Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Încheierea nr. 235/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 235/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 29-04-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 8428
ÎNCHEIEREA PENALĂ nr. 235/2015
Ședința Camerei de Consiliu din data de 29 aprilie 2015
Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: D. P.
GREFIER: N. N.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin
procuror: D. S.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de către contestatorul T. G. împotriva încheierii penale nr. 37/14.04.2015, pronunțate de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bistrița – Năsăud, în dosar nr._ .
La apelul nominal, se prezintă contestatorul T. G. personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărătorul ales, d-l avocat B. M. N., cu împuternicire avocațială depusă la dosar la acest termen de judecată, f. 21.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul ales al contestatorului depune la dosar un script intitulat „memoriu”.
Judecătorul de cameră preliminară aduce la cunoștința contestatorului drepturile procesuale conferite de dispozițiile art. 83 lit. a C.proc.pen., respectiv dreptul de a nu face nici o declarație și faptul că dacă va da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa.
Contestatorul T. G. arată că își menține declarațiile date și că nu are aspecte suplimentare de învederat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de ridicat, judecătorul de cameră preliminară acordă părților cuvântul asupra contestației.
Apărătorul ales al contestatorului T. G., d-l avocat B. M. N. solicită instanței, în principal, revocarea măsurii arestării preventive luate față de inculpat și punerea acestuia în libertate, motivat de faptul că temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a arestului la domiciliu sau controlul judiciar.
În susținerea poziției procesuale, apărătorul ales al inculpatului arată că judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bistrița - Năsăud la menținerea măsurii arestării preventive a apreciat că inculpatului îi este incident cazul prevăzut de art. 223 alin. 1 lit. b C.proc.pen., deoarece exista declarația martorului B. D., care a susținut că inculpatul ar fi încercat să-l influențeze cu privire la eventualele declarații pe care acesta urma să le dea cu privire la activitatea inculpatului. Or, se apreciază de către apărătorul ales al inculpatului că declarațiile martorului B. D. nu se circumscriu cazului prevăzut de art. 223 alin. 1 lit. b C.proc.pen. întrucât, astfel cum rezultă din declarația inculpatului, acesta a recunoscut că i-a dat martorului 3 cartușe de țigări și că doar unul i-a fost plătit, astfel că nu se poate vorbi despre o influențare a procesului penal, atâta timp cât inculpatul a recunoscut faptele de contrabandă.
Mai mult, judecătorul de cameră preliminară nu a argumentat, raportat la solicitarea de înlocuire a arestului preventiv, de ce o altă măsură preventivă ar fi insuficientă pentru buna desfășurare a procesului penal, cu toate că din declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală rezultă un portret moral complet diferit față de ceea ce a reținut reprezentantul parchetului. Astfel, aceștia îl descriu pe inculpat ca pe o persoană corectă, respectată în comunitate, care oricând venea în întâmpinarea nevoilor consătenilor.
Pentru motivele expuse, apărătorul ales al inculpatului solicită, în principal, revocarea măsurii arestării preventive și, în subsidiar, înlocuirea cu măsura arestului la domiciliu sau cea a controlului judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că se impune respingerea contestației și menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, raportat la gravitatea faptelor reținute în sarcina sa.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,
Asupra contestației penale de față,
Prin încheierea penală nr. 37 din 14 aprilie 2015 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului Bistrița-Năsăud, în baza disp. art. 348 alin. 2 Cod procedură penală, rap. la art. 207 Cod procedură penală:
S-a menținut măsura preventivă a arestării luată față de inculpatul T. G., fiul lui O. și M., născut la data de 05.05.1964, în Tîrlișua, jud. Bistrița-Năsăud, domiciliat în ., jud. Bistrița-Năsăud, CNP –_, în prezent deținut în P. G., constatând legalitatea și temeinicia acesteia, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 18.04.2015.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară a reținut că prin Rechizitoriul din data de 17 martie 2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, dat în dosarul nr. 609/P/2014, constatându-se că au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă și că probele au fost legal administrate, în conformitate cu disp. art. 327 lit. a și b Cod procedură penală, coroborate cu art. 328 alin.3 Cod procedură penală, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. G., fiul lui O. și M., născut la data de 05.05.1964, în Tîrlișua, jud. Bistrița-Năsăud, domiciliat în comuna Tîrlișua, ., jud. Bistrița-Năsăud, CNP –_, pentru comiterea infracțiunilor de: luare de mită prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 289 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 35 alin.1 Cod penal; trafic de influență prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 Cod penal cu aplic. art. 35 alin.1 Cod penal; contrabandă prev. de art. 270 alin.3 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 35 alin.1 Cod penal și abuz în serviciu prev. de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 35 alin.1 Cod penal (două infracțiuni), toate cu aplic. art. 38 alin.1 Cod penal.
În fapt, s-a reținut că inculpații Ț. I. și T. G. și-au desfășurat activitatea în . ei fiind șeful postului de poliție, iar al doilea agent de securitate (de pază, fost gardian public) angajat al Direcției Județene de Pază din cadrul Consiliului Județean Bistrița Năsăud cu care, Primăria comunei Tîrlișua avea contract de prestări servicii în sensul că această unitate beneficia de servicii de pază. Ulterior activitatea de pază a trecut în cadrul S.C. LPD SECURITY SRL Bistrița, societate care avea ca acționar majoritar Consiliului Județean Bistrița Năsăud.
Inculpatul T. G. efectua serviciul de pază pe timp de noapte, având ca atribuțiuni de serviciu, între altele, de constatare de infracțiuni, de reținere și predare a făptuitorilor, precum și a bunurilor și obiectelor ce fac obiectul infracțiunilor sau altor fapte ilicite.
Inculpatul T. G., în majoritatea timpului, se afla în centrul comunei și acorda sprijin organelor de poliție, ori de câte ori i se cerea ajutorul. În multe dintre actele organelor de poliție, inculpatul T. G. figura în calitate de martor.
În aceste împrejurări, inculpatul T. G. a câștigat încrederea organelor de poliție, cu care era văzut de cetățeni zilnic, la Postul de Poliție situat în clădirea Primăriei Tîrlișua, la domiciliul său, unde de multe ori servea masa împreună cu inculpatul Ț. I..
În condițiile reorganizării poliției, Postul de Poliție Tîrlișua a fost arondat Secției de Poliție Rurală P. R.. Lucrătorii acestei secții și chiar șeful acestei unități de poliție efectuau frecvent deplasări în . care inculpatul T. G. a relaționat și cu aceștia stabilind relații apropiate de colaborare, acordând sprijin în situația în care era solicitat.
În situațiile în care în . activități de control polițienesc, percheziții, razii, etc, organele de poliție de fiecare dată îi solicitau sprijin inculpatului T. G. care cunoștea bine populația și chiar „îndeletnicirile" unora dintre cetățenii comunei.
Având în vedere relațiile apropiate stabilite de inculpatul T. G. cu organele de poliție, acesta a ajuns să cunoască destul de bine programul acestora, inclusiv perioadele în care se desfășurau controale, graficele de patrulare, zilele când veneau patrule de poliție de la secția de poliție rurală.
Inculpatul T. G., în discuțiile cu cetățenii comunei Tîrlișua chiar invoca relațiile apropiate pe care le avea cu organele de poliție, inclusiv cu polițiștii de la secția de poliție și chiar cu șeful acestei unități T. I., motiv pentru care ajunsese să nu se teamă de organele de poliție, ba chiar „sub acoperirea" acestor relații să-și permită să comită abuzuri și să protejeze activități ilegale.
. la limita de vest a județului Bistrița-Năsăud, la limita cu județul Maramureș. Satele comunei sunt răspândite de o zonă întinsă, unele dintre ele fiind chiar izolate.
Cetățenii acestei comune, în majoritate sunt agricultori având venituri mici. In condițiile crizei economice, începând din anul 2008, o parte dintre aceștia, pentru a obține venituri, au început să facă activități comerciale cu țigări de contrabandă aduse din județele de graniță, cu Ucraina - Suceava și Maramureș, întrucât diferența de preț obținută din revânzarea țigărilor de contrabandă, de proveniență Ucraina sau Republica M. producea venituri consistente, fenomenul s-a răspândit în . mai mult cu cât reacția autorităților împotriva fenomenului de contrabandă a fost aproape inexistentă.
Atras de câștiguri facile, inculpatul Talpa G., care avea ca atribuțiuni de serviciu chiar prinderea persoanelor care comit infracțiuni, nu numai că nu a întocmit niciun act de constatare a vreunei infracțiuni, ba chiar a început să cumpere în scop de revânzare țigări de contrabandă.
De asemenea, bazându-se pe relațiile apropiate cu poliția, inculpatul T. G. acorda „protecție informativă" cetățenilor din . să circule cu autovehicule pe drumuri publice cu încălcarea unor norme rutiere.
Activitățile ilegale ale inculpatului T. G. erau cunoscute de inculpatul Ț. I. - șeful Postului de Poliție Tîrlișua (în mod special contrabanda cu țigări netimbrate), care nu numai că nu constata faptele de natură penală ci chiar oferea sprijin inculpatului Talpa G., chiar pentru recuperarea unor datorii, sau atrăgea atenția unor cumpărători de țigări de la coinculpat să nu fie văzuți sau prinși cu țigări de contrabandă.
Această atitudine de oarecare „superioritate" în relațiile cu unii cetățeni și de protecție a unor activități ilicite a atras oprobiul unor cetățeni ai comunei Tîrlișua, care au reclamat fapte ilegale ale inculpatului Talpa G..
I. ACTIVITĂȚILE DE CONTRABANDĂ ALE INCULPATULUI TALPA G. ȘI A ALTOR PERSOANE DIN . ȘTIINȚA INCULPATULUI
1. Printre cumpărătorii de țigări de contrabandă ai inculpatului Talpa G. s-a aflat și martorul denunțător S. A.. Acesta împreună cu soția sa, S. A., locuiește în satul Șendroaia, . din anul 2008 au desfășurat o activitate de comercializare de țigarete provenite din contrabandă, la locuința lor.
La data de 09.12.2010, martora S. A. s-a deplasat în mun. Suceava împreună cu numitele M. N. și H. E. și din bazarul din această localitate a achiziționat de la persoane necunoscute un număr de 400 de pachete de țigarete netimbrate marca „Plugarul", provenite din contrabandă (Republica M.). In drum spre domiciliu, în localitatea C. M. organele de poliție le-au depistat, cele trei persoane având asupra lor țigări de contrabandă.
La o săptămână după ce martora S. A. a fost depistată cu țigările, martorul S. A. s-a întâlnit cu inculpatul T. G. care 1-a întrebat dacă nu are nevoie de țigări de contrabandă pentru a le comercializa. La răspunsul afirmativ al martorului, inculpatul i-a spus „să văd dacă pot", însă martorul i-a replicat că nu trebuie să se ferească pentru că știe el că are de unde să facă rost de astfel de țigări.
În cursul lunii ianuarie 2011, martorul S. A. a fost apelat de către inculpat și în urma unei discuții cu acesta, i-a trimis un bax de țigări Viceroy ( 500 pachete) printr-un colaborator de-al său.
Inculpatul T. G., i-a pretins martorului S. A. pentru fiecare bax de țigări o „taxă de protecție" în valoare de 50 lei care mai era cuantificată și 10 bani/1000 ROL la pachet de țigări. După fiecare tranzacție martorul trebuia să-i dea banii inculpatului. Acesta i-a dat asigurări martorului că îl va proteja (evident prin încălcarea atribuțiunilor sale de serviciu), că poate vinde liniștit țigările, că nu vor fi probleme, pentru că el are relații cu poliția și că în caz că vor veni controale/percheziții el îl va anunța, precum și că va interveni în favoarea sa la polițiștii care fac controale.
Convingerea că organele de poliție cunoșteau fenomenul de contrabandă din comună, și în special activitatea inculpatului T. G., a fost întărită martorului S. A. de inculpatul Ț. I., care într-o discuție i-a atras atenția "să ai grijă cu țigările alea" (fiind evident că era vorba de țigări pe care tocmai le primise de la inculpatul Talpa G.).
După 3 asemenea livrări a câte un bax de țigarete de contrabandă, în vara anului
2011 martorul S. A. a găsit o altă sursă de țigări de contrabandă, și i-a spus inculpatului că nu mai comandă de la el.
Profitând de faptul că era colector de ciuperci, inculpatul T. G., din sumele pe care le datora martorului S. A., s-a „împrumutat" de la acesta cu suma de 450 lei și a tot amânat restituirea datoriei.
Profitând de această împrejurare, inculpatul T. G., pentru a scăpa de plata datoriei, la data de 01.12.2011 i-a spus martorului că dacă este de acord îi poate vinde niște țigări de contrabandă și din prețul pe care trebuia să i-1 plătească îi va scădea câte 100 lei/bax de țigări și din acea datorie.
La data de 17 decembrie 2011, martorul S. A., împreună cu soția sa, S. A., a mers la locuința inculpatului T. G. să-i ducă un brad, pe care acesta i-1 ceruse.
La cererea inculpatului T. G., martorul S. A. a dus bradul din portbagajul mașinii sale în șura gospodăriei inculpatului și a luat din acea șură un sac din rafie în care erau 500 pachete de țigări marca PLUGARUL pe care 1-a pus în portbagaj. Prețul unui astfel de pachet de țigări era de 6 lei. Martorul trebuia să plătească 3000 lei, iar inculpatul T. G. a fost de acord să-i dea doar 2900 lei, diferența de 100 lei fiind o parte din banii pe care inculpatul îi datora din cursul verii.
Martorul S. A. a dus țigările acasă și o parte din ele le-a depozitat în locuința fratelui său S. V..
După câteva zile, la data de 21.12.2011, au avut loc percheziții domiciliare, ocazie cu care la domiciliul martorului denunțător s-au găsit 400 de pachete de țigări de contrabandă, iar la fratele acestuia, S. V. 500 de pachete de țigări de același fel, toate fiind ale martorului S. A..
La data de 21.12.2011, ora 11,19 martorul denunțător S. A. a apelat o cunoștință de a sa, ocazie cu care i-a relatat că la percheziția efectuată la domiciliul său și a fratelui său s-au găsit 900 de pachete de țigări. Interlocutorul i-a relatat martorului că la perchezițiile efectuate la M. N. a participat și T., la adresa căruia a folosit epitetele „brihanu" și „țâganu".
Martorul denunțător S. A. i-a răspuns persoanei cu care discuta cu indignare la adresa inculpatului Talpa G. că tocmai sâmbătă cumpărase de la acesta 500 de pachete și că dacă știa nu le cumpăra și că așteaptă să vină după el, cu referire la organele de polîție(vol. al II-lea, f.122-123).
După 13 minute, martorul denunțător 1-a apelat pe inculpatul T. G., căruia i-a reproșat faptul că 1-a sunat doar pe la ora 9, după ce se efectuase deja percheziția. Inculpatul i-a spus martorului S. A. că 1-a sunat numai atunci pentru că numai atunci a știut.
La întrebarea inculpatului T. G. dacă s-au găsit la el țigări de contrabandă, martorul i-a răspuns că s-au găsit la el 400 de pachete, iar la fratele său V. 500 de pachete. Inculpatul Talpa G. i-a reproșat martorului că ar fi zis că nu le ține la el acasă.
Martorul S. A., în cadrul aceleiași discuții, 1-a întrebat pe inculpatul T. G. despre coinculpatul Ț. I., dacă știe despre percheziții. Inculpatul i-a răspuns că polițistul este în concediu și că este acasă.
La întrebarea martorului denunțător adresată inculpatului Talpa G., de ce nu 1-a anunțat de la ora 5 dimineața, inculpatul i-a răspuns că a fost liber, că a dormit și că nu a fost la lucru și că i-ar fi spus altcineva de la Beclean, și că dacă știa îl anunța, (vol. al II-lea, f. 123-125).
Pentru comiterea infracțiunii de contrabandă, comisă la data de 9.12.2010, martora S. A. a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. 158/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, iar martorul S. A. prin rechizitoriul nr. 367/P/2013 al aceluiași parchet, împreună cu fratele său S. V..
Deși cu ocazia cercetărilor efectuate în propriul dosar, martorul S. A. nu a spus de unde avea țigările de contrabandă găsite la domiciliul său, la data de 24.09.2013 a depus la P. de pe lângă Judecătoria Beclean un prim denunț, în cuprinsul căruia a menționat faptul că țigările descoperite cu ocazia percheziției domiciliare la locuința sa i-au fost vândute de către inculpatul T. G..
Denunțul a fost înregistrat inițial la P. de pe lângă Judecătoria Beclean, după care cauza a fost declinată în vederea conexării la dosarul în care se efectuau deja cercetări pentru comiterea unor infracțiuni de contrabandă în . comunele învecinate dosar 36/P/2014 al P. de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, conexare dispusă ulterior.
La data de 18.12.2014, S. A. a mai formulat un denunț împotriva inculpatului T. G. în care a sesizat faptele de corupție ale inculpatului, în sensul că i s-a pretins și a oferit câte 50 de lei la bax de țigări de contrabandă, pentru protecția asigurată de inculpat prin relațiile pe care le are cu poliția pentru prevenirea depistării cu țigări de contrabandă, precum și „protecția informativă" a persoanelor care doreau să circule pe drumuri publice cu încălcarea normelor rutiere. Denunțul a fost înregistrat cu numărul 609/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud.
Cele relatate de martorul denunțător, cu privire la relația acestuia cu inculpatul T. G. și „taxa de protecție" plătită de martor au fost confirmate de martora S. A., soția acestuia, S. A. M., S. V., S. I. și S. S..
2. Martorul S. S. a susținut că a cumpărat în 3 rânduri, în cursul anului 2011, câte 10 pachete de țigarete de contrabandă de la inculpatul T. G. la prețul de 7 lei pe pachet. Tot martorul S. S. a mai susținut că a fost prezent în toamna anului 2014, când numitul C. M., referent în cadrul Primăriei, i-a cerut în mod imperativ numitului S. L. să nu declare organelor de poliție că inculpatul T. G. a vândut țigări de contrabandă.
3. Martorul S. L. a susținut că a cumpărat în anul 2011, un număr de 5 pachete de țigări de contrabandă de la mama inculpatului, întrucât acesta nu era acasă. Același martor a mai susținut că știa de la S. S. că inculpatul T. G. vinde țigări de contrabandă. Același martor a mai susținut că fiind văzut de inculpatul Ț. I. pe stradă, având asupra sa un pachet de țigări de contrabandă, 1-a întrebat de unde îl are. Deși martorul a susținut că pachetul îl cumpărase de la S. A., i-a spus că a cumpărat țigările de la M. N., întrucât știa că aceasta era intangibilă, în sensul că inculpatul Ț. nu lua măsuri împotriva acesteia.
4. Martorul Tiuș V. a susținut că a aflat de la inculpatul T. G. că vinde țigări de contrabandă și a cumpărat în cursul anului 2013, în mai multe rânduri, în jur de 10-15 cartușe de țigări de contrabandă la prețul de 6 lei/pachet. Același martor a susținut că inculpații T. G. și Ț. I. aveau o relație apropiată, fapt dedus din aceea că cei doi se întâlneau des la inculpatul T. G. acasă. Tot martorul a mai susținut că inculpatul își cheltuia întregul salariu la jocuri de noroc și că obișnuia să ceară bani împrumut după care cu greu îi restituia, dacă o mai făcea. Martorul a susținut că inculpatul îi datorează fiului său 50 de euro.
5. Martorul Feti M. a susținut că în cursul anului 2013, inculpatul T. G. i-a oferit spre vânzare țigări de contrabandă și a cumpărat de la acesta un cartuș de țigări. Același martor a mai susținut că într-o altă ocazie, inculpatul Talpa G. a susținut că nu are țigări de vânzare și 1-a trimis la numita O. A. de la care a cumpărat în mai multe rânduri, însă doar unul sau două pachete.
6. Martorul B. D. M. a susținut că în cursul anului 2011 a fost la inculpatul T. G. să-1 ajute în gospodărie la tăiat de lemne. Inculpatul i-a spus atunci mamei sale să-i dea un pachet de țigări de contrabandă pentru ajutorul dat, iar mai târziu i-a cerut mamei sale să-i mai aducă 3 cartușe de țigări de același fel, marca Viceroy Red pe datorie, urmând să plătească pentru acestea 210 lei.
Ulterior, martorul a susținut că inculpatul T. G. a tot insistat să-i plătească datoria, însă martorul i-ar fi spus că nu-i mai dă nici un ban, pentru că țigările erau rele. Tot martorul a mai susținut că inculpatul T. G. 1-a amenințat că dacă nu-i plătește țigările va fi amendat de șeful de post Ț. I., iar martorul i-a răspuns că va suna la 112 și-1 va reclama pentru contrabandă cu țigări.
Același martor a mai susținut că ulterior s-a deplasat cu autoturismul inculpatului Ț. I., la domiciliul acestuia pentru a crăpa lemne, ocazie cu care acest inculpat i-ar fi spus „fă cumva și dă-i bani", cu referire la datoria pentru țigările de contrabandă.
Tot martorul B. D. M. a susținut că în repetate rânduri inculpatul T. G. i-a spus să mintă atunci când va fi audiat, chiar dacă va trebui să jure pe biblie, mai exact să mintă sub prestare de jurământ. Martorul i-a spus că nu poate face așa ceva, pentru că are copii. Martorul a mai susținut că ultima dată a fost abordat de către inculpatul T. G. în data de 21.12.2014, în fața postului de poliție din Tîrlișua, ocazie cu care i-a spus pe un ton imperativ să nu spună nimic din ceea ce știe, și să jure „pe minciună".
Din probele administrate s-a stabilit că inculpatul T. G. vindea țigări de contrabandă la un preț inferior altor persoane care se ocupau cu contrabanda cu țigări în . care martorul denunțător S. A. le vindea cu 8 lei/pachet, inculpatul T. G. le vindea cu 7 lei/pachet, aspecte care rezultă din declarațiile unor martori, ceea ce denotă faptul că inculpatul T. G. le obținea de la o sursă mai apropiată decât restul persoanelor, sau la un preț mai avantajos.
II. ACTIVITĂȚILE DE „PROTECȚIE INFORMATIVĂ" ALE INCULPATULUI T. G. ASIGURATĂ UNOR PERSOANE DIN . CIRCULA PE DRUMURI PUBLICE CU ÎNCĂLCAREA NORMELOR RUTIERE
1. Martorul B. D.-M. a susținut că în primăvara anului 2014, finul său, C. V. voia să se deplaseze din satul Răcăteș înspre satul B. cu un scuter care nu era înmatriculat sau înregistrat, având de circulat chiar prin satul Tîrlișua și să treacă chiar prin fața Postului de Poliție Tîrlișua, întrucât acesta se temea să nu fie prins de poliție, martorul a susținut că a apelat la inculpatul Talpa G. pentru a afla dacă poliția este prezentă sau nu.
Din procesul verbal de redare a unor convorbiri telefonice (f.l98-199, vol.LT) rezultă că martorul s-a recomandat ca fiind „D. din Răcăteșu" iar dialogul cu inculpatul T. G. este mai mult decât relevant („este ceva prin .!" - „vrea să margă unu la B. da să teme" - „să margă pe baza me". Răspunsurile inculpatului relevă fără nici un dubiu faptul că acesta a dat asigurări ferme că poliția nu efectuează controale.
2.Martorul R. P. este pădurar la Ocolul Silvic Beclean, și deși nu posedă permis de conducere, obișnuia să se deplaseze cu autoturismul în cantonul silvic pe care-1 gestionează, deplasarea efectuând-o pe drumuri forestiere. In situația în care martorul R. P. efectua deplasări pe drumuri publice până în centrul localității Tîrlișua, martorul obișnuia să-1 apeleze pe inculpatul T. G., pentru a afla dacă drumul este liber și dacă sunt sau nu controale. Martorul a susținut că-1 suna pe inculpat în ultimii 3 ani de 2-3 ori pe săptămână și de câte ori era nevoie, în scopul arătat mai sus, cu atât mai mult cu cât nici autoturismul său nu era înmatriculat.
Susținerile martorului se coroborează cu discuția purtară de acesta la data de 16.04.2014 ora 15:56:29, cu privire la faptul că organele de poliție nu se aflau în zonă, fiind folosit un limbaj oarecum codificat („e liber la moară?" - „liber deocamdată"). Astfel, inculpatul T. G. 1-a asigurat pe martor că poate să circule.(f. 196-197, vol. II)
3.Martorul Ș. D. G. a susținut că în luna decembrie 2013 și-a achiziționat un autoturism și că expirase valabilitatea rovinietei, motiv pentru care în perioada decembrie 2013 - aprilie 2014 1-a apelat în 5 rânduri pe inculpatul Talpa G. pentru a-1 întreba dacă sunt mașini de poliție prin centrul localității.
Din procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice rezultă că la data de 21.04.2014, ora 22:09:37, inculpatul T. G. 1-a informat pe utilizatorul postului telefonic, pe martorul Ș. D.-G., cu privire la faptul că pe raza satului Tîrlișua se aflau două autoturisme de serviciu ale poliției (f. 197-198, vol. II).
4. Suspectul D. A.-V. a formulat un denunț la data de 22.12.2014, în care a arătat că a avut suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe perioada octombrie 2012 - mai 2014, și că în acea perioadă avea nevoie să se deplaseze din satul Agrieș în centrul de comună pentru a-și rezolva unele probleme. Pentru a nu fi prins de organele de poliție, suspectul a apelat la inculpatul T. G., care-1 informa dacă poliția face sau nu controale în trafic, iar pentru aceste servicii suspectul îi dădea câte o bere.
Susținerile suspectului au fost confirmate prin procesul verbal de redare a unor convorbiri telefonice, în care în convorbirea din 16.06.2014, inculpatul T. G. i-a comunicat suspectului că „este liniște și disciplină" cu referire la lipsa vreunui echipaj de poliție pe raza comunei(f.255-256, voi. II).
5. Martorul H. F. a susținut că a apelat la serviciile inculpatului T. G. în mai multe rânduri, după ce consumase băuturi alcoolice, pentru a se deplasa cu autoturismul pe drumuri publice și pentru a nu risca să i se suspende dreptul de a conduce autovehicule. Același martor a mai susținut că pentru „serviciile" oferite nu i-a oferit niciodată nimic. Tot martorul a mai susținut că 1-a împrumutat pe inculpat cu sume de bani, motivând că are nevoie pentru țigări, precum și faptul că obișnuia să joace la aparatele de noroc.
Susținerile martorului s-au coroborat cu procesul verbal de redare a unor convorbiri telefonice purtate cu inculpatul. La data de 30.04.2014, în intervalul orar 22:36:29-23:01:07, inculpatul T. G. 1-a contactat pe martorul H. F. și 1-a avertizat cu privire la iminenta apariție în localitatea Tîrlișua a unui echipaj de poliție (f.208, vol. II).
Asemenea fapte s-au mai petrecut și cu alte ocazii, fapt ce rezultă din procesele verbale de redare a unor convorbiri telefonice. Relevantă în acest sens este convorbirea purtată la data de 26.04.2014, în intervalul orar 19:37:13-22:36:29, în care inculpatul T. G. 1-a informat pe utilizatorul postului telefonic_ (cartelă prepaid) cu privire la traseul parcurs de patrula de poliție.
Inculpatul T. G. a recunoscut faptul că în anul 2011, timp de aproximativ 2 luni, s-a ocupat cu comerțul cu țigări de contrabandă. Dintre persoanele cărora le-a vândut asemenea țigări, inculpatul i-a indicat pe martorul denunțător S. A., căruia a susținut că i-ar fi dat în luna decembrie 2011, într-o zi de sâmbătă, o cantitate de 100 de pachete, pe care inculpatul crede că i-au fost plătite de martor chiar atunci, precum și martorilor Tiuș V. - unul sau două cartușe, Feti M. - un cartuș și trei cartușe martorului B. D.-M., dintre care martorul a plătit doar un cartuș, rămânând dator cu contravaloarea celorlalte două. Pentru plata datoriei, inculpatul a susținut că martorul i-ar fi propus să-i dea lemne de foc, însă a refuzat oferta.
Întrucât martorul B. D.-M. nu-și plătea datoria, inculpatul a susținut că i-a spus acestuia că va anunța poliția, însă nu a făcut acest lucru.
Inculpatul a confirmat faptul că a purtat o discuție telefonică cu același martor, B. D.-M., căruia i-a transmis că se poate circula spre B..
Tot inculpatul T. G. a mai susținut că a purtat discuțiile cu suspectul D. A.-V., cu martorii R. P., Ș. D.-G., H. F. referitor la posibilitatea de a circula pe drumuri publice, fără a exista riscul unor controale ale poliției, sau despre prezența poliției, însă nu a urmărit obținerea unor foloase.
Inculpatul T. G. a arătat că nu reține dacă a vândut țigări de contrabandă martorilor S. S. și S. L..
Tot inculpatul a mai susținut că a participat la perchezițiile din data de 21.12.2011, întrucât a fost solicitat de organele de poliție, fiindcă el cunoștea populația, și că a fost la percheziția de la domiciliul numitei M. N., precum și în fața locuinței martorului S. V.. Inculpatul a arătat că nu-și amintește dacă a purtat vreo discuție cu martorul denunțător S. A. în ziua percheziției, și în care să-i fi spus că l-ar fi anunțat despre organizarea percheziției, negând că ar fi pretins sume de bani de la martorul denunțător pentru a-1 proteja de activități de control ale poliției și că va interveni pe lângă organele de poliție în cazul unor astfel de controale.
Inculpatul T. G. a mai arătat că după data percheziției, martorul S. A. a început să se poarte cu dușmănie față de el, amenințându-1 cu pușcăria.
Despre țigările de contrabandă pe care le-a vândut martorilor arătați anterior, inculpatul T. G. a arătat că le-a cumpărat de la numitul C. G. Ș.. Această susținere se coroborează cu conținutul unei convorbiri telefonice purtate de inculpat cu martorul S. A., din data de 17.12.2011, în care se face vorbire de o pesoană „G.", diminutiv cu care este cunoscut numitul C. G.-Ș..
Inculpatul T. G. a mai susținut că inculpatul Ț. I. nu a cunoscut activitățile sale de contrabandă.
Susținerile inculpatului sunt parțial adevărate. Din procesul verbal de redare a unor convorbiri telefonice purtate de inculpatul T. G. cu martorul S. A. în perioada 16-21.12.2011, rezultă că avea o relație apropiată de colaborare cu martorul, plata țigărilor urma să se facă după vânzarea acestora, iar discuțiile de după efectuarea perchezițiilor îl situează pe inculpatul T. G. în postura de a cunoaște destul de bine demersurile organelor de poliție, de vreme ce inculpatul a făcut afirmații cu privire la starea de arest sau de libertate pe care martorul S. A. urma să o aibă după percheziție, urmare a unei discuții cu martora S. A..
Din procesul verbal de redare a convorbirii telefonice din data de 21.12.2011, cu martorul S. A., rezultă în mod evident, chiar în două momente ale discuției, că inculpatul T. G. i-a spus martorului că l-ar fi anunțat despre efectuarea percheziției, însă a aflat târziu.
De asemenea, este neadevărată susținerea inculpatului că ar fi vândut țigări de contrabandă doar timp de două luni, în cursul anului 2011, de vreme ce martorii audiați în cauză au susținut că au cumpărat țigări de contrabandă încă din luna ianuarie 2011 (martorii S. A. și S. A.), și chiar și în anul 2013 (martorii Tiuș V. și Feti M.).
Neadevărată este și susținerea inculpatului T. G. că inculpatul Ț. I. nu ar fi cunoscut activitățile de contrabandă, devreme ce martorii S. A., S. L. și B. D.-M. au susținut contrariul.
Din cele expuse mai sus, rezultă în mod indubitabil că inculpatul T. G., în mod repetat și-a încălcat atribuțiunile de serviciu de constatare de infracțiuni, de reținere și predare a făptuitorilor, precum și a bunurilor și obiectelor ce fac obiectul infracțiunilor sau altor fapte ilicite, atât cu privire la relația cu numitul C. G.-Ș. față de care trebuia să constate comiterea infracțiunii de contrabandă și nu să cumpere de la acesta țigări de contrabandă în mod repetat, cât și în relația cu martorul denunțător S. A., de la care a și pretins sume de bani pentru a-și încălca atribuțiunile de serviciu și pentru a interveni în favoarea sa la organele de poliție pentru a putea desfășura activități de contrabandă, precum și în relația cu persoanele cărora le-a furnizat informații despre activitatea organelor de poliție (prezența sau lipsa acestora) pentru a se putea circula pe drumurile publice cu încălcarea normelor rutiere prin săvârșirea de infracțiuni sau contravenții.
Sub aspectul săvârșirii faptelor și vinovăției inculpatului, în sensul disp. art. 202 alin.1 Cod procedură penală, au fost considerate relevante următoarele probe aflate la dosarul de urmărire penală: denunțurile formulate și adresele de trimitere –filele 1-3,8,10; referat cu propunere de declinare a competenței - filele .4-7; ordonanțe de reunire – filele 9,11; ordonanță de disjungere - filele. 12-15; ordonanță de începere a urmăririi penale filele 16; ordonanță de efectuare în continuare a urmăririi penale fila. 17; ordonanțe de extindere a u. p. și de schimbare a înc. juridice filele 18-19,22-23,27-28; ordonanțe de punere în mișcare a acțiunii penale filele 20-21,29-30; ordonanță de extindere a acțiunii penale – filele 24-26; constituirea de parte civilă a ANAF – filele .31-47; declarațiile inculpaților – filele 48-54; ordonanțe de delegare –filele 55-69; raport de constatare criminalistică a comportamentului simulat – filele 70-79; declarațiile martorilor - filele 80-149!7; cererea de probațiune fila 149/18; ordonanță de respingere a cererii în probațiune – filele 14919; fișa postului inculpatului Ț. I. – filele 150-158; documente de organizare și funcționare a . - filele 159-220; documente de organizare și funcționare a Direcției Județene de Pază Bistrița Năsăud – filele 221-286; ordonanțe de disjungere - filele 1-12; rezoluție de începere a urmăririi penale – fila 13; acte de extindere a cercetării penale – filele 14-25; referate ale organului de cercetare penală – filele 26-38; ordonanță de începere a urmăririi penale – fila 29; denunțul numitului S. A. și acte de declinare a cauzei – filele 40-46; acte de autorizare a înregistrării convorbirilor și comunicărilor telefonice și procese verbale de redare a unor convorbiri telefonice- filele 47-257; acte privind autorizarea și folosirea unui colaborator cu identitate protejată – filele 25 8-271; declarațiile martorilor audiați în dosarul 36/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud – filele 272-320; acte privind efectuarea percheziției domiciliare fila 1-16; verificări în evidențe – filele 17-54; copii ale declarațiilor date în dosare de contrabandă privind pe S. A. și S. A.– filele 5-126;copii ale rechizitoriilor nr. 367/P/2013,407/P/2013 și 158/P/2013 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud - filele 127-138; verificări privind modul de soluționare a unor apeluri de urgență filele 139-153; cererea inculpatului Talpa G. – fila 154; acte privind executarea mandatului de aducere a inc. Talpa G. – filele 155-156; acte privind măsurile preventive luate în cauză - filele 157-204; cererile apărătorului inculpatului Ț. I. – filele 205-209; împuterniciri avocațiale – filele 210-215 și caziere judiciare - filele 216-217.
Prin Încheierea penală nr. 225/CC/23.12.2014 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului T. G., pe durata a 30 de zile, începând cu data de 23.12.2014 și până la data de 21.01.2015 inclusiv.
În esență, s-a reținut în sarcina inculpatului T. G., agent județean de pază în . perioada ianuarie-iunie 2011, a pretins de la S. A. suma de 150 lei, reprezentând protecția pe care i-o acorda pentru ca acesta să desfășoare activități de contrabandă cu țigări, asigurându-l că are influență asupra șefului Postului de Poliție din comună și la niveluri superioare din poliție, că îl va anunța despre eventuale controale. Taxa de protecție era de 50 lei/bax de țigări de contrabandă, pe care agentul de pază o percepea pe țigările de contrabandă pe care le furniza colaboratorilor săi.
S-a mai reținut că inculpatul T. G. era implicat în cumpărarea și revânzarea de țigări de contrabandă în mod repetat în perioada 2011-2013.
Inculpatul este acuzat și de faptul că în perioada aprilie –iunie 2014 furniza informații despre activitatea și traseele de patrulare a organelor de poliție unor persoane din comună pentru ca acestea să poată conduce autovehicule pe drumurile publice deși nu posedau permis de conducere, consumaseră alcool sau aveau suspendat dreptul de a conduce autovehiculule, precum și orice alte abateri la regimul circulației rutiere.
Deși avea în atribuțiile sale de serviciu să legitimeze și să rețină persoanele care au săvârșit infracțiuni și să întocmească proces-verbal, să rețină și să predea pe făptuitori, bunurile și obiectele ce fac obiectul infracțiunilor sau altor fapte ilicite, nu și-a îndeplinit aceste atribuții față de persoanele care vindeau țigări de contrabandă, ba mai mult, a cumpărat în scop de revânzare asemenea bunuri, asigurând un folos material persoanelor de la care cumpăra țigările de contrabandă, precum și persoanelor care circulau pe drumurile publice cu încălcarea normelor rutiere, cauzând prejudicii bugetului statului prin neplata accizelor, precum și o tulburare comunei Tîrlișua, unde avea atribuții de pază, prin aceea că a fost afectată siguranța circulației pe drumurile publice.
În sarcina inculpatului s-a mai reținut că în perioada octombrie 2012- mai 2014 în mod repetat, pentru a-și încălca atribuțiile de serviciu legate de constatarea unor infracțiuni flagrante, a primit de la D. A. V. câte o bere, de fiecare dată când îl anunța pe acesta că se efectuează controale în trafic ori că poate circula pe drumurile publice.
Examinând actele și lucrările dosarului s-a constatat că la dosar există probe și indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat în modalitatea descrisă de procuror în Ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale și în referatul înaintat cu propunerea de arestare preventivă.
Sub aspectul dispozițiilor articolului 202 alin. 1 Cod de procedură penală sunt relevante în acest stadiu al cercetărilor: denunțurile numiților S. A. și D. A. V. (volumul I), declarațiile martorilor B. D. M., S. A., S. A., N. Ș. Antonel, S. S., D. A. V., Z. O. ( toate din data de 22 decembrie 2014, aflate în volumul I), „planul de pază” al S.C. LDP Security Bistrița, Hotărârea privind înființarea Direcției Județene de Pază Bistrița-Năsăud (prin reorganizare Corpului Gardienilor Publici al cărui personal a fost transferat Direcției Județene de Pază Bistrița-Năsăud), Regulamentul de organizare și funcționare a Direcției Județene de Pază Bistrița-Năsăud, Adresa nr. 654/02.12.2013, din care rezultă că S.C. LDP Security Bistrița se află în subordinea Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, dovezi din care rezultă că inculpatul făcea parte din personalul de pază al S.C. LDP Security Bistrița, al cărui salariat era, Rechizitoriul nr. 367/P/2013 emis la data de 16.09.2013 de P. de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud prin care au fost trimiși în judecată inculpații S. A. și S. V. pentru infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 modificată prin OUG nr. 54/2010, Rechizitoriul nr. 407/P/2014 emis la data de 25.10.2013 de P. de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud prin care inculpata M. N. a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 modificată prin OUG 54/2010, Rechizitoriul nr. 158/P/2013 emis de P. de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud prin care la data de 26.03.2012 inculpata S. A. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 modificată prin OUG nr. 54/2010, transcrierea convorbirilor telefonice aflate în vol. II, f. 139-144, f. 188-199, f.249-250 vol. II, declarații de martori Oloet D., S. L. vol. I.
S-a reținut că în privința inculpatului T. G. sunt aplicabile dispozițiile art. 223 alin. 1 lit. b Cod de procedură penală întrucât a încercat să influențeze declarațiile unor martori determinându-i să nu spună anchetatorilor despre implicarea sa în infracțiunea de contrabandă (declarațiile martorilor S. S., B. D. M. și S. A.). Relevantă în acest sens este îndeosebi declarația martorului B. D. M. care la data de 22 decembrie 2014 a relatat organului de urmărire penală că în câteva rânduri în cursul acestui an, inculpatul T. G. i-a atras atenția că în cazul în care va fi chemat să dea declarație despre activitatea sa în ceea ce privește contrabanda cu țigări, să nu spună adevărul.
S-a reținut și că inculpatul T. G. se află și în situația prevăzută de art. 223 alin. 2 Cod de procedură penală, deoarece din probele dosarului rezultă suspiciunea rezonabilă că a săvârșit infracțiuni de corupție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, iar pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului și a mediului din care acesta provine și a altor date care caracterizează persoana celui în cauză, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
S-a arătat că în contextul în care în dosarul nr. 36/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud se efectuează cercetări față de un număr mare de persoane, între care o bună parte sunt din . suspiciunea că inculpatul T. G. cunoaște activitățile infracționale ale acestora și chiar le proteja speculând relația de colaborare profesională pe care o avea cu șeful de post, se apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului va influența buna desfășurare a procesului penal și va afecta încrederea comunității în capacitatea organelor judiciare de a lua măsurile necesare restabilirii ordinii de drept.
Analizând în cadrul instituit de dispozițiile art.348 rap. la art. 207 Cod procedură penală actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpatul T. G. subzistă, măsura preventivă luată este legală și temeinică, astfel că în baza textelor legale menționate va fi menținută, pentru următoarele considerente:
Sunt întrunite în continuare cerințele prev. de art.223 al.1 Cod procedură penală, existând probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul T. G. a comis faptele pentru care s-a dispus luarea măsurii preventive, reprezentate de: denunțurile numiților S. A. și D. A. V. (volumul I), declarațiile martorilor B. D. M., S. A., S. A., N. Ș. Antonel, S. S., D. A. V., Z. O. ( toate din data de 22 decembrie 2014, aflate în volumul I), „planul de pază” al S.C. LDP Security Bistrița, Hotărârea privind înființarea Direcției Județene de Pază Bistrița-Năsăud (prin reorganizare Corpului Gardienilor Publici al cărui personal a fost transferat Direcției Județene de Pază Bistrița-Năsăud), Regulamentul de organizare și funcționare a Direcției Județene de Pază Bistrița-Năsăud, Adresa nr. 654/02.12.2013, din care rezultă că S.C. LDP Security Bistrița se află în subordinea Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, dovezi din care rezultă că inculpatul făcea parte din personalul de pază al S.C. LDP Security Bistrița, al cărui salariat era, Rechizitoriul nr. 367/P/2013 emis la data de 16.09.2013 de P. de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud prin care au fost trimiși în judecată inculpații S. A. și S. V. pentru infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 modificată prin OUG nr. 54/2010, Rechizitoriul nr. 407/P/2014 emis la data de 25.10.2013 de P. de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud prin care inculpata M. N. a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 modificată prin OUG 54/2010, Rechizitoriul nr. 158/P/2013 emis de P. de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud prin care la data de 26.03.2012 inculpata S. A. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 modificată prin OUG nr. 54/2010, transcrierea convorbirilor telefonice aflate în vol. II, f. 139-144, f. 188-199, f.249-250 vol. II, declarații de martori Oloet D., S. L. vol. I.
În privința inculpatului T. G. sunt aplicabile dispozițiile art. 223 alin. 1 lit. b Cod de procedură penală întrucât a încercat să influențeze declarațiile unor martori, determinându-i să nu spună anchetatorilor despre implicarea sa în infracțiunea de contrabandă (declarațiile martorilor S. S., B. D. M. și S. A.). Relevantă în acest sens este îndeosebi declarația martorului B. D. M. care la data de 22 decembrie 2014 a relatat organului de urmărire penală că în câteva rânduri în cursul acestui an, inculpatul T. G. i-a atras atenția că în cazul în care va fi chemat să dea declarație despre activitatea sa în ceea ce privește contrabanda cu țigări, să nu spună adevărul.
Inculpatul T. G. se află și în situația prevăzută de art. 223 alin. 2 Cod de procedură penală, deoarece din probele dosarului rezultă suspiciunea rezonabilă că a săvârșit infracțiuni de corupție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, iar pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului și a mediului din care acesta provine și a altor date care caracterizează persoana celui în cauză, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Prin scriptul depus la dosarul cauzei inculpatul T. G., prin apărătorul său, a solicitat, în principal, să se constate că au încetat temeiurile care au determinat menținerea arestării preventive și că nu există temeiuri noi care să justifice această măsură, impunându-se revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului însă, pentru motivele relevate mai sus, s-a apreciat că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii subzistă astfel încât solicitarea celui în cauză nu poate fi apreciată ca întemeiată.
În subsidiar, inculpatul a solicitat înlocuirea arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau cu cea a controlului judiciar, cu motivarea că, din probele testimoniale ale cauzei rezultă un portret moral al inculpatului, diferit de cel reținut în actul de sesizare, cel în cauză fiind descris ca o persoană corectă, respectată în comunitate, care venea în întâmpinarea nevoilor consătenilor săi, și că în raport de modul concret de săvârșire a pretinselor fapte reținute în sarcina inculpatului, coroborat cu aspectele ce țin de persoana acestuia (lipsa antecedentelor penale, conduita ireproșabilă în comunitate, conduita procesuală în prezenta cauză, desfășurarea unei activități profesionale de aproximativ 8 ani, fără incidente, sprijinul material și moral de care beneficiază din partea familiei) măsura arestului preventiv este prea severă.
Și aceste aprecieri sunt nejustificate, aspectele invocate în circumstanțiere putând fi valorificate în altă fază a procesului penal.
Dincolo de celelalte considerente avute în vedere, este de reținut că inculpatul se află și în situația prev. de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală întrucât, pe baza evaluării gravității faptelor imputate acestuia,a modului și a circumstanțelor de comitere (activitate infracțională desfășurată în timp, profitând de relațiile cultivate în raport cu lucrătorii de poliție, implicare directă în activitatea de contrabandă cu țigări în scopul obținerii unor venituri ilicite, încălcarea flagrantă a atribuțiilor de serviciu) se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, pericol relevat de „girul” acordat de conduita sa unor persoane care încălcau legea, convinși că beneficiază de „sprijinul” substanțial al celui care avea printre atribuțiile de serviciu și pe acelea de constate a infracțiunilor, de reținere și predare a făptuitorilor sau bunurilor ce fac obiectul unor fapte ilicite.
Pe de altă parte, starea de pericol pentru ordinea publică este evidențiată de pericolul concret și direct pentru siguranța circulației pe drumurile publice în condițiile în care inculpatului i se impută acte de protecție informativă asigurată, în mod repetat, unor persoane din comunitate, care circulau cu anumite autovehicule, în zona sa de competență, cu încălcarea normelor rutiere.
Având în vedere soluția preconizată și văzând și disp. art. 275 alin. 3 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul T. G., solicitând admiterea acesteia, desființarea încheierii penale atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, sau controlul judiciar, învederând că se impune revocarea arestării preventive.
Apărătorul inculpatului învederează că judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bistrița-Năsăud se raportează de o manieră aproape exclusivă la criteriul gravității acuzatiei, ignorând aproape cu desăvârșire celelalte criterii. Or, art. 223 Cod procedură penală este extrem de clar, când enumeră acele criterii, din reglementarea legală rezultând fără îndoială că nu s-a dorit ca vreunul să prevaleze asupra celuilalt. Numai gravitatea acuzatiei nu este suficientă, pentru a justifica o măsură atât de dură, precum arestul preventiv. Instanța avea obligația de a explica de ce măsura arestului la domiciliu nu este suficientă pentru a atinge scopul preventiv propus.
Raportat la prevederile art.202 Cod proc pen, apărătorul inculpatului consideră că nu sunt îndeplinite condițiile acestuia. Masura arestului preventiv trebuie să aibă un scop legitim, ori cel prevazut de art. 202 alin.1 Cod procedură penală, este cel al asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Judecătorul de cameră preliminară, examinând contestația formulată, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
După cum rezultă din examinarea normelor interne – procesual penale și constituționale, interpretate prin coroborare și prin prisma dispozițiilor art.5 din Convenția Europeană privind Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, dreptul la libertate este un drept inalienabil, la care nu se poate renunța, iar garanțiile ce îl însoțesc privesc toate persoanele, având în vedere rolul primordial al acestuia într-o societate democratică.
Față de principiul expus, rezultă cu necesitate că normele legale ce prevăd cazurile în care se poate realiza o abatere de la principiul că nicio persoană nu poate fi privată de libertatea sa, au caracter derogatoriu, iar cazurile pe care le reglementează nu pot fi interpretate decât restrictiv. Aceasta, deoarece regula în materie o constituie starea de libertate, iar orice restrângere sau atingere, în orice mod și de orice intensitate a substanței dreptului, imprimă acestuia un caracter relativ.
Așa fiind, cazurile în care legea națională și normele europene acceptă ca fiind licită privarea de libertate sunt reglementate prin norme imperative și exprese, enumerările folosite de legiuitor fiind limitative și exhaustive.
Astfel, în jurisprudența sa, CEDO a dezvoltat patru motive fundamentale pentru a justifica arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că ar fi comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă (Stogmuller împotriva Austriei – Hot.din 10 nov.1969; riscul ca acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice administrarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei, Hot.din 27 iunie 1968); să comită noi infracțiuni (Matzenetter împotriva Austriei Hot.din 10 nov.1969); sau să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franței, Hot.din 26 iunie 1991 și Hendriks împotriva Olandei, Hot.din 5 iulie 2007).
Pericolul de împiedicare a bunei desfășurări a procedurii penale nu poate fi invocat în mod abstract de autorități, ci trebuie să se bazeze pe probe faptice (Becciev împotriva Moldovei din 4 oct.2005). La fel este și cazul tulburării ordinii publice: dacă un astfel de motiv poate intra în discuție din perspectiva art.5 în aceste circumstanțe excepționale și în măsura în care dreptul intern recunoaște această noțiune, el nu poate fi considerat ca relevant și suficient decât dacă se întemeiază pe fapte de natură să demonstreze că punerea în libertate a deținutului ar tulbura într-adevăr ordinea publică (Letellier citată anterior paragr.51).
Pe de altă parte, CEDO a statuat că, potrivit art.5 paragraf 3, autoritățile trebuie să ia în considerare măsuri alternative arestării preventive, în măsura în care acuzatul le oferă garanții în ceea ce privește prezentarea sa la proces.
Plecând de la jurisprudența CEDO, instanțele interne au definit de-a lungul timpului criterii și elemente care trebuie avute în vedere în analiza existenței „pericolului pentru ordinea publică”, printre care reacția colectivă declanșată din cauza faptelor comise, starea de nesiguranță ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a acuzatului, precum și profilul personal al acestuia.
Totodată, instanțele naționale au mai stabilit că pericolul pentru ordinea publică la care se face referire nu este prezumat, ci trebuie dovedit, în special dacă este vorba de riscul ca inculpatul să comită o nouă infracțiune sau de reacția publică declanșată de faptele comise. Rezonanța în opinia publică, o anumită stare de nesiguranță generată de faptele comise sau aspectele referitoare la persoana acuzatului au fost evidențiate ca elemente constitutive ale pericolului pentru ordinea publică, noțiune care nu trebuie confundată cu cea de „pericol social al faptelor” comise.
D. înțelegând în maniera descrisă semnificația libertății și a privării de libertate se poate realiza în concret și în mod efectiv scopul esențial al reglementării dreptului la libertate, cel al protejării individului împotriva arbitrariului autorității.
Potrivit art. 202 NCPP măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice, din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată, ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Prin încheierea penală nr. 225 din 23 decembrie 2014 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, inculpatul a fost arestat 30 de zile.
Conform rechizitoriului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud din 17 III 2015, inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din data de 17 martie 2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, dat în dosarul nr. 609/P/2014, constatându-se că au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă și că probele au fost legal administrate, în conformitate cu disp. art. 327 lit. a și b Cod procedură penală, coroborate cu art. 328 alin.3 Cod procedură penală, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. G., fiul lui O. și M., născut la data de 05.05.1964, în Tîrlișua, jud. Bistrița-Năsăud, domiciliat în comuna Tîrlișua, ., jud. Bistrița-Năsăud, CNP –_, pentru comiterea infracțiunilor de: luare de mită prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 289 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 35 alin.1 Cod penal; trafic de influență prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 Cod penal cu aplic. art. 35 alin.1 Cod penal; contrabandă prev. de art. 270 alin.3 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 35 alin.1 Cod penal și abuz în serviciu prev. de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 35 alin.1 Cod penal (două infracțiuni), toate cu aplic. art. 38 alin.1 Cod penal.
În speța de față, sunt incidente prevederile art.223 alin 2 Cod procedură penală vizând condițiile în care poate fi dispusă măsura arestării preventive.
Potrivit alin. 2 al art. 223 NCPP măsura arestării preventive poate fi luată, dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune de corupție, sau alte fapte penale pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acesteia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În prezenta cauză, probele administrate până în acest moment procesual creează cu suficientă putere rezonabilitatea comiterii de către inculpat a infracțiunilor pentru care este cercetat.
Principiile de securitate juridică și de protecție împotriva arbitrariului impun fondarea fiecărei privațiuni de libertate pe o bază legală specifică și pe o suspiciune rezonabilă.
Prin luarea acestei măsuri nu trebuie să se înțeleagă că inculpatului i se impută săvârșirea unei infracțiuni, ci că există probe și indicii considerate temeinice în acest sens, în raport cu stadiul în care se află procesul penal. Ori, suntem în prezența indiciilor temeinice atunci când din datele existente în speță rezultă presupunerea că persoana față de care se efectuează urmărirea penală, a săvârșit fapta.
Referitor la existența în cauză a probelor și indiciilor temeinice care să dovedească presupunerea rezonabilă că inculpatul contestator ar fi comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată sunt: denunțurile numiților S. A. și D. A. V. (volumul I), declarațiile martorilor B. D. M., S. A., S. A., N. Ș. Antonel, S. S., D. A. V., Z. O. ( toate din data de 22 decembrie 2014, aflate în volumul I), „planul de pază” al S.C. LDP Security Bistrița, Hotărârea privind înființarea Direcției Județene de Pază Bistrița-Năsăud (prin reorganizare Corpului Gardienilor Publici al cărui personal a fost transferat Direcției Județene de Pază Bistrița-Năsăud), Regulamentul de organizare și funcționare a Direcției Județene de Pază Bistrița-Năsăud, Adresa nr. 654/02.12.2013, din care rezultă că S.C. LDP Security Bistrița se află în subordinea Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, dovezi din care rezultă că inculpatul făcea parte din personalul de pază al S.C. LDP Security Bistrița, al cărui salariat era, Rechizitoriul nr. 367/P/2013 emis la data de 16.09.2013 de P. de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud prin care au fost trimiși în judecată inculpații S. A. și S. V. pentru infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 modificată prin OUG nr. 54/2010, Rechizitoriul nr. 407/P/2014 emis la data de 25.10.2013 de P. de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud prin care inculpata M. N. a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 modificată prin OUG 54/2010, Rechizitoriul nr. 158/P/2013 emis de P. de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud prin care la data de 26.03.2012 inculpata S. A. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 modificată prin OUG nr. 54/2010, transcrierea convorbirilor telefonice aflate în vol. II, f. 139-144, f. 188-199, f.249-250 vol. II, declarații de martori Oloet D., S. L. vol. I.
În „cauza Mckay contra Regatului Unit din 3 octombrie 2006 CEDO a arătat că în prima fază a detenției provizorii, existența motivelor plauzibile de a crede că inculpatul este autorul faptelor reprezintă un motiv suficient pentru o plasare în detenție”.
Probele care ar putea da naștere unei bănuieli legitime nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare, a învederat Curtea Europeană în cauza O”H. contra Regatului Unit din 16 noiembrie 2001”.
Împrejurarea că inculpatul T. G. nu își asumă în totalitate recunoașterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, reprezintă o prezumție legală, respectată de autorități și care subzistă până la momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare.
Examinând îndeplinirea în concret, a condițiilor prevăzute de art.223 alin 2 Cod procedură penală pentru luarea măsurii arestării preventive, se constată că în mod întemeiat judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bistrița-Năsăud a concluzionat în sens afirmativ.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care o justifică, menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
În cauza de față, nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate și în consecință, ceea ce judecătorul de cameră preliminară trebuie să analizeze, sunt temeiurile care au determinat arestarea preventivă și dacă acestea impun sau nu, în continuare, privarea de libertate.
În privința indiciilor temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul T. G. este autorul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, acestea au fost analizate în mod definitiv la momentul luării măsurii arestului preventiv și nu s-au modificat până la sesizarea instanței prin rechizitoriu și nici până la soluționarea prezentei contestații.
Curtea constată ca fiind justă aprecierea judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Bistrița-Năsăud, privind pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpatei l-ar determina pentru ordinea publică, sub acest aspect avându-se în vedere natura și gravitatea sporită a activității infracționale de care este acuzat – reflectată în regimul sancționator aplicabil acestuia, modalitatea presupusă de comitere a faptelor respective, puternica rezonanță negativă pe care astfel de fapte o au în rândul opiniei publice, elemente care în mod obiectiv și rezonabil, justifică reacții ferme și credibile din partea organelor judiciare.
Judecătorul de la Tribunalul Bistrița-Năsăud a dat o interpretare corectă și a făcut o aplicare justă a dispozițiilor art.223 alin. 2 NCPP, întrucât circumstanțele personale favorabile invocate de inculpat nu pot constitui, prin ele însele, temei al reconsiderării privării sale de libertate, acestea trebuind evaluate în contextul gravității sporite a faptelor de care este acuzat și a scopului urmărit prin măsura preventivă dispusă, respectiv asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să modifice temeiurile ce au determinat arestarea inițială a contestatorului, judecătorul de cameră preliminară de la instanța superioară, constată că tribunalul a respins în mod legal cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu aceea a arestului la domiciliu, sau a controlului judiciar.
Așa cum rezultă din încheierea atacată, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bistrița-Năsăud a procedat la efectuarea verificărilor impuse de legea procesual penală și a constatat în mod justificat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, confirmând în continuare privarea de libertate a contestatorului și că infracțiunile deduse judecății sunt presupus a fi grave, fiind sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, existând probe că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Judecătorul de cameră preliminară de la Curte, apreciază că lăsarea în libertate a contestatorului ar aduce atingere dezideratelor impuse de legea penală, creându-se un climat de insecuritate socială și de neîncredere a cetățenilor în actul de justiție.
Mai mult decât atât, manifestările nejustificate de clemență ale judecătorului de cameră preliminară, nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial și să afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile statului chemate să vegheze la respectarea și aplicarea legilor.
Măsurile preventive în cauze de acest gen, se impun cu necesitate, acestea fiind necesare împotriva persoanelor care încalcă legea penală, prin intervenția autorităților judiciare.
Gradul de pericol social al infracțiunii de care este suspicionat inculpatul, săvârșită de persoane care realizează activitatea de pază, este dat în primul rând de calitatea persoanei asupra căreia există o prezumție de comitere a unor fapte penale, suficient de rezonabilă încât activitatea ilegală, reținută în sarcina lui, să impună măsura arestării preventive, deoarece agentul de securitate din cadrul Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, ce are în competență paza cetățenilor și a instituțiilor publice, asupra căruia planează suspiciunea de a fi implicat în manopere infracționale, abuzează de fapt, de încrederea inerentă funcției publice, iar faptele de încălcare a legii afectează direct, prin percepția creată la nivelul opiniei publice, un întreg corp profesional.
Periculozitatea acestor fapte nu este directă în rândul opiniei publice, dar are efecte directe în rândul justiției, care nu poate fi dominată decât de domnia și supremația legii, iar măsura preventivă a arestării este întemeiată pe elemente substanțiale ce trebuie să asigure pedepsirea și descurajarea unor astfel de comportamente.
Astfel de fapte, de care este bănuit contestatorul, sunt de natură să creeze și să inducă opiniei publice convingerea că legea se oprește și nu are eficiență față de astfel de persoane care, prin statutul lor, ar trebui să asigure încrederea societății în funcționarea instituțiilor statului astfel că plasarea inculpatului doar în arest la domiciliu, ar potența starea de neîncredere a opiniei publice, cu privire la modul în care organele judiciare aplică legea și protejează respectarea valorilor sociale care reglementează buna și corecta desfășurare a actului de justiție.
Condiția pericolului pentru ordinea publică și aceasta este îndeplinită și rezultă din analiza probelor de la dosar, după cum urmează: inculpatul, în calitatea pe care a avut-o, de persoană obligată să vegheze la respectarea și aplicarea legii în instituțiile statului, s-a folosit de funcția sa pentru a obține foloase materiale.
Starea de pericol pentru ordinea publică în cazul său presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale, într-un context în care imaginea instituțiilor statului este afectată de acuzațiile de corupție tot mai frecvente, în legătură cu care se așteaptă o reacție cât mai promptă și eficientă a organelor judiciare.
Curtea consideră că pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru o bună administrare a justiției, este oportună la acest moment procesual măsura arestării preventive, subzistând temeiurile invocate de procuror și reținute ca atare de către judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bistrița..
Judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel, efectuând un examen propriu al cauzei, va analiza garanțiile oferite de CEDO împotriva privării arbitrare de libertate a inculpatului, de către autorități, prin prisma oportunității la acest moment procesual a menținerii stării de arestare preventivă.
Referitor la tulburarea ordinii publice, prin prisma cauzelor Dinler contra Turciei din 31 mai 2005, Dumont-Maliverg contra Franței din 31 mai 2005, CEDO recunoaște că prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin pentru un anume timp. Acest factor nu este pertinent și suficient decât dacă se bazează pe fapte de natură să demonstreze că eliberarea deținutului ar tulbura liniștea publică. În plus, detenția nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică continuă să fie efectiv amenințată; menținerea în detenție preventivă nu poate fi dispusă numai în anticiparea unei pedepse privative de libertate. Așadar, conform jurisprudenței Curții, riscul de tulburare a ordinii publice nu trebuie să fie apreciat în mod abstract, motivarea instanței cu privire la prelungire trebuind să se refere la toate temeiurile ce impun detenția provizorie.
Astfel, judecătorul de cameră preliminară de la Curte apreciază că trecerea unui interval de timp de 6 luni de la arestarea preventivă a inculpatului, nu a diminuat forța de convingere a justificării detenției preventive numai pe baza unor asemenea considerații, câtă vreme cercetarea judecătorească nu a fost demarată, dosarul aflându-se în faza de cameră preliminară.
Nimic nu va împiedica magistratul fondului ca la finalizarea procedurii în cameră preliminară și debutul judecății, după ce va fi audiat contestatorul și se va lua act de poziția procesuală a acestuia, să înlocuiască arestul preventiv cu altă măsură mai ușoară, privativă sau neprivativă de libertate.
Pe de altă parte, judecătorul de cameră preliminară de la Curte, apreciază ca oportună soluția tribunalului, deoarece presupusele infracțiuni reținute în sarcina contestatorului, constituie fapte penale prevăzute de Codul penal și legile speciale și sancționate cu închisoare mai mare de 5 ani, iar dispunerea arestului la domiciliu după 6 luni de la arestare, ar genera un sentiment de insecuritate pentru ordinea publică, raportat la activitatea ilicită gravă de care este acuzat inculpatul, bănuit că a acționat cu intenție directă.
Menținerea măsurii arestării preventive se justifică în scopul de a-l face pe inculpat să conștientizeze asupra comportamentului lui antisocial, pentru buna desfășurare a judecății și pentru a-l împiedica să comită alte fapte penale.
Complexitatea cauzei justifică nedepășirea termenului rezonabil, inculpatul fiind arestat doar de 6 luni.
Timpul scurs de la momentul luării măsurii arestării preventive nu este de natură a atenua în mod semnificativ impactul negativ pe care l-ar avea asupra opiniei publice, judecarea inculpatului în arest la domiciliu pentru presupuse infracțiuni de o asemenea gravitate, raportat la natura funcției și calitatea deținută de contestator.
Măsura arestării preventive se impune a fi menținută și prin raportare la exigențele art. 5 par 3 din CEDO, pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care protejează dreptul la libertate al persoanei, câtă vreme se bazează pe motive pertinente și suficiente a o justifica. Pertinența și suficiența acestor motive se apreciază de magistrați în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art. 202 și art 223 alin 2 Cod procedură penală, privarea de libertate a inculpatului fiind necesară și pentru buna desfășurare a procesului penal, în speță fiind respectate toate garanțiile procesuale de care aceasta se bucură conform legislației în vigoare.
Pe de altă parte, gravitatea infracțiunii – existența unei bănuieli puternice de participare la săvârșirea unor infracțiuni grave, - determină Curtea să aprecieze - că legitimează și singură o detenție provizorie (cauza Naus c.Poloniei din 16 sept.2008).
Raportat la împrejurarea că în speța de față, inculpatul este suspicionat că a fost implicat în infracțiuni de corupție, justifică aprecierea că întreaga activitate ilicită, de care este bănuit, prezintă o gravitate sporită.
Pericolul ca acuzatul să se sustragă de la procesul penal.
Un asemenea pericol nu se poate aprecia numai pe baza gravității pedepsei pe care o riscă persoana respectivă (cauza Kalay c.Turciei-22 sept.2005; Kankowski c.Poloniei – 4 oct.2005; Karagoz c.Turciei – 20 oct.2005; Muller c.Franței – 17 martie 1997). Alte circumstanțe, cum ar fi caracterul celui interesat, moralitatea, domiciliul, profesia, resursele, legăturile familiale, legăturile de orice natură cu țara în care sunt urmăriți, pot să confirme existența pericolului de sustragere de la proces, sau să-l facă să pară atât de redus încât să nu justifice detenția provizorie. De asemenea, ar putea fi avut în vedere faptul că, înaintea arestării cel în cauză se sustrăsese urmăririi penale și arestării (cauza Kozik c.Poloniei – 18 iulie 2006), ipoteză nedemonstrată în speța de față. Probele dosarului, învederează că inculpatul T. G., a avut loc de muncă la data arestării și resurse materiale din care să-și asigure existența, nu posedă antecedente penale, dar cu toate acestea cîtă vreme a fost implicat în fapte de corupție, există riscul ca liber fiind, să se dedea la infracțiuni similare.
Pericolul de influențare a procesului.
CEDO acceptă în unele cauze faptul că autoritățile apreciază că trebuie să păstreze un suspect în detenție, cel puțin la începutul anchetei, pentru a-l împiedica să o perturbe, în special dacă este vorba despre o cauză complexă care necesită cercetări delicate și multiple. După o perioadă, imperativele anchetei nu mai sunt suficiente, chiar într-o asemenea cauză, pentru a justifica detenția: în mod normal, pericolele respective diminuează cu timpul, pe măsură ce sunt efectuate investigațiile necesare, sunt luate depozițiile persoanelor implicate și realizate toate verificările cerute de circumstanțele cauzei. (cauza W.c.Elveției – 25 ianuarie 1993).
Riscul presiunilor asupra martorilor sau al obstrucționării anchetei în alte moduri nelegale nu justifică întreaga perioadă de detenție. (cauza Krawczak c.Poloniei – 4 oct.2005). Așa cum s-a mai învederat, în prezent cercetarea judecătorească încă nu a fost demarată, iar raportat la poziția procesuală a inculpatului, judecătorul fondului va putea înlocui arestul preventiv cu altă măsură privativă sau neprivativă de libertate, după audierea acestuia. S-a arătat că a încercat să influențeze declarațiile martorilor din faza de urmărire penală, pentru a scăpa de răspundere.
Negarea culpabilității de către reclamant
Orice acuzat are dreptul la tăcere și de a contesta faptele care îi sunt reproșate și nu se poate fundamenta menținerea în detenție numai pe faptul că inculpatul neagă orice vinovăție sau refuză să răspundă întrebărilor care îi sunt puse, acesta fiind prezumat nevinovat de-a lungul procesului (cauza Gerard Bernard c.Franței – 26 sept.2006). Autoritățile judecătorești nu ar putea să susțină că, negând fapta, inculpatul ar fi impus practic menținerea sa în detenție (Dumont-Maliverg c.Franței – 31 mai 2005). Inculpatul nu a recunoscut decât parțial activitatea imputată.
Pericolul de repetare al faptelor
Gravitatea unei inculpări poate să conducă autoritățile judiciare să plaseze și să lase suspectul în detenție provizorie pentru a împiedica tentativele de a comite noi infracțiuni. Mai este nevoie, în plus față de alte condiții, ca circumstanțele cauzei și mai ales antecedentele și personalitatea celui acuzat să facă plauzibil pericolul și adecvată măsura (cauza Clooth c.Belgiei – 12 nov.1991).
Spre deosebire de hotărârea J. contra României din martie 2010, unde s-a considerat nejustificată menținerea în arest a unei persoane acuzate de corupție, o perioadă mai mare de 11 luni, după momentul audierii martorilor, când nu mai era periclitată cercetarea judecătorească, în prezenta speță, este de remarcat că judecata în primă instanță nu a demarat, audierea inculpatului nu a avut loc, atitudinea sa procesuală este doar intuită, că va fi de nesinceritate, astfel că pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal, este justificată momentan măsura arestării preventive, subzistând temeiurile inițiale care au impus-o.
În speța de față, pericolul pentru ordinea publică și tulburarea acesteia precum și gravitatea presupuselor infracțiuni imputate inculpatului, natura acestora și calitatea contestatorului impun păstrarea lui în arest preventiv, nefiind oportună la acest moment procesual măsura arestului la domiciliu.
Potrivit art. 218 alin 1 și 2 Cod procedură penală arestul la domiciliu se poate dispune dacă această măsură este apreciată de judecător ca necesară și suficientă în speța dedusă judecății și contribuie la scopurile prevăzute în art. 202 alin 1 Cod procedură penală.
Raportat la gravitatea și natura presupuselor infracțiuni imputate inculpatului, de calitatea în care contestatorul a acționat, de împrejurarea că și-a folosit funcția pentru a obține venituri materiale ilicite, că acesta este în vârstă de 51 de ani, că este căsătorit, că nu posedă antecedente penale, temeiurile măsurii privative de libertate nefiind modificate, judecătorul de cameră preliminară de la Curte apreciază ca judicioasă soluția judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Bistrița-Năsăud, urmând a o menține.
Circumstanțele personale ale inculpatului nu pot constitui temei al reconsiderării privării sale de libertate, ele trebuind evaluate în contextul gravității sporite a presupuselor fapte de care este acuzat contestatorul și a scopului urmărit prin măsura preventivă dispusă, respectiv asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal.
Probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual, în faza de urmărire penală, demonstrează că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, continuă să subziste, astfel că soluția judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Bistrița-NĂsăud este judicioasă.
Orice măsură privativă sau restrictivă de libertate trebuie particularizată, în raport cu împrejurările cauzei, complexitatea activității de urmărire penală și persoana celui bănuit de comiterea unei infracțiuni, pentru ca aceasta să nu reprezinte un abuz din partea organului judiciar și nicio abatere de la scopul prevăzut de lege.
Cât privește necesitatea menținerii măsurii preventive într-o societate democratică, instanța europeană a statuat că prevederile aplicabile într-un stat, trebuie să respecte pe cât posibil valorile unei societăți democratice, în special, preeminența dreptului. Pe de altă parte, autoritățile judiciare naționale pot dispune restrângerea libertății unei persoane doar cu respectarea necesității proporționalității măsurii și a scopului pentru care aceasta a fost aplicată, respectiv buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau judecată, prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni.
Așa cum am mai învederat în cuprinsul încheierii, în speță este de actualitate și urmărită de către magistrat, prin arestarea contestatorului „buna desfășurare a procesului penal și implicit a actului de justiție”.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în mod constant că, dacă indicii concrete impun luarea în considerare a unui interes public ce are a fi protejat precumpănitor, în pofida prezumției de nevinovăție, față de regula respectării libertății individuale fixată de Convenție, prelungirea detenției unui acuzat este legitimă. (Vrencev c.Serbiei, 2361/05, 23.09.2008; Letellier c.Franței, 26.06.1991; Labita c.Italiei, MC,_/95, 06.04.2004, par.152; Kudla c.Poloniei, MC,_/96, par.104, 26.10.2000; CEDH, 26 ianuarie 1993, W.c./Suise, 13 iulie 1996, V. der Tang c/Espagne, 6 noiembrie 2003, Pantano c/Italiei).
Așa fiind, în acord cu jurisprudența CEDO, dar și cu practica instanțelor naționale, Curtea consideră că măsura arestării preventive se impune în acest dosar, pentru că niciuna dintre celelalte măsuri preventive cuprinse în disp.art. 202 NCPP nu este potrivită datelor speței (cauza Wemhoff c/Germaniei).
Pe de altă parte, în cauza Labita c/Italiei, Curtea a statuat că aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii, se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură există indicii certe, cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, să aibă o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate.
Durata arestării preventive nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.241 NCPP, referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
Nu în ultimul rând, judecătorul de cameră preliminară de la Curte, reține că arestul preventiv este proporțional cu gravitatea presupuselor acuzații aduse contestatorului de către procurori și este totodată necesar pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea sa, iar pe de altă parte circumstanțele personale ale inculpatului vor fi avute în vedere cu ocazia judecării dosarului pe fond, în acest moment procesual, ele neconstituind un temei pentru înlocuirea privării de libertate cu arestul la domiciliu.
Așa fiind, contestația inculpatului apare ca nefondată și se va respinge conform art.4251 alin. 7 pct.1 lit.b NCPP.
Va fi obligat contestatorul să achite statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, în baza art.275 al.2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE :
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul T. G. împotriva încheierii penale nr. 37/14.04.2014, pronunțată de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bistrița – Năsăud.
Obligă inculpatul să achite statului 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința camerei de consiliu din data de 29 aprilie 2015.
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ GREFIER
D. PURICENICOLETA N.
Red. D.P./C.C.
4 ex./ 8.05.2015
Jud.fond:P. A.D.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Încheierea nr.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
