Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 149/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 149/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 30-01-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.149/A/2015
Ședința publică din 30 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I., judecător
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public reprezentat prin C. O. T. – procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Baia M. împotriva sentinței penale nr.2552 din data de 13 noiembrie 2014 a Judecătoriei Baia M., privind pe inculpatul D. Ș. I., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș din data de 22.07.2014, dat în dosarul nr. 251/P/2014 pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea unui autovehicul sub influența alcoolului, faptă prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002, conducere a unui autovehicul pe drumul public având permisul de conducere anulat, prevăzut de art. 86 alin.2 din OUG nr. 195/2002, și conducerea unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice faptă prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit.a și b Cod penal din 1969,
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av.M. S., din Baroul Maramureș, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul D. Ș. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care apărătorul inculpatului învederează instanței împrejurarea că acesta este plecat din țară, are cunoștință de proces, dar nu se poate prezenta la termenul de astăzi.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună fie majorarea pedepsei pentru cea de-a doua faptă, prev.de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 (alcoolemie de 2,50 g%o), fie aplicarea unui spor la pedeapsa rezultantă și stabilirea obligației prev.de art.86/3 alin.3 lit.e V.C.pen., respectiv de a nu conduce vehicule pe durata termenului de încercare.
Având în vedere că inculpatul a săvârșit într-un interval foarte scurt de timp, 3 infracțiuni la regimul rutier, perseverând în activitatea infracțională, după ce a fost o dată depistat în trafic cu alcoolemie de 2,80 g%o, se impunea fie aplicarea unei pedepse mai mari pentru cea de-a doua faptă prev.de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, unde alcoolemia era de 2,50 g%o, fie aplicarea unui spor la pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare. Inculpatul a mai fost condamnat în 2006 pentru o faptă de aceeași natură, fiindu-i anulat permisul de conducere, iar în speță, după ce a fost oprit în trafic și depistat cu alcoolemie de 2,80 g%o, fiindu-i reținut permisul de conducere, acesta a condus din nou autoturismul pe drumurile publice, în aceeași zi, la interval de câteva ore, motiv pentru care apreciază că pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare nu este în măsură să asigure conștientizarea inculpatului cu privire la gravitatea consecințelor faptelor sale.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea apelului declarat de P. ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Inculpatul a săvârșit 3 infracțiuni concurente, două de conducere cu alcoolemie, pentru care instanța i-a aplicat pedepsele de 1 an și 4 luni și, respectiv 1 an și 6 luni închisoare și una de conducere cu permisul suspendat, pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare. Aceste pedepse s-au contopit, inculpatul având de executat în final pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, care a fost suspendată sub supraveghere, pe un termen de încercare de 4 ani. Având în vedere cuantumul pedepsei rezultante, durata termenului de încercare și faptul că inculpatului i se anulează permisul de conducere după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, chiar dacă după trecerea unui an, acesta se poate prezenta pentru obținerea permisului de conducere, apreciază că pedeapsa este suficientă pentru a se asigura reeducarea inculpatului.
Solicită să se aibă în vedere că inculpatul a săvârșit celelalte două infracțiuni având un motiv bine întemeiat, respectiv ajungând la domiciliu, unde locuiește cu familia, sora mai mică făcuse o criză de epilepsie, fiind obligatorie administrarea într-un timp cât mai scurt a unui medicament pe care nu-l avea acasă. Mama inculpatului lucrează la spitalul din Cavnic, distanța de la locuință și până la spital nu era mare, astfel că a luat decizia de a se deplasa după medicament. Prin urmare, inculpatul era într-o stare de necesitate. De altfel, solicită să se aibă în vedere că fapta comisă de inculpat nu a avut urmări.
Apreciind că pedeapsa aplicată de prima instanță este suficientă pentru a se asigura îndreptarea inculpatului, solicită respingerea apelului declarat de P. ca nefondat.
CURTEA
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.2552 din 13.11.2014 a Judecătoriei Baia M., în baza art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod de procedură penală din 1969, art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul D. Ș. I., fiul lui Ș. și G., născut la 16.07.1979 în Baia M., jud. Maramureș, cetățenie română, studii 11 clase, stagiul militar satisfăcut, muncitor, fără antecedente penale, necăsătorit, domiciliat în Cavnic, ., jud. Maramureș, CNP_, la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a cod penal din 1969.
În baza art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod de procedură penală din 1969, art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul D. Ș. I., la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a cod penal din 1969.
În baza art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod de procedură penală din 1969, art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul D. Ș. I., la o pedeapsă de 1 închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană având dreptul de a conduce suspendat, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a cod penal din 1969.
În baza art. 33 lit. a și b Cod penal din 1969, rap. la art. 34 lit. b Cod penal din 1969, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a cod penal din 1969.
În baza art. 861 Cod Penal din 1969 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, iar în baza art. 82 Cod Penal din 1969 stabilește un termen de încercare de 4 ani ce urmează a se calcula de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 863 alin. 1 Cod penal din 1969 pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune Maramureș;
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
Datele prevăzute la b, c, d se comunică Serviciului de Probațiune Maramureș.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 864 Cod Penal din 1969 a căror nerespectare atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 10 și 16 din Legea 187/2012.
În baza art. 274 al. 1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 650 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul înregistrat pe rolul Judecătoriei Baia M. sub nr. de dosar_, P. de pe lângă Tribunalul Maramureș a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. Ș. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea unui autovehicul sub influența alcoolului, faptă prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002, conducere a unui autovehicul pe drumul public având permisul de conducere anulat, prevăzut de art. 86 alin.2 din OUG nr. 195/2002, și conducerea unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice faptă prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit.a și b Cod penal din 1969.
În cuprinsul actului de sesizare a instanței s-a reținut că în data de 30 iunie 2013, în jurul orei 3:00, a condus pe drumurile publice din orașul Cavnic, jud. Maramureș autoturismul marca F. cu nr. de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică de mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge.
S-a mai reținut că, în data de 30 iunie 2013, în jurul orei 7:45, inculpatul a condus pe drumurile publice din orașul Cavnic, jud. Maramureș autoturismul marca F. cu nr. de înmatriculare_, în condițiile în care anterior i s-a reținut permisul de conducere și i s-a eliberat o dovadă înlocuitoare a acestuia fără drept de circulație, având în sânge o îmbibație alcoolică de mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Prin Încheierea din data de 22.08.2014 s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecării cauzei privind pe inculpatul D. Ș. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea unui autovehicul sub influența alcoolului, faptă prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002, conducere a unui autovehicul pe drumul public având permisul de conducere anulat, prevăzut de art. 86 alin.2 din OUG nr. 195/2002, și conducerea unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice faptă prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit.a și b Cod penal din 1969.
În ședința publică din data de 06.11.2014, inculpatul a învederat instanței că recunoaște săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată și solicită ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanța făcând aplicarea dispozițiilor 375 Cod de procedură penală.
În data de 30 iunie 2013, în jurul orei 3:00, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, inculpatul D. Ș.-I. a condus autoturismul personal marca F. cu numărul de înmatriculare_ pe drumurile publice din orașul Cavnic, de la localul “El Stefano” până la sediul Poliției Orașului Cavnic, pentru ca martorul B. S.-V. să formuleze o plângere. La întoarcerea de la sediul poliției, în timp ce conducea autoturismul pe . fost oprit pentru control de către un echipaj al poliției. În această împrejurare inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, care a indicat o valoare de 1,43 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Inculpatul a fost condus la Spitalul Orășenesc din Cavnic, unde i-au fost prelevate două mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr._ din data de 30 iunie 2013 întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean Maramureș, inculpatul a avut o alcoolemie de 2,80 g/l alcool pur în prima mostră de sânge recoltată la ora 3:40 și de 2,65 g/l alcool pur în cea de-a doua mostră, recoltată la ora 4:40.
Cu această ocazie organele de poliție i-au reținut inculpatului permisul de conducere și i-au eliberat o dovadă înlocuitoare a acestuia fără drept de circulație.
În dimineața zilei de 30 iunie 2013, în jurul orei 7:45, inculpatul D. Ș.-I. a condus autoturismul marca F. cu numărul de înmatriculare_, de la locuința sa situată pe . Cavnic, intenționând să ajungă la localul “El Stefano” și apoi la Spitalul Orășenesc din aceeași localitate. Pe . fost oprit pentru control de către un echipaj al poliției, care a constatat că permisul de conducere al acestuia a fost reținut, eliberându-i-se dovadă înlocuitoare fără drept de circulație. Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, care a indicat o concentrație de 1,31 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Inculpatul a fost condus la Spitalul Orășenesc din Cavnic, unde i-au fost prelevate două mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr._ din data de 30 iunie 2013 întocmit de Serviciul Medico-Legal Județean Maramureș, inculpatul a avut o alcoolemie de 2,50 g/l alcool pur în prima mostră de sânge recoltată la ora 8:15 și de 2:40 g/l alcool pur în cea de-a doua mostră, recoltată la ora 9:15.
Situația de fapt expusă s-a probat cu următoarele mijloace de probă: procesele-verbale de constatare a infracțiunilor (filele 16, 17 dosarul de urmărire penală); procesele-verbale de prelevare a mostrelor biologice de sânge și buletinele de examinare clinică (filele 20, 21, 24, 25 dosarul de urmărire penală); buletinele de analiză toxicologică-alcoolemie nr._ și nr._ din 30 iunie 2013 emise de Serviciul Medico-Legal Județean Maramureș (filele 19, 23 dosarul de urmărire penală); adresa nr._ din 2 august 2013 a Inspectoratului de Poliție al Județului Maramureș – Serviciul Poliției Rutiere (fila 26 dosarul de urmărire penală); declarațiile martorilor B. S.-V., Rozsnyai A.-T., B. M., D. S. (filele 35 – 36, 37, 38, 39); declarațiile inculpatului (filele 29 – 31 dosarul de urmărire penală, fila 13 din dosarul instanței).
În drept, fapta inculpatului D. Ș.-I. constând în aceea că, în data de 30 iunie 2013, în jurul orei 3:00, a condus pe drumurile publice din orașul Cavnic, jud. Maramureș autoturismul marca F. cu nr. de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică de mai mare de 0,80 g/l alcool pur, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere cu alcoolemie peste limita legală.
Fapta inculpatului D. Ș.-I. constând în aceea că, în data de 30 iunie 2013, în jurul orei 7:45, a condus pe drumurile publice din orașul Cavnic, jud. Maramureș autoturismul marca F. cu nr. de înmatriculare_, în condițiile în care anterior i s-a reținut permisul de conducere și i s-a eliberat o dovadă înlocuitoare a acestuia fără drept de circulație, având în sânge o îmbibație alcoolică de mai mare de 0,80 g/l alcool pur, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere cu alcoolemie peste limita legală, respectiv conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având dreptul de a conduce suspendat.
La individualizarea și dozarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege (limite care vor fi reduse cu o treime), împrejurările comiterii faptei (după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism, punând în pericol atât integritatea sa corporală, a ocupantului autoturismului, cât și pe cea a celorlalți participanți în trafic), persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, s-a prezentat în fața instanței de judecată, a recunoscut și a regretat săvârșirea faptei, dar și nivelul alcoolemiei în sânge (2,80 g/l alcool pur în sânge), ora la care a condus inculpatul, împrejurarea că, după ce a fost oprit în trafic iar permisul de conducere i-a fost reținut, inculpatul a perseverat în activitatea infracțională, conducând din ou autoturismul pe drumurile publice, în aceeași zi, la interval de câteva ore, instanța apreciind că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea.
Având în vedere persoana inculpatului, instanța a apreciat că acesta poate fi reeducat și fără executarea în regim de detenție a pedepsei închisorii, însă la individualizarea modalității de executare a pedepsei aplicate, se vor avea în vedere, pe lângă împrejurările comiterii faptei, și mențiunile din buletinul de examinare clinică potrivit cărora vorbirea inculpatului la momentul opririi era ușor dizartrică, comportarea agitată, orientarea în timp și spațiu – neorientat, atenția dispersată, iar judecata incoerentă, motive pentru care se apreciază că se impune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante.
Potrivit dispozițiilor art. 336 alin. 1 Cod penal, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
Anterior intrării în vigoare a noului cod penal, infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată era prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 care sancționa conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge cu închisoarea de la unu la 5 ani.
În ceea ce privește infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană al cărei drept de a conduce a fost suspendat, instanța a constatat că atât art. 335 alin. 2 Cod penal cât și art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 prevăd pedeapsa închisorii între aceleași limite, de la 6 luni până la 3 ani alternativ cu amenda.
Art. 3 din Codul penal consacră principiul activității legii penale stabilind că legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare. Art. 5 alin. 1 al aceluiași act normativ, prevede o excepție de la principiul activității legii penale stabilind că „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.
Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penala, cât și condițiile referitoare la pedeapsă (Decizia nr. 1470/08.11.2011 a curții Constituționale).
În ceea ce privește sancționarea concursului de infracțiuni, instanța a reținut că legea mai favorabilă inculpatului este legea veche, având în vedere că sporul prevăzut de aceasta este facultativ, iar în cazul concret supus judecății instanța va aplica un spor de numai 3 luni, în timp ce, potrivit Codului penal în vigoare, la pedeapsa cea mai grea aplicată inculpatului, urmează a fi aplicat în mod obligatoriu un spor de o treime din cealaltă pedeapsă.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei aplicate, instanța a apreciat că legea mai favorabilă inculpatului este codul penal din 1969. Astfel, potrivit art. 16 alin. 2 din Legea 187/2012, pentru determinarea legii mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din Codul penal, instanța a avut în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de supraveghere.
Instanța a constatat că, deși termenul de supraveghere este mai redus în codul penal, analizând sfera obligațiilor prevăzute de art. 86 ind. 3 cod penal din 1969 între care nu se prevede muncă neremunerată în folosul societății, se apreciază că mai favorabil inculpatului este codul penal din 1969. Mai mult, spre deosebire de codul penal, potrivit art. 86 ind. 6 Cod penal din 1969, la împlinirea termenului de încercare, dacă nu se dispune anularea sau revocarea suspendării condiționate, inculpatul este reabilitat de drept.
Curtea constituțională a statuat în Decizia nr. 1470/08.11.2011 că, „dacă se ia in considerare criteriul obiectului de reglementare al normei, se constată că art.3201 alin.7 din Codul de procedura penala este o norma care privește cuantumul pedepsei aplicabile anumitor infracțiuni, putând fi încadrată in categoria normelor de drept substanțial, și nu în categoria celor de procedură penală. La aceeași concluzie se ajunge și dacă se ia in considerare criteriul scopului normei, care atribuie un drept, o facultate, nefiind o normă care să reglementeze proceduri. Totodată, nu poate fi înlăturat nici criteriul rezultatului la care conduce norma cu privire la răspunderea penală pe care o poate înlătura, reduce sau agrava. În măsura în care aplicarea concretă a unei norme la o speță dedusă judecății, indiferent de ramura de drept căreia îi aparține, aduce o schimbare cu privire la condițiile de incriminare, de tragere la răspundere penală și de aplicare a pedepselor, aceasta va cădea sub incidența legii penale mai favorabile. Așadar, faptul ca textul in discuție figurează în Codul de procedură penală nu este un impediment în considerarea lui ca fiind o normă de drept penal”.
Având în vedere ca prin Decizia nr. 265/2014 Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 5 din actualul Cod penal, în interpretarea care permite instanțelor de judecată, în determinarea legii penale mai favorabile, să combine dispozițiile Codului penal din 1969 cu cele ale actualului Cod penal, contravine dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) privind separația și echilibrul puterilor în stat, precum și ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării, iar instanța a apreciat că legea penală mai favorabilă este legea veche, reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime se va face ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 ind. 1 alin. 7 din Codul de procedură penală din 1969.
Articolul 12 din Legea 187/2012, stabilește că ”În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport de infracțiunea comisă.” În consecință, dacă una dintre legi a fost identificată ca fiind mai favorabilă în raport de pedeapsa principală, acea lege se va aplica și în privința pedepsei complementare și accesorii. Întrucât legea identificată ca fiind mai favorabilă inculpatului este Codul penal din 1969, instanța va aplica și pedepsele accesorii potrivit acestei legi, care prevedea obligativitatea acestora.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod de procedură penală din 1969, art. 5 Cod penal, a condamnat pe inculpatul D. Ș. I., la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a cod penal din 1969, având în vedere împrejurarea că exercițiul unei funcții publice precum și al unei funcții care implică exercițiul autorității de stat sunt incompatibile cu o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Baia M. solicitând desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună fie majorarea pedepsei pentru cea de-a doua faptă, prev.de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 (alcoolemie de 2,50 g%o), fie aplicarea unui spor la pedeapsa rezultantă și stabilirea obligației prev.de art.863 alin.3 lit.e V.C.pen., respectiv de a nu conduce vehicule pe durata termenului de încercare.
Având în vedere că inculpatul a săvârșit într-un interval foarte scurt de timp, 3 infracțiuni la regimul rutier, perseverând în activitatea infracțională, după ce a fost o dată depistat în trafic cu alcoolemie de 2,80 g%o, se impunea fie aplicarea unei pedepse mai mari pentru cea de-a doua faptă prev.de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, unde alcoolemia era de 2,50 g%o, fie aplicarea unui spor la pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare. Inculpatul a mai fost condamnat în 2006 pentru o faptă de aceeași natură, fiindu-i anulat permisul de conducere, iar în speță, după ce a fost oprit în trafic și depistat cu alcoolemie de 2,80 g%o, fiindu-i reținut permisul de conducere, acesta a condus din nou autoturismul pe drumurile publice, în aceeași zi, la interval de câteva ore, motiv pentru care apreciază că pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare nu este în măsură să asigure conștientizarea inculpatului cu privire la gravitatea consecințelor faptelor sale.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că prima instanță pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale pe care inculpatul și le-a însușit, a stabilit în mod corespunzător starea de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a infracțiunilor reținute în sarcina sa.
La individualizarea pedepselor, reținând în mod judicios că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969, față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege reduse la efect al aplicării dispoz.art.375 rap.la art.396 alin.10 C.pr.pen., instanța de fond nu a dat eficiență tuturor circumstanțelor concrete în care faptele s-au săvârșit, stabilind pedepse disproporționate cu gradul de pericol social concret ala cestora și persoana inculpatului.
Astfel, în sarcina inculpatului s-a reținut că a săvârșit într-un interval foarte scurt 3 infracțiuni la regimul rutier, perseverând în activitatea infracțională după ce a fost depistat în trafic cu o alcoolemie de 2,80 gr.%o, apoi a condus având permisul de conducere reținut în aceeași zi la interval de câteva ore, ceea ce imprimă faptelor un grad sporit de pericol social care justifică aplicarea unor pedepse mai mari stabilite de instanța de fond.
Prin urmare, apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Baia M. este întemeiat și în baza art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen. va fi admis, urmând ca pentru considerentele mai sus arătate, să se majoreze pedepsele aplicate pentru infracțiunile prev.de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 de la 1 an și 4 luni închisoare și, respectiv, 1 an și 6 luni închisoare la câte 2 ani închisoare pentru fiecare infracțiune (2 fapte) și pedeapsa stabilită pentru infracțiunea prev.de art.86 alin.2 din OUG 195/2002 de la 1 an la 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a și b, art.34 lit.b C.pen. din 1969 se vor contopi pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea de 2 ani închisoare.
Se vor menține dispozițiile din hotărâre privind pedeapsa accesorie și cele privind modalitatea de executare a suspendării sub supraveghere, stabilind termen de încercare de 5 ani și menține obligașiile stabilite de instanța de fond pe durata termenului de încercare conform art.863 alin.1 C.pen.
Având în vedere perseverența infracțională a inculpatului în ceea ce privește regimul circulației pe drumurile publice, împrejurarea că acesta a mai fost condamnat în trecut pentru fapte de același gen, pentru care s-a dispus anularea permisului deși în prezent este reabilitat, pentru a evita comiterea de alte infracțiuni care să pună în pericol pe ceilalți participanți la traficul rutier și pentru a nu se ajunge la consecințe mai grave decât cele care s-au produs până în prezent, Curtea apreciază că se impune și instituirea obligației pentru inculpat ca pe durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere, să nu conducă niciun vehicul, obligație prevăzută de art.863 alin.3 lit.e C.pen.din 1969.
Văzând și disp.art.275 alin.3 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen. admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Baia M. împotriva sentintei penale nr. 2552 din 13 noiembrie 2014 a Judecătoriei Baia M., pe care o desființează doar cu privire la cuantumul pedepselor aplicate inculpatului D. Ș. I., pedeapsa rezultantă, termenul de încercare al suspendării sub supraveghere și obligațiile impuse și judecând:
Majorează pedepsele la care a fost condamnat inculpatul D. Ș. I. pentru infracțiunile prev.de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 de la 1 an și 4 luni închisoare și, respectiv, 1 an și 6 luni închisoare la câte 2 ani închisoare pentru fiecare infracțiune (2 fapte) și pedeapsa stabilită pentru infracțiunea prev.de art.86 alin.2 din OUG 195/2002 de la 1 an la 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a și b, art.34 lit.b C.pen. din 1969 contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea de 2 ani închisoare.
Menține dispozițiile din hotărâre privind pedeapsa accesorie și cele privind modalitatea de executare a suspendării sub supraveghere, stabilind termen de încercare de 5 ani și menține obligașiile stabilite de instanța de fond pe durata termenului de încercare conform art.863 alin.1 C.pen. și, în plus, impune inculpatului ca pe durata termenului de încercare să nu conducă nici un vehicul, conform art.863 alin.3 lit.e C.pen. din 1969.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 30 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
C. I. A. C. D. S.
red.C.I./A.C.
5 ex. – 03.02.2015
jud.fond.R. C.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 154/2015. Curtea... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 150/2015.... → |
|---|
