Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 44/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 44/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 1511/309/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.44/A/2015
Ședința publică din 13 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. H., judecător
JUDECĂTOR: I. M.
GREFIER: L. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR: S. D.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul T. S., împotriva sentinței penale nr.81 din 25 iunie 2014 a Judecătoriei Simleu Silvaniei, pronunțată în dosarul nr._, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul T. S. personal, asistat de apărător ales, av.S. S., din cadrul Baroului S., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună aplicarea noilor dispoziții ale N.C.penal. Astfel, în principal, solicită renunțarea la aplicarea pedepsei iar în subsidiar, a se stabili pedeapsa amenzii penale și nu a închisorii cu consecința amânării acesteia. Arată că dispozițiile N.C.penal sunt mai favorabile inculpatului având în vedere că pedeapsa care se poate aplica este alternativă cu amenda sau închisoarea. Având în vedere referatul de evaluare din care rezultă conduita bună în familie și în societate a inculpatului care are o carieră militară respectabilă iar prin aplicarea unei pedepse s-ar pune capăt acestei cariere, se impune admiterea apelului.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea apelului inculpatului având în vedere pedeapsa drastică raportat la alcoolemia avută și la faptul că inculpatul nu a mai avut abateri însă renunțarea la aplicarea pedepsei nu se impune, eventual s-ar putea dispune amânarea aplicării pedepsei conform art.90 C.penal.
Inculpatul T. S. D. având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său arătând că regretă fapta.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 81 din 25 iunie 2014, pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, în baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală s-a respins cererea Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice reținute în sarcina inculpatului T. S. D. din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 în infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 5 Cod penal și cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod pr.pen. rap. la art. 375 Cod pr.pen. a fost condamnat inculpatul T. S. D., fiul lui G. și A., născut la data de 04.10.1975 în orașul Șimleu Silvaniei, jud. S., CNP_, având CI, . nr._ eliberată de SPCLEP Șimleu Silvaniei la data de 26.08.2005, domiciliat în Șimleu Silvaniei, ., jud. S., cetățean român, căsătorit, studii liceale, profesionale sau complementare, având ocupația de militar, situația militară:rezervist-gradat soldat, fără antecedente penale, la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art. 71 Cod penal din 1968, s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal din 1968 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 Cod penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o durată de 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art. 82 alin.1 Cod penal din 1968.
În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art. 71 alin. 5 Cod penal din 1968, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal din 1969.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal 1968 privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei 460 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 274 alin. 1 rap. la art. 272 alin. 2 C.pr.pen., onorariul parțial al avocatului din oficiu I. R. în cuantum de 100 lei a fost avansat din fondurile Ministerului de Justiție către Baroul de avocați S. și a rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Simleu Silvaniei din 07.11.2013, doar nr._, înregistrat la instanță sub nr._ din 13.11.2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. S. D. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drum public a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, faptă prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 rep.
S-a reținut în actul de sesizare al instanței că în data de 31.05.2013, în jurul orei 7,28 echipajul de poliție rutieră din cadrul IPJ S., fiind în serviciul de supraveghere și control pe raza localității Simleu Silvaniei au oprit pentru control pe . BMW cu nr.de înmatriculare_ condus de T. S. D..Inculpatul a fost testat cu aparatul alcotest în prezența martorului asistent S. Jozsef, rezultând o alcoolemie în aerul expirat de 0,52 mg/l la orele 7,28.
Inculpatul fost condus la spitalul orășenesc Simleu Silvaniei în vederea recoltării probelor biologice.Din buletinul de analiză toxicologică alcoomie nr.658/IX/a/280,281 din 03.06.2013 emis de serviciul Județean de Medicină Legală S. a rezultat că inculpatul avea o alcoolemie în sânge de 1,05 gr/l la prima probă ora 7,46 și de 0,85 gr/l la a doua probă ora 8,46., valori pe care inculpatul nu le-a contestat.
Inculpatul a declarat că în sera precedentă, 30.05.2013 în jurul orelor 23,00 consumat 1 litru de bere cu alcool, fără aport alimentar, iar a doua zi dimineața, 31.05.2013 s-a urcat la volanul autoturismului său, conducându-l pe drum public pe . Simleu Silvaniei cu intenția de o transporta pe soția sa la locul de muncă.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f.4) declarația inculpatului (f.9), buletin analiză toxicologică alcoolemie (f.11-14), declarație martor (f.18).
La termenul de judecată din 12 februarie 2014, în temeiul art. 6 din Legea 255/2013, în cauză nefiind începută cercetarea judecătorească, cauza a fost trimisă judecătorului de cameră preliminară.
Prin încheierea din data de 24.04.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.
La termenul de judecată din 11.06.2014, inculpatul a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii recunoașterii învinuirii prev. de art.375 C.p.p. declarând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, nu dorește să formuleze cereri privind administrarea de probe și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor prezentate de părți. Cererea inculpatului a fost admisă de către instanță, iar cauza a fost judecată potrivit procedurii prevăzute la art. 375Cod procedură penală, inculpatul arătând că nu dorește să depună înscrisuri la dosar.
La același termen de judecată reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din art.87 al.1 din OUG 195/2002 în art.336 alin.1 NCP.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
In data de 31.05.2013, în jurul orei 7,28 echipajul de poliție rutieră din cadrul IPJ S., fiind în serviciul de supraveghere și control pe raza localității Simleu Silvaniei au oprit pentru control pe . BMW cu nr.de înmatriculare_ condus de T. S. D..Inculpatul a fost testat cu aparatul alcotest în prezența martorului asistent S. Jozsef, rezultând o alcoolemie în aerul expirat de 0,52 mg/l la orele 7,28.
Inculpatul fost condus la spitalul orășenesc Simleu Silvaniei în vederea recoltării probelor biologice.Din buletinul de analiză toxicologică alcoomie nr.658/IX/a/280,281 din 03.06.2013 emis de serviciul Județean de Medicină Legală S. a rezultat că inculpatul avea o alcoolemie în sânge de 1,05 gr/l la prima probă ora 7,46 și de 0,85 gr/l la a doua probă ora 8,46., valori pe care inculpatul nu le-a contestat.
Inculpatul a declarat că în sera precedentă, 30.05.2013 în jurul orelor 23,00 consumat 1 litru de bere cu alcool, fără aport alimentar, iar a doua zi dimineața, 31.05.2013 s-a urcat la volanul autoturismului său, conducându-l pe drum public pe . Simleu Silvaniei cu intenția de o transporta pe soția sa la locul de muncă.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului rezultă din următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f.4) declarația inculpatului (f.9), buletin analiză toxicologică alcoolemie (f.11-14), declarație martor (f.18).
Pe parcursul urmăririi penale, cu ocazia audierii sale, inculpatul a recunoscut comiterea faptei și nu a contestat valoarea alcoolemiei rezultată din buletinul de analiză toxicologică. De asemenea, la primul termen de judecată, inculpatul a recunoscut cele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, însușindu-și probatoriul administrat în faza de urmărire penală.
Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză, declarațiile de recunoaștere a săvârșirii faptei date pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței se coroborează cu celelalte probe administrate în legătură cu săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, respectiv cu declarația martorului asistent și cu rezultatele buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie.
Cu privire la schimbarea încadrării juridice:
În temeiul art. 386, alin. 1 Cod pr. pen. instanța a respins cererea Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice reținute în sarcina inculpatului T. S. D. din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 în infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. 1 Cod penal pentru motivele ce succed.
De la momentul săvârșirii faptei (31.05.2013) și până la data pronunțării prezentei hotărâri a intervenit o succesiune de legi penale în timp, iar infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este incriminată și de noua lege (Codul penal).
Instanța a mai observat că, prin compararea conținutului constitutiv al infracțiunilor nu există diferențe între prevederile legii vechi și ale legii noi, iar, față de tipul și limitele de pedeapsă prevăzute de noua lege, instanța a evaluat aplicabilitatea lor, la momentul aplicării legii penale mai favorabile.
În drept:Fapta inculpatului T. S. D. de a conduce în data de 31.05.2013, pe drumul public un autoturism având o îmbibație alcoolică de peste 0,52 g/l alcool pur în aerul expirat, respectiv 1,05 g/l alcool pur în sânge la prima recoltare și 0,85g/l la a doua recoltare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, în vigoare la data săvârșirii faptei (pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani).
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii s-a realizat prin activitatea inculpatului de a conduce autoturismul pe un drum public deși consumase băuturi alcoolice și avea în sânge o îmbibație alcoolică de peste 1,05 g/l alcool pur în sânge. Urmarea imediată, ca element al laturii obiective, este prezumată de lege, și constă în starea de pericol pentru siguranța traficului rutier generată de conduita inculpatului. Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o alcoolemie peste limitele legale este o infracțiune de pericol, starea de pericol pentru siguranța circulației rutiere este inerentă elementului material al infracțiunii și se produce în momentul în care punerea în mișcare și deplasarea autovehiculului dobândește semnificația unei „conduceri” pe drumurile publice a acestuia, în acel moment are loc și consumarea infracțiunii.
În ceea ce privește latura subiectivă, intenția inculpatului rezultă din împrejurarea că, deși știa că se află sub influența băuturilor alcoolice, întrucât consumase cu o seară înainte cantități însemnate de alcool, fără aport alimentar, a decis totuși să se urce la volanul autoturismului și să îl conducă pe drumuri publice. Inculpatul a acționat cu intenție indirectă, știind că a consumat băuturi alcoolice, a prevăzut pericolul pentru siguranța traficului rutier reprezentat de acțiunea sa de a conduce sub influența alcoolului și, deși nu a urmărit, a acceptat producerea unui asemenea rezultat.
Instanța a constatat că de la momentul săvârșiri faptei și până la data pronunțării prezentei hotărâri, a intervenit o succesiune de legi penale în timp, iar infracțiunea săvârșită de inculpat este incriminată și de noua lege, fiind prevăzută de art. 336 alin.1 Noul Cod penal și pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani sau amenda.
Făcând aplicarea principiului legii penale mai favorabile potrivit art. 5 Cod penal și comparând prevederile cuprinse în cele două reglementări, se constată că sub aspectul incriminării și conținutului constitutiv al infracțiunii nu există diferențe între prevederile legii vechi și ale legii noi, iar sub aspectul regimului sancționator, respectiv tipul sancțiunii și limitele de pedeapsă, mai favorabilă inculpatului este legea nouă care prevede aceleași limite pentru pedeapsa închisorii, dar prevede alternativ și pedeapsa amenzi penale. Mai favorabilă inculpatului este legea nouă și prin prisma aplicării pedepsei accesorii - potrivit art.12 din Legea 187/2012 pedepsele accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, întrucât în baza legii vechi pedeapsa accesorie se aplică obligatoriu, ca și o consecință a aplicării pedepsei principale a închisorii, în timp ce potrivit legii noi aplicarea pedepsei accesorii este condiționată de aplicare pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, iar aplicarea pedepsei complementare este facultativă.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei închisorii, comparând dispozițiile privitoare la suspendarea condiționată din Codul penal 1968 cu cele privind amânarea aplicării pedepsei și suspendarea sub supraveghere prevăzute în Codul penal în vigoare, instanța a constatat că, atât prin raportare la condițiile de acordare, dar mai ales la obligațiile prevăzute de legea nouă pe durata termenului de încercare, mai favorabile inculpatului sunt prevederile art. 81 Cod penal 1969 privind suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii.
Cu privire la solicitarea inculpatului de renunțare la aplicarea pedepsei (instituție care prezintă elemente de similaritate cu achitarea pentru lipsa de pericol social prev. de art. 18 ind. 1 din Codul penal din 1968) prev. de art. 80 și urm. Cod penal, instanța a constatat că, pentru a fi incidentă această modalitate de executare a pedepsei, una dintre condițiile aplicării acesteia este gravitatea redusă în concret a infracțiunii săvârșite. Chiar dacă gradul de alcoolemie avut de inculpat se situează înspre limita inferioară stabilită de lege pentru încadrarea faptei drept infracțiune, instanța a apreciat că pericolul social concret creat pentru valoarea ocrotită (siguranța traficului rutier) nu este atât de redus încât să justifice renunțarea la aplicarea pedepsei. Instanța nu consideră oportună renunțarea la aplicarea pedepsei, apreciind că infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate ridicată având în vedere că inculpatul, militar fiind și cunoscând că a consumat băuturi alcoolice, a condus autoturismul pe drumurile publice pentru a o conduce pe soția acestuia la muncă, deși existau alte variante pentru ca acesta din urmă să se deplaseze la serviciu. Astfel, nu se poate minimaliza pericolul social al faptei săvârșite de inculpat, însăși prevederea în legea penală a acestei infracțiuni de pericol îi atribuie pericol social, a considera altfel înseamnă a adăuga la lege excluzând din sfera penală o faptă pentru care s-a stabilit deja că prezintă pericol social.
Reținând vinovăția inculpatului și constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 396 alin.2 Cod procedură penală, instanța a dispus condamnarea inculpatului T. S. D. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, faptă prevăzută de art.87, alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 5 Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului instanța a avut în vedere criteriile stabilite pentru aprecierea gravității infracțiunii și a periculozității infractorului.
Având în vedere că infracțiunea prev. de art.87, alin.1 din OUG 195/2002 este o infracțiune de pericol, pericolul social al faptei este apreciat de legiuitor ca fiind unul ridicat prin încadrarea acestei fapte ca infracțiune și prin limitele de pedeapsă stabilite, starea de pericol pentru siguranța traficului rutier se produce dacă se constată întrunite celelalte elemente constitutive ale infracțiunii, indiferent de producerea în concret a unei consecințe.
Instanța a reținut că starea de pericol creată este cu atât mai mare cu cât acesta, deși cunoștea că a consumat băuturi alcoolice, a condus pe un drum public circulat, intenția acestuia fiind de a-și conduce soția la serviciu deși a conștientizat faptul că ar fi existat o altă variantă de rezolvare a situației în care se afla soția sa (așa cum rezută din referatul întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul S. f.32-37). Raportat la aceste împrejurări de fapt instanța a reținut astfel că gravitatea în concret a infracțiunii săvârșite este una ridicată.
Instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana inculpatului care este în vârstă de 39 de ani, are studii liceale, este căsătorit, are un copil, potrivit fișei de cazier judiciar (f. 64) nu are antecedente penale și a avut o atitudine constantă de recunoaștere a săvârșirii faptei, colaborând cu organele judiciare. Raportat la toate aceste circumstanțe personale ale inculpatului se apreciază că periculozitatea persoanei inculpatului nu este una ridicată.
Pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat este prevăzută, în legea nouă, alternativ pedeapsa amenzii cu cea a închisorii, dar după aprecierea globală a incidenței legii penale mai favorabile referitor și la modalitatea de executare a pedepsei cu închisoarea, și având în vedere pericolul social al faptei reținut anterior instanța a ales aplicarea Codului penal din 1968, apreciind că aplicarea pedepsei amenzii nu ar fi suficientă pentru îndreptarea comportamentului inculpatului.
La stabilirea pedepsei instanța a dat eficiență și prevederilor art.396 alin.10 C.p.p. prin reducerea cu o treime a limitelor pedepsei închisorii prevăzute de lege, aplicând inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special astfel redus.
Față de circumstanțele reale și personale ale cauzei având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de art. 87, alin. 1 din OUG 195/2002. și prev. art.3 96 alin.10 Cod procedură penală instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse de 9 luni închisoare va fi de natură a conduce la atingerea scopului pedepselor prev. de art. 3 din legea 254/2013, fiind un mijloc suficient pentru prevenirea comiterii de noi infracțiuni și pentru îndreptarea comportamentului inculpatului, prin formarea unei atitudini corecte a acestuia față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Atâta timp cât instanța a reținut ca lege penală mai favorabilă legea veche în ce privește încadrarea juridică și regimul sancționator, în temeiul art. 12 din legea 187/2012, pedepsele complementare și accesorii se aplică tot potrivit legii vechi, acestea nefiind instituții autonome în raport cu incriminarea și pedeapsa principală.
În consecință, întrucât legea mai favorabilă a fost identificată ca fiind legea care incrimina anterior faptele săvârșite de inculpat vor fi aplicate prevederile Codului penal din 1968 în privința pedepselor complementare și a celor accesorii.
Cât privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal din 1968, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a) teza a-II-a Cod penal din 1968 și lit.b) Cod penal din 1968, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta. Având în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța a apreciat că instituirea unei interdicții pentru inculpat de a vota ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului, motiv pentru care nu i-a interzis inculpatului și dreptul prevăzut la art.64 alin.1 lit.a) teza I.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, ținând cont de vârsta și conduita inculpatului, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului fără izolare în regim de detenție.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării, în temeiul art.81 alin.2 din Codul penal 1968, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia și că sunt îndeplinite și celelalte condiții privind cuantumul pedepsei.
Astfel, în baza art. 81 și art. 82 din Codul penal din 1968 a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului și stabilește termenul de încercare de 3 ani.
În baza art. 71 alin. 5 din Codul penal din 1968 a dispus suspendare executării pedepselor accesorii aplicate și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal din 1968 privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei.
În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei 460 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (260 din urmărire penală și 200 lei din faza de judecată-4 termene *50 lei)
În baza art. 274 alin. 1 rap. la art. 272 alin. 2 C.pr.pen., onorariul parțial al avocatului din oficiu I. R. în cuantum de 100 lei a fost avansat din fondurile Ministerului de Justiție către Baroul de avocați S. și a rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul T. S. D., solicitând in baza art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen. admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună aplicarea noilor dispoziții ale N.C.penal. Astfel, în principal, solicită renunțarea la aplicarea pedepsei iar în subsidiar, a se stabili pedeapsa amenzii penale și nu a închisorii cu consecința amânării acesteia. Arată că dispozițiile N.C.penal sunt mai favorabile inculpatului având în vedere că pedeapsa care se poate aplica este alternativă cu amenda sau închisoarea. Având în vedere referatul de evaluare din care rezultă conduita bună în familie și în societate a inculpatului care are o carieră militară respectabilă iar prin aplicarea unei pedepse s-ar pune capăt acestei cariere, se impune admiterea apelului.
Analizând sentința atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
Pe baza probatoriului administrat în cauză, prima instanță a reținut o stare de fapt corectă, corespunzătoare adevărului, din care a reieșit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev.de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, fapta fiind prevăzută în actuala reglementare în disp.art.336 C.pen.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, Curtea reține că aceasta a fost săvârșită în cursul anului 2013, așadar sub imperiul Codului penal din 1969, astfel încât se impune analizarea legii penale mai favorabile.
Art. 3 din Codul penal consacră principiul activității legii penale stabilind că legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare. Art. 5, alin. 1 al aceluiași act normativ prevede o excepție de la principiul activității legii penale, stabilind că „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.
Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile vizează atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă (Decizia nr. 1470/08.11.2011 a Curții Constituționale a României). De asemenea, instanța va avea în vedere și Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României, care impune analizarea globală a aplicării legii penale mai favorabile.
Analizând comparativ dispozițiile art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 și cele ale art. 336 alin. 1 Cod penal, sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunii, reglementarea anterioară este similară cu cea actuală, incriminând conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană aflată sub influența alcoolului, fapta inculpatului întrunind atât elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 336, alin. 1 Cod penal, cât și pe cele ale art. 87, alin. 1 din OUG 195/2002, însă sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute de cele două reglementări, instanța constată că noua reglementare prevede, spre deosebire de OUG 195/2002, pedeapsa închisorii alternativ cu amenda penală, astfel că, sub acest aspect legea nouă ar fi mai favorabilă, în măsura în care instanța ar înclina spre aplicarea acestei sancțiuni.
În cauză, reținând valoarea redusă a alcoolemiei, fiind situată aproape de limita la care fapta constituie contravenție, fiind de 1,05 gr/l la prima probă ora 7,46 și de 0,85 gr/l la a doua probă ora 8,46, faptul că inculpatul și-a asumat vinovăția pentru comiterea faptei, optând pentru judecarea cauzei în procedura simplificată, că se află la prima confruntare cu legea penală, că din referatul de evaluare (f.33-37) rezultă că dispune de resurse interne pentru a adopta și menține în viitor un comportament conformist întrucât este bine integrat în comunitate, este apreciat la locul de muncă, este atașat de familie și a conștientizat în urma procesului consecințele consumului de alcool asupra conduitei la volan, Curtea apreciază că aplicarea unei amenzi penale este suficientă pentru sancționarea inculpatului și prezintă garanții că pedeapsa își va îndeplini și rolul educativ.
Curtea apreciază că în cauză nu sunt însă întrunite condițiile renunțării la aplicarea pedepsei, solicitată de inculpat prin apărător, instituție prevăzută de art. 80, alin. 1, lit. a și b Cod penal, întrucât infracțiunea săvârșită de inculpat nu prezintă o gravitate redusă.
Astfel, alcoolul diminuează puterea de discernământ, capacitatea de concentrare și atenția conducătorilor auto, le alterează reflexele, timpul de reacție, acuitatea văzului, iar numărul erorilor în conducerea autovehiculelor și al încălcărilor de lege crește în raport direct proporțional cu cantitatea de alcool ingerat. De altfel, infracțiunea de conducere pe drumurile publice cu o îmbibație alcoolică peste limita legală este o infracțiune de pericol, astfel că, pentru a se evita producerea de accidente de circulație, legiuitorul a incriminat această faptă, pericolul social fiind unul real, evident.
Acțiunea de conducere a unui autovehicul cu o îmbibație alcoolică în sânge ce depășește limita legală are întotdeauna ca rezultat o stare de pericol pentru securitatea circulației rutiere, care constituie obiectul ocrotirii penale. Acest pericol este inseparabil legat de materialitatea faptei, indiferent de împrejurările în care s-ar comite aceasta.
Este vorba, deci, de un pericol abstract, implicat în mod necesar de săvârșirea acțiunii constitutive, și nu concret, cum ar rezulta, în fiecare caz în parte, din circumstanțele în care s-a săvârșit fapta și din urmările produse ori care s-ar fi putut produce pentru persoane sau bunuri. În concluzie, nu se poate susține că infracțiunea comisă prezintă o gravitate redusă.
Pentru aceste considerente, va admite apelul inculpatului împotriva sentinței penale nr. 81 din 25 iunie 2014 a Judecătoriei Simleu Silvaniei, pronunțată în dosarul nr._, pe care o va desființa și pronunțând o nouă hotărâre, va dispune condamnarea acestuia în baza art. 336 Cod penal și art. 396 alin.10 C.pr.penală, cu aplicarea art. 5 Cod penal la amendă penală în cuantum de 2.000 lei reprezentând 200 zile amendă a 10 lei pe zi.
Va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 63 Cod penal.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul inculpatul T. S. D. împotriva sentinței penale nr. 81 din 25 iunie 2014 a Judecătoriei Simleu Silvaniei, pronunțată în dosarul nr._, pe care o desființează și pronunțând o nouă hotărâre:
Condamnă pe inculpatul T. S. D. în baza art. 336 Cod penal și art. 396 alin.10 C.pr.penală, cu aplicarea art. 5 Cod penal la amendă penală în cuantum de 2.000 lei reprezentând 200 zile amendă a 10 lei pe zi.
Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 63 Cod penal.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
L. H. I. M. L. C.
Dact.I.M./Dact.S.M
4 ex./27.01.2015
Jud.fond. C. A. A.
| ← Omorul (art. 174 C.p.). Decizia nr. 16/2015. Curtea de Apel CLUJ | Vătămarea corporală din culpă (art.196 NCP). Decizia nr.... → |
|---|
