Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 79/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 79/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 09-02-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.79/2015
Ședința publică din data de 9 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. - judecător
GREFIER: M. B.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin Procuror: V. T.
S-a luat spre examinare contestația formulată de inculpatul S. R. împotriva încheierii penale din 28 ianuarie 2015 a Tribunalului S. privind verificarea legalității și temeiniciei măsurii controlului judiciar, pronunțată în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. R. asistat de apărător ales, av. I. M. din cadrul Baroului S., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul S. R. arată că își însușește și menține contestația formulată de către apărătorul său ales.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea contestației.
Apărătorul ales al inculpatului S. R. solicită admiterea contestației și, în principal, a se dispune revocarea măsurii controlului judiciar iar, în subsidiar, modificarea limitelor teritoriale stabilite prin această măsură.
În susținerea contestației arată că față de inculpat s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar, după înlocuirea măsurii arestării preventive, astfel că la acest moment, termenul rezonabil al unei măsuri preventive, apreciază că este depășit.
Solicită a se constata că urmărirea penală a fost finalizată, inculpatul a respectat toate obligațiile impuse în sarcina sa, astfel că toate aceste premise creează rațiunea pentru care se poate concluziona că inculpatul nu va împiedica derularea procesului penal.
De asemenea, solicită a se observa că instanța de fond nu a arătat în încheierea atacată, care sunt temeiurile care impun în continuare menținerea acestei măsuri.
În consecință, având în vedere că nu se explică rațiunea pentru care trebuie menținută această măsură, că dosarul se află în fază de judecată și că nu există date, din care să rezulte că inculpatul ar fi încercat să se sustragă sau să influențeze în vreun mod aflarea adevărului, apreciază că prelungirea duratei măsurii controlului judiciar nu se justifică.
În subsidiar, solicită înlocuirea limitelor teritoriale a măsurii controlului judiciar și a se constata că această măsura este excesiv de restrictivă, întrucât restrânge dreptul de deplasare al inculpatului la județul S..
În situația în care se va aprecia că pentru buna desfășurare a procesului penal este necesară păstrarea măsurii controlului judiciar, solicita a se modifica limitele teritoriale la teritoriul României.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației ca nefondată pentru considerentele ce rezultă din motivarea încheierii atacate coroborate cu dispozițiile Codului de procedură penală.
În susținerea poziției procesuale arată că obiectul cauzei privește o verificare privind măsurile dispuse de instanță, cu privire la care sunt incidente disp.art.242 al.1 C.pr.pen. De asemenea, solicită a se avea în vedere și disp.art.215/1 al.8 C.pr.pen., așa cum au fost modificate prin Ordonanța nr.82/2014.
Apreciază că motivarea instanței este suficientă pentru susținerea soluției, nefiind necesar a se remotiva o menținere a acestei măsuri prin refacerea întregului raționament juridic sau invocarea de către instanță a unor elemente noi.
Într-adevăr, față de inculpat s-a luat măsura controlului judiciar ca urmare a înlocuirii măsurii arestării preventive inițiale, pe baza unor împrejurări rezultate în principal din dosarul cauzei, considerându-se că sunt îndeplinite cele două condiții necesare, respectiv cele pe care prima instanță le și reia în analiza sa.
Din acest punctul de vedere, sunt incidente disp.art.242 C.pr.pen., care precizează că operează o înlocuire sau o schimbare o conținutului unei măsuri restrictive de drepturi și libertăți doar dacă au intervenit elemente de natură să modifice o situație premisă. Ori, în speță, ne aflăm în aceeași situație care a stat la baza luării măsurii, întrucât suspiciunea rezonabilă dec omitere a faptelor, este bazata pe o probațiune necontestată de către inculpat, urmând a se parcurge faza procesuală a judecății.
Din perspectiva necesității menținerii acestei măsuri, arată că nu a intervenit nici o modificare întrucât, deși se afirmă că s-au modificat împrejurările cauzei, nu se arată decât o împrejurare concretă, respectiv cea bazată pe durata nerezonabilă a măsurii.
Față de acest aspect, apreciază că se impune a lua în considerare intenția legiuitorului, raportat la durata rezonabilă cu privire la măsura controlului judiciar care, potrivit art.215/1 al.8 C.pr.pen., impune într-adevăr, obligația instanței de a verifica în permanență acest element pentru a stabili dacă măsura se impune și în continuare, menționând însă ca durată rezonabilă termenul de 5 ani de la data începerii judecății.
Aceleași considerente solicită a fi avute în vedere și în ce privește cererea subsidiară, întrucât pentru modificarea conținutului controlului judiciar trebuie să existe un element obiectiv.
Prin urmare, apreciază că soluția primei instanțe corespunde dispozițiilor legale reflectate în probațiunea din dosar, astfel încât contestația formulată de inculpat este nefondată.
Inculpatul S. R. având ultimul cuvânt solicită admiterea contestației, apreciind că în acest moment nu se mai justifică menținerea măsurii controlului judiciar.
CURTEA
Prin încheierea penală din 28 ianuarie 2015 a Tribunalului S. pronunțată în dosar nr._ 14, în baza art.362 alin.2 raportat la art.208 C.proc. pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, luată față de inculpatul C. I. Z., precum și legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar luată față de inculpatul S. R., măsuri pe care le-a menținut.
Pentru a pronunța această soluție., s-au reținut următoarele:
Prin încheierea nr.39/C din 29.11.2013 a Tribunalului S., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului S. R. pentru 29 de zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.25/U. Măsura arestării preventive a inculpatului S. R. a fost prelungită succesiv până la data de 19.02.2014, când, prin încheierea nr.13/A/2014 a judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalului S., s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
De asemenea, în cauză, prin încheierea penală nr. 40/C din 04.12.2013, Tribunalul S. a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului C. I. Z. pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data punerii în executare a măsurii, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 26/U. Mandatul de arestare preventivă nu a putut fi pus în executare întrucât inculpatul s-a sustras de la executarea acestuia, iar la data de 10.11.2014, inculpatul a fost depistat pe raza localității Cluj-N. și depus în arestul IPJ Salaj. Prin încheierea penală nr. 74/A din 11.11.2014 a Tribunalului S.,măsura arestării preventive a inculpatului C. I. Z. a fost confirmată.
Prin ordonanța din data de 28.11.2013 a organelor de urmărire penală, s-a dispus reținerea inculpatului K. J. pentru o durată de 48 de ore începând cu data de 28.11.2013 ora 11,40 până la data de 29.11.2013 ora 11,40 . Prin ordonanța din data de 29.11.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul S., s-a dispus față de inculpatul K. J. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea pe o durată de 30 de zile.
Prin rechizitoriul nr.361/P/2013 întocmit la data de 08.12.2014 de P. de pe lângă Tribunalul S., au fost trimiși în judecată,inculpații: C. I. Z. - în stare de arest preventiv, S. R. - sub control judiciar și K. J.- în stare de libertate.
În actul de sesizare s-a reținut, în esență, că în cursul anului 2013, inculpații, membrii ai unui grup infracțional constituit de S. R., în baza unor înțelegeri prealabile, au indus în eroare trei societăți comerciale, cărora le-au fost produse prejudicii însemnate, în cauză S.C. R. D. S.R.L. constituindu-se parte civilă cu suma de 353 334,17 lei, S.C. R. I. Auto S.R.L. constituindu-se parte civilă cu suma de 12 748,46 lei, iar .. constituindu-se parte civilă cu suma de 120 615,28 lei.
C. I. Z. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune și aderare la un grup infracțional organizat, prev. și ped. de art. 244 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, art. 244 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin 1 Cod penal și art. 5 Cod penal, art. 367 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, totul cu aplicarea art. 38 alin 1 Cod penal; S. R. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune și constituire a unui grup infracțional organizat, prev. și ped. de art. 244 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, art. 244 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, art. 244 alin 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin 1 Cod penal și art. 5 Cod penal, art. 367 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, totul cu aplicarea art. 38 alin 1 Cod penal; K. J. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune și aderare la un grup infracțional organizat, prev. și ped. de art. 48 Cod penal raportat la art. 244 alin 2 Cod penal cu aplicarea art.35 alin 1 Cod penal, art. 41 alin 1 Cod penal și art. 5 Cod penal, art. 367 Cod penal cu aplicarea 41 alin 1 Cod penal și art. 5 Cod penal,totul cu aplicarea art. 38 alin 1 Cod penal .
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului S. la data de 08.12.2014, sub nr._ 14.
Prin încheierea penală nr.52/P/09.12.2014 s-a constatat că în mod legal și temeinic s-au dispus: măsura arestării preventive față de inculpatul C. I. Z. și măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpatul S. R., măsurile fiind menținute.
Contestația formulată de inculpatul S. R. a fost respinsă prin Încheierea penală nr.785/17.12.2014 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Cluj.
Prin încheierea penală nr.1/P/05.01.2015, s-a constatat că în mod legal și temeinic s-au dispus: măsura arestării preventive față de inculpatul C. I. Z. și măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpatul S. R., măsurile fiind menținute.
Prin încheierea penală din data de 28.01.2014, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen.,s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 361/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul S., privind pe inculpații C. I. Z., S. R. și K. J., s-a dispus începerea judecății cauzei, stabilindu-se termen de judecată la data de 25.02.2015, pentru care vor fi citați inculpații și părțile civile - cu mențiunea să indice, până la termenul de judecată stabilit, natura și întinderea pretențiilor civile, a motivelor și a probelor pe care acestea se întemeiază și s-a stabilit termen la data de 28.01.2015, ora 12.10, în vederea verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului C. I. Z., precum și în vederea verificării legalității și temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar luată față de inculpatul S. R., conform art.208 alin.2 Cod procedură penală.
Luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul C. I. Z. s-a dispus în baza prevederilor Codului de procedură penală din 1968 în prezent abrogat prin . data de 01.02.2014 a Legii 135/2010 și astfel, având în vedere și prevederile art.3 și art.16 din Legea 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii 135/2010 privind Codul de procedură penală, instanța va verifica legalitatea și temeinicia măsurii preventive raportat la prevederile Codului de procedură penală în vigoare la această dată.
În acest sens, la momentul dispunerii măsurii arestării preventive în lipsă a inculpatului C. I. Z., au existat indicii temeinice, în sensul art.143 alin.3 Cod procedură penală, indicii din care rezulta presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care s-a solicitat arestarea sa preventivă, pedeapsa prevăzuta de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului fiind mai mare de 4 ani și la dosarul cauzei existau probe din care rezulta că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Totodată, din actele de urmărire penala efectuate în cauză rezulta că inculpatul se sustrăgea de la urmărire penală, împotriva lui au fost emise mandate de aducere, însă nu au fost putut fi executate deoarece inculpatul nu a fost găsit nici la domiciliu și nici la reședință, fiind astfel aplicabile dispozițiile art.148 lit a C.p.p. Din fișa de cazier existentă la dosar rezultă că inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală, comițând din nou o faptă prevăzută de legea penală după condamnarea pentru alte infracțiuni, fiind îndeplinită și cerință prevăzută de art.148 lit d C.p.p. din 1968.
Aceste aspecte se circumscriu dispozițiilor art. 223 alin.1 lit.a C. proc. pen., în sensul existenței temeiurilor care justifică măsura preventivă a arestului preventiv sub aspectul necesității acesteia, în sensul că din actele dosarului rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărire penală sau de la judecată. Apoi, din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiuni intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. Prin urmare, temeiul prev. de art. 148 al. 1 lit. f C.p.p. își găsește corespondent în prevederile art.223 alin.2 C.p.p.
Cât privește temeiul prev. de art. 148 al. 1 lit. d C.p.p. din 1968, se constată că acesta, deși legal reținut, nu își mai găsește corespondent în noile prevederi procesual - penale, potrivit art. 223 al.1 lit. d din noul C.p.p., unul din temeiurile arestării preventive putând consta în săvârșirea, cu intenție, a unei noi infracțiuni sau pregătirea săvârșirii unei noi infracțiuni după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului, aspecte cu privire la care din care actele dosarului nu există probe ori indicii temeinice.
Măsura s-a justificat și sub aspectul proporționalității ei cu scopul urmărit, dată fiind gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului.
De asemenea, au existat indicii temeinice că inculpatul S. R. a săvârșit infracțiunile pentru care s-a solicitat arestarea sa preventivă, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului fiind mai mare de 4 ani și la dosarul cauzei existau probe din care rezulta că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În privința inculpatului S. R. s-a reținut că, prin Încheierea penală nr.13/A/19.02.2014, în baza art.237 alin.2 Cod procedură penală, s-a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
Potrivit prevederilor art.211 C.p.p., măsura controlului judiciar se poate lua dacă această măsură preventivă este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 C.pr.pen.
Potrivit prevederilor art. 202 alin. (1) C.p.p., măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Potrivit art.208 alin. 2 și 4 C. proc. pen., instanța de judecată verifică din oficiu, periodic, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive.
Analizând măsurile preventive luate față de inculpații C. I. Z. și S. R., în raport cu actele și lucrările dosarului dar și cu dispozițiile legale menționate, s-a apreciat că acestea sunt legale si temeinice, întrucât parte din temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a inculpaților se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual, și impun în continuare măsura preventivă.
Astfel, din materialul probator administrat până la acest moment procesual, s-a reținut că rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au comis faptele reținute în sarcina lor, respectiv – că în cursul anului 2013, la inițiativa lui S. R., inculpații, având roluri prestabilite, bine determinate, prin diferite modalități, în scopul obținerii de foloase patrimoniale injuste, au indus în eroare mai multe societăți comerciale, cauzându-le pagube însemnate.
Indiciile temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul C. I. Z. a săvârșit faptele de care este acuzat, se regăsesc în declarațiile de recunoaștere date de acesta, în declarațiile inculpatului K. J., în declarațiile martorilor și reprezentanților părților civile, în înscrisurile existente la dosar, în procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, în procesele-verbale de percheziție domiciliară întocmite în cauză.
Indiciile temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul S. R. a săvârșit faptele de care este acuzat, se regăsesc în declarațiile inculpaților C. I. Z. Și K. J., în declarațiile martorilor și reprezentanților părților civile, în înscrisurile existente la dosar, în procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, în procesele-verbale de percheziție domiciliară întocmite în cauză.
De asemenea, s-a constatat că menținerea măsurilor preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpaților de la judecată și al prevenirii săvârșirii unei noi infracțiuni, întrucât din probele dosarului rezultă că inculpatul C. I. Z. a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărire penală sau de la judecată și nu poate fi ignorat comportamentul inculpaților C. I. Z. și S. R. anterior comiterii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, cei doi nefiind la prima confruntare cu legea penală, astfel după cum rezultă din cazierele existente la dosarul de urmărire penală.
Pe de altă parte, s-a apreciaat că măsura preventivă este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzației - în sensul că inculpații sunt acuzați de săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și constituirea/aderarea la un grup infracțional organizat în scopul comiterii unor infracțiuni de înșelăciune, fapte care se caracterizează în concret, printr-o periculozitate semnificativă, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. 3 C.proc.pen.
Față de considerentele expuse, s-a apreciat că măsura preventivă a arestului preventiv dispusă față de inculpatul C. I. Z. și măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpatul S. R. sunt legale si temeinice și subzistă temeiurile care au determinat luarea acestor măsuri, caracterul necesar și proporțional al acestora cu gravitatea acuzațiilor și scopul urmărit.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestație inculpatul S. R. solicitând desființarea acesteia și, judecând, în principal, a se dispune revocarea măsurii controlului judiciar, iar în subsidiar, modificarea limitelor teritoriale, pe care trebuie să le respecte inculpatul.
În susținerea contestației s-a arătat că, în acest moment este depășită durata rezonabilă a unei măsuri preventive în raport de momentul procesual - urmărirea penală a fost finalizată, s-a dispus începerea judecății, inculpatul a respectat toate obligațiile impuse de instanță, nu există niciun motiv să se concluzioneze că inculpatul va împiedica în vreun fel derularea normală a procesului penal.
Instanța de fond nu a arătat în încheierea atacată, care sunt temeiurile care impun în continuare menținerea măsurii preventive.
Pe de altă parte, s-a apreciat că măsura este excesiv de restrictivă sub aspectul limitelor teritoriale, pe care trebuie să le respecte inculpatul, întrucât restrânge dreptul lui de deplasare la limitele județului, fiind suficient ca aceste limite să se raporteze la teritoriul României.
Verificând încheierea atacată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispoz. art.425/1 C.pr.pen., art.206, 242 C.pr.pen. se constată nefondată contestația formulată în cauză, pentru următoarele considerente.
Potrivit art.208 alin.5 C.pr.pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri.
De asemenea, potrivit art.242 alin.1 C.pr.pen., măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi, din care rezultă nelegalitatea măsurii.
În cauză, în mod corect, la 28 ianuarie 2015, după ce a dispus începerea judecății, instanța a procedat la verificarea măsurii controlului judiciar luată față de inculpatul S. R. și a constatat întemeiat că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii, dispunând menținerea acesteia.
Astfel, prima condiție legală ce trebuie îndeplinită pentru luarea unei măsuri preventive - art.202 alin.1 C.pr.pen. - nu comportă discuții, existând în cauză, așa cum corect s-a apreciat și de judecătorul fondului probe și indicii temeinice, din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi autorul faptelor de care este acuzat, probe care au fost menționate cu ocazia dispunerii arestării inițiale și ulterior, prin actul de sesizare a instanței, probe care nu au suferit modificări de la momentul respectiv, ci dimpotrivă, s-au consolidat și au fundamentat trimiterea în judecată.
Apoi, corect s-a apreciat și că măsura controlului judiciar este în continuare proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse - inculpatul este trimis în judecată pentru un concurs de trei infracțiuni de înșelăciune în dauna a trei societăți comerciale și o infracțiune de inițiere a unui grup infracțional organizat, prejudiciile presupus comise fiind considerabile, cu implicarea mai multor persoane.
În continuare, măsura preventivă dispusă față de inculpat se apreciază necesară pentru asigurarea realizării scopului prev. de art.202 alin.1 C.pr.pen. - buna desfășurare a procesului penal - având în vedere specificul cauzei, complexitatea acesteia, poziția inculpatului - care nu a recunoscut faptele - dar și faptul că nu a fost încă demarată cercetarea judecătorească, în cadrul căreia să se exprime toți inculpații, să se clarifice poziția lor procesuală, cu caracter definitiv și, să se elimine întru totul, posibilitatea oricăror potențiale perturbări ale judecății, chiar și numai prin prisma interesului public pentru modul cum se raportează justiția la fenomenul infracțional în discuție, la cei bănuiți de astfel de fapte, din punct de vedere al măsurilor preventive.
Apreciem, de asemenea, că nici durata măsurii preventive nu este una nerezonabilă, inculpatul fiind supus acestei măsuri - neprivative de libertate - din februarie 2014, astfel că prin raportare al legislația internă, dar și la jurisprudența europeană în acest domeniu, la complexitatea cauzei, conduita părților, în contextul în care organele judiciare au acționat cu celeritate, au urmat procedurile legale, astfel că nici lor, nici părților nu le poate fi imputată durata acestui termen, iar pe de altă parte, intervalul scurs de la momentul luării măsurii nefiind unul care să estompeze total ecoul presupuselor fapte la nivel public.
Mai mult, toate aceste elemente, coroborate cu noile reglementări în materie - art.215/1 alin.8 C.pr.pen. - nu îndreptățesc părțile a aprecia ca nerezonabilă, durata măsurii preventive.
Totodată, împrejurările favorabile inculpatului - că ar fi respectat întrutotul obligațiile impuse de instanță - chiar reale fiind, se înscriu într-o normalitate firească, aceasta este de fapt regula, așa încât nici aceste elemente nu pot legitima o modificare a măsurii preventive la acest moment procesual.
La acest capitol, nu poate fi ignorată nici situația de cazier judiciar a inculpatului - f.116 vol.I dos. u.p. - care, fără a constitui antecedență penală, relevă totuși înclinația inculpatului spre câmpul infracțional, având două condamnări mai vechi, pentru care a intervenit reabilitarea, activitatea frauduloasă din prezentul dosar fiind începută imediat după reabilitarea din ultima condamnare, dar și numeroase sancțiuni administrative pentru fapte penale de natură similară celor din prezenta cauză - falsuri, evaziune fiscală, etc.
Așa fiind, nu se identifică nici un caz de revocare a măsurii preventive - încetarea temeiurilor care au determinat-o ori apariția unor împrejurări noi, din care să rezulte nelegalitatea măsurii - pentru a face aplicabile dispoz. art.242 alin.1 C.pr.pen.
În privința cererii de modificare a controlului judiciar - extinderea limitelor teritoriale pe care să nu le depășească inculpatul - pe lângă faptul că aceasta nu a făcut obiectul analizei judecătorului de la fond, fiind cerută direct în calea de atac, nici nu s-a invocat ori dovedit existența vreunei împrejurări temeinice - în sensul art.215 alin.9 C.pr.pen. - care să justifice intervenția în conținutul măsurii, care, prin definiție, impune anumite restricții în sarcina inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, se constată nefondată contestația formulată în cauză, urmând ca aceasta să fie respinsă ca atare, în temeiul a art.206, art.425/1 C.pr.pen.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul contestator să plătească 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.425/1 alin.7 lit.b și art.206 C.pr.pen. respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul S. R. (fiul lui Geza și A., născut la 31.01.1982, domic. în Z., ..12, ., .)- împotriva Încheierii penale din 28 ianuarie 2015 a Tribunalului S. privind verificarea legalității și temeiniciei măsurii controlului judiciar, pronunțată în dosar nr._ 14.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. obligă inculpatul contestator să plătească 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 9 februarie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. C. M. B.
Red./Dact.A.C.
2 ex./11.02.2015
Jud. fond: Ț. D.B.
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 313/2015. Curtea de... | Falsul intelectual. Art. 289 C.p.. Decizia nr. 213/2015. Curtea... → |
|---|
