Vătămarea corporală din culpă (art.196 NCP). Decizia nr. 115/2015. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 115/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 3187/337/2014

ROMANIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.115/A/2015

Ședința publică din 27 ianuarie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: V. V. A.,judecător

JUDECĂTOR: L. H.

GREFIER: L. C.

P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin

PROCUROR: V. T.

S-au luat spre examinare apelurile declarate de partea vătămată G. A. și partea responsabilă civilmente . Group SA, împotriva sentinței penale nr.264/29.10.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Z., privind pe inculpatul D. G., trimis în judecată prin Rechizitoriul 1813/P/2013 din data de 28.05.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Z., pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.196 alin.2 și 3 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul D. G. personal, asistat de av.S. I., din cadrul Baroului S. în substituirea apărătorului ales, av.P. O., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar și apărătorul ales al părții vătămate G. A., av.I. D., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind părțile civile S. Județean de Urgență Z., S. de Ambulanță Județean Z. și partea responsabilă civilmente . Group SA.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului învederează instanței că la dosar nu există mandatul apărătorului părții vătămate pentru declararea căii de atac.

Apărătorul părții vătămate menționează că are împuternicire generală care acoperă toate fazele procesului și care se regăsește la dosarul de urmrărire penală.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelurilor.

Apărătorul părții vătămate solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună admiterea acțiunii civile. Astfel, consideră că instanța de fond în mod greșit a dispus reținerea culpei comune în producerea accidentului prin raportare la starea de fapt. Niciun mijloc de probă existent la dosar nu face dovada scopului pe care legea îl prevede pentru a se putea reține dispozițiile art.167 alin.1 lit.e din OUG 195/2002. Mai mult, așa cum a reținut și expertul în cuprinsul raportului efectuat, partea vătămată se afla la limita dintre partea carosabilă a drumului și parcarea din fața magazinului. În plus, prin recunoașterea făcută de inculpat reiese că vina aparține în mod exclusiv acestuia care din cauza neatenției și a nerespectării regulilor de circulație a executat manevra de mers înapoi fără a avea motorul pornit. Dacă ar exista o culpă în sarcina persoanei vătămate care să fi contribuit la producerea accidentului, aceasta ar fi fost mult mai mică decât procentul de 30% reținut de instanță, iar această culpă s-ar fi datorat vârstei înaintate care nu i-ar fi permis să aibă o viteză mare de reacție în fața manevrei șoferului. Consideră că această viteză de reacție nici nu a putut fi verificată raportat la faptul că inculpatul nu a pornit motorul făcând astfel imposibilă obiectiv orice reacție a părții civile.

Sub aspectul daunelor morale, consideră că acestea au fost pe deplin dovedite în urma administrării probatoriului, respectiv înscrisuri medicale, declarația părții vătămate și declarațiile martorilor astfel că se impune majorarea cuantumului acordat. Toate părțile audiate au declarat faptul că partea vătămată era o persoană activă înainte de accident. De asemenea, actele medicale au atestat necesitatea unor intervenții chirurgicale. Martorii au declarat că două luni după producerea accidentului, partea vătămată a fost imobilizată și că în prezent are dificultăți extrem de mari în a se deplasa și că din acest motiv nu se poate implica în nicio activitate, fiind dependentă de ajutorul celorlalți.

În ceea ce privește susținerea inculpatului în sensul că partea vătămată suferă de spondiloză și osteoporoză, situație care ar fi condus la agravarea leziunilor, solicită a se avea în vedere că aceasta este o persoană în vârstă iar bolile indicate sunt specifice bătrâneții și probabil au făcut recuperarea puțin mai dificilă însă tocmai din acest motiv se impune acordarea daunelor morale solicitate.

Cu privire la apelul asiguratorului, solicită respingerea lui.

Apărătorul inculpatului solicită respingerea apelului părții civile, apreciind că instanța de fond a soluționat judicios cauza stabilind o corectă stare de fapt. Solicită a se reține că referitor la expertiza efectuată nu s-au formulat obiecțiuni, din acest raport reieșind că fapta s-a produs din culpă comună. De asemeena, la dosarul de urmărire penală există declarații părții civile unde arată că se afla în limita dintre parcare și carosabil. Se arată într-un mod nelegal că inculpatul ar fi recunoscut însă acesta a recunoscut doar că a dat cu spatele și nu a observat-o pe partea vătămată, considerând că nu se poate stabili o culpă exclusivă a inculpatului. De asemenea, în funcție de această culpă s-au stabilit și daunele morale pe care le apreciază mai mult decât corecte.

Referitor la apelul asiguratorului lasă la aprecierea instanței. Fără cheltuieli de judecată.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelurilor ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate pentru considerentele expuse în motivarea instanței de fond. Arată că în ceea ce privește proporția culpei, criteriile evaluate de instanță și aspectele rezultate din evaluările științifice privind posibilitatea de evitare concretă a accidentului justifică pe deplin concluzia instanței de fond în sensul stabilirii unei culpe mai mari a părții vătămate. În cauză s-a stabilit pertinent că o valoare a daunelor morale așa cum a fost stabilită de prima instanță este de natură să asigure recuperarea prejudiciului cauzat părții vătămate conform principiului răspunderii civile delictuale. Aspectele arătate de apărătorul părții vătămate sunt sunt nefondate din perspectiva împrejurărilor motivate corect de prina instanță astfel că se impune menținerea soluției instanței de fond.

Inculpatul D. G. având ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 264 din 29.10.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Z., în baza art. 5 Cod penal, raportat la criteriul aprecierii globale statuat prin Decizia Curții Constituționale nr. 265 din data de 6 mai 2014, s-a stabilit lege penală mai favorabilă inculpatului D. G. Codul penal din 1969, iar în temeiul art. 386 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin.2 și 3 Noul Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În baza art. 184 alin.2 și 4 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a Cod penal 1969, totul cu aplicarea art. 5 Cod penal, având în vedere și prevederile art. 396 alin.10 Cod procedură penală și art. 76 alin.1 lit. e teza I Cod penal 1969, a fost condamnat inculpatul D. G., fiul lui V. și A., născut la data de 22.04.1961, în loc. Sălățig, jud. S., CNP_, cetățean român, căsătorit, studii medii, pensionar, fără antecedente penale, domiciliat în loc. Sălățig, nr. 104, jud. S., la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art.71 alin.1 Cod penal 1969, raportat la art.12 din Legea 187/2012, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal 1969, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art.81 Cod penal 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 3 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal 1969.

În baza art.71 alin.5 Cod penal 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal 1969.

S-a stabilit o culpă a inculpatului de 70 % în producerea accidentului rutier în urma căruia persoana vătămată G. A. a suferit o vătămare corporală.

S-a constatat că în baza poliței de asigurare RCA ./22/P22/HI nr._ din data de 31.01.2013 . GROUP SA are calitatea de asigurător de răspundere civilă auto.

În baza art. 25 și art.397 alin.1 Cod procedură penală, a art. 1349, 1357 cod civil și a art. 49-55 din Legea nr.136/1995, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G. A., domiciliată în com. Benesat, . jud. S., CNP_, cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de avocat I. D. din mun. Cluj-N. ./9, jud. Cluj, în contradictoriu cu inculpatul D. G. și cu partea responsabilă civilmente . GROUP SA cu sediul în București, .. 23, sector 1.

În baza art.19, art.25 și art. 86 Cod procedură penală raportat la art.54 din Legea 136/1995 a fost obligată partea responsabilă civilmente . GROUP SA la plata către partea civilă G. A. a sumei de 15.000 euro, în echivalentul în lei calculat la cursul BNR din data plății, cu titlu de daune morale.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea părții civile G. A. de obligare a inculpatului D. G. la plata de daune morale în solidar cu partea responsabilă civilmente.

În baza art.19, art.25 și art.86 Cod procedură penală raportat la art.54 din Legea 136/1995 și art. 313 din Legea nr.95/2006, cu modificările ulterioare, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile S. Județean de Urgență Z. și S. Județean de Ambulanță S. cu privire la contravaloarea serviciilor medicale acordate persoanei vătămate G. A. și a fost obligată partea responsabilă civilmente . GROUP SA la plata:

- sumei de 7 055,67 lei cu titlu de despăgubiri materiale și la plata dobânzii legale aferente calculată de la data rămânerii definitive a aceste hotărâri și până la data plății efective, către partea civilă S. Județean de Urgență Z..

- sumei de 377,09 lei către partea civilă S. Județean de Ambulanță S., cu titlu de despăgubiri materiale.

În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 și 84 Cod penal 1969 privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în cazul comiterii de noi infracțiuni sau neplata cu rea credință a obligațiilor civile, în cursul termenului de încercare.

În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul 1813/P/2013 din data de 28.05.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Z., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului D. G. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.196 alin.2 și 3 Cod penal, în dauna persoanei vătămate G. A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de 03.06.2014 sub nr._ /2013.

În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că în data de 05.08.2013 inculpatul D. G. aflându-se la volanul autoturismului cu număr de înmatriculare_, a executat manevra de mers înapoi în pantă fără a porni motorul autovehiculului, în acest timp acroșând-o pe persoana vătămată G. A. care în calitate de pieton staționa la limita dintre carosabil și parcarea din care ieșea inculpatul, în urma accidentului persoana vătămată G. A. suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 100-120 zile de îngrijiri medicale, fără a fi pusă în pericol viața victimei.

Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului (f.6, 59-64), proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii (f.8), declarațiile părții vătămate (fil.21-23), proces-verbal de verificare tehnica (f.52-53), declarații inculpat (f. 10-12), declarații martor (f.55), fișa de cazier judiciar (fil.13), raport de expertiza medico-legala (f. 25), raport de expertiza tehnica-auto (f.31-40), buletin de analiză toxicologică alcoolemie (f.14).

Prin încheierea din data de 08.08.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.

Prin înscrisul depus în faza de urmărire penală la fila 48 S. Județean de Urgență Z. se constituie parte civilă în cauză cu suma de 10.079,53 lei actualizată cu dobânda legală, ce reprezintă cheltuielile de spitalizare pentru persoana vătămată G. A.. Prin înscrisul depus la fila 131 S. Județean de Urgență Z. își menține constituirea de parte civilă, depunând în dovedirea pretențiilor fișa medicală_/05.08.2013, foaia de observație nr._/05.08.2013 și deconturile de cheltuieli (f. 132-178).

În faza de urmărire penală, prin înscrisul depus la fila 85, S. Județean de Ambulanță S. declară că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 538,70 lei ce reprezintă contravaloarea kilometrilor parcurși de ambulanță și contravaloarea serviciilor medicale pentru persoana vătămată GergelyAurelia.

Prin înscrisul depus la dosarul cauzei la fila 118 în faza de judecată S. Județean de Ambulanță S. declară că își menține constituirea de parte civilă și depune înscrisuri în dovedirea pretențiilor (119-120).

La termenul de judecată din data de 24.09.2014 persoana vătămată G. A. prin apărător ales se constituie parte civilă în cauză față de inculpat cu suma de 80 000 lei reprezentând daune morale, solicitând să se constate calitatea de asigurator a . Group SA.

La termenul de judecată din 24.09.2014, inculpatul a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii recunoașterii învinuirii prev. de art.375 C.p.p. declarând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, nu dorește să formuleze cereri privind administrarea de probe și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor prezentate de părți ( f. 184). Cererea inculpatului a fost admisă de către instanță, iar cauza a fost judecată în ce privește latura penală potrivit procedurii prevăzute la art. 375Cod procedură penală, inculpatul arătând că nu dorește să depună înscrisuri la dosar.

Au fost administrate probe în ce privește latura civilă a cauzei, pentru dovedirea pretențiilor civile ale părții civile G. A., în acest sens fiind audiată partea civilă G. A. (f. 185) și martorii Forizs P. (f. 199) și Vicsai I. (f. 200).

Având în vedere succesiune de legi penale în timp de la data săvârșiri faptei ce face obiectul judecății, a fost pusă în discuția părților legea penală mai favorabilă inculpatului și cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de procuror, din infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin.2 și 3 Noul Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În data de 05.08.2013, inculpatul D. G. a parcat autoturismul proprietate personala, marca Dacia L., cu numărul de înmatriculare_, pe raza localității Cehu-Silvaniei, în parcarea magazinului Unicarm, situat in P-ța. Trandafirilor.

In jurul orei 12, s-a urcat la volanul autoturismului, acesta fiind parcat pe o porțiune de drum în rampa, a executat manevra de mers înapoi, fără a porni motorul pe o distanță de aproximativ 4-5 m, în același timp a virat stânga in vederea poziționării autovehiculului în direcția de mers spre localitatea Sălătig. In timp ce executa aceste manevre, a acroșat-o pe persoana vătămată G. A., care în calitate de pieton, staționa la limita dintre carosabil si parcarea din care ieșea inculpatul cu autoturismul. Persoana vătămată a căzut jos inculpatul trecând cu roata din spate a autoturismului peste piciorul drept al persoanei vătămate; în momentul în care inculpatul a simțit că a trecut peste un obstacol a oprit autoturismul.

Această stare de fapt rezultă din declarațiile inculpatului care se coroborează cu declarațiile persoanei vătămate, declarațiile martorului ocular I. M., cu procesul verbal de cercetare la fața locului.

Urmare a accidentului produs, persoana vătămată G. A. a suferit leziuni care au necesitat un număr de 100-120 zile de îngrijiri medicale fără ca viața să îi fie pusă in primejdie. Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico legală nr. 130/II/b/77/31.10.2013 persoana vătămată G. A. a suferit leziuni traumatice ce s-au putut produce în condițiile unui accident rutier, leziunile necesită pentru vindecare un număr de 100-120 zile de îngrijiri medicale, leziunile nu au produs nici una din consecințele prev. de art. 182 C.p. 1969- pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestora, o infirmitate temporară sau permanentă fizică sau psihică, sluțirea sau punerea în primejdie a vieții victimei, leziunile pot data din 05.08.2013 (f. 25).

Concluziile raportului de expertiză medico-legală nu au fost contestat de nici una dintre părți.

De asemenea potrivit concluziilor raportului de expertiza tehnică auto efectuată în cauză (f. 31- 40), raportat la caracteristicile tehnice ale autovehiculului și leziunile suferite de către persoana vătămată, aceste leziuni s-au produs în urma unui contact tangențial dintre anvelopa rotii dreapta spate a autoturismului si maleola tibiala a piciorului victimei, locul impactului fiind la limita dintre partea carosabila a drumului si parcarea din fata magazinului Unicarm, viteza de deplasare a autoturismului a fost apreciata a fi intre 5-10 km/h, cauza produceri accidentului fiind pe de o parte executarea de către inculpat a manevrei de mers în spate cu încălcarea prevederile legale privind circulația pe drumurile publice prevăzute de art. 54 alin.1 din OUG 195/2002 și art. 128 alin.2 din HG 1391/2006 privind regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, iar pe de alta parte nerespectarea de către persoana vătămată a persoana vătămată G. A. a regulilor de circulație a pietonilor prev. de art. 167 alin.1 lit.e din OUG 195/2002, accidentul rutier putând fi evitat de către ambele persoane implicate in accident, daca respectau prevederile legale privind circulația pe drumurile publice în vigoare.

Din ansamblul probator administrat în cauză starea de fapt reținută și vinovăția inculpatului sunt dovedite pe deplin.

În drept, fapta inculpatului D. G. care în data de 05.08.2013 în timp ce conducea autovehiculul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe drum public – Piața Trandafirilor din loc. Cehu-Silvaniei, fără a se asigura corespunzător a efectuat o manevră de mers înapoi, ieșind din parcare și pătrunzând pe partea carosabilă, iar în timpul efectuării acestei manevre a acroșat-o pe persoana vătămată G. A. care staționa la limita dintre parcare și partea carosabilă, cauzându-i astfel leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 100-120 zile de îngrijiri medicale și care nu au pus în pericol viața victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită la data săvârșirii faptei de art.184 alin.2 și 4 Cod penal 1969 (pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani).

Sub aspectul laturii obiective sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, între acțiunea inculpatului de conducere a autovehiculului pe drum public prin acroșarea persoanei vătămate ce avea calitatea de participant la trafic – pieton și urmarea imediată constând în atingerea adusă integrității corporale a persoanei vătămate, prin producerea unor leziuni pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 100-120 zile de îngrijiri medicale, există legătură de cauzalitate fapt atestat de probatoriul administrat, în special de raportul de expertiză medico-legală și concluziile raportului de expertiză tehnică privind dinamica producerii accidentului.

Inculpatul a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală din culpă în formă agravată, prevăzută și sancționată de alin.2 al art.184 Cod penal 1969 prin raportare la urmarea produsă, respectiv o vătămare a integrității corporale ce a necesitat pentru vindecare mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale, dar și în forma agravată prev. de art. 184 alin.4 C.p 1969 întrucât acroșarea persoanei vătămate și implicit vătămarea adusă integrității sale corporale a acesteia este urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere din materia circulației pe drumurile publice, respectiv cele ce privesc efectuarea manevrei de mers înapoi, prev. art.54 alin.1 din OG 195/2002 rep, și art. 128 alin.2 din Regulamentul de punere în aplicare a OUG 195/_ adoptat prin HG 1391/2006. Potrivit acestor norme legale conducătorul auto are obligația să se asigure că manevra de mers înapoi poate fi efectuată în condiții de siguranță pentru ceilalți participanți la trafic, iar dacă vizibilitatea nu îi permite efectuare manevrei în condiții de siguranță, atunci această manevră poate fi făcută doar când conducătorul auto este dirijat de către o persoană aflată înafara autovehiculului. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a executat manevra de mers în spate în condiții care nu îi permiteau o bună vizibilitate și evitarea creării unei stări de pericol pentru ceilalți participanți la trafic, cu atât mai mult cu cât cobora în plan înclinat, iar în timp ce mergea cu spatele a efectuat și o manevră la stânga ce în mod evident i-a afectat vizibilitatea, în plus circula și fără ca motorul să fie pornit.

Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate, cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită din culpă fără prevedere, în conformitate cu art.19 alin.1 pct.2 lit. b. Cod penal 1969, nu a prevăzut rezultatul faptei sale deși, ținând cont de condițiile în care a efectuat manevra demers cu spatele (în pantă, fără a fi dirijat de altă persoană, asociată cu virarea la stânga și fără a avea motorul autovehiculului pornit), trebuia și putea să prevadă că pune în pericol siguranța, integritatea corporală sau chiar viața altor participanți la trafic, în special pietoni, mai ales că, așa cum rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului, în apropiere era o trecere de pietoni și ..

Așa cum s-a reținut în starea de fapt și cum sunt și concluziile raportului de expertiză tehnică, în același timp persoana vătămată a încălcat normele legale privind circulația pietonilor, conduita persoanei vătămate reprezentând de asemenea o cauză a producerii accidentului rutier. Astfel faptul că persoana vătămată staționa la limita dintre partea carosabilă și acostament, la ieșirea din parcarea unui magazin, contravine regulilor privind circulația pietonilor pe drumurile care nu permit circulația sau staționarea pietonilor pe partea carosabilă, potrivit art. 72 și art. 167 alin.1 lit. e din OUG 195/2002. Instanța a reținut astfel și culpa persoanei vătămate în producerea accidentului rutier, iar raportat în concret la conduita inculpatului și a persoanei vătămate, normele legale încălcate de aceștia și posibilitatea concretă de evitare a producerii accidentului, reține o culpă a persoanei vătămate în proporție de 30%. Reținerea culpei comune a victimei în producerea accidentului nu este însă în măsură a înlătura culpa inculpatului și răspunderea penală a acestuia asupra faptei, culpa comună a inculpatului cu victima urmând a avea relevanță în ce privește angajarea răspunderii civile delictuale.

De la data săvârșirii faptei dedusă judecății și până la data judecării acesteia a avut loc o succesiune de legi penale în timp, fapta inculpatului D. G. fiind incriminată și de legea penală în vigoare la data judecății, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 196 alin.2 și 3 Cod penal pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani alternativ cu pedeapsa amenzii. Prin prisma leziunilor produse persoanei vătămate, care au necesitat pentru vindecare mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale, fapta se încadrează la prevederile art. 196 alin.2 C.p. iar raportat la împrejurarea că aceasta este urmare a nerespectării prevederilor legale privind circulația pe drumurile publice sunt întrunite și elementele constitutive ale formei agravate prev. de alin.3 al art. 196 Cod penal.

Comparând cele două legi penal succesive în timp, în temeiul art. 5 Cod penal și având în vedere principiul aprecierii globale a legii penale mai favorabile, instanța a reținut ca lege penală mai favorabilă inculpatului legea veche atât prin prisma regimului sancționator cât și a modalităților de executare a pedepselor. Astfel, față de gravitatea sporită a faptei, instanța a apreciat că se impune aplicarea pedepsei închisorii (cu aceleași limite în ambele legi penale), iar față de circumstanțele personale ale inculpatului apreciază că nu se impune executarea în detenție a pedepsei, în aceste condiții, modalitățile de executare a pedepsei închisorii cu suspendare, atât prin prisma condițiilor și a obligațiilor impuse, cât și a consecințelor împlinirii termenului de încercare, sunt mai favorabile inculpatului cele prev. de Codul penal 1969. În consecință în temeiul art. 386 Cod procedură penală va schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului D. G. din infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin.2 și 3 Noul Cod penal, încadrare reținută în actul de sesizare a instanței, în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Reținând vinovăția inculpatului D. G. și constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 396 alin.2 C.p.p., instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal 1969.

La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal 1969, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, apreciat în baza art.18¹alin.2 Cod penal 1969, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.

Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei, având în vedere forma de vinovăție reținută anterior, faptul că inculpatul a nesocotit reguli privind siguranța circulației pe drumurile publice, urmările foarte grave ale faptei, instanța a apreciat că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social.

Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. Acesta este în vârstă de 53 de ani, este căsătorit, are studii medii, este pensionar, potrivit fișei de cazier judiciar acesta nu este cunoscut cu antecedente penale. De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul a avut de la început o atitudine sinceră, prezentându-se în fața organelor judiciare ori de câte ori a fost chemat, colaborând cu acestea și recunoscând săvârșirea faptei. Față de toate aceste considerente instanța a reținut în beneficiul inculpatului circumstanța atenuantă prevăzute de art.74 alin.1 lit. a) Cod penal 1969.

Având în vedere încălcarea regulilor privind circulația pe drumurile publice și urmările ce s-au produs sau care se puteau produce ca urmare a faptei imprudente a inculpatului, pericolul concret ridicat al faptei, în temeiul art. 72 alin.1 și 3 C.p. 1969 instanța a optat dintre pedepsele alternative prev. de textul incriminator pentru aplicarea față de inculpat a pedepsei închisorii.

Pentru stabilirea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului instanța a dat eficiență și dispozițiilor art. 396 alin.10 Cod de procedură penală prin reducerea cu 1/3 a limitelor pedepsei închisorii prevăzute de art. 184 alin.4 C.p. 1969, iar apoi făcând aplicarea dispozițiilor art.76 alin.1 lit. e) teza I Cod penal, să aplice inculpatului o pedeapsă cu închisoarea sub minimul special stabilit în urma aplicării art. 396 alin.10 C.p.p.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin.2 și 4 C.p.1969, va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal 1969, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

Atâta timp cât instanța a reținut ca lege penală mai favorabilă legea veche, în temeiul art. 12 din Legea 187/2012, pedepsele complementare și accesorii se aplică și acestea tot potrivit legii vechi.

Având în vedere prevederile art. 65 alin.1 C.p. 1969, aplicând o pedeapsă principală mai mică de 2 ani închisoarea, nu este posibilă aplicarea unei pedepse complementare. Chiar dacă potrivit noului cod penal aplicarea pedepsei accesorii este condiționată de aplicarea pedepsei complementare, în speță aplicarea pedepsei accesorii în lipsa aplicării unei pedepse complementare, corespunde exigențelor art. 2 Cod penal privind legalitatea sancțiunii, acest mod de aplicare a pedepselor fiind prevăzut de lege la data comiterii faptei de către inculpat.

Astfel, în baza art.71 Cod penal 1969, instanța a interzid inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a și lit.b) Cod penal 1969, pe durata executării pedepsei închisorii, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta, apreciind că acesta este nedemn a ocupa funcții ce implică încrederea publică și exercițiul autorității de stat. Având în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța a apreciat că instituirea unei interdicții pentru inculpat de a vota ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului. Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. c), d) și e) Cod penal 1969. Instanța a avut în vedere la stabilirea pedepselor accesorii decizia nr.74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a) teza I-lit. c) C.p. nu se va face automat și va fi supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 Cod penal 1969.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în contextul probelor administrate, având în vedere conduita anterioară, vârsta, situația familială și persoana inculpatului, atitudinea sinceră și de regret manifestată de acesta, instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei consideră că este un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.

Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin. 1 Cod Penal 1969, prin urmare a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 Cod penal 1969.

În același timp, având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durata executării pedepsei, în baza art.71 alin.5 Cod penal 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, instanța a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că s-au constituit părți civile în cauză:

- partea civilă G. A. cu suma de 80 000 euro cu titlu de daune morale (f. 181).

- S. Județean de Urgență Z. cu suma de 10 079,53 lei actualizată cu dobânda legală, reprezentând cheltuielile de spitalizare pentru persoana vătămată G. A., justificate cu deconturile de cheltuieli (f. 132, 162-165), fișa medicală nr._/05.08.2013 (f. 133-138) și foaia de observație_/05.08.2013(f. 139-148).

- S. Județean de Ambulanță S. cu suma de 538,70 lei ce reprezintă contravaloarea kilometrilor parcurși de ambulanță și contravaloarea serviciilor medicale pentru persoana vătămată G. A., în susținerea pretențiilor formulate fiind depusă fișa de urgență prespitalicească_/05.08.2013 (f. 118-120).

În ce privește acțiunea civilă a părții civile G. A. instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1349, 1357 Cod civil privind angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului D. G. cu privire la prejudiciul material și moral produs persoanei vătămate G. A.: există o faptă ilicită a inculpatului – infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, vinovăția acestuia în săvârșirea faptei - culpa fără prevedere și un prejudiciu produs persoanei vătămate prin lezarea sănătății și integrității corporale a acesteia, existând așa cum s-a reținut în starea de fapt legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită a inculpatului și prejudiciul produs. La stabilirea întinderii răspunderii delictuale a inculpatului instanța va avea în vedere: principiul răspunderii civile delictuale privind acoperirea în întregime a prejudiciului produs, atât paguba efectivă cât și beneficiul nerealizat, principiul disponibilității acțiunii civile urmând a fi avută în vedere doar repararea prejudiciului moral produs, astfel cum a solicitat partea civilă, dar și faptul că s-a reținut culpa comună a inculpatului și a părții civile în producerea accidentului rutier și implicit a urmărilor acestuia, respectiv o culpă a inculpatului de 70 % și o culpă a părții civile de 30 %.

În aprecierea prejudiciului moral produs părții civile instanța a avut în vedere natura leziunilor produse persoanei vătămate, perioada de recuperare necesară, suferința fizică și psihică produsă părții civile și măsura în care i-a fost afectat acesteia cursul firesc al vieții familiale și sociale. Potrivit actelor medicale depuse la dosarul cauzei și a raportului de expertiză medico legală, partea civilă în urma accidentului rutier a suferit o fractură coxo femurală dreaptă cu dislocare (fractură de șold) și o fractură maleolă internă dreaptă fără deplasare (fractură de gleznă), la data de 09.08.2013 a fost supusă uni intervenții chirurgicale la șold, a fost internată în spital în perioada 05-24.08 2013, fiind externată cu următoarele recomandări: mobilizare cu cadru de mers cu sprijin progresiv timp de 1 lună, imobilizare gleznă timp de 1 lună, urmarea unui tratament medicamentos timp de 1 lună; în data de 25.09.2013 partea civilă a fost internată o zi pentru evaluare radiologică a fracturilor, fiind recomandat la externare tratament balneo-fizioterapic. La examenul obiectiv medico-legal din data de 05.11.2013 partea civilă prezenta mers în cârje. Din declarațiile martorilor Forizs P. și Vicsai I. audiați în cauză rezultă că partea civilă a avut o perioadă mai lungă de recuperare în care a fost nevoită să stea la pat, a avut dificultăți de deplasare, prezentând dureri la piciorul fracturat, și în prezent prezintă dureri, are nevoie să se sprijine în baston și obosește repede, în urma producerii accidentului aceasta nu mai poate participa la munca câmpului și nici ca bucătăreasă la diferite evenimente ce au loc în comunitatea locală, activități ce le desfășura anterior producerii accidentului. Având în vedere leziunile provocate și perioada în care partea civilă a fost imobilizată, dificultățile de deplasare, perioada lungă de recuperare, în mod cert i-a fost afectată acesteia viața socială, familială și i s-a produs o suferință fizică puternică, dar și psihică. Instanța a reținut că unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei. Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate, dar în același timp cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și să nu constituie venituri nejustificate. Raportat la natura leziunilor produse, perioada de recuperare și limitarea adusă vieții sociale și familiale a părții civile (ținând seama de vârsta persoanei vătămate -67 ani și specificul activităților desfășurate în mod normal la această vârstă) instanța a apreciat că pretențiile părții civile depășesc însă cuantumul sumei care prin prisma elementelor arătate mai sus ar fi în măsură să compenseze prejudiciului moral efectiv suferit, tinzându-se la obținerea unor beneficii necuvenite. Pe aceste considerente, ținând seama și de procentul de culpă reținută în sarcina părții civile, instanța consideră că suma de 15.000 euro reprezintă o indemnizație compensatorie de natură să atenueze suferințele părții civile G. A. și să nu conducă la o îmbogățire fără justă cauză a acesteia.

Față de constituirea de părți civile în cauză a unităților medicale – S. Județean de Urgență Z. și S. Județean de Ambulanță S. - în ce privește contravaloarea serviciilor medicale asigurate persoanei vătămate G. A., având în vedere fișele medicale și deconturile de cheltuieli depuse la dosarul cauzei pentru dovedirea pretențiilor civile formulate și constatând ca fiind îndeplinite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale potrivit art. 1349,1357 Cod civil, iar în conformitate cu prevederile art.313 din Legea nr.95/2006 aceste unități medicale au calitatea de părți civile în cauză, instanța a apreciat ca prejudiciul cauzat acestor unității este dovedit, iar inculpatul D. G. răspunde delictual pentru prejudiciul material produs unităților medicale, însă doar în raport de partea de culpă reținută în sarcina acestuia de 70 %, respectiv pentru suma de 7 055,67 lei la care se adaugă dobânda legală aferentă calculată de la data rămânerii definitive a aceste hotărâri și până la data plății efective, către partea civilă S. Județean de Urgență Z. și pentru suma de 377,09 lei către partea civilă S. Județean de Ambulanță S., cu titlu de despăgubiri materiale.

La data producerii accidentului – 05.08.2013, autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_ proprietatea inculpatului D. G. avea încheiată polița RCA ./22/P22/HI nr._ emisă în data de 31.01.2013 valabilă de la data de 01.02.2013 pană la data de 31.01.2014, încheiată între D. G. și asigurătorul de răspundere civilă auto . GROUP SA, prima de asigurare fiind achitată la data emiterii poliței (f.54).

Potrivit art.49 coroborat cu art.44, 50 și 54 din Legea nr.136/1995 asigurătorul acordă în mod nemijlocit celui păgubit despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțele persoane păgubite prin accidente de autovehicule. Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.

Potrivit art. 86 C.p.p. partea responsabilă civilmente este persoana care potrivit legii civile are obligația legală sau convențională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracțiune și care este chemată să răspundă în proces.

Având în vedere prevederile art. 86 C.p.p. rap. la art. 51 și 54 din Lege 136/1995 societatea de asigurare de răspundere civilă auto, în calitatea de parte responsabilă civilmente în procesul penal, are obligația contractuală și legală de a plăti în mod nemijlocit (singură și nu în solidar) părților civile despăgubiri pentru prejudiciile de care sunt răspunzători delictual asigurații sau persoanele care au condus autoturismul pentru care a fost încheiată polița RCA. Pentru obligarea societății de asigurare la plata de despăgubiri în baza răspunderii sale contractuale este necesar a se constata pe de o parte că există o poliță de asigurare valabilă la data producerii accidentului, iar pe de altă parte că asiguratul este răspunzătoare delictual față de părțile civile cu privire la acele despăgubiri, obligația societății de asigurare fiind limitată la un plafon stabilit prin lege.

În cauza de față instanța a reținut anterior că inculpatul D. G. răspunde delictual față de partea civilă G. A. cu suma de 15 000 lei daune morale, față de S. Județean S. cu suma de 7 055,67 lei despăgubiri materiale plus dobânda legală aferentă calculată de la data rămânerii definitive a aceste hotărâri și până la data plății efective, iar față de partea civilă S. Județean de Ambulanță S. cu suma de 377,09 lei cu titlu de despăgubiri materiale.

. GROUP SA are calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză, iar în temeiul răspunderii sale contractuale are obligația de a plăti nemijlocit, singură și nu în solidar cu inculpatul, părților civile integral despăgubirile (încadrându-se în plafonul legal) pentru acoperirea prejudiciilor de care este responsabil inculpatul D. G.. Părțile civile au solicitat obligarea inculpatului la plata de despăgubiri dar având în vedere considerentele expuse anterior, răspunderea civilă delictuală a inculpatului este preluată integral de asigurătorul de răspundere civilă auto în baza răspunderii contractuale a acestuia, asigurătorul nu are calitatea unui garant, motiv pentru care instanța a apreciat că inculpatul nu poate fi obligat în solidar cu asigurătorul.

Ca urmare, în baza art. 25 și art.397 alin.1 Cod procedură penală, a art. 1349, 1357 Cod civil și a art. 49-55 din Legea nr.136/1995, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G. A. și în baza art.19, art.25 și art. 86 Cod procedură penală raportat la art.54 din Legea 136/1995 a fost obligată partea responsabilă civilmente . GROUP SA la plata către partea civilă G. A. a sumei de 15.000 euro (în echivalentul în lei calculat la cursul BNR din data plății), cu titlu de daune morale. În temeiul art. 313 din Legea nr.95/2006, cu modificările ulterioare s-a admis în parte și acțiunea civilă formulată de părțile civile S. Județean de Urgență Z. și S. Județean de Ambulanță S. cu privire la contravaloarea serviciilor medicale acordate persoanei vătămate G. A. și a fost obligată partea responsabilă civilmente . GROUP SA la plata sumei de 7 055,67 lei cu titlu de despăgubiri materiale și la plata dobânzii legale aferente calculată de la data rămânerii definitive a aceste hotărâri și până la data plății efective, către partea civilă S. Județean de Urgență Z., precum și la plata sumei de 377,09 lei către partea civilă S. Județean de Ambulanță S., cu titlu de despăgubiri materiale.

În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal 1969 privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în cazul comiterii de noi infracțiuni, în cursul termenului de încercare.

Instanța a constatat că inculpatul a fost asistat în faza de judecată de apărător ales, av. O. P. cu delegație la fila 123, iar partea civilă G. A. a fost asistată de către apărător ales av. I. D. f. 19.

În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 1500 lei reprezintă contravaloarea raportului de expertiză tehnică auto, iar 63 lei contravaloarea raportului de expertiză medico legală. În condițiile în care inculpatul nu a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile, nu se impune plata în solidar a cheltuielilor judiciare avansate de stat, de altfel asiguratorul de răspundere civilă auto potrivit prev. art. 50 din Legea 136/1995 are obligația de plată doar a cheltuielilor judiciare ale persoanei păgubite nu și a cheltuielilor judiciare avansate de către stat, ce revin inculpatului în cazul condamnării.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel partea civilă G. A. și partea responsabilă civilmente S.C. „O. V. INSURANCE GROUP” S.A..

Partea civilă G. A. a solicitat desființarea sentinței primei imstanțe și pronuntarea unei decizii prin care să se dispună admiterea acțiunii civile astfel cum aceasta a fost formulata.

În motivarea apelului partea civilă a arătat că instanța de fond în mod greșit a dispus reținerea culpei comune în producerea accidentului rutier deoarece nici un mijloc de probă nu demonstrează că actiunea victimei a împiedecat circulatia astfel cum acesta scop este cerut de dispozitia legala retinuta prin raportare la starea de fapt, că nu a ocupat efectiv partea carosabilă si că, daca totusi s-ar retine o culpa concurenta, procentul de 30% este prea mare, chiar dacă vârsta victimei i-ar fi permis să aibă o viteză de reacție la manevra șoferului si cu atât mai mult cu cât apelanta se afla la limita dintre partea carosabila a drumului și parcarea din fața magazinului și nu ocupa în mod efectiv partca carosabilă.

Apreciază că daunele morale solicitate au fost pe deplin dovedite în urma administrării probatoriului si se impune acordarea integrală a sumei solicitate cu acest titlu.

Prin apelul declarat de S.C O. V. INSURANCE GROUP S.A s-a solicitat desființarea sentinței atacate si pronunțarea unei hotărâri noi prin care să se dispună diminuarea cuantumului daunelor morale acordate părtii civile, până la un nivel care sa reprezinte o justa și echitabila compensație pentru suferințele cauzate, în acord cu jurisprudenta în aceasta materie si culpa inculpatului, fara ca sumele acordate sa provoace o îmbogățire injusta pe seama asigurătorului de răspundere civila.

Apelul a fost motivat arătându-se că suma de 80.000 Euro solicitată de către partea civila are un caracter excesiv, neconform realității, cuantumul acesteia fiind fundamentat in principal pe considerentul ca aceasta suma urmează a fi plătită de către asigurător si că suma de 15.000 Euro acordată de către instant cu titlu de daune morale nu constituie o suma rezonabila, conforma cu principiul echității si cu rațiunea pentru care legiutorul a instituit posibilitatea acordării daunelor morale. S-a mai arătat că daunele morale nu trebuie dimensionate în raport cu persoana plătitorului, ci în raport cu persoana al cărei prejudiciu moral se cere compensat.

Procedând la solutionarea apelurilor părtilor civile si a părtii responsabile civilmente, Curtea constată următoarele:

Instanta de fond a stabilit o situatie de fapt conformă probatoriului administrat în faza de urmarire penala, pe care l-a evaluat în mod just, inclusiv prin raportare la declaratiile inculpatului, care a recunoscut-o întocmai, optând pentru desfasurarea judecatii potrivit procedurii simplificate, bazata pe recunoasterea vinovatiei, în conditiile reglementate de art. 374 al. 4, 375, 377, 396 al. 10 N.C.proc.pen.

Astfel, s-a retinut în mod corect că la data că în data de 05.08.2013 inculpatul D. G. aflându-se la volanul autoturismului cu număr de înmatriculare_, a executat manevra de mers înapoi în pantă fără a porni motorul autovehiculului, în acest timp acroșând-o pe persoana vătămată G. A. care în calitate de pieton staționa la limita dintre carosabil și parcarea din care ieșea inculpatul.

Având în vedere situatia de fapt anterior mentionata (necontestata), instanta de fond a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu normele de incriminare incidente.

Curtea retine că prima instanta a stabilit corect că în cauză subzista culpa concurenta a inculpatului si a victimei în producerea evenimentului rutier si a consecintelor acestuia. Se observă că persoana vătămată a încălcat dispozitiile legale privind circulația pietonilor prevăzute art. 72 din OUG nr. 195/2002 și art. 167 alin.1 lit. e din Regulamentul de aplicarea a OUG 195/2002 potrivit cărora ”pietonii sunt obligați să se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia, pe acostamentul din partea stângă a drumului, în direcția lor de mers. Când și acostamentul lipsește, pietonii sunt obligați să circule cât mai aproape de marginea din partea stângă a părții carosabile, în direcția lor de mers” si ”se interzice pietonilor si persoanelor asimilate acestorasa ocupe partea carosabila in scopul impiedicarii circulatiei”

În cauză, persoana vătămată a fost surprinsă în timp ce stationa la limita dintre partea carosabilă și acostament, la ieșirea din parcarea unui magazin, astfel că încălcarea normelor legale mentionate apare cu puterea evidentei.

Sustinerea potrivit careia prezenta victimei la locul acrosarii nu ar fi avut scopul împiedecării circulatiei nu poate fi primita deoarece nu acesta este întelesul normei, ci reglementarea urmăreste tocmai de a evita o stare de pericol pentru circulatia rutiera, fiind lipsit de importanta scopul pentru care victima s-a situat la locul unde a fost surprinsă.

Referitor la proportia culpei se observă o corecta cuantificare a acesteia, prin luarea în considerare atât a normelor încălcate de inculpat si victima, precum si a posibilitătii concrete de evitare a producerii accidentului. În acest context, se observă că obligatia de diligenta a victimei se impunea a fi mult sporită în conditiile în care este o persoană în vârsta, deci cu posibilitati mult mai reduse de reactie în situatia în care s-ar afla în pericol si, din aceasta perspectiva, trebuia sa prevada ca incălcarea unor norme legale privind circulatia rutiera o expun într-o proportie mult mai ridicată riscului de a victima unor accidente de circulatie.

Cu privire la solutinarea actiunii civile formulata de partea civila cu privire la suma solicitata cu titlu de daune morale, Curtea retine că instanta de fond a stabilit corect că în cauză sunt întrunite condițiile instituite de art. 1357 C. civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpatului (fapta ilicită, prejudiciul produs părții civile, legătura de cauzalitate dintre acesta și vinovăția inculpatului), fapta de vătămare corporală din culpă constituind, sub aspect civil, faptă ilicită care aduce atingere unor valori nepatrimoniale importante, cum sunt integritatea fizica si psihică, fapte care antrenează răspunderea civilă delictuală a făptuitorului. Aceste elemente au fost identificate și supuse atenției cu ocazia analizării infracțiunii sub aspectul elementelor sale constitutive.

În timp ce răspunderea penală se întemeiază pe principiul legalității încriminării și pedepsei, fiind necesar să existe o normă concretă de încriminare a faptei săvârșite care să prevadă totodată pedeapsa pentru această faptă, în cazul răspunderii civile aceasta ia naștere prin încălcarea unei reguli generale după care o persoană răspunde pentru orice faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, astfel că legea civilă nu procedează la o descriere concretă a fiecărei fapte în parte.

Principiul general care guvernează deopotrivă cele două răspunderi, este acela al vinovăției făptuitorului.

Cu privire la cererea de acordare de daune morale, instanța a apreciat corect că reprezintă un prejudiciu nepatrimonial, așa cum este prezentat în doctrina juridică, având acele consecințe ale acțiunii celui obligat la reparații și care nu pot fi evaluate în bani, cum este în speță durerea provocată de vătămările fizice sau psihice.

Instanța a apreciat că este dincolo de orice îndoială faptul că părții vătămate i-a fost creat un prejudiciu moral de gravitate ridicată, constând în suferința fizică și psihică generată de vătămarea sănătății și integrității fizice și corporale. Astfel, în speță este vorba de un prejudiciu datorat încălcării dreptului la integritate corporală și la sănătate, prejudiciu care are o alcătuire mixtă: pe de o parte care o componentă economică și pe de altă parte are o componentă morală, ambele fiind reparabile prin acordarea unor sume sub formă de despăgubiri bănești sau mai corect spus compensații bănești.

Întrucât legiuitorul român nu a prevăzut nici un criteriu după care trebuie evaluat cuantumul despăgubirii pentru repararea prejudiciului moral în literatura de specialitate și practica judiciară au fost stabilite anumite criterii de apreciere a prejudiciului moral legate de: importanța valorii morale lezate, durata și intensitatea durerilor fizice și psihice, tulburările și neajunsurile suferite de victima prejudiciată moral. Aprecierea trebuie făcută in concreto, de la caz la caz, în funcție de toate circumstanțele și împrejurările speței, or în cauza de față prin conduita culpabilă a inculpatului s-a cauzat o traumă fizică și psihică severă părții civile.

În cauză, părtii civile i-au fost cauzate leziuni constând în fractură coxo femurală dreaptă cu dislocare (fractură de șold) și o fractură maleolă internă dreaptă fără deplasare (fractură de gleznă), la data de 09.08.2013 a fost supusă unei intervenții chirurgicale la șold, a fost internată în spital în perioada 05-24.08 2013, fiind externată cu recomandărea de mobilizare cu cadru de mers cu sprijin progresiv timp de 1 lună, imobilizare gleznă timp de 1 lună, urmarea unui tratament medicamentos timp de 1 lună; în data de 25.09.2013 partea civilă a fost internată o zi pentru evaluare radiologică a fracturilor, fiind recomandat la externare tratament balneo-fizioterapic. La examenul obiectiv medico-legal din data de 05.11.2013 partea civilă prezenta mers în cârje. Concomitent, victima a suportat dureri fizice, a fost nevoita sa renunte la activitătile gospodaresti obisnuite si a fost imobilizata sau i s-a restrâns posibilitatile de deplasare autonoma.

Toate aceste efecte suportate de partea civilă au fost compensate prin acordarea unor daune morale ce reprezintă pretium doloris, nivelul stabilit fiind corespunzător prejudiciului real încercat de partea civilă și care reflectă fidel suferința acesteia, proportional cu culpa acesteia si constituind totodată o reparatie justa, fiind în măsură să asigure o compensație suficientă și echitabilă.

Asa fiind, Curtea concluzioneaza că soluția este conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene (P.Tercier, Op.cit.p.268), iar față de argumentele prezentate mai sus instanța de control judiciar apreciază ca fiind nejustificată majorarea ori diminuarea cuantumului acestei sume.

Pentru toate aceste motive în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se vor respinge apelurile declarate de partea civilă si partea responsabilă civilmente, iar sentinta atacată se va mentine în totalitate ca fiind legală si temeinică.

În baza art. 275 al. 2 C.proc.pen. se vor obliga apelanții să plătească fiecare în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de partea civilă G. A. și partea responsabilă civilmente S.C. „O. V. INSURANCE GROUP” S.A. împotriva sentintei penale nr. 264 din 29 octombrie 2014 a Judecătoriei Zalau.

Obligă fiecare apelant să plătească câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica din 27 ianuarie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

V. V. A. L. H.

GREFIER,

L. C.

Dact.L.H./Dact.S.M

4 ex./27.02.2015

Jud.fond. M. D. E.

← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 44/2015....		Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 13/2015.... →

Vătămarea corporală din culpă (art.196 NCP). Decizia nr. 115/2015. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă (art.196 NCP). Decizia nr. 115/2015. Curtea de Apel CLUJ