Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Încheierea nr. 42/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 42/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 23-01-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.42/2015
Ședința camerei de consiliu din 23 ianuarie 2015
JUDECĂTOR CAMERĂ PRELIMINARĂ: E. B.
GREFIER: D. S.
DIICOT Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:
D. D.
S-a luat spre examinare – pentru pronunțare - contestația formulată de DIICOT SERVICIUL TERITORIAL CLUJ împotriva încheierii penale nr.21/C din 16 ianuarie 2015 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Cluj, având ca obiect cererea inculpatului V. A. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa inculpatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 ianuarie 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta încheiere.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ
Asupra contestației de față,
Din actele dosarului se reține că prin încheierea penală nr. 21/C/2015 din data de 16 ianuarie 2015 Tribunalul Cluj a admis cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul V. A., fiul lui A. și E., născut la data de 31.01.1988 în Cluj-N., jud. Cluj, CNP_, deținut în prezent în Penitenciarul G. și, în consecință, a dispus înlocuirea măsura arestării preventive luată față de inculpat cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, prev. de art.202 alin.4 lit.d C.pr.pen. rap. la art.218 și urm. C.pr.pen., pe durata procedurii în camera preliminară, începând cu data eliberării inculpatului din detenția preventivă. Totodată, a dispus punerea în libertate a inculpatului V. A., dacă nu este arestat în altă cauză.
În temeiul art.221 alin.1 C.pr.pen. a constatat că inculpatul V. A. locuiește în comuna B., ., jud. Cluj și a impus inculpatului obligația de a nu părăsi imobilul situat la adresa de mai sus, fără permisiunea judecătorului de cameră preliminară care a dispus măsura.
În baza art.221 alin.2 C.pr.pen., pe durata arestului la domiciliu, inculpatului V. A. i-au fost stabilite următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat.
b) să nu comunice cu ceilalți inculpați, precum și cu persoanele care au calitatea de martor în cauză, menționate la filele 300-306 din rechizitoriu.
În temeiul art.221 alin.4 C.pr.pen. a atras atenția inculpatului V. A. că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
În baza art.348 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.242 alin.1 C.pr.pen. s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul V. A.. Potrivit art.275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, înregistrat la instanță la data de 22.12.2014, sub număr unic de dosar 6636/_, a fost trimis în judecată, alături de alți inculpați, inculpatul V. A., cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen. și de deținere de droguri de risc și mare risc fără drept pentru consum propriu, prev. de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen., totul cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen.
În sarcina inculpatului s-a reținut în esență că, în cursul anului 2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut și oferit cu titlu gratuit cannabis – substanță care se regăsește pe Tabelul Anexă nr.III la Legea nr.143/2000, inculpaților M. A., M. C., numiților V. B., U. I., P. L. și Manasses P., droguri pe care le-a procurat din diferite surse, în aceeași perioadă deținând fără drept cannabis și pentru consum propriu, respectiv deținând fără drept pentru consum propriu cantitatea de 0,39 grame ciuperci care conțin psilocine și psilocybine - substanțe care se regăsesc pe Tabelul Anexă nr.I la Legea nr.143/2000.
De precizat că față de inculpatul V. A. măsura arestării preventive a fost dispusă prin încheierea penală nr.303/C/06.11.2014 a Tribunalului Cluj, fiind prelungită, până la data de 04.01.2015, prin încheierea penală nr.349/C/03.12.2014 a Tribunalului Cluj. Ulterior, prin încheierea penală nr.1/03.01.2015 a Curții de Apel Cluj, măsura arestării preventive luată față de inculpatul V. A. a fost menținută pe o durată de 30 de zile, până la data de 3 februarie 2015.
Potrivit dispozițiilor art.348 alin.1 C.pr.pen., judecătorul de cameră preliminară se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, menținerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive.
Din acest punct de vedere este de menționat că, la data de 9 ianuarie 2015, inculpatul V. A. a solicitat, potrivit dispozițiilor art.242 alin.1 și 2 C.pr.pen., în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau cu cea a controlului judiciar, în motivare arătând în esență că, la acest moment procesual, o măsură preventivă mai ușoară ar fi suficientă pentru realizarea scopului prev. de art.202 alin.1 C.pr.pen. și, totodată, proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului.
Conform dispozițiilor art.242 alin.1 C.pr.pen. măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, iar potrivit art.242 alin.2 C.pr.pen. măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 alin.1 C.pr.pen.
Examinând cererea formulată de inculpatul V. A., în raport cu actele dosarului și cu dispozițiile legale sus-menționate, tribunalul a constatat că cererea subsidiară formulată de inculpat, de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, este întemeiată întrucât, în primul rând, în speță sunt întrunite condițiile prev. de art.218 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.223 alin.2 C.pr.pen. și art.202 alin.1 C.pr.pen. în sensul că, pe de o parte din probele administrate în cauză (și anume declarațiile inculpaților, declarațiile suspecților audiați în cauză, procesele-verbale de constatare a efectuării unor acte premergătoare, procesele-verbale de consemnare a cumpărărilor autorizate de droguri, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, procesele-verbale de efectuare a unor investigații, declarațiile martorilor audiați în cauză, procesele-verbale de identificare a consumatorilor, procesele-verbale de percheziție domiciliară, declarațiile martorilor asistenți la aceste procedee, rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite de către I.G.P.R. – D.C.C.O. – Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Cluj, rapoartele de evaluare întocmite de Centrul Regional de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Cluj etc) rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul V. A. a comis infracțiunile de trafic de droguri de risc și deținere de droguri de risc și mare risc reținute în sarcina lui.
Pe de altă parte, privarea de libertate a inculpatului V. A. este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, această concluzie rezultând în special din gravitatea ridicată a faptelor imputate inculpatului, din modul și mijloacele de săvârșire a acestora, din împrejurările în care au fost comise (inculpatul acționând, împreună cu ceilalți inculpați, o perioadă relativ mare de timp, de aproximativ 6 luni, în mod organizat, ca o veritabilă rețea de distribuție și traficând cantități relativ mari, de ordinul zecilor sau sutelor de grame de droguri de risc – cannabis, în principal în scopul obținerii unui profit material). Pe de altă parte, este binecunoscut impactul negativ pe care traficul și consumul de droguri îl produc asupra opiniei publice, prin amploarea fenomenului și efectele pe care le produce (numai în cauza de față fiind vorba de zeci de consumatori, care își procurau drogurile de la inculpat și coinculpați), astfel încât cercetarea inculpatului în stare de libertate ar fi de natură să creeze un sentiment de insecuritate și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor ce se fac vinovați de comiterea unor astfel de infracțiuni grave.
În al doilea rând, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului care a răspuns acuzațiilor aduse, recunoscându-le în întregime, colaborând cu organele de urmărire penală și efectuând inclusiv un denunț, judecătorul de cameră preliminară de la tribunal a apreciat că, în prezent, după efectuarea unui număr de 75 de zile de arest preventiv, măsura privativă de libertate a arestului la domiciliu este suficientă pentru realizarea scopurilor prevăzute de art.202 alin.1 C.pr.pen., fiind totodată proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse acestuia (acuzații care sunt aproximativ similare cu cele aduse coinculpaților V. A.-A., M. A. și N. L.-I., aflați în prezent în stare de arest la domiciliu).
Astfel, trecerea intervalului de timp menționat de la luarea măsurii arestului preventiv a făcut ca pericolul pentru ordinea publică existent la momentul luării acestei măsurii preventive să se diminueze și să nu mai impună cu necesitate menținerea ei, în acest sens statuând de altfel și Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a constatat, cu titlu de principiu, că trecerea timpului diminuează rațiunile care au stat la baza luării măsurii preventive (aceeași instanță europeană statuând și că, prin gravitatea unor fapte și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp).
Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat și că, la menținerea unei persoane în stare privativă de libertate, magistrații nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor comise, ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea, domiciliul, profesia, situația familială, legăturile cu societatea etc.
În acest context, chiar dacă faptele reținute în sarcina inculpatului prezintă un grad de pericol social ridicat, s-a reținut că acesta este în vârstă de 26 de ani, se află la prima confruntare cu legea penală, era încadrat în muncă la momentul luării măsurii arestării preventive (în calitate de instalator la S.C. “Casilda” S.R.L. Cluj), provine dintr-o familie organizată, beneficiază de stabilitate locativă și are legături strânse cu familia (tatăl acestuia, V. A., dându-și acordul ca inculpatul să execute măsura arestului la domiciliu la locuința sa din satul M., .).
Așadar, având în vedere momentul procesual în care se află cauza, circumstanțele personale favorabile ale inculpatului (inclusiv buna conduită avută de acesta pe parcursul procesului penal) și faptul că interesul bunei desfășurări a procesului penal nu reclamă efectuarea procedurii de cameră preliminară cu inculpatul aflat în stare de arest preventiv, tribunalul a apreciat că scopul prev. de art.202 alin.1 C.pr.pen. poate fi asigurat și prin măsura preventivă mai ușoară a arestului la domiciliu (în acord cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului conform căreia judecătorul trebuie să ia în considerare și posibilitatea atingerii scopurilor măsurilor preventive, prin luarea unor măsuri preventive mai puțin restrictive, în măsura în care acuzatul prezintă garanții în ceea ce privește prezentarea sa la proces, garanții care în mod evident le prezintă și inculpatul V. A., după cum rezultă din cele menționate mai sus cu privire la circumstanțele sale personale și la conduita avută până în prezent pe parcursul procesului penal).
În consecință, în baza art.348 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.242 alin.2 C.pr.pen. judecătorul de cameră preliminară de la tribunal a admis cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul V. A. și, în consecință, a dispus înlocuirea măsura arestării preventive luată față de inculpat cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, prev. de art.202 alin.4 lit.d C.pr.pen. rap. la art.218 și urm. C.pr.pen., pe durata procedurii în camera preliminară, începând cu data eliberării inculpatului din detenția preventivă.
Au fost stabilite în sarcina inculpatului V. A. următoarele obligații: să se prezinte în fața judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat și să nu comunice cu ceilalți inculpați, precum și cu persoanele care au calitatea de martor în cauză, menționate la filele 300-306 din rechizitoriu.
În temeiul art.221 alin.4 C.pr.pen. a atras atenția inculpatului V. A. că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
În baza art.348 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.242 alin.1 C.pr.pen. s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul V. A.. Potrivit art.275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva aceste încheieri a declarat contestație Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția De Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Cluj solicitând desființarea acesteia și rejudecând, să se mențină măsura arestului preventiv dispusă față de inculpatul V. A. ca fiind legală și temeinică.
În motivarea contestației, în esență, s-a arătat că raportat la acest moment procesual, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare. Astfel, din probele administrate rezultă bănuiala rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat și se impune menținerea măsurii arestării preventive pentru a se înlătura o stare de pericol pentru ordinea publică, nefiind îndeplinite condițiile pentru luarea măsurii arestului la domiciliu. S-a susținut că măsura arestării preventive este necesară și proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin încheierea penală nr.303/C/06.11.2014 a Tribunalului Cluj a fost dispusă față de inculpatul V. A. măsura arestării preventive, măsură prelungită, până la data de 04.01.2015, prin încheierea penală nr.349/C/03.12.2014 a Tribunalului Cluj și menținută prin încheierea penală nr.1/03.01.2015 a Curții de Apel Cluj, pe o durată de 30 de zile, până la data de 3 februarie 2015
Prin rechizitoriul din 22.12.2014 inculpatul V. A. a fost trimis în judecată, alături de alți inculpați, fiind cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen. și de deținere de droguri de risc și mare risc fără drept pentru consum propriu, prev. de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.35 alin.1 C.pen., totul cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen.
În sarcina inculpatului s-a reținut în esență că, în cursul anului 2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut și oferit cu titlu gratuit cannabis – substanță care se regăsește pe Tabelul Anexă nr.III la Legea nr.143/2000, inculpaților M. A., M. C., numiților V. B., U. I., P. L. și Manasses P., droguri pe care le-a procurat din diferite surse, în aceeași perioadă deținând fără drept cannabis și pentru consum propriu, respectiv deținând fără drept pentru consum propriu cantitatea de 0,39 grame ciuperci care conțin psilocine și psilocybine - substanțe care se regăsesc pe Tabelul Anexă nr.I la Legea nr.143/2000.
Prin încheierea penală nr. 21/C/2015 din data de 16 ianuarie 2015 Tribunalul Cluj a admis cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul V. A., fiul lui A. și E., născut la data de 31.01.1988 în Cluj-N., jud. Cluj, CNP_, deținut în prezent în Penitenciarul G. și, în consecință, a dispus înlocuirea măsura arestării preventive luată față de inculpat cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, prev. de art.202 alin.4 lit.d C.pr.pen. rap. la art.218 și urm. C.pr.pen., pe durata procedurii în camera preliminară, începând cu data eliberării inculpatului din detenția preventivă. Totodată, a dispus punerea în libertate a inculpatului V. A., dacă nu este arestat în altă cauză.
Analizând hotărârea atacată prin prisma celor de mai sus Curtea apreciază că în mod temeinic tribunalul a considerat că, la acest moment procesual măsura privativă de libertate a arestului la domiciliu este suficientă pentru realizarea scopurilor prevăzute de art.202 alin.1 C.pr.pen., fiind totodată proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului.
În viziunea noului Cod de procedură penală, măsura arestării preventive a dobândit un caracter cu totul excepțional, impunându-se a fi luată doar în situații extrem de grave, pentru infracțiuni și infractori care denotă un grad de pericol concret extrem, pentru ordinea publică și pentru valorile ocrotite de legea penală.
În practica și jurisprudența constantă CEDO s-a stabilit că după o perioadă de detenție preventivă, argumentul gravității faptelor pentru care inculpatul este cercetat, nu mai este suficient pentru a menține starea de arest preventiv și trebuie luate în considerare și alte alternative la detenția preventivă.
Noul Cod de procedură penală prin introducerea arestului la domiciliu, a controlului judiciar și a controlului judiciar pe cauțiune, permite și la un moment dat, chiar obligă judecătorul să analizeze dacă nu este oportună înlocuirea măsurii arestului preventiv cu altă măsură preventivă mai puțin severă.
Curtea constată că sunt îndeplinite cerințele art. 242 alin 2 Cod procedură penală, conform căruia măsura preventivă se înlocuiește din oficiu, sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia, și în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpaților, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin 1 Cod procedură penală.
În cauza concretă dedusă judecății, Curtea constată că inculpatul s-a aflat în arest preventiv aproape 3 luni de zile și că dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței fondului. De asemenea, constată că alți inculpați trimiși în judecată în aceeași cauză bănuiți că au săvârșit același gen de infracțiuni, se află plasați în arest la domiciliu. Raportat la aspectele menționate anterior precum și la lipsa datelor concrete că inculpatul s-ar sustrage de la judecată sau că ar încerca să comită noi infracțiuni, conduita procesuală a acestuia - de a da declarații ori de câte ori a fost solicitat, recunoașterea deplină a faptelor, lipsa antecedentelor penale, la gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina sa și la alternativele prevăzute de noul Cod de procedură penală, Curtea apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală, măsura arestului la domiciliu, este proporțională și deopotrivă suficientă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.
În consecință, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art. 205 Cod procedură penală, art.4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondată contestația formulată de DIICOT – Serviciul Teritorial Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE
Respinge ca nefondată contestația formulată de DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii penale nr. 21/C/16.01.2015 a Tribunalului Cluj privind pe inculpatul V. A..
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în camera de consiliu, azi, 23 ianuarie 2015.
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ GREFIER,
E. B. D. S.
Tehnored. E.B.
2 ex./26.01.2015
Jud.fond. M. L.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 57/2015.... → |
|---|
