Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 110/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 110/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 06-08-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 110/2015
Ședința publică din 6 august 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. R., judecător
GREFIER: E. C. B.
P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial Cluj – reprezentat prin PROCUROR – D. D.
S-au luat spre examinare contestațiile formulate de inculpații H. V. M., Corniș F. M., N. M., M. P., S. N. D., G. C. V. și V. F. B. împotriva încheierii penale f.n. din 24 iulie 2015 a Tribunalului S..
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 05 august 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, a amânat pronunțarea hotărârii pentru această dată.
CURTEA
Prin încheierea penală f.n. din 24 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul S. în dosarul nr._ 5, în baza art.362 alin. (2) raportat la art.208 C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de inculpații H. V. M. (născut la data de 03.12.1991 în municipiul Z., jud.S., CNP_, fiul lui V. și M.-R., cetățean român, necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, studii medii, fără ocupație și loc de muncă, domiciliat în municipiul Z., ., ., cu antecedente penale), S. N. D. (poreclit „Boss” născut la data de 17.09.1987 în municipiul Z., jud.S., CNP_, fiul lui N. și D., cetățean român, necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, studii – 8 clase, fără ocupație și loc de muncă, domiciliat în municipiul Z., ., nr.76, județul Salaj, fără antecedente penale), Corniș M. F. (născut la data de 19.04.1991 în municipiul Reșița, jud.C. S., CNP_, fiul lui P. și M., cetățean român, necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, studii medii, fără ocupație și loc de muncă, domiciliat în municipiul Reșița, ., ., județul C. S., locuind fără forme legale în mun.Z., ., ., jud.S., cu antecedente penale), G. C. V. (născut la data de 08.06.1963 în municipiul C., jud.D., CNP_, fiul lui D. și M., cetățean român, căsătorit, stagiul militar neîndeplinit, studii gimnaziale, fără ocupație și loc de muncă, domiciliat în municipiul C., ., județul D., fără antecedente penale) și M. P. (poreclit „I.”, născut la data de 12.11.1986 în municipiul Z., jud.S., CNP_, fiul lui V. și M., cetățean român, căsătorit, stagiul militar neîndeplinit, studii medii, agent vânzări la S.C.Dalnexus GSM, domiciliat în municipiul Z., ., ., ., adresa la care locuiește efectiv: Z., ., ., fără antecedente penale), legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpații D. M. N. (poreclit „C.”, născut la data de 08.12.1989 în municipiul Z., jud.S., CNP_, fiul lui M. și V., cetățean român, necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, studii medii, fără ocupație și loc de muncă, domiciliat în municipiul Z., ..74, județul S., fără antecedente penale), V. F. B. (născut la data de 28.02.1975 în municipiul Z., jud.S., CNP_, fiul lui A. și E., cetățean român, căsătorit, stagiul militar îndeplinit, studii generale, fără ocupație și loc de muncă, domiciliat în municipiul Z., ., ., fără antecedente penale) și N. M. (născut la data de 27.04.1979 în municipiul Z., jud.S., CNP_, fiul lui Edmund și E. M. I., cetățean român, necăsătorit, stagiul militar îndeplinit, studii medii, administrator, domiciliat în municipiul Z., ., ., ., județul S., fără antecedente penale), precum și legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar dispuse față de inculpații H. D. M. (născut la data de 07.11.1994 în municipiul Z., jud.S., CNP_, fiul lui V. și M.-R., cetățean român, necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, studii medii, student la FSEGA Cluj N., domiciliat în municipiul Z., ., .) și Corniș M. (născută la data de 02.04.1962 în municipiul Reșița, jud.C. S., CNP_, fiica lui P. și V., cetățean român, divorțată, studii superioare, casnică, domiciliată în municipiul Reșița, ., ., . S., locuind fără forme legale în mun. Z., Z., Aleea Astrei, ., .), măsuri care au fost menținute (pe o perioadă de 60 de zile).
Au fost respinse ca neîntemeiate cererile inculpaților privind revocarea sau înlocuirea măsurilor preventive.
A fost respinsă cererea inculpatei Corniș M. de înlocuire a obligației de a nu părăsi județul S. cu obligația de a nu depăși limita teritorială a României.
A fost admisă cererea subsidiară a inculpatei Corniș M. și s-a încuviințat acesteia depășirea limitei teritoriale a județului S. în perioada 27.07._15 inclusiv, pentru a se deplasa în Municipiul Reșița, jud. C. S., în vederea efectuării de demersuri necesare vizând starea de sănătate a fratelui său, Corniș C., internat în Spitalul Județean de Urgență Reșița.
În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 53/D/P/2013 al D.I.I.C.O.T. – B. Teritorial S., au fost trimiși în judecată inculpații arestați preventiv H. V. M., N. M., S. N. D., Corniș M. F., G. C. V. și M. P. și inculpații arestați la domiciliu D. M. N., Corniș M., V. F. B. și H. D. M.. Prin același rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților R. F. D., P. B. I., L. A. M., C. A. C., V. E. A., E. I.-R., L. T. și Rostas B..
În sarcina inculpaților s-a reținut comiterea, în concurs, a infracțiunilor continue de inițiere/aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art.367 alin.1 C.p. și de efectuare, fără autorizație, de operațiuni cu produse știind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin.1 din Legea 194/2011. În sarcina inculpatului H. V. M. s-a reținut comiterea acestor infracțiuni în stare de recidivă ( prev. de art.41 alin.1 C.p.), în sarcina inculpatului Corniș M. F. s-a reținut comiterea acestor infracțiuni în stare de pluralitate intermediară ( prev. de art.44 alin.1 C.p.), iar în sarcina inculpatului D. M. N. s-a reținut și comiterea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de art.342 alin.2 C.p.
După sesizarea instanței, pe rolul Tribunalului S. s-a înregistrat dos. nr._ 5.
În perioada 11.02._15, s-a desfășurat procedura de cameră preliminară, prin încheierea din data de 14.05.2015 constatându-se competența instanței în judecarea cauzei cu care a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 53/D/P/2013 întocmit la data de 10.02.2015 de D.I.I.C.O.T. – B. Teritorial S., legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. 53/D/P/2013 al D.I.I.C.O.T. – B. Teritorial S., remedierea neregularităților constatate în actul de sesizare și, în baza art.346 alin.4 C.proc. pen., s-a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpați, stabilirea primului termen de judecată în fond urmând a se face după rămânerea definitivă a încheierii.
Împotriva acestei încheieri nu s-au formulat contestații, astfel că, în acord cu dispozițiile art.208 al.1 C.p.p., prin rezoluția din data de 26.05.2015, s-a stabilit primul termen de judecată la data de 03.06.2015, dar, nefiind prezent unul din apărătorii aleși ai inculpaților, s-a acordat un nou termen la data de 17.06.2015.
Prin încheierea de la data de 03.06.2015, în baza art.362 alin. (2) raportat la art.208 C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de inculpații H. V., S. N. D., Corniș M. F., G. C. V. și M. P., legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpații D. M. N., V. F. B. și N. M., precum și legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar dispuse față de inculpații H. D. M. și Corniș M., măsuri care au fost menținute (pe o perioadă de 60 de zile).
Totodată, s-au respins ca neîntemeiate cererile inculpaților privind revocarea sau înlocuirea măsurilor preventive.
Prin încheierea de la data de 17.06.2015 s-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu formulate de inculpații H. V. M. și M. P.. Totodată, s-au respins cererile de constatare a încetării de drept a măsurii arestului la domiciliu formulate de inculpații D. M. N., V. F. B. și N. M., respectiv - cererile de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu formulate de inculpații D. M. N., V. F. B. și N. M..
Contestațiile formulate de inculpați au fost respinse de Curtea de Apel Cluj prin Deciziile penale nr.65/25.06.2015 și nr.90/15.07.2015.
În cauză, instanța de fond a stabilit termen de judecată la data de 15.07.2015, dar, dosarul aflându-se la Curtea de Apel Cluj, s-a acordat un nou termen, pentru data de 22.07.2015, când inculpatul E. I. a solicitat acordarea unui termen pentru a-și angaja apărător, situație în care, în conformitate cu prevederile art.356 al.3 C.p.p., s-a impus admiterea cererii acestuia, punându-se în vedere și celorlalți inculpați ca, în situația în care consideră necesar, să-și angajeze avocat până la următorul termen. Având în vedere solicitările mai multor avocați care urmau să beneficieze de concedii de odihnă, s-a stabilit următorul termen în cauză la data de 02.09.2015.
Potrivit art.208 alin. (2) și (4) C. proc. pen., instanța de judecată verifică din oficiu, periodic, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.(…) În tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.
Potrivit art.208 alin.(3) rap. la art. 207 al. ¤ și 5 C.p.p.: (4) Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanța dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.
(5) Când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, instanța dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
De la data ultimei constatări a legalității și temeiniciei măsurilor preventive dispuse în cauză nu au intervenit elemente noi prin prisma cărora să se poată aprecia că temeiurile care au stat la baza luării măsurilor s-au schimbat.
Temeiurile de drept avute în vedere la momentul dispunerii măsurilor preventive în prezenta cauză, s-au menținut și în prezent.
Instanța a reținut că nu se poate reține că au dispărut temeiurile de drept care au determinat luarea, prelungirea ori menținerea măsurilor preventive în cauză prin admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 223 alin. (2) din Codul de procedură penală (deoarece enumerarea sintagmei „o infracțiune de trafic de stupefiante” printre infracțiunile pentru care poate fi luată măsura arestării preventive, deoarece infracțiunea de trafic de stupefiante nu este reglementată în legislația penală română, nici în cuprinsul Codului penal nici în cuprinsul unei legi speciale, iar enumerarea sa este neconstituțională). Aceasta – întrucât temeiul de drept reținut – art. 223 al.2 C.p.p. – a fost avut în vedere și în raport de teza a II-a a acestui articol, respectiv: „sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare …”.
Astfel, pentru infracțiunile de constituire sau aderare la un grup infracțional organizat de care inculpații sunt acuzați, legea prevede pedeapsa închisorii de până la 5 ani, fiind îndeplinită condiția limitei de pedeapsă prevăzute de art. 223 alin.2 Cod procedură penală.
Sunt întrunite și criteriile pentru stabilirea existenței stării de pericol pentru ordinea publică reglementate expres de dispozițiile art.223 alin.2 Cod procedură penală, privarea de libertate a inculpaților fiind necesară în scopul înlăturării unei stări de pericol pentru ordinea publică și proporțională în raport de gravitatea acuzațiilor aduse.
În privința faptelor săvârșite, gravitatea acestora fiind evidentă și s-a desprins atât din norma de incriminare, respectiv analizând pedeapsa prevăzută de legea penală, cât și din analiza concretă a modului de săvârșire: activitate de efectuare de operațiuni cu substanțe susceptibile a avea efect psihoactiv, ce a atins o amploare deosebită prin numărul mare de persoane care au contribuit la realizarea ei, continuitatea în timp a activității presupus infracționale, sumele astfel obținute, conștientizarea de către fiecare dintre persoanele acuzate a faptului că se eludează dispozițiile legale și că se pune în pericol sănătatea multor persoane. Gravitatea faptelor s-a impus a fi apreciată și prin prisma consecințelor acestora, respectiv punerea în pericol a sănătății multor persoane, contra obținerii facile de beneficii materiale consistente.
În ceea ce privește tulburarea ordinii publice, în opinia instanței fiind eronat a aprecia că dispunerea ori menținerea măsurilor preventive se impunea cu predilecție în cauzele în care s-au comis fapte cu violență, fiindcă doar în aceste situații ordinea publică ar putea fi tulburată. Sintagma „tulburarea ordinii publice” desemnează o stare ce ar putea periclita în viitor, în cazul lăsării în libertate a inculpaților, normala desfășurare a relațiilor sociale ce constituie obiectul juridic al infracțiunilor de care aceștia sunt acuzați. Ori, în cazul infracțiunilor de constituire/aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat și de efectuare, fără drept, de operațiuni cu produse știind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, există o evidentă tulburare a ordinii publice.
Totodată, în opinia instanței a fost eronat a aprecia că dispunerea ori menținerea măsurilor preventive se impunea în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedepse mai mari de 5 ani, în condițiile în care, în raport de modul efectiv de săvârșire, o anumită infracțiune prezintă gravitate concretă. Altfel, s-ar ajunge la negarea gravității unor infracțiuni precum șantajul, coruperea sexuală a minorilor, uciderea la cererea victimei, ș.a., pedepsite cu închisoare de până la 5 ani.
Referitor la persoana inculpaților, s-a constatat că față de inculpatul H. V. M. s-a reținut comiterea infracțiunilor în stare de recidivă (prev. de art.41 alin.1 C.p.), față de inculpatul Corniș M. F. s-a reținut comiterea infracțiunilor în stare de pluralitate intermediară, ambii fiind cercetați și în alte dosare pentru încălcarea repetată a legii penale. În sarcina inculpatului D. M. N. s-a reținut și comiterea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de art.342 alin.2 C.p., și acesta fiind cercetat și în alte dosare (pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe săvârșită asupra membrilor familie, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și încăierare).Inculpatul M. P., deși nu a mai suferit condamnări anterioare, nu s-a aflat la prima pătrundere în câmpul infracțional. Nici inculpatul G. C. V. nu a fost la prima pătrundere în câmpul infracțional, acesta având înscrise în cazier o condamnare pentru infracțiuni economice - pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare și o sancțiune administrativă aplicată pentru o infracțiune asimilată celor de evaziune fiscală. H. D. M., deși nu a fost anterior condamnat, a fost de două ori sancționat administrativ. Corniș M. a fost condamnată la amendă penală pentru infracțiunile de lovire sau alte violențe și insultă. Inculpații S. N. D., V. F. B. și N. M. nu au mențiuni înscrise în fișele de cazier judiciar.
Cu privire la alte aspecte privind persoana inculpaților (anturajul, mediul din care provin), s-a reținut că inculpații H. V. M., Corniș M. F., D. M., S. N. D. și N. M. au studii medii, inculpații V. F. B. și G. C. V. au studii gimnaziale, fiind integrați social, însă, cu excepția inculpaților N. M. și M. P., ceilalți inculpați, la data luării măsurilor preventive, nu aveau un loc de muncă în baza căruia să obțină venituri licite, o parte consistentă a veniturilor acestora la acel moment provenind din vânzarea de substanțe susceptibile a avea efecte psihoactive.
Necesitatea privării de libertate a inculpaților în continuare s-a impus pentru înlăturarea unei stări de pericol care a putut fi dedus din ansamblul circumstanțelor concrete ce caracterizează faptele presupus a fi comise, calitatea făptuitorilor, împrejurările concrete în care aceștia au acționat, înțelegerile dintre aceștia pentru atingerea scopurilor proprii și nu în ultimul rând, valorile sociale lezate, toate acestea caracterizând faptele descrise în propunere ca infracțiuni de o gravitate sporită.
Cât privește proporționalitatea măsurilor în raport de acuzele aduse inculpaților, s-a reținut că presupunerea rezonabilă de săvârșire a unor infracțiuni grave, cu puternic impact social, caracterizate în concret printr-o periculozitate semnificativă, în contextul general de luptă constată împotriva consumului de substanțe cu efect psihoactiv, de altfel intens mediatizată, context în care se pare că aceștia au perseverat în activitatea ilegală, a determinat concluzia că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. (3) C. proc. pen.
Susținerile apărătorilor inculpaților referitoare la persoana acestora, respectiv că unii (G. C. V.) prezintă mai multe afecțiuni medicale, dar și că unii (S. N. D., V. F. B. și N. M.) nu au antecedente penale, situația lor familială ori socială nu a putut conduce la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puțin restrictivă, cum ar fi cea a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, deoarece circumstanțele favorabile invocate de inculpați nu au putut constitui prin ele însele temei al reconsiderării privării lor de libertate, acestea trebuind evaluate în contextul gravității sporite a faptelor de care sunt acuzați și a scopului urmărit prin măsurile preventive dispuse, respectiv asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal.
Astfel după cum Curtea de Apel a menționat cu ocazia soluționării ultimelor contestații formulate de o parte dintre inculpați, Periculozitatea acestor droguri sintetice, a căror formule se modifică cu repeziciune, pentru a eluda incriminările din legislațiile naționale privind drogurile, unde sunt enumerate limitative formulele interzise, este confirmată de faptul că în prezent toate aceste formule incriminate la acea dată de Legea 194/2011 sunt în prezent incluse în Tabelul Anexă nr.1 din Legea 143/2000, constituind în prezent droguri de mare risc.
Rolul pe care inculpații contestatari l-au avut în săvârșirea faptelor descrise în actul de sesizare al instanței, constând în constituirea și coordonarea grupului infracțional organizat, multitudinea de persoane racolate în vederea distribuirii substanțelor nocive precum și activitatea frecventă dusă de aceștia, care practic erau permanent prezenți „pe piață”, motivele care au determinat la implicarea în activitatea infracțională, acelea legate în principal de obținerea de câștiguri rapide, facile, fără a ține seama de efectul devastator pe care substanțele comercializate îl au asupra consumatorilor, fiind așadar evidentă venalitatea inculpaților și lipsa lor de responsabilitate socială, disprețul față de normele legale, sunt tot atâtea argumente pentru care (……) măsurile preventive luate față de inculpați sunt deplin proporționale cu acuzațiile aduse și, în același timp, necesare în vederea bunei desfășurări a procesului penal.
În situația dată, interesul general de securitate publică primează interesului privat al inculpaților și al familiilor acestora de a fi în stare de libertate, atingerea adusă libertății inculpaților, dispusă în condițiile legii, fiind proporțională cu gravitatea faptelor reținute în sarcina lor și cu pericolul reprezentat de persoana acestora pentru siguranța publică și ordinea de drept. Indiferent de apărările formulate de inculpați, neputând fi considerată ca justificată și lipsită de pericol social vânzarea de substanțe cu efecte psihoactive pe o perioadă de aproximativ doi ani, cunoscut fiind impactul deosebit de periculos, vătămător al substanțelor psihoactive asupra corpului uman, precum și incidența tot mai crescută a consumului unor astfel de substanțe în rândul tinerilor, care sunt mai vulnerabili, mai expuși tentațiilor și a dependenței, activitate ce a fost stopată doar prin intervenția autorităților judiciare.
Așadar, în cauză nu au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurilor preventive și nici nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea acestora, cis-au menținut temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive, a măsurii arestului la domiciliu și a măsurii controlului judiciar dispuse față de inculpați, fiind îndeplinite condițiile menținerii acestora în raport și de prevederile art.202 al. 1 C.p.p..
Potrivit art. 242 al.1 C.p.p., „Măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.”
Potrivit art. 242 alin. (2) C. proc. pen., „Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).”
Revocarea măsurilor preventive dispuse în cauză nu se impunea, întrucât, după cum s-a argumentat, nu au încetat toate temeiurile care le-au determinat și nici nu au apărut împrejurări noi, din care să rezulte nelegalitatea măsurilor.
Raportat la natura, gravitatea presupuselor fapte (dată de modalitatea în care se prezumă că au fost comise, de caracterul lor repetat și de împrejurarea că astfel se presupune că s-au obținut în mod facil sume foarte mari de bani, cu consecința punerii în pericol a sănătății multor persoane, majoritatea foarte tinere) și a inculpaților (care se prezumă că au perseverat în a comite fapte de asemenea natură), lăsarea lor în libertate prezintă pericol real și concret pentru ordinea publică, în cauză neputându-se reține că au încetat temeiurile care au determinat luarea măsurilor .
Pentru a se putea dispune înlocuirea arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, este necesar ca față de momentul luării acestei măsuri privative de libertate să fi intervenit împrejurări de natură a modifica în sens favorabil inculpaților temeiurile care inițial au impus arestarea lor.
Ori, de la data ultimei constatări a legalității și temeiniciei măsurilor preventive dispuse în cauză nu au intervenit elemente noi prin prisma cărora să se poată aprecia că temeiurile care au stat la baza luării măsurilor s-au schimbat.
De altfel, solicitarea inculpaților de a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu controlul judiciar sau cu arestul la domiciliu a fost examinată de curând (în urmă cu aproximativ o săptămână) de către instanța de control judiciar, care a apreciat-o ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește deosebirea de tratament juridic, deosebire care trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional, s-a reținut că în prezenta cauză, situația judiciară a inculpaților față de care s-au dispus măsuri preventive nu este identică sau similară cu cea a inculpaților trimiși în judecată în stare de libertate. În acest moment, în stare de arest preventiv, arest la domiciliu ori sub control judiciar se află presupușii lideri ai grupului și persoane care se presupune că au desfășurat cea mai amplă activitate, raportat atât la perioada de timp în care se pare că au acționat, cât și la cantitatea de substanțe cu efect psihoactiv presupus comercializate.
După cum s-a mai arătat, sub aspectul măsurilor preventive, circumstanțele personale nu pot fi evaluate decât în contextul gravității concrete a faptelor și scopul urmărit prin luarea măsurilor preventive. Or, în speță, nici existența locuinței, nici lipsa antecedentelor penale și nici situația personală și socială a inculpaților, legăturile acestora cu comunitatea nu contrabalansează cu nimic gravitatea concretă a faptelor, aceste aspecte putând prezenta relevanță mai mare cu prilejul unei eventuale individualizări a pedepselor, în ipoteza în care inculpații ar fi găsiți vinovați de săvârșirea infracțiunilor de care sunt acuzați.
Nici faptul că urmărirea penală a fost finalizată, iar instanța a fost sesizată cu rechizitoriu nu a modificat situația reținută în motivarea încheierilor de luare, respectiv - de menținere a măsurilor preventive față de inculpați, neputându-se omite gravitatea faptelor de comiterea cărora sunt suspectați inculpații, fapte de natură a afecta echilibrul din comunitatea în care se pare că au avut loc.
Referitor la aspectele invocate în privința stării de sănătate a inculpatului G. C. V., instanța a reiterat dispozițiile art.240 C.p.p., potrivit cărora în cazul în care, pe baza actelor medicale, se constată că cel arestat preventiv suferă de o boală, acestuia i se asigură tratament medical în cadrul sau în afara rețelei medicale a Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Într-adevăr, regula procesului penal este cercetarea inculpatului în stare de libertate, dreptul la libertate fiind garantat atât de normele interne, cât și de normele internaționale, iar arestarea se poate dispune în condiții strict prevăzute de lege și numai dacă este absolut necesară. Dar, în cazul de față, s-a apreciat că situația inculpaților conferă altor măsuri preventive o totală ineficiență, subzistând în continuare proporționalitatea măsurilor preventive în raport cu gravitatea acuzațiilor penale aduse.
Astfel după cum și Curtea de Apel Cluj a reținut, lăsarea în libertate a inculpaților la acest moment, chiar și sub control judiciar, ar potența starea de neîncredere a opiniei publice, cu privire la modul în care organele judiciare aplică legea și protejează respectarea valorilor sociale, care reglementează buna și corecta desfășurare a actului de justiție. Menținerea măsurilor preventive față de inculpați s-a justificat și în scopul de a-i face pe aceștia să conștientizeze asupra comportamentului lor antisocial, pentru buna desfășurare a judecății și pentru a-i împiedica să comită alte fapte penale.
Durata arestării preventive nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.241 Cod procedură penală, referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
CEDO s-a referit, în jurisprudența sa, la “criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale”, statuându-se că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente(decizia CEDO din 31 martie 1998 paragraf 97 citat de C. B.).
Complexitatea cauzei nu poate fi negată, date fiind numărul persoanelor care se pare că au fost implicate în activitatea ilegală,numărul mare de inculpați în cauză, perioada de timp în care sunt acuzați inculpații că au acționat, acțiunile concrete desfășurate.
Curtea Europeană a avut în vedere și “comportamentul acuzatului”, cerând ca acesta să coopereze activ cu autoritățile judiciare (decizia din 25 februarie 1993 în cauza Dobbertin contra Franței), dar că nu i se va putea imputa prelungirea procedurii de urmărire penală dacă a voit să producă anumite probe de natură să-l disculpe sau pentru că a cerut efectuarea unor investigații suplimentare pertinente ori pentru că a utilizat toate căile de atac disponibile în legislația națională.(decizia din 8 februarie 1996 în cauza A. contra Danemarcei; decizia din 29 aprilie 1998 în cauza Henera contra Franței; decizia din 31 martie 1998, paragraful 99, cit. de C. B.).
În nici un caz inculpaților nu li se poate imputa modul în care își exercită dreptul la apărare ca motiv al prelungirii duratei procedurilor, respectiv formularea de cereri repetate de revocare ori înlocuire a măsurilor preventive și contestarea respingerii acestora sau solicitarea de termene pentru angajare de apărători, în condițiile în care anterior li s-a pus în vedere să-și exercite acest drept până la primul termen de judecată cu procedura completă, însă, raportat criteriul vizând comportamentul autorităților competente, astfel de împrejurări trebuie avute în vedere la analiza motivelor prelungirii duratei procedurilor.
Faptul că până în prezent nu s-a reușit audierea inculpaților nu poate fi în nici un caz imputat instanței, care a manifestat diligență specială în conducerea procedurilor,a acordat termen scurte, neputându-i-se reproșa lipsa de activitate, chiar date fiind complexitatea cauzei, numărul mare de persoane trimise în judecată, presupusele fapte reținute în sarcina inculpaților și presupusa amplă activitate a acestora.
Pe de altă parte, în raport de dispozițiile art.242 al.2 C.p.p., instanța nu a avut până în prezent posibilitatea de a analiza „conduita procesuală a inculpaților”.
Ori, în situația în care, fie ca urmare a exercitării dreptului la tăcere, fie ca urmare a nerecunoașterii acuzelor aduse inculpaților, se va impune audierea celor 61 de martori propuși prin actul de sesizare, se impune a se lua în considerare atât riscul ca, odată lăsați în libertate, inculpații să împiedice buna desfășurare a procesului penal prin neprezentarea în fața instanței, dar și riscul de încercare a zădărnicirii aflării adevărului, prin influențarea martorilor ori a altor inculpați.
Date fiind circumstanțele cauzei, complexitatea acesteia și vastitatea probatoriului administrat, comportamentul persoanelor acuzate și cel al autorităților competente, s-a constatat că durata privării de libertate a inculpaților respectă exigențele prevederilor art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind caracterul rezonabil al măsurii, continuarea detenției justificându-se întrucât există indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public care, în pofida prezumției de nevinovăție, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală.
Obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv sau în arest la domiciliu, apreciate ca atare de CEDO în interpretarea art. 5 paragraf 3. De aceea, în situația de față, se impune o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului pentru ordinea publică, pentru crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.
Există anumite tipuri de infracțiuni care, prin natura lor, conduc la ideea unui pericol concret pentru ordinea publică, fie prin amploarea socială a fenomenului infracțional pe care îl presupun și îl dezvoltă, fie prin impactul asupra întregii colectivități, și care justifică luarea de măsuri preventive. Prin prisma cauzelor Dinler contra Turciei din 31 mai 2005, Dumont-Maliverg contra Franței din 31 mai 2005, CEDO recunoaște că prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin pentru un anume timp, iar existența unei bănuieli puternice de participare la săvârșirea unor infracțiuni grave, legitimează și singură o detenție provizorie (cauza Naus c.Poloniei din 16 sept.2008). În același timp, persistența unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea menținerii stării de detenție.
Infracțiunile presupus a fi comise de inculpați, prin natura lor, prin modul concret de desfășurare a activității infracționale, prin atingerea adusă valorilor sociale și morale, denotă o astfel de periculozitate cu impact asupra ordinii publice. Astfel de fapte sunt de natură a crea în rândul opiniei publice un sentiment de teamă și insecuritate, dar și de dezaprobare, așteptarea comunității fiind de reacție promptă a autorităților pentru contracararea unor astfel de fapte grave, prin luarea de măsuri imediate față de autori și restabilirea unui climat de siguranță socială. Lăsarea în libertate a inculpaților în acest moment ar crea un sentiment de insecuritate, dar și de neîncredere în autoritățile publice și capacitatea acestora de a asigura menținerea ordinii de drept și a securității cetățenilor.
În consecință, au fost respinge cererile inculpaților H. V. M., S. N. D., Corniș M. F., G. C. V. și M. P. de revocare sau înlocuire a măsurii arestului preventiv, cererile inculpaților D. M. N., V. F. B. și N. M. de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, cererile inculpatului H. D. M. de revocare a măsurii controlului judiciar, dar și solicitarea inculpatei Corniș M. privind ridicarea interdicției de a părăsi județul S..
Inculpata Corniș M. a făcut dovada faptului că fratele său, Corniș C., este internat în Spitalul Județean de Urgență Reșița, Secția Neurologie, solicitând, în subsidiar, încuviințarea părăsirii județului S., în vederea efectuării de demersuri necesare vizând starea de sănătate a fratelui său, întrucât acesta nu are familie și singurele rude ale acestuia ar fi inculpata și fiii acesteia.
În urma verificărilor efectuate, s-a confirmat susținerea inculpatei vizând starea de boală a lui Corniș C., internat în Spitalul Județean de Urgență Reșița.
Deși Corniș M. nu a făcut dovada că singurele rude ale lui Corniș C. ar fi ea și fiii săi și nici nu a precizat perioada în care solicită a i se încuviința părăsirea județului S. (menționând doar că ar avea nevoie de o săptămână pentru a se deplasa în mun. Reșița), instanța a apreciat că, pentru motivele invocate, poate fi încuviințată inculpatei depășirea limitei teritoriale a județului S. în perioada 27.07._15 inclusiv, pentru a se deplasa în Municipiul Reșița, jud. C. S., în vederea efectuării de demersuri necesare vizând starea de sănătate a fratelui său, Corniș C., internat în Spitalul Județean de Urgență Reșița.
S-a încuviințat inculpatei să părăsească județul S. începând cu data de 27.07.2015, întrucât, în ceea ce o privește, prezenta încheiere poate rămâne definitivă la acea dată, în măsura în care nu se formulează contestație de către procuror (care nu s-a opus acestei cereri).
Împotriva acestei încheieri au formulat contestație în termen legal, inculpații H. V. M., CORNIȘ F. M., N. M., M. P., S. N. D., G. C. V. și V. F. B..
În motivarea contestațiilor lor inculpații H. V. M. și M. P. au învederat faptul că se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură preventivă mai ușoară, având în vedere faptul că temeiurile care au stat la baza luării acesteia s-au schimbat, întrucât potrivit deciziei Curții Constituționale din data de 16.07.2015, sintagma „trafic de stupefiante” din conținutul art.223 C.p.p. a fost declarată neconstituțională, iar pedeapsa prevăzută de art.16 alin.1 din Legea nr.194/2011 este de până la 3 ani închisoare, alternativă cu amenda. Pe de altă parte, este de observat că inculpații sunt aretați de mai bine de 9 luni, astfel că, în speța de față s-a depășit termenul rezonabil prevăzut de CEDO, iar faptul că inculpatul H. este recidivist nu poate constitui temei al arestării preventiv din perspectiva CEDO.
În motivarea contestațiilor lor, inculpații N. M. și V. F. B. au învederat aceleași aspecte legate de schimbarea temeiurilor de arestare în raport e decizia Curții Constituționale amintită mai sus, au făcut referire la aspecte legate de conduita procesuală sinceră de recunoaștere a comiterii faptelor, ba mai mut de împrejurarea că, cei doi inculpați au colaborat cu organele de cercetare penală la descoperirea și a altor fapte. Pe de altă parte, inculpații au fost arestați la domiciliu o perioadă lungă de timp, circa 9 luni, astfel că se impune înlocuirea măsurii arestării la domiciliu cu cea a controlului judiciar, aceasta fiind suficientă în vederea bunei desfășurări a procesului penal.
În motivarea contestației sale, inculpatul G. C. a învederat faptul că se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură preventivă mai blândă, față de împrejurarea că temeiurile care au fost avute inițial la luarea măsurii privative de libertate s-au schimbat, inculpatul este la prima confruntare cu legea penală, durata arestului a fost de circa 8 luni, fiind depășită o durată rezonabilă.
În motivarea contestației sale, inculpatul S. N. D. a învederat faptul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive față de acesta nu mai subzistă, fiind încălcat și termenul rezonabil al arestului preventiv și neexistând probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar impieta în vreun fel buna desfășurare a procesului penal.
În motivarea contestației sale, inculpatul Corniș F. a învederat faptul că se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură preventivă mai blândă, față de faptul că temeiurile care au impus inițial luarea acestei măsuri s-au modificat și față de durata de timp scursă de la luarea măsurii, ceea ce conduce la o depășirea termenului rezonabil.
Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor de contestație formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Din probele administrate în cauză, probe ce au stat și la baza trimiterii în judecată a inculpaților prin rechizitoriul D.- B. Teritorial S. întocmit la data de 10.02.2015, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații sunt autorii infracțiunilor reținute în sarcina acestora și anume cele prevăzute de art.367 alin.1 C.p.( de constituire a unui grup infracțional organizat, în diferitele sale modalități) și cea prevăzută de art.16 alin.1 din Legea nr.194/2011 ( operațiuni fără drept cu substanțe susceptibile de a produce efecte psihoactive).
Sub aspectul stării de fapt, inculpații sunt bănuiți că au constituit/aderat/sprijinit încă din vara anului 2012 și până în cursul lunii noiembrie 2014, un grup infracțional organizat, în scopul efectuării de operațiuni de achiziționare, distribuire, vânzare, intermediere fără drept cu substanțe care produc efecte psihoactive.
Faptele pentru care sunt cercetați inculpații prezintă un pericol social ridicat, având în vedere în primul rând extinderea îngrijorătoare a acestui fenomen precum și efectele profund negative asupra vieții copiilor și adolescenților care au inițiat consumul de astfel de substanțe.
Prin încheierea penală nr.78/C/27.11.2014 a Tribunalului S. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților contestatari H. V. M., Corniș M., V. B., N. M. ( în cazul acestor doi inculpați măsura fiind înlocuită cu măsura arestului la domiciliu), apoi, prin încheierea penală nr.83/A/18.12.2014 a Tribunalului S. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului S. D. N. și prin încheierea penală nr. 84/A de la aceeași dată s-a dispus înlocuirea măsurii controlului judiciar a inculpatului M. P. cu măsura arestului preventiv. Apoi, prin încheierea penală nr.11/A/30.01.2015 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G. C. V..
În cursul urmăririi penale, inculpatul H. V. M. a recunoscut parțial comiterea faptelor imputate, G. C. V. nu a recunoscut săvârșirea faptelor, Corniș M. F. a uzat de dreptul la tăcere, N. M. și M. P. au recunoscut comiterea infracțiunilor iar inculpații V. F. B. și S. N. M. au recunoscut parțial.
La data dispunerii arestării preventive față de inculpați s-a reținut că efectuarea fără drept de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive se regăsește în enumerarea expresă de la art.223 alin.2 Cod procedură penală, text în care se face referire la infracțiunile de trafic de stupefiante.
Efectele psihoactive la care se referă art.16 alin.1 din legea nr.194/2011 sunt definite la art.2 lit.e) din același act normativ ca reprezentând „unul dintre următoarele efecte pe care le poate avea un produs, atunci când este consumat de către o persoană: stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al persoanei, având ca rezultat modificări ale funcțiilor și proceselor psihice și ale comportamentului ori crearea unei stări de dependență fizică sau psihică.”
Pe de altă parte, potrivit definiției din dicționarul explicativ al limbii române, stupefiantul reprezintă o „substanță medicamentoasă care inhibă centrii nervoși, provocând o stare de inerție fizică și psihică și care, folosită mult timp, duce la obișnuință și la necesitatea unei doze crescânde; (generic): substanță care, prin folosire repetată, dă naștere fenomenului de dependență.”
Raportat la cele două definiții, în condițiile în care termenul de stupefiant nu apare definit ca atare în niciun act normativ, judecătorul de drepturi și libertăți a opinat că există o suprapunere a celor două definiții, astfel că și substanțele cu efect psihoactiv se includ în categoria stupefiantelor.
Ca atare, întrucât textul art.223 alin.2 Cod procedură penală prevede expres în enumerarea infracțiunilor care pot justifica luarea măsurii arestării preventive „o infracțiune de trafic de stupefiante”, se apreciază că deși limita maximă a pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art.16 alin.1 din Legea nr.194/2011 este sub 5 ani, această infracțiune se regăsește în enumerarea menționată.
În prezent, însă, acest temei al arestării s-a schimbat, având în vedere decizia Curții Constituționale din data de 16.07.2015 prin care s-a admis cu majoritate de voturi, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.223 alin.2 C.p.p. și a constatat că sintagma „ trafic de stupefiante” din cuprinsul textului de lege menționat este neconstituțională.
De asemenea, Curtea Constituțională a reținut că măsura aretului preventiv este o măsură privativă de libertate, de a cărei esență este restrângerea libertății individuale, prevăzută de art.23 din Constituție, și executarea ei într-un centru de detenție. Reglementarea de către legiuitor a acestei măsuri nu se poate realiza decât cu asigurarea tuturor garanțiilor specifice dreptului la un proces echitabil. Or, în condițiile în care infracțiunea de trafic de stupefiante nu este reglementată în legislația penală română, nici în cuprinsul C.p. nici în cuprinsul unei legi speciale, enumerarea sa printre infracțiunile pentru care poate fi luată măsura arestării preventive este neconstituțională.
Pe de altă parte, inculpații din prezentul dosar sunt cercetați și pentru infracțiunea prev de art.367 alin.1 C.p. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de până la 5 ani, fiind astfel îndeplinite cerințele art.223 alin.2 teza a II a C.p.p., însă nu trebuie omis faptul că aceasta infracțiune reprezintă doar infracțiunea mijloc, infracțiunea scop fiind cea prevăzută de art. 16 alin.1 din Legea nr.194/2011.
Apoi, inculpații H. V. M., S. N. D., CORNIȘ M. F., G. C. V. sunt privați de libertate de aproximativ 8 luni de zile, de asemenea și inculpații V. F. B. și N. M., în prezent arestați la domiciliu, timp în care s-a finalizat urmărirea penală, procedura camerei preliminare, urmând a se demara cercetarea judecătorească, astfel că nu li se poate reproșa autorităților naționale nicio culpă în conducerea procedurilor.
Față de complexitatea cauzei, de necesitatea administrării unui probatoriu vast, se impune, în vederea bunei desfășurări a procesului penal, luarea a unei măsuri preventive față de inculpați, proporțională cu acuzația ce li se aduce acestora și ținând seama de toate aspectele invocate mai sus.
Văzând și dispozițiile art.242 alin.2 C.p.p. aplicabile în speța de față, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpaților, circumstanțele personale ale acestora, apreciem că măsura controlului judiciar cu obligațiile implicite ce le impune aceasta, este suficientă în realizarea scopului prevăzut de art.202 C.p.p., având în vedere și momentul procesual în care ne aflăm, perioada detenției preventive a inculpaților, precum și dispozițiile curții Constituționale prezentate mai sus.
Față de cele ce preced, în baza art.206 C.pr.pen. admite contestațiile formulate de inculpații H. V. M., CORNIȘ F. M., N. M., M. P., S. N. D., G. C. V. și V. F. B. împotriva încheierii penale f.n. din 24 iulie 2015 a Tribunalului S., pe care o desființează în totalitate cu privire la acești inculpați și judecând:
În baza art.242 alin.2 C.pr.pen. va admite cererile de înlocuire a măsurii arestului preventiv formulate de inculpații H. V. M., S. N. D., CORNIȘ M. F., G. C. V. și M. P. cu măsura preventivă a controlului judiciar și cererile inculpaților V. F. B. și N. M. de înlocuire a măsurii preventive a arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.
În temeiul art. 202 alin.4 lit. b din Codul de procedură penală va înlocui măsurile preventive mai sus arătate față de inculpații:
H. V. M. (născut la data de 03.12.1991 în municipiul Z., jud. S., CNP_, fiul lui V. și M.-R., cetățean român, necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, studii medii, fără ocupație și loc de muncă, domiciliat în municipiul Z., ., ., ., județul S., cu antecedente penale), M. P. (născut la data de 12.11.1986 în municipiul Z., jud. S., CNP_, fiul lui V. și M., cetățean român, căsătorit, stagiul militar neîndeplinit, studii medii, agent vânzări la S.C. Dalnexus GSM, domiciliat în municipiul Z., ., ., ., adresa la care locuiește efectiv: Z., ., ., fără antecedente penale, CORNIȘ M. F. (născut la data de 19.04.1991 în municipiul Reșița, jud.C. S., CNP_, fiul lui P. și M., cetățean român, necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, studii medii, fără ocupație și loc de muncă, domiciliat în municipiul Reșița, ., ., . S., locuind fără forme legale în mun. Z., ., ., .), S. N. D. (născut la data de 17.09.1987 în municipiul Z., jud. S., CNP_, fiul lui N. și D., domiciliat în municipiul Z., ., nr.76, județul S.), G. C. V., (născut la data de 08.06.1963 în municipiul C., jud. D., CNP_, fiul lui D. și M., domiciliat în municipiul C., ., județul D., fără antecedente penale), V. F. B. (născut la data de 28.02.1975 în municipiul Z., jud. S., CNP_, fiul lui A. și E., cetățean român, căsătorit, stagiul militar îndeplinit, studii generale, fără ocupație și loc de muncă, domiciliat în municipiul Z., ., ., fără antecedente penale) și N. M. (născut la data de 27.04.1979 în municipiul Z., jud. S., CNP_, fiul lui Edmund și E. M. I., cetățean român, necăsătorit, stagiul militar îndeplinit, studii medii, administrator, domiciliat în municipiul Z.) cu măsura preventivă a controlului judiciar prev. de art.215 C.pr.pen.
În baza art. 215 alin. 1 și 2 C.p.p., pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpații vor trebui să respecte următoarele obligații:
a)Să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b)Să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căreia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
c)Să se prezinte la organul de poliție din localitatea de domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori sunt chemați;
d)Să nu depășească limita teritorială a județelor de domiciliu decât cu încuviințarea organului judiciar;
e)Să comunice periodic organului de poliție desemnat cu supravegherea informații relevante despre mijloacele sale de existență;
g)Să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme;
h)Să nu comunice direct sau indirect cu inculpații și martorii din prezenta cauză.
În baza art. 215 alin.7 C.p.p., va atrage atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
Va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de câte 130 lei onorarii pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților Corniș F. M. (av. S. I. R. M.), S. N. D. (av. P. L.), sume ce se vor plăti din FMJ.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.206 C.pr.pen. admite contestațiile formulate de inculpații H. V. M., CORNIȘ F. M., N. M., M. P., S. N. D., G. C. V. și V. F. B. împotriva încheierii penale f.n. din 24 iulie 2015 a Tribunalului S., pe care o desființează în totalitate cu privire la acești inculpați și judecând:
În baza art.242 alin.2 C.pr.pen. admite cererile de înlocuire a măsurii arestului preventiv formulate de inculpații H. V. M., S. N. D., CORNIȘ M. F., G. C. V. și M. P. cu măsura preventivă a controlului judiciar și cererile inculpaților V. F. B. și N. M. de înlocuire a măsurii preventive a arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.
În temeiul art. 202 alin.4 lit. b din Codul de procedură penală înlocuiește măsurile preventive mai sus arătate față de inculpații:
H. V. M. (născut la data de 03.12.1991 în municipiul Z., jud. S., CNP_, fiul lui V. și M.-R., cetățean român, necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, studii medii, fără ocupație și loc de muncă, domiciliat în municipiul Z., ., ., ., cu antecedente penale), M. P. (născut la data de 12.11.1986 în municipiul Z., jud. S., CNP_, fiul lui V. și M., cetățean român, căsătorit, stagiul militar neîndeplinit, studii medii, agent vânzări la S.C. Dalnexus GSM, domiciliat în municipiul Z., ., ., ., județul S., adresa la care locuiește efectiv: Z., ., .,., fără antecedente penale, CORNIȘ M. F. (născut la data de 19.04.1991 în municipiul Reșița, jud.C. S., CNP_, fiul lui P. și M., cetățean român, necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, studii medii, fără ocupație și loc de muncă, domiciliat în municipiul Reșița, ., ., . S., locuind fără forme legale în mun. Z., ., ., .), S. N. D. (născut la data de 17.09.1987 în municipiul Z., jud. S., CNP_, fiul lui N. și D., domiciliat în municipiul Z., ., nr.76, județul S.), G. C. V., (născut la data de 08.06.1963 în municipiul C., jud. D., CNP_, fiul lui D. și M., domiciliat în municipiul C., ., județul D., fără antecedente penale), V. F. B. (născut la data de 28.02.1975 în municipiul Z., jud. S., CNP_, fiul lui A. și E., cetățean român, căsătorit, stagiul militar îndeplinit, studii generale, fără ocupație și loc de muncă, domiciliat în municipiul Z., ., ., ., județul S., fără antecedente penale) și N. M. (născut la data de 27.04.1979 în municipiul Z., jud. S., CNP_, fiul lui Edmund și E. M. I., cetățean român, necăsătorit, stagiul militar îndeplinit, studii medii, administrator, domiciliat în municipiul Z.) cu măsura preventivă a controlului judiciar prev. de art.215 C.pr.pen.
În baza art. 215 alin. 1 și 2 C.p.p., pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpații trebuie să respecte următoarele obligații:
a)Să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b)Să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căreia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
c)Să se prezinte la organul de poliție din localitatea de domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori sunt chemați;
d)Să nu depășească limita teritorială a județelor de domiciliu decât cu încuviințarea organului judiciar;
e)Să comunice periodic organului de poliție desemnat cu supravegherea informații relevante despre mijloacele sale de existență;
g)Să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme;
h)Să nu comunice direct sau indirect cu inculpații și martorii din prezenta cauză.
În baza art. 215 alin.7 C.p.p., atrage atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de câte 130 lei onorarii pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților Corniș F. M. (av. S. I. R. M.), S. N. D. (av. P. L.), sume ce se vor plăti din FMJ.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 6 august 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. R. C. E. B.
Red.M.R./dact.V.R.
4 ex./…….08.2015
Jud. fond: Ț. D. Brăduța
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 981/2015. Curtea de... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
