutiere comise pe teritoriul autorității solicitante la 3 mai 2013.
Astfel, s-a stabilit corect că instanța română, respectiv, judecătoria este autoritatea de executare competentă, după sesizarea de către autoritatea centrală - Ministerul Justiției, cel sancționat fiind cetățean român, domiciliat în Cluj-N.; că s-a transmis hotărârea autorității competente olandeze împreună cu certificatul prev. de anexa 3 la lege; că această hotărâre este una în sensul și accepțiunea legii române - luată de către o autoritate, alta decât una judiciară, în legătură cu o faptă care, potrivit legislației statului emitent este o infracțiune; că domeniul de aplicare este cel prevăzut de lege - comportamente care încalcă reglementările privind traficul rutier; că persoana fizică, căreia i s-a aplicat sancțiunea a avut posibilitatea să solicite judecarea cauzei de către autoritatea judiciară in materie penală; că sancțiunea pecuniară aplicată constă . bani mai mare de 70 de euro.
Totodată, s-a constatat că nu este prezent vreunul din cazurile de refuz de recunoaștere și executare a hotărârii străine, cele invocate de intimat cu privire la împrejurarea că, fiind vorba de o procedură scrisă, nu a fost informat personal sau printr-un reprezentant competent potrivit legii aceluiași stat, cu privire la dreptul său de a ataca hotărârea luată împotriva sa și la termenul în care poate fi exercitată calea de atac, în conformitate cu legea statului emitent ori că nu i s-a făcut nicio comunicare, în orice modalitate, cu privire la normele de circulație încălcate și care, au determinat sancționarea sa pecuniară - înmod întemeiat nefiind primite de către instanță.
Aceasta deoarece, pe de o parte, potrivit art. 240 alin.1 din Legea nr. 302/2004, autoritățile judiciare române de executare recunosc fără alte formalități si iau imediat toate măsurile necesare pentru executarea hotărârii străine, cu excepția cazului în care constată că este aplicabil unul dintre motivele de nerecunoaștere sau neexecutare prevăzute de art. 241 din lege.
Pe de altă parte, atât timp cât autoritatea străină olandeză a informat statul român de executare că, potrivit legislației sale, persoana sancționată a fost informată cu privire la posibilitatea și termenul în care poate fi exercitată calea de atac, fiind pe deplin dovedită transmiterea acestei înștiințări, adresa din România a intimatului fiind cunoscută de autoritatea străină și chiar menționată pe decizia de imputare - susținerile contrare ale intimatului nu pot fi primite, nefiind în căderea autorității de executare a verifica dacă există și o dovadă de primire a înștiințării de către intimat, informațiile date de autoritatea solicitantă fiind suficiente, în lipsa dovezii contrare, având în vedere și că unul din principiile generale ale cooperării judiciare internaționale în materie penală este curtoazia internațională, încrederea reciprocă.
Nici verificarea condițiilor cu privire la modalitatea în care intimatul a fost sau nu, informat despre procedurile autorității străine de aplicare a sancțiunii (normele de circulație încălcate, fotografii ori o filmare care să dovedească fapta, etc.)- nu sunt în competența autorității de executare, exced prezentei proceduri, care nu permite mai mult decât verificarea condițiilor expres și limitativ prevăzute de legea română și normele internaționale în domeniu.
De altfel, Decizia - cadru aplicabilă în domeniu, conform însăși conținutului său din partea introductivă - nu interzice refuzul de a executa o decizie, atunci când sunt motive de a crede, în baza unor elemente obiective, că „sancțiunea financiară are scopul de a pedepsi o persoană pe temeiul sexului, rasei, religiei, originii etnice, cetățeniei, limbii, opiniilor politice sau orientării sexuale a acesteia, ori că situația persoanei poate fi prejudiciată dintr-unul din aceste motive” și, nici „nu împiedică un stat membru să aplice normele sale constituționale cu privire la respectarea legalității, libertatea de asociere, libertatea presei și libertatea de exprimare în alte medii”.
Ori, în speță, instanța nu a identificat elemente obiective care să genereze credința că se urmărește pedepsirea persoanei sancționate pe vreunul din temeiurile, mai sus menționate, ori că se încalcă vreuna din normele constituționale privind legalitatea ( recunoașterea se face tocmai în baza legii speciale) ori alte libertăți individuale, dintre cele enumerate.
Pentru toate aceste considerente, apelul formulat în cauză se privește ca nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.421 pct.1 lit.b
C.pr.pen.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat intimatul apelant să plătească 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de intimatul M. V., domic. în Cluj-N., ..17, . împotriva sentinței penale nr.75 din 23.01.2015 a Judecătoriei Cluj-N..
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. obligă intimatul apelant să plătească 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. C. M. Ș.
GREFIER
M. B.
Red./Dact.A.C.
2 ex./17.06.2015
Jud. fond: T.L. I.
| ← Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art.205 NCP. Decizia nr.... | Conflict de competenţă. pozitiv/negativ. Art. 43 CPP/art51... → |
|---|
