Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 154/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 154/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 30-01-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.154/A/2015
Ședința publică din 30 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I., judecător
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: D. S.
M. P. reprezentat prin C. O. T. – procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul S. A. F. împotriva sentinței penale nr.185 din data de 23 octombrie 2014 a Judecătoriei Huedin, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1 și 2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av.M. S., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și apărătorul ales al părților vătămate N. M., N. A. și N. E., av.L. A., în substituirea av.H. D., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind partea responsabilă civilmente S.C. B. T. S.R.L., asigurator S.C. B. Asigurari Vienna Insurance Group S.A. și părțile vătămate N. M., N. A. și N. E..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului, av. G. A., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.
S-a procedat la identificarea inculpatului, acesta legitimându-se cu C.I. . nr._, eliberat de SPCLEP Oradea la 04.10.2012, având CNP_ și dom. în Oradea, ..71 ..
Curtea îi pune în vedere inculpatului că are posibilitatea să dea declarație în fața instanței de control judiciar, iar dacă este de acord, tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa. De asemenea, i se aduc la cunoștință inculpatului drepturile procesuale prev. de art.83 N.C.pr.pen.
Inculpatul arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții de Apel Cluj, cu precizarea că-și menține declarațiile date până în această fază a procesului.
Apărătorul inculpatului solicită în probațiune efectuarea unui nou raport de expertiză criminalistică de către INEC București, având în vedere concluziile contradictorii, incerte și neconcludente cu privire la aspectele esențiale necesare soluționării cauzei, dintre raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert M. I. și raportul de expertiză criminalistică întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj.
Astfel, susține că dinamica producerii accidentului este descrisă în mod diferit de cei doi experți, locul impactului este menționat diferit și viteza de deplasare a autovehiculelor este stabilită diferit. Ambii experți au păreri diferite, stabilind fiecare locul impactului, vitezele de deplasare, cu mențiuni cine putea evita accidentul, dar cu mențiuni doar în ceea ce-l privește pe inculpat, fără a concluziona și în ceea ce privește victima.
De asemenea, arată că în cauză se impune efectuarea unui nou raport de expertiză medico-legală, care să stabilească dacă victima suferea de boli incompatibile cu activitatea de conducere a unui autovehicul sau care ar fi putut influența conducerea de autovehicule.
Apărătorul părților vătămate solicită respingerea cererilor în probațiune, deoarece ambii experți au concluzionat că vinovăția aparține inculpatului, iar expertiza medico-legală nu este necesară, apreciind că prima instanță a administrat un probatoriu suficient.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ambelor cereri în probațiune ca neîntemeiate.
Conform art.181 N.C.pr.pen. se poate dispune efectuarea unei noi expertize atunci când concluziile raportului de expertiză sunt neclare sau contradictorii ori între conținutul și concluziile raportului de expertiză există contradicții, iar aceste deficiențe nu pot fi înlăturate prin audierea expertului.
Susține că în cauză nu s-au efectuat două expertize criminalistice, ci este vorba de o expertiză tehnică care se dispunea conform vechiului cod de procedură penală și care a fost în mod corect contestată, fiind efectuată de experți tehnici, nu de către experți criminaliști, acesta fiind motivul pentru care instanțele de judecată apelau ulterior la efectuarea unui raport de expertiză criminalistică a accidentului de trafic, care presupune efectuarea atât a unei examinări tehnice, cât și răspunsul la obiectivele ținând de modalitatea în care s-a produs accidentul, respectiv dinamica acestuia, încălcări ale dispozițiilor legale incidente cu privire la conducere. În speță, unicul raport de expertiză criminalistică este cel întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Cluj N., iar în ceea ce privește condițiile de efectuare a unei noi expertize, ele sunt cele de la art.181 C.pr.pen. și ele nu privesc contradicțiile dintre diferitele expertize efectuate în cauză, ci tocmai între concluziile raportului de expertiză și partea de expozitiv a expertizei, unde expertul își expune argumentele, arată metodele și procedeele în baza cărora ulterior formulează acele concluzii. D. dacă prin analizarea modalității în care s-a desfășurat expertiza, instanța constată că în mod rațional nu se putea ajunge la concluzia care este cuprinsă în finalul raportului, atunci s-ar putea impune efectuarea unei noi expertize.
În ceea ce privește solicitarea de efectuare a unei noi expertize medico-legale privitor la partea vătămată, apreciază că aceasta nu este pertinentă și utilă cauzei, ținând cont de împrejurările avute în vedere inclusiv în susținerile Parchetului. Nu se susține că partea vătămată ar fi încălcat vreo dispoziție a codului rutier și nu se invocă existența unei stări de sănătate, care să fie în raport de cauzalitate cu modalitatea de producere a accidentului. Dimpotrivă, ceea ce a făcut obiectul probațiunii a fost dovedirea, dincolo de orice îndoială rezonabilă, a faptului că inculpatul ar fi încălcat anumite dispoziții din regulamentul privind legislația rutieră și că aceste încălcări, unice de conduită din partea inculpatului, au generat producerea accidentului, nefiind un raport de cauzalitate între o eventuală boală a părții vătămate si modalitatea in care s-a produs accidentul.
Deliberând, Curtea respinge ambele cereri în probațiune formulate de inculpat, prin apărătorul ales pentru următoarele considerente: cu privire la expertiza criminalistică, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.181 C.pr.pen., deoarece s-a efectuat un raport de expertiză criminalistică care va fi apreciat prin coroborare cu celelalte probe administrate în cauză; expertiza medico-legală nu este utilă, pertinentă față de actele medico-legale existente la dosar și celelalte probe administrate în cauză, precum și față de teza probatorie expusă, situația urmând a fi analizată în raport de fapta pentru care inculpatul este trimis în judecată.
Apărătorul inculpatului arată că nu mai susține cererea de prelungire a dovezii de circulație, având în vedere că la termenul de astăzi se judecă apelul promovat de inculpat, iar hotărârea va fi definitivă.
Întrebat fiind, inculpatul arată că-și retrage cererea de prelungire a dovezii de circulație.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună, în principal, achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit. a rap.la art.10 lit.d V.C.pr.pen., deoarece la dosar nu există probe certe care să ducă la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea de ucidere din culpă, existând dubii cu privire la vinovăția acestuia.
În subsidiar, solicită reducerea pedepsei aplicate, cu reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.74-76 VCP, iar ca modalitate de executare a pedepsei, solicită aplicarea art.81-82 VCP, referitor la suspendarea condiționată. Inculpatul este o persoană tânără și se află la prima confruntare cu legea penală.
Referitor la fapta comisă, inculpatul conducea pe un drum sinuos, circula frecvent pe acel sector de drum, își cunoștea camionul, acesta fiind dotat cu elemente de asistare la derapaj și nu a încălcat nicio regulă de circulație, nu a derapat, nu a intrat pe contrasens. Ambele părți circulau pe același sector de drum, în aceleași condiții, doar că inculpatul se deplasa pe o șosea cu o singură bandă, iar victima circula din sens invers pe un drum cu 2 benzi, aflându-se pe banda 2, prima fiind liberă. Impactul dintre cele două vehicule a fost pe linia continuă. Chiar dacă inculpatul circula cu o viteză peste limita legală, victima avea posibilitatea de a evita impactul, dacă rula pe banda întâi. Dacă victima ar fi respectat și el viteza legală și circula conform prevederilor legale, acest eveniment rutier nu ar fi avut loc. Cu toate acestea, nu s-a reținut nicio culpă în sarcina victimei. Solicită să se rețină o culpă concurentă în producerea evenimentului rutier, atât a inculpatului, cât și a victimei, în subsidiar, dacă se va reține vinovăția inculpatului.
Apărătorul părților vătămate solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Instanța de fond a stabilit corect că fapta comisă de inculpat se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, argumentele inculpatului fiind în mod just înlăturate de prima instanță. Procesul verbal de cercetare la fața locului, schița de la locul accidentului, planșele foto, cele două rapoarte de expertiză infirmă modalitatea descrisă de inculpat și dovedesc vinovăția acestuia. Sunt nefondate criticile care vizează cuantumul pedepsei aplicate, deoarece instanța de fond a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, gradul de pericol social concret al faptei, cuantumul pedepsei și modalitatea de executare fiind corect individualizate.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Instanța de fond a reținut în mod corect vinovăția inculpatului în producerea accidentului de circulație, stabilind raportul de cauzalitate între încălcarea obligațiilor și urmările produse.
Apărătorul inculpatului arată că victima a fost de serviciu vineri la spital toată ziua, sâmbăta și duminica, fiind medic de gardă. De sâmbăta până luni a asigurat urgența, efectuând un serviciu permanent, care putea afecta starea de sănătate și aptitudinea acestuia de a conduce autoturisme. La stabilirea culpelor și, în final, la dozarea pedepsei, instanța trebuie să țină seama de aceste aspecte.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului, conform celor susținute de apărătorul ales.
CURTEA
Prin sentința penală nr.185 din data de 23 octombrie 2014 a Judecătoriei Huedin, pronunțată în dosarul nr._, în baza art.178 alin.1, 2 C.pen. s-a dispus condamnarea inculpatului S. A.-F., născut la data de 03.05.1987 în Oradea, jud. Bihor, CNP_, domiciliat în Oradea, ..71, ., ., jud. Bihor, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă
În baza art.71 C.P.. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit. a teza a II– a C.P..
În baza art.86/1 C.P.., art.86/2 C.P.. și art.71 alin. final C.P.. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, precum și a celei accesorii, pentru un termen 5 ani .
S-a încredințat supravegherea inculpatului către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor.
Conform art.86/3 C.P.. pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- Se va prezenta la instituția abilitată cu supravegherea, conform programării stabilite de aceasta, unde de asemenea:
- Va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, locuință sau reședință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.
- Dacă va fi cazul va comunica și va justifica orice schimbare a locului de muncă.
- Va comunica informații de natură să poată fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art.359 C.Pr.P.. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art.86/4 C.P.. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
S-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit parte civilă în prezentul dosar.
În baza art.7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpați în vederea introducerii profilului lor genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În baza art.191 C.Pr.P.. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
S- arătat că sentința este opozabilă asiguratorului . GROUP SA, fosta B. A. VIENNA INSURANCE GROUP SA cu sediul în București, ..23 prin . Regiunea Cluj, cu sediul în Cluj-N., ., nr.19, jud. Cluj.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.835 //P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin s-a dispus trimiterea in judecată în fața acestei instanțe a inculpatului S. A.-F., născut la data de 03.05.1987 în Oradea, jud. Bihor, CNP_, domiciliat în Oradea, ..71, ., ., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1 și 2 Cod penal.
În esență, în sarcina inculpatului S. A. S. s-a reținut faptul că acesta la data de 21.10.2011, în jurul orelor 14.20, în timp ce conducea ansamblul de vehicule format din autotractorul marca VOLVO cu nr. de înmatriculare_, ce tracta semiremorca cu nr. de înmatriculare cu nr._, pe DN 1 – E 60, la km. 516+50 m, din direcția Cluj-N. – Oradea, a abordat o curbă deosebit de periculoasă la dreapta prin ignorarea indicatoarelor și marcajelor rutiere și datorită vitezei excesive neadaptată la condițiile de drum, respectiv, drum deosebit de alunecos, în condiții de umiditate, a trecut peste axul drumului marcat prin linii duble continue și a pătruns pe contrasens, acroșând cu semiremorca, autoturismul marca AUDI cu nr. de înmatriculare_, condus regulamentar de către N. D. A., care în urma impactului a decedat.
Inculpatul nu a recunoscut fapta, apreciind că a circulat corect, accidentul producându-se din culpa victimei, care a circulat cu viteză mare și a tăiat curba intrând pe sensul opus de circulație.
Inculpatul a arătat că deși aparatul tahograf montat pe autocamion a indicat viteza la impact de 80 km/h, în realitate el a circulat pe acea porțiune de drum cu o viteză mai redusă de circa 50 km/h.
Instanța de fond a constatat că părțile vătămate nu s-au constituit parte civilă în prezentul dosar.
În cauză are calitatea de asigurator . GROUP SA, fosta B. A. VIENNA INSURANCE GROUP SA.
Instanța de fond a procedat la audierea inculpatului și a martorului K. I., efectuându-se un raport de expertiză criminalistică de către Laborator interjudețean de expertize criminalistice Cluj, privind dinamica accidentului de circulație, expertiză ce nu a fost însușită de inculpat care a solicitat efectuarea unei alte expertize tehnice, solicitare respinsă de către instanță.
Instanța examinând actele și lucrările dosarului, a stabilit următoarea situație de fapt:
La data de 21.10.2011, în jurul orelor 14.20, organele de poliție, au fost sesizate că pe DN 1 E 60, între localitățile Izvorul Crișului și Păniceni s-a produs un accident rutier grav, iar în urma cercetărilor efectuate, s-a stabilit că accidentul a avut loc pe DN 1 E 60, la km. 516+50 m, fiind implicat inculpatul S. A.-F..
Din probele dosarului rezultă că, inculpatul în timp ce conducea ansamblul de vehicule format din autotractorul marca „Volvo”, cu nr. de înmatriculare_, ce tracta semiremorca cu nr. de înmatriculare_, din direcția Cluj-N. spre Huedin, a abordat o curbă deosebit de periculoasă la dreapta prin ignorarea indicatoarelor și marcajelor rutiere, care avertizau că sectorul de drum ce urmează a fi parcurs este deosebit de alunecos în condiții de umiditate și datorită vitezei excesive și neadaptată la condițiile de drum, a pierdut controlul asupra direcției de mers, trecând peste axul drumului marcat prin linii duble continue și a pătruns pe contrasens, acroșând cu semiremorca, autoturismul marca AUDI cu nr. de înmatriculare Cj-09-ZIW, condus regulamentar de către N. D. A..
În urma accidentului a rezultat decesul conducătorului auto marca AUDI, cu nr. de înmatriculare Cj-09-ZIW, N. D. A., iar în urma efectuării necropsiei, conform raportului de constatare medico-legală nr. 8261/III/579 din 05.12.2011, al IML Cluj-N., s-a stabilit că moartea numitului N. D. A. a fost violentă și s-a datorat zdrobirii craniului. Leziunile s-au putut produce prin lovirea și comprimarea victimei de componente dure ale interiorului caroseriei unui autovehicul aflat în decelerație bruscă și impact cu un alt autovehicul. Alcoolemia victimei a fost 0 (zero).(f.50-52 d.u.p.)
După producerea accidentului, inculpatului i-au fost recoltate probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, iar din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 8330/IX/a/2280 din 26.10.2011, rezultă că acesta nu se afla sub influența băuturilor alcoolice, alcoolemia sa fiind 0 gr. %o (f.55 d.u.p. )
Instanța de fond a reținut că pe sectorul de drum pe care a avut loc accidentul rutier, sunt amplasate panouri succesive vizibile pentru semnalizarea curbei deosebit de periculoasă, iar din declarația inculpatului S. A. F., din data de 19.01.2012, rezultă că a sesizat acea curbă pe care el „nu a considerat-o periculoasă”, deși a observat indicatoarele și panourile succesive care atenționau că acea curbă este deosebit de periculoasă.
Inculpatul a susținut că a circulat cu o viteză adaptată de circa 50 km/h, deși din înregistrarea tahografului rezulta o viteză superioară de 80 km/h.
Totodată inculpatul a justificat impactul prin faptul că victima ar fi abordat curba cu viteză, trecând peste marcajul continuu pe sensul opus și acroșând autocamionul condus de inculpat.
La data de 19.01.2012, organele de cercetare penală l-au invitat la sediul Poliție orașului Huedin, pe inculpatul S. A. F., asistat de apărătorul ales, av.P. R. N. și pe partea vătămată N. M., soția persoanei decedate, ocazie cu care li s-a adus la cunoștință că în cauză urmează a fi dispusă efectuarea unei expertize tehnice auto, fiindu-le înmânat un exemplar al ordonanței prin care a fost dispusă expertiza, ce conținea numele expertului desemnat precum și obiectivele la care urma să răspundă, aceste obiective fiind exact aceleași pe care învinuitul le-a formulat în cererea sa din 12.04.2012, referitoare la efectuarea unei expertize criminalistice.
Ulterior, părțile au fost citate la locul accidentului, expertiza tehnică auto a fost întocmită de către expert tehnic ing. M. I., din cadrul Biroului Local de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile, expertul răspunzând obiectivelor formulate, iar din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit rezultă că locul impactului între autoturismul marca Audi și semiremorca autotractorului marca Volvo a fost pe banda doi de circulație a sensului Oradea – Cluj-N., accidentul putând fi evitat de învinuitul S. A. F., dacă în timpul deplasării în curbă își păstra banda lui de circulație și nu pătrundea pe sensul opus de circulație.
Instanța de fond a dispus, la solicitarea inculpatului, efectuarea unei noi expertize criminalistice pentru clarificarea condițiilor în care s-a produs accidentul de circulație, soldat cu decesul victimei N. D. A., expertiză criminalistică efectuată de către Laborator interjudețean de expertize criminalistice Cluj.
Expertiza criminalistică a stabilit dinamica producerii accidentului de circulație, locul impactului dintre cele două autovehicule, stabilindu-se că impactul a avut loc pe banda a doua pe sensul de mers al autoturismului condus de victimă pe direcția Huedin – Cluj N..
Expertul a stabilit vitezele celor două autovehicule în momentul impactului, stabilind că autoturismul condus de victimă avea o viteză de circa 78 km/h, iar cel condus de inculpat de circa 82 km/h.
Totodată, expertul a mai constatat că inculpatul ar fi putut evita accidentul dacă ar fi redus viteza pe acea porțiune de drum, astfel încât autocamionul condus de acesta să se încadreze în curbă și să nu depășească axul drumului și să treacă parțial pe sensul opus de circulație, accidentul producându-se din culpa inculpatului.
Inculpatul a solicitat efectuarea unei noi expertize tehnice. Apreciind că există profunde contradicții între cele două expertize efectuate în cauză, expertize care nu au lămurit pe deplin cauzele accidentului, locul impactului, viteza de deplasare a vehiculelor, aspecte ce necesită o nouă evaluare.
Instanța de fond analizând aspectele invocate de inculpat a constatat că cei doi experți au stabilit corect viteza de deplasare a autovehiculului condus de inculpat care era de 82 km/h într-o zonă cu limitare a vitezei de 50 km/h, experții concluzionând că nu viteza de deplasare a autoturismului Audi a fost determinantă în producerea impactului, ci viteza excesivă cu care circula inculpatul, impactul având loc pe sensul de mers al autoturismului Audi.
În aceste condiții, instanța nu a constatat nicio contradicție esențială între cele două expertize, astfel că a apreciat că o nouă expertiză tehnică nu putea aduce elemente noi esențiale, în condițiile în care a trecut câțiva ani de la accident, urmele și efectele impactului nu mai există, iar conformația drumului a suferit modificări ulterioare prin montarea de separatoare de mers, motiv pentru care a respins cererea inculpatului..
Față de aspectele prezentate, instanța de fond a apreciat că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului care avea obligația de a se conforma norme de conduită profesională prevăzute de legislația rutieră în vigoare, respectiv prevederile art.48 din OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice: „conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, art.35 alin.1 din OUG 195/2001 se prevede: „participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice private, art. 77 alin.2 din OUG 195/2002: „Marcajul longitudinal format dintr-o linie continuă simplă sau dublă, interzice încălcarea acestuia „ art.121 alin.1 din același act normativ se prevede: „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pentru sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prim mijloacele de semnalizare”, art.123 alin.1 lit.b din regulament: „conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități sau 50 km/h în afară localităților în următoarele situații:…b) în curbe deosebit de periculoase semnalizate ca atare sau în care vizibilitatea este mai mică de 50 de m”.
În consecință, instanța de fond a reținut că fapta descrisă mai sus a inculpatului S. A. F., care la data de 21.10.2011, în jurul orelor 14.20, în timp ce conducea ansamblul de vehicule format din autotractorul marca VOLVO cu nr. de înmatriculare_, ce tracta semiremorca cu nr. de înmatriculare cu nr._, pe DN 1 – E 60, la km. 516+50 m, din direcția Cluj-N. – Oradea, a abordat o curbă deosebit de periculoasă la dreapta prin ignorarea indicatoarelor și marcajelor rutiere și datorită vitezei excesive neadaptată la condițiile de drum, respectiv, drum deosebit de alunecos, în condiții de umiditate, a trecut peste axul drumului marcat prin linii duble continue și a pătruns pe contrasens, acroșând cu semiremorca, autoturismul marca AUDI cu nr. de înmatriculare Cj-09-ZIW, condus regulamentar de către N. D. A., care în urma impactului a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 178 alin.1 și 2 Cod penal.
Instanța de fond a apreciat că vechea încadrare juridică a faptei inculpatului este mai favorabilă inculpatului față de prevederile noului Cod penal, nu atât sub aspectul cuantumului pedepsei prevăzute, ci sub aspectul alegerii de către instanță a modalității de executare a pedepsei ce urmează a fi stabilite inculpatului.
În consecință la stabilirea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului, astfel că în baza art.178 alin.1, 2, C.pen. l-a condamnat pe inculpatul S. A.-F. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă
În baza art.71 C.P.. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II– a C.P..
Instanța de fond a apreciat că inculpatul poate fi reeducat și fără privarea lui de libertate, că măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii de 3 ani va fi în măsură să conducă la reeducarea inculpatului.
Astfel, în baza art.86/1 C.P.., art.86/2 C.P.. și art.71 alin. final C.P.. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, precum și a celei accesorii, pentru un termen 5 ani .
Instanța de fond a încredințat supravegherea inculpatului către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor.
Conform art.86/3 C.P.. pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere menționate în dispozitivul hotărârii.
În baza art.359 C.Pr.P.. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art.86/4 C.P.. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
Instanța de fond a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit parte civilă în prezentul dosar.
În baza art.7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpați în vederea introducerii profilului lor genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În baza art.191 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul S. A.-F. solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună, în principal, achitarea sa, în baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit.d V.C.pr.pen., deoarece la dosar nu există probe certe care să ducă la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea de ucidere din culpă, existând dubii cu privire la vinovăția acestuia, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate de prima instanță sub minimul special, cu reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea sa, iar ca modalitate de executare, să se dispună suspendarea condiționată a acesteia.
În motivarea apelului s-a arătat că, instanța nu a făcut o interpretare unitară a probelor, reținând greșit culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului, în condițiile în care subzistă și culpa concurentă a victimei, constând în nerespectarea vitezei legale și circulația pe banda a II a, a sensului de mers, lângă axul drumului.
Instanța,în mod greși, nu a reținut nicio circumstanță atenuantă în favoarea inculpatului, aplicând o pedeapsă mult prea aspră.
Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.420 alin.8 C.pr.pen., Curtea constată nefondat apelul formulat în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Fără a reitera întreaga motivare a instanței de fond, pe care Curtea și-o însușește în totalitate, se constată că în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate, judecătorul fondului a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității constând în aceea că în data de 21.10.2011, în jurul orelor 14.20, în timp ce conducea ansamblul de vehicule format din autotractorul marca VOLVO cu nr. de înmatriculare_, ce tracta semiremorca cu nr. de înmatriculare cu nr._ pe DN 1 – E 60, la km. 516+50 m, din direcția Cluj-N. – Oradea, inculpatul S. A. F. a abordat o curbă deosebit de periculoasă la dreapta, prin ignorarea indicatoarelor și marcajelor rutiere și datorită vitezei excesive, neadaptată la condițiile de drum, respectiv, drum deosebit de alunecos, în condiții de umiditate, a trecut peste axul drumului marcat prin linii duble continue și a pătruns pe contrasens, acroșând cu semiremorca, autoturismul marca AUDI cu nr. de înmatriculare Cj-09-ZIW, condus regulamentar de către N. D. A., care în urma impactului a decedat.
În mod corect instanța a avut în vedere expertiza tehnică auto și expertiza criminalistică care, contrar susținerilor inculpatului, se coroborează între ele și converg spre aceeași concluzie - culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului, urmare a neadaptării vitezei la condițiile de drum (curbă periculoasă, carosabil umed, alunecos) - și pătrunderii pe sensul opus de circulație, prin încălcarea, deci, a reglementărilor legale privind circulația pe drumurile publice: prevederile art.48 din OUG 195/2002, privind circulația pe drumurile publice: „conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță”, art.35 alin.1 din OUG 195/2001 se prevede: „participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice private”, art. 77 alin.2 din OUG 195/2002: „Marcajul longitudinal format dintr-o linie continuă simplă sau dublă, interzice încălcarea acestuia”, art.121 alin.1 din același act normativ se prevede: „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pentru sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prim mijloacele de semnalizare”, art.123 alin.1 lit.b din regulament: „conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități sau 50 km/h în afară localităților în următoarele situații:…b) în curbe deosebit de periculoase semnalizate ca atare sau în care vizibilitatea este mai mică de 50 de m”.
Așa fiind, corect a reținut instanța vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1 și 2 Cod penal 1969, încadrarea juridică făcându-se corespunzător potrivit legii vechi, cu aplic. art.5 C.pen., pentru motivele arătate la acest capitol.
Apoi, procedând la individualizarea judiciară a sancțiunii apreciate ca fiind potrivită pentru fapta comisă și persoana inculpatului, s-au valorificat eficient criteriile prev. de art.72 C.pen. 1969, avându-se în vedere: limitele speciale ale pedepsei - pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani; gradul de pericol social al faptei - ridicat, raportat la împrejurările concrete ale comiterii și urmările produse; persoana inculpatului - fără antecedente penale, cu o atitudine procesuală corespunzătoare, fără a recunoaște însă fapta.
S-a aplicat astfel, o pedeapsă în limite legale, cu puțin peste minimul special prevăzut de lege, în măsură, apreciem și noi, să realizeze scopul prev. de art.52 C.pen.
Nu se apreciază justificată reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, care, de altfel, nici nu a precizat care anume împrejurări ce țin de persoana sa, ar putea constitui elemente atenuate; eventual, lipsa antecedentelor penale, împrejurare ce ar putea fi valorificată ca circumstanță atenuantă - în circumstanțele concrete ale cauzei, nu considerăm că se impune, atitudinea inculpatului, anterioară comiterii prezentei fapte, înscriindu-se într-un firesc al conduitei omului de bună credință, din care nu trebuie făcut un titlu de glorie și care, în lipsa unor merite deosebite, nu reclamă coborârea substanțială a cuantumului pedepsei.
Apreciem, de asemenea, că și modalitatea de executare a pedepsei - suspendarea sub supraveghere - este una oportună și eficientă, întrucât, este necesar ca inculpatul, cel puțin pentru o perioadă, să fie supus unor minime restricții, să fie monitorizat, pentru a conștientiza într-o mai mare măsură gravitatea faptei și a consecințelor acesteia și a asigura evitarea reiterării comportamentului infracțional.
Pentru toate aceste considerente, se constată legală și temeinică hotărârea atacată, iar apelul se privește ca nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen.
În baza art.272 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat G. A..
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul S. A.-F., CNP_, domiciliat în Oradea, ..71, ., ., jud. Bihor, împotriva sentinței penale nr.185 din 23 octombrie 2014 a Judecătoriei Huedin.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj, suma de 100 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat G. A..
Obligă inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
C. I. A. C. D. S.
Red.A.C./Dact.H.C.
3 ex./11.02.2015
Jud. fond: V. G.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 149/2015.... → |
|---|
