Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Decizia nr. 27/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 27/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 09-01-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 8428
DECIZIA PENALĂ NR.27/A/2015
Ședința publică din data de 09 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I., judecător
JUDECĂTOR: V. C.
GREFIER: N. N.
MINISTERUL PUBLIC - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin procuror V. G.
S-a luat spre examinare apelul declarat de intimata B. L. împotriva sentinței penale nr.750 din 20 iunie 2014 a Judecătoriei Cluj N., având ca obiect cererea formulată de autoritățile din Germania de recunoaștere și executare a deciziei prin care intimata a fost obligată la plata unei sancțiuni financiare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al intimatei, av.G. D., din Baroul Cluj, cu delegație la dosarul Tribunalului, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea apreciază calea de atac corect stabilită de tribunal, respectiv apel.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Apărătorul intimatei solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună respingerea cererii și în consecință, refuzul recunoașterii și executării deciziei autorității germane.
Susține că decizia care stă la baza certificatului este necorespunzătoare pentru că suma a fost trecută greșit. Instanța poate refuza recunoașterea, fiindcă este un titlu executoriu care a fost trimis într-o formă necorespunzătoare. Nu s-a completat care a fost procedura urmată, orală sau scrisă, ea a fost completată ulterior la solicitarea instanței. Aceste aspecte trebuiau completate de la început. Decizia-cadru 2005/214 a Consiliului, prevede că instanța poate refuza recunoașterea daca nu a fost prezentat certificatul sau dacă acesta este necomplet.
Art.241 alin.2 lit.f pct.i din Legea 302/2004 prevede dreptul persoanei sancționate de a putea lua act de acuzațiile aduse în materia contravențională, care conform CEDO sunt asimilate laturii penale. Trebuia să i se comunice intimatei calea de atac și cum putea să conteste această procedură. Nu s-a depus o dovadă că s-a comunicat procesul verbal de constatare a contravenției. Nu s-a specificat dreptul de a contesta acest proces verbal. A venit direct decizia cu un supliment de sumă despre care intimata nu avea cunoștință.
Inclusiv prevederile art.20 pct.3 din Decizia cadru a Consiliului 2005/214 specifică că statul se poate opune recunoașterii și executării deciziilor dacă certificatul ridică posibilitatea ca drepturi fundamentale sau principii fundamentale de drept consacrate de art.6 să fi fost încălcate.
Nu consideră că această decizie are caracter definitiv tot din aceleași motive. Decizia este definitivă daca a fost luata de autoritate, cu condiția ca persoana să aibă posibilitatea sa solicite judecarea cauzei de o instanță penală.
Reprezentantul Parchetului arată că sentința instanței de fond este definitivă, pentru că Legea 302/2004 nu prevede o cale de atac împotriva unor asemenea hotărâri. Prin urmare, solicită respingerea apelului declarat de intimată ca inadmisibil, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Apărările invocate de intimată ar fi trebuit invocate in fata autorităților judiciare germane. Hotărârea este legală și temeinică.
Apărătorul intimatei arată că sunt incidente disp.art.8 din Legea 255, potrivit cărora orice hotărâre poate fi atacată cu apel. Se poate contesta, altfel s-ar încălca dreptul la apărare.
CURTEA :
Prin decizia penală nr. 292 din 24 septembrie 2014 pronunțată în dosarul nr._/211/2013 a Tribunalului Cluj s-a admis excepția.
În baza art.50 C.p.p., s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.
În baza art. 275 al.3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 750/20.06.2014 a Judecătoriei Cluj-N. în temeiul art. 240 rap. la art. 239 alin.1 din Legea nr. 302/2004 republicată a fost admisă cererea formulată de autoritatea germana OFICIUL FEDERAL PENTRU JUSTIȚIE de recunoaștere și executare a deciziei pronunțate la data de 05.11.2012 definitivă la data de 29.01.2013 de către GUVERNUL SUABIEI număr de referința Rvs-SG23-3603.1-1/488 cu privire la intimata B. L. D., născută la data de 13.10.1968 în mun. Cluj-N., jud. Cluj, cetățean român, domiciliată în mun. Cluj-N., .. 6 ., CNP_.
S-a recunoscut decizia pronunțată de OFICIUL FEDERAL PENTRU JUSTIȚIE la data de 05.11.2012 definitivă la data de 29.01.2013 prin care numita B. L. D. a fost obligată la plata unei sancțiuni financiare în cuantum total de 1000 euro din care s-a achitat suma de 780 euro și a unor cheltuieli de judecată/procedură în cuantum de 53, 30 euro și în temeiul art. 242 alin. 2 din Legea 302/2004 republicată dispune schimbarea sumei totale 273,50 euro ( 220 + 53, 50) în moneda statului de executare la cursul valutar de la data pronunțării hotărârii stabilind suma de 1236,4661 ron .
În temeiul art. 247 din Legea nr. 302/2004 republicată s-a dispus comunicarea către autoritatea judiciară competentă a statului emitent a modului de soluționare a sesizării formulate și a executării hotărârii pronunțate de respectiva instituție.
În temeiul articolului 246 aliniat 2 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin decizia pronunțată la data de 05.11.2012 definitiva la data de 29.01.2013 de către GUVERNUL SUABIEI număr de referința Rvs-SG23-3603.1-1/488 numita B. L. a fost condamnată pentru săvârșirea contravenției prevăzută și pedepsită în conformitate cu prevederile paragrafelor 61 alin.1 nr. 1; alin.1 nr. 3, 9 alin.1 nr. 3, 42 și 52 din Legea germană a transportului de persoane constând în aceea ca în data de 30 05 2012, în calitate de administratoare a firmei Emilux Bistro SRL a dispus efectuarea unei curse de linie transfrontaliera din România cu tranzit prin Germania înspre Belgia cu un autovehicul având nr. de înmatriculare_ fără a poseda aprobările corespunzătoare valabile, vehiculul menționat transporta 8 calatori în cadrul unei activități comerciale din România în Germania respectiv Belgia fiind controlat în parcarea Zusmarshausen aflat pe autostrada A8 în direcția Stuttgard în secțiunea 300 la km 0679, la plata sancțiunii în cuantum de 1000 Euro și 53, 50 euro cheltuieli de procedură.
La data 16-09-2013 autoritățile germane au formulat o cerere de asistență internațională în materie penală reglementată în România în cadrul Secțiunii a 4-a (art.233-247 ) din Legea nr. 302/2004 – recunoașterea privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor pecuniare.
Motivele invocate de către intimata pentru nerecunoașterea deciziei de impunere pronunțata de autoritățile statului emitent nu se circumscriu ipotezelor avute în vedere de dispozițiile art. 239 și art. 240 din Legea nr. 302/2004 atâta timp cât din decizia de impunere dar și certificatul completat conform art. 235 alin.2 rezultă fără putință de tăgadă că intimata a fost sancționată în conformitate cu legislația statului emitent în calitate de reprezentant legal al . pentru fapta comisa de prepusul sau, fiind de asemenea informată, în conformitate cu legislația interna cu privire la dreptul sau de a contesta cauza și de termenul unei asemenea cai de atac, în speță fiind vorba despre o procedură scrisă în fața statului solicitant, motiv pentru care nu a avut loc o dezbatere judecătorească.
De asemenea, potrivit relațiilor comunicate de către statul emitent la data de 16 mai 2014 ( f. 83, f.84) procedura contravenționala care s-a aplicat în cazul de față a fost o procedură scrisă, fără dezbateri orale, persoana în cauza având posibilitatea de introducere a căii de atac în termen de două săptămâni de la comunicarea deciziei de constatare și sancționare, decizie care a conținut și instruirea referitoare la introducerea caii de atac, cu indicații privind respectarea termenului de introducere și a cerințelor formale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimata B. L..
Prin decizia penală nr. 292/24 septembrie 2014 Tribunalul Cluj în baza art. 50 CPP a declinat competența de soluționare a apelului declarat împotriva sentinței în favoarea Curții de Apel Cluj, în temeiul art. 38 alin.2 CPP care prevede ca apelurile declarate împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă instanță de către judecătorie sunt judecate de către curtea de apel.
În motivele de apel s-a invocat că decizia care stă la baza certificatului este necorespunzătoare pentru că suma a fost trecută greșit; de asemenea nu s-a completat care a fost procedura urmată, orală sau scrisă, aceasta fiind complinită ulterior la solicitarea instanței.
S-a invocat că intimatei nu i s-a comunicat calea de atac și cum putea să conteste decizia, că nu s-a depus o dovadă a comunicării procesului-verbal de contravenție și nici nu s-a specificat că acesta poate fi contestat.
Examinând cauza din perspectiva motivelor de apel invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Curtea constată că în mod temeinic prima instanță a considerat că nu există niciunul dintre motivele de nerecunoaștere sau de neexecutare.
Într-adevăr, certificatul prevăzut la art. 4 din Decizia – Cadru 2005/214/JAI a Consiliului privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor financiare, emis de Germania împotriva persoanei fizice căreia i s-a impus sancțiunea financiară, respectiv resortisantul român B. L. din Cluj-N., cuprinde toate mențiunile obligatorii în plus fiind solicitate informații suplimentare de către prima instanță referitoare la procedura scrisă sau orală care a avut loc. Prin urmare afirmația că certificatul transmis nu e complet, nu poate fi reținută.
Motivul invocat că intimata nu a cunoscut și nu i s-a comunicat că poate contesta procesul-verbal de contravenție nu poate fi primit datorită mențiunii de la fila 10 din certificat ce confirmă că persoana a avut posibilitatea judecării cauzei de o instanță judecătorească cu competență specială în materie penală, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile cazurilor de nerecunoaștere prev de art. 7 alin.2 lit.g.
În fapt, s-a reținut că în 30 mai 2012 în calitate de administratoare a firmei EMILUX BISTRO SRL a dispus efectuarea unei curse de linie transfrontalieră din România cu tranzit prin Germania înspre Belgia, cu autovehiculul cu nr._ fără a poseda aprobările necesare, autovehicul ce transporta opt călători în cadrul unei activități comerciale, astfel cum s-a descoperit la controlul efectuat în parcarea Zusmarshausen aflată pe autostrada A8 în direcția Stuttgart.
Certificatul atestă că această contravenție este prevăzută și pedepsită cu textele indicate din legea germană a transportului de persoane, precum și faptul că decizia de impunere a sancțiunii financiare este definitivă.
Aspectele invocate referitoare la cerințele unui proces echitabil ce nu ar fi fost îndeplinite cu ocazia emiterii deciziei de impunere nu constituie motive de nerefuz tocmai datorită faptului că certificatul a fost emis în temeiul Deciziei – Cadru 2005/214/JAI al cărei scop este recunoașterea reciprocă a hotărârilor prin care se aplică sancțiunile financiare și se bazează pe încrederea reciprocă a statelor membre, că este respectat dreptul la un proces echitabil, iar certificatul cuprinde suficiente garanții în acest sens.
Ca atare, criticile referitoare la unele aspecte vizate de către dreptul la un proces echitabil cum ar fi exercitarea efectivă a unei căi de atac, nu se încadrează în cazul prev. de art. 20 pct. 3 din decizia menționată care se referă la acele cazuri ce indică posibilitatea ca drepturi fundamentale sau principii fundamentale de drept consacrate de art. 6 din Tratat, să fi fost încălcate.
În speță, de vreme ce certificatul atestă, iar acesta reprezintă singura dovadă suficientă în această procedură, intimata a avut dreptul de a contesta decizia de impunere.
Așa fiind, în temeiul art. 421 pct. 2 lit.b CPP va respinge ca nefondat apelul.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.2 CPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de persoana impotriva căreia s-a impus sancțiunea financiară, B. L., domiciliată în Cluj N., ., . penale nr. 750 din 20 iunie 2014 a Judecătoriei Cluj N..
Obligă pe apelantă sa plăteasca în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 9 ianuarie 2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
C. ILIEȘVALENTIN C.
GREFIER
N. N.
Red. C.V./M.N.
4 ex./21.01.2015
Jud.fond.-L. I.
| ← Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 23/2015.... | Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 33/2015. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
