Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 65/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 65/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 200/84/2015/a8
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 8428
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 65/2015
Ședința publică de la 25 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – V. G.
Grefier - A. B. H.
Ministerul Public, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial Cluj a fost reprezentat prin procuror – D. D.
S-au luat spre examinare contestațiile formulate de către inculpații G. C. V., V. F. B., N. M. și D. M. N. împotriva încheierii penale din data de 3.06.2015 a Tribunalului S., pronunțată în dosarul nr._ 15, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv, respectiv a arestului la domiciliu, dispusă față de inculpați, în cursul judecății.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă av. R. A. din Baroul Cluj în substituirea apărătorului ales al inculpatului G. C. V. - av. Szeker M. din Baroul S., ambii cu împuternicire la dosar, inculpații V. F. B. și N. M. asistați de avocat ales P. M. din Baroul S., cu împuternicire la dosar, inculpatul D. M. N. asistat de avocat ales I. B. din Baroul S., cu împuternicire la dosar, lipsă fiind inculpatul G. C. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că inculpatul G. C. V., aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Oradea, a depus la dosar cerere prin care solicită judecata în lipsă.
Avocatul inculpaților V. F. B. și N. M. depune la dosar acte în circumstanțiere.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul asupra contestațiilor formulate în cauză.
Avocatul inculpaților V. F. B. și N. M. solicită să se constate că aplicarea dispozițiilor art. 222 CPP a fost suspendată ca urmare a deciziei nr.361/2015 a Curții Constituționale și a aplicării art. 31 al. 3 din Legea nr.47/1992, până la expirarea termenului de 45 de zile când Parlamentul va decide cu privire la acest text de lege. În consecință, având în vedere faptul că nu există o reglementare cu privire la durata maximă a măsurii arestului la domiciliu, apreciază că judecătorul fondului trebuia să constate că temeiul legal al înlocuirii arestului preventiv cu arestul la domiciliu nu mai există.
În cauză, a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar deoarece temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv, respectiv înlocuirii acestei măsuri cu arestul la domiciliu, și temeiurile pentru care a fost menținută această din urmă măsură, nu mai subzistă. Ambele solicitări au fost respinse de către Tribunalul S. pentru că temeiul de drept pe care instanța și-a fundamentat hotărârea de înlocuire a arestării preventive cu arestul la domiciliu nu îl constituie dispozițiile art. 222 CPP, ci art. 218 CPP, care nu a fost declarat neconstituțional, iar termenul de 45 de zile a început să curgă de la 16.06.2015. În aceste împrejurări, s-a apreciat că cererea nu putea fi admisă, iar în ceea ce privește înlocuirea măsurii arestului cu măsura controlului judiciar, cererea a fost respinsă pe considerentul că temeiurile înlocuirii măsurii se mențin, iar menținerea măsurii arestului se impune având în vedere art. 202 al. 1 CPP, respectiv pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și împiedicarea sustragerii inculpaților de la judecată și eventual de la executarea hotărârii ce se va pronunța.
Curtea atrage atenția asupra art.222 CPP care se referă la procedura din faza de urmărire penală și la împrejurarea că, în prezent, dosarul se află într-o fază procesuală distinctă.
Avocatul inculpaților V. F. B. și N. M., în continuare, arată căavând în vedere infracțiunea reținută în sarcina inculpaților care a avut o anumită rezonanță în rândul opiniei publice, este de acord cu ideea luării unei măsuri preventive și nici inculpații nu s-au opus dispunerii uneia dintre măsurile preventive întrucât înțelegeau rolul acesteia. Totuși, având în vedere măsurile prevăzute de legiuitor, consideră că nu trebuia luată cea mai împovărătoare măsură preventivă deoarece în faza de urmărire penală, când inculpaților li s-au adus la cunoștință faptele comise în intervalul aprilie – septembrie 2014, aceștia au recunoscut comiterea lor și, în plus, au recunoscut că de fapt au comis aceste fapte până în luna noiembrie 2014, împrejurare care a dus la extinderea urmăririi penale și pentru faptele din această perioadă.
Învederează faptul că inculpații au respectat toate obligațiile stabilite în sarcină, a trecut un interval de timp de la înlocuirea măsurii în care nu s-a întâmplat nimic semnificativ deși au recunoscut toate faptele și își vor menține această conduită până la finalizarea cauzei. Din aceste motive și având în vedere disp. art. 242 al. 2 CPP, apreciază că Tribunalul S. putea dispune înlocuirea măsurii cu o măsură mai ușoară, respectiv aceea a controlului judiciar care este suficientă pentru adingerea scopului prev. de art.202 CPP. Tot în acest sens, solicită a se avea în vedere actele depuse la dosar din care rezultă că singura persoană care se putea interesa de inculpatul N. este tatăl său, de care trebuie să aibă grijă în prezent. Poate face acest lucru numai prin înlocuirea măsurii cu controlul judiciar.
În ceea ce privește situația inculpatului V. F. B., arată că este căsătorit, are în întreținere un copil minor, iar în condițiile în care inculpatul se află în arest la domiciliu, soția sa trebuie să lucreze în schimbul trei la barul unui club de noapte pentru întreținerea familiei.
Nu contestă faptul că infracțiunea imputată inculpaților este extrem de gravă, însă apreciază că măsura arestului la domiciliu nu este necesară, fiind suficientă și măsura controlului judiciar pentru că nu există niciun indiciu că ar periclita buna desfășurare a procesului penal, ci, dimpotrivă, aceștia ar ajuta la desfășurarea procesului.
Mai solicită a se avea în vedere intervalul de timp de 4 luni de când față de inculpați s-a dispus măsura preventivă, timp în care în dosar nu s-a întâmplat nimic semnificativ în ceea ce privește judecarea cauzei, aspect care nu le este imputabil deoarece ei ar fi dorit să se judece de la prima zi. Cu titlu de exemplu, face trimitere la practica judiciară depusă la dosar, respectiv decizia nr.1884/2012 a Tribunalului S. prin care inculpații au fost condamnați la o pedeapsă de 1 an cu suspendare pentru infracțiunea prev. de art.2 al. 1 din Legea nr.143/2000, unde era vorba despre droguri de risc, nu de substanțe cu efect psihoactiv.
Avocatul inculpatului G. C. V. arată că în fața instanței de fond a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură preventivă mai puțin riguroasă, apreciind că măsura controlului judiciar este suficientă raportat la persoana inculpatului și la stadiul în care se află procesul penal. Nu susține înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu tocmai din cauza faptului că disp. art.222 CPP au fost declarate neconstituționale și a incertitudinii ce planează asupra acestei măsuri.
Având în vedere intervalul de timp de la luarea măsurii arestului preventiv și până în prezent, consideră că această durată este suficientă raportat și la prevederile CEDO în materia duratei măsurilor preventive. În plus, impactul asupra opiniei publice s-a estompat în timp și nici legiuitorul nu stabilește că aceste fapte sunt la fel de grave precum traficul de droguri de risc sau de mare risc având în vedere limitele de pedeapsă. Cu titlu de exemplu face trimitere la dosarul nr.5545 al Tribunalului A. având ca obiect infracțiunea de trafic de droguri de risc, 254 acte materiale, unde s-a aplicat o pedeapsă de 1 an și 11 luni cu suspendare, or, în speță, gravitatea faptelor este mai redusă, deci arestul preventiv excede gravității faptelor și scopului măsurii arestului preventiv.
Mai învederează faptul că inculpatul urmează a fi audiat de către instanța de judecată, iar prevalarea de dreptul la tăcere nu constituie motiv pentru prelungirea măsurii arestului preventiv.
Consideră că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv s-au modificat, dosarul nu se mai află în faza urmăririi penale când se presupunea că exista riscul influențării cercetărilor, probele au fost administrate și se preconizează un dosar de fond mare având în vedere complexitatea cauzei și numărul mare de persoane cercetate, astfel că există riscul ca măsura să se transforme într-o pedeapsă, deși pot fi aplicabile dispozițiile privind suspendarea sub supraveghere. Față de toate aceste considerente, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar, inculpatul urmând să respecte obligațiile stabilite în sarcina sa, în caz contrar având cunoștință de consecințe.
Avocatul inculpatului D. M. N. solicită admiterea contestației și în principal, să se constate încetarea de drept a măsurii arestului la domiciliu, iar în subsidiar, să se dispună înlocuirea acestei măsuri cu aceea a controlului judiciar.
Face referire la paragraful 19 din decizia nr. 361/2015 a Curții Constituționale și, raportat la art.31 al. 3 din Legea nr.47/1992 privind suspendarea de drept a dispozițiilor declarate neconstituționale, apreciază că în cauză nu mai subzistă temeiurile care au justificat menținerea acestei măsuri preventive. În aceste condiții, opinează că soluția legală în cauză este aceea de încetare de drept a măsurii arestului la domiciliu.
Susține solicitarea subsidiară de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, în contextul în care se va aprecia că nu este vorba despre o încetare de drept, și consideră că menținerea măsurii după data de 12 iunie 2015 ar echivala cu ignorarea efectului produs în legislația procesual penală de decizia pronunțată vizavi de această măsură. În prezent, temeiurile care au stat la baza menținerii măsurii sunt suspendate, astfel că raportat la acest aspect, la durata măsurii și la pedeapsa pe care o riscă inculpatul, se poate constata că a fost depășit termenul rezonabil al măsurii. Pentru aceste considerente, solicită admiterea contestației.
Reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art.425 ind. 1 al.7 pct. 1 lit. b CPP,solicită a se respinge ca nefondate contestațiile inculpaților deoarece încheierea din 3.06.2015 a Tribunalului S. este legală, temeinică și corect motivată. Astfel, temeiurile care au determinat luarea măsurii subzistă în continuare atât în ceea ce privește măsura arestului preventiv dispusă față de inculpatul G., cât și în ceea ce privește măsura arestului la domiciliu dispusă față de ceilalți trei inculpați.
Raportat la decizia Curții Constituționale, ad literam, aceasta vizează doar faza de urmărire penală și urmărește stabilirea unei durate, inclusiv pentru arestul la domiciliu, la care să fie verificată periodic de către instanță.
Nu contestă intervalul de timp scurs de la luarea inițială a măsurilor, însă trebuie reținut faptul că este vorba despre o cauză complexă și că extinderea rețelei se regăsește pe teritoriul țări, inclusiv în C.. În aceste condiții, chiar și CEDO a statuat că atunci când se analizează rezonabilitatea termenului trebuie avută în vedere complexitatea cauzei și inclusiv chestiunile administrative care apar în cursul anchetei, astfel că din această perspectivă termenul rezonabil nu a fost depășit.
Referitor la încheiera contestată, pentru a stabili natura și proporționalitatea măsurii față de fiecare inculpat, prima instanță a efectuat o analiză pentru fiecare din ei în ceea ce privește circumstanțele reale ale cauzei, reținând gradul de participare la comiterea faptelor, numărul actelor materiale, contribuția fiecărui inculpat, poziția fiecăruia vizavi de acuzațiile aduse, fără a atinge fondul cauzei. Față de toate aceste aspecte, apreciază că în prezent se impune menținerea acestor măsuri preventive pentru buna desfășurare a procesului penal.
Avocatul inculpatului D. M. N., în replică,precizează că în faza de urmărire penală inculpatul ar fi dorit să încheie un acord de recunoaștere a vinovăției care nu a fost încheiat din considerente pe care parchetul nu le-a arătat, iar, în prezent, inculpatul poate beneficia de procedura simplificată, însă aceasta nu justifică menținerea măsurii arestului preventiv, care nu mai este utilă.
Avocatul inculpaților V. F. B. și N. M., în replică, raportat la susținerea privind proporționalitatea măsurii, arată că limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților sunt cuprinse de la 6 luni la 3 ani închisoare sau amendă, iar în condițiile în care inculpații vor beneficia de procedura simplificată aceste limite se vor reduce și se vor fi cuprinse între 4 luni – 2 ani închisoare. Or, în condițiile în care măsura preventivă are o durată de 6 luni, iar până în luna septembrie se vor împlini aproximativ 10 luni, aceasta se aproprie de jumătate din maxim. Deci, este momentul pentru înlocuirea măsurii și, în plus, inculpatul R. B. se află în stare de libertate.
Avocatul inculpatului D. M. N., în completare, învederează faptul că inculpații, deși nu sunt liderii grupului, sunt arestați la domiciliu, iar inculpatul R. B. este liber.
Inculpatul N. M., având ultimul cuvânt, regretă faptele și solicită să se dispună măsura controlului judiciar pentru a-și putea susține tatăl care urmează a fi operat pe creier.
Inculpatul D. M. N., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluționarea contestației.
Inculpatul V. F. B., având ultimul cuvânt, regretă, solicită măsura controlului judiciar și arată că îi este greu din punct de vedere financiar deoarece soția sa lucrează pentru salariul minim pe economie și au în întreținere un copil minor.
CURTEA
Prin încheierea penală din 3.06.2015 a Tribunalului S., pronunțată în dosar nr._ 15, în baza art.362 alin. (2) raportat la art.208 C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de inculpații H. V. M. (născut la data de 03.12.1991 în municipiul Z., jud.S., CNP_, fiul lui V. și M.-R., cetățean român, necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, studii medii, fără ocupație și loc de muncă, domiciliat în municipiul Z., ., ., ., județul Salaj, cu antecedente penale), S. N. D. (poreclit „Boss” născut la data de 17.09.1987 în municipiul Z., jud.S., CNP_, fiul lui N. și D., cetățean român, necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, studii – 8 clase, fără ocupație și loc de muncă, domiciliat în municipiul Z., ., nr.76, județul Salaj, fără antecedente penale), Corniș M. F. (născut la data de 19.04.1991 în municipiul Reșița, jud.C. S., CNP_, fiul lui P. și M., cetățean român, necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, studii medii, fără ocupație și loc de muncă, domiciliat în municipiul Reșița, ., ., . S., locuind fără forme legale în mun.Z., ., ., ., cu antecedente penale), G. C. V. (născut la data de 08.06.1963 în municipiul C., jud.D., CNP_, fiul lui D. și M., cetățean român, căsătorit, stagiul militar neîndeplinit, studii gimnaziale, fără ocupație și loc de muncă, domiciliat în municipiul C., ., județul D., fără antecedente penale) și M. P. (poreclit „I.”, născut la data de 12.11.1986 în municipiul Z., jud.S., CNP_, fiul lui V. și M., cetățean român, căsătorit, stagiul militar neîndeplinit, studii medii, agent vânzări la S.C.Dalnexus GSM, domiciliat în municipiul Z., ., ., ., județul Salaj, adresa la care locuiește efectiv: Z., ., .,., fără antecedente penale), legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpații D. M. N.(poreclit „C.”, născut la data de 08.12.1989 în municipiul Z., jud.S., CNP_, fiul lui M. și V., cetățean român, necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, studii medii, fără ocupație și loc de muncă, domiciliat în municipiul Z., ..74, județul S., fără antecedente penale), V. F. B. (născut la data de 28.02.1975 în municipiul Z., jud.S., CNP_, fiul lui A. și E., cetățean român, căsătorit, stagiul militar îndeplinit, studii generale, fără ocupație și loc de muncă, domiciliat în municipiul Z., ., ., ., județul S., fără antecedente penale) și N. M.(născut la data de 27.04.1979 în municipiul Z., jud.S., CNP_, fiul lui Edmund și E. M. I., cetățean român, necăsătorit, stagiul militar îndeplinit, studii medii, administrator, domiciliat în municipiul Z., ., ., fără antecedente penale), precum și legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar dispuse față de inculpații H. D. M.(născut la data de 07.11.1994 în municipiul Z., jud.S., CNP_, fiul lui V. și M.-R., cetățean român, necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, studii medii, student la FSEGA Cluj N., domiciliat în municipiul Z., ., ., ., județul S.) și Corniș M.(născută la data de 02.04.1962 în municipiul Reșița, jud.C. S., CNP_, fiica lui P. și V., cetățean român, divorțată, studii superioare, casnică, domiciliată în municipiul Reșița, ., ., . S., locuind fără forme legale în mun.Z., Z., .,.), măsuri pe care le menține (pe o perioadă de 60 de zile).
Au fost respinse ca neîntemeiate cererile inculpaților privind revocarea sau înlocuirea măsurilor preventive.
În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rechizitoriul nr. 53/D/P/2013 al D.I.I.C.O.T. – B. Teritorial S., au fost trimiși în judecată inculpații arestați preventiv H. V. M., N. M., S. N. D., Corniș M. F., G. C. V. și M. P. și inculpații arestați la domiciliu D. M. N., Corniș M., V. F. B. și H. D. M. . Prin același rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților R. F. D., P. B. I., L. A. M., C. A. C., V. E. A., E. I.-R., L. T. și Rostas B..
În sarcina inculpaților s-a reținut comiterea, în concurs, a infracțiunilor continue de inițiere/aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art.367 alin.1 C.p. și de efectuare, fără autorizație, de operațiuni cu produse știind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin.1 din Legea 194/2011. În sarcina inculpatului H. V. M. s-a reținut comiterea acestor infracțiuni în stare de recidivă ( prev. de art.41 alin.1 C.p.), în sarcina inculpatului Corniș M. F. s-a reținut comiterea acestor infracțiuni în stare de pluralitate intermediară ( prev. de art.44 alin.1 C.p.), iar în sarcina inculpatului D. M. N. s-a reținut și comiterea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de art.342 alin.2 C.p.
După sesizarea instanței, pe rolul Tribunalului S. s-a înregistrat dos. nr._ 15.
În perioada 11.02._15, s-a desfășurat procedura de cameră preliminară, prin încheierea din data de 14.05.2015 constatându-se competența instanței în judecarea cauzei cu care a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 53/D/P/2013 întocmit la data de 10.02.2015 de D.I.I.C.O.T. – B. Teritorial S., legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în dosarul nr. 53/D/P/2013 al D.I.I.C.O.T. – B. Teritorial S., remedierea neregularităților constatate în actul de sesizare și, în baza art.346 alin.4 C.proc. pen., s-a dispus începerea judecății în cauza privind pe inculpați, stabilirea primului termen de judecată în fond urmând a se face după rămânerea definitivă a încheierii.
Împotriva acestei încheieri nu s-au formulat contestații, astfel că, în acord cu dispozițiile art.208 al.1 C.p.p., prin rezoluția din data de 26.05.2015, s-a stabilit primul termen de judecată la data de 03.06.2015.
Potrivit art.208 alin. (2) și (4) C. proc. pen., instanța de judecată verifică din oficiu, periodic, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.(…) În tot cursul judecății, instanța, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.
Prin încheierea penală nr.78/A/27.11.2014 (dos. nr._ ) a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului S. a fost admisă propunerea D.I.I.C.O.T. – B. Teritorial S. privind arestarea preventivă a inculpaților H. V. M., H. D.-M., Corniș M., Corniș M. F., N. M., V. F. B. și D. M. N.,pe o durată de 30 de zile, de la 27 noiembrie 2014 până la 26 decembrie 2014 inclusiv.
Prin încheierea penală nr.83/A/18.12.2014 ( dos. nr._ ) a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului S. a fost admisă propunerea D.I.I.C.O.T. – B. Teritorial S. privind arestarea preventivă a inculpatului S. N. D., pe o durată de 30 de zile, de la 18 decembrie 2014 până la 16 ianuarie 2015 inclusiv.
Prin încheierea penală nr.84/A/18.12.2014 (dos. nr._ al Tribunalului S.) a fost admisă propunerea D.I.I.C.O.T. – B. Teritorial S. privind înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar luată față de inculpatul M. P., M. P. cu măsura arestării preventive a acestuia, pe o durată de 30 de zile, de la 18 decembrie 2014 până la 16 ianuarie 2015 inclusiv.
Prin încheierea penală nr.11/A/28.01.2015 (dos. nr._ al Tribunalului S.) a fost admisă propunerea D.I.I.C.O.T. – B. Teritorial S. privind arestarea preventivă a inculpatului G. C. V., pe o durată de 30 de zile, de la 30 ianuarie 2015 ora 00:45 până la 28 februarie 2015, inclusiv.
Prin încheierea penală nr.85/A/19.12.2014 (dos.nr._ al Tribunalului S. s-a admis în parte propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – B. Teritorial S., s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpații H. V. M., CORNIȘ M., CORNIȘ M. F., N. M., V. F. B. și D. M. N., pe o durată de 30 de zile, de la 27 decembrie 2014 până la 25 ianuarie 2015 inclusiv. Totodată, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luate față de inculpatul H. D.-M. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu pe o durată de 30 de zile, de la 27 decembrie 2014 până la 25 ianuarie 2015 inclusiv.
Prin încheierea penală 4/A/14.01.2015 (dos. nr._ al Tribunalului S.), a fost admisă propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – B. Teritorial S. și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive luate față de inculpații S. N. D. și M. P. pe o durată de 30 de zile, de la 17 ianuarie 2015 până la 15 februarie 2015 inclusiv.
Prin încheierea penală nr.12/26.01.2015 a Curții de Apel Cluj, s-au respins contestațiile formulate de S. N. D. și M. P. împotriva încheierii penale nr.4/A din 14 ianuarie 2015 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului S., având ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive.
Prin încheierea penală nr. 7/A/21.01.2015(dos.nr._ al Tribunalului S.), s-a admis propunerea D.I.I.C.O.T. – B. Teritorial S. privind prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpații H. V. M., CORNIȘ M., CORNIȘ M. F., N. M., V. F. B. și D. M. N., pe o durată de 30 de zile, de la 26 ianuarie 2015 până la 24 februarie 2015 inclusiv.
Prin încheierea penală nr.23/05.02.2015 a Curții de Apel Cluj, s-au admis contestațiile formulate de inculpații Corniș M., V. F. B. și D. M. N. împotriva încheierii penale nr 7/A din 21.01.2015 a Tribunalului S., care a fost desființată în parte, în ceea ce privește propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați și, în consecință, s-a respins propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de D. B. Teritorial S. față de inculpații sus menționați și, în baza art 237 alin 2 raportat la art 242 alin 2, art 202 alin 1 și 3, art 223 alin 2 și art 218 Cod procedură penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu față de aceștia. pe o durată de 30 de zile începând cu data de 05.02.2015 până la data de 06.03.2015 inclusiv.
În baza art 221 alin 4 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii și a obligațiilor ce le revin, măsura arestului la domiciliu se va înlocui cu măsura arestării preventive. S-au respins ca nefondate contestațiile formulate de inculpații H. V. M., CORNIȘ M. F. și N. M., împotriva încheierii penale nr. 6/A/21.01.2015 a Tribunalului S..
Prin încheierea penală nr. 6/A/21.01.2015 (dos.nr._ al Tribunalului S.), s-a admis propunerea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – B. Teritorial S. și s-a dispus prelungirea măsurii preventive a arestului la domiciliu față de inculpatul H. D.-M., pe o durată de 30 de zile, de la 26 ianuarie 2015 până la 24 februarie 2015 inclusiv.
După sesizarea instanței, în datele de 12.02.2015, 11.03.2015, 08.04.2015 și 06.05.2015, în faza de cameră preliminară, s-a procedat la verificarea legalității măsurilor preventive dispuse în cauză, împotriva încheierilor pronunțate fiind formulate contestații care au fost soluționate de Curtea de Apel Cluj la datele de 20.02.2015, 20.03.2015, 21.04.2015 și 27.05.2015.
La luarea măsurilor preventive și, ulterior, la menținerea acestora s-a constatat existența probelor din care a rezultat suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, respectiv – că, în urmă cu aproximativ doi ani, în municipiul Z. s-a constituit un grup infracțional organizat având ca scop vânzarea de substanțe stupefiante, respectiv droguri și substanțe psihoactive noi. Grupul a fost inițiat de H. V. M., fratele acestuia, H. D. M. și G. C. V., până în luna noiembrie 2014 aderând la grup – permanent sau pentru perioade scurte de timp- și inculpații R. F. D., M. P., P. B. I., L. A. M., D. M. N., Corniș M., Corniș M. F., C. A. C., E. I.-R., N. M., V. F. B., L. T., V. E. A., Rostas B., dar și alte persoane care nu au fost trimise în judecată (I. D. M., B. R. D., G. A., N. I. S., P. R. A., Tolnai T., P. C. I. ș.a.) ori cu privire la care s-a disjuns cauza, continund cercetările (Z. I. A., P. P.-A. și soția acestuia P. A. M.). În perioada 2013- începutul anului –noiembrie 2014, și S. N. este acuzat că a vândut substanțe psihoactive noi unei părți din membrii grupului mai sus menționat (R. F. D.,M. C., N. M. și V. F., dar și altor persoane -K. L. C., N. A., C. V., R. A. N., M. V. și alții. Se presupune că inculpații și-au organizat activitatea pe mai multe planuri: achiziționare sau procurare de produse psihoactive și droguri; amestecul substanțelor achiziționate, pregătirea acestora prin porționare, cântărire, împachetare în plicuri de dimensiuni mici și sigilarea acestora; distribuirea acestora către consumatori fie direct,fie prin interpuși.
S-a apreciat că infracțiunea de efectuare fără drept de operațiuni cu substanțe având efecte psihoactive se regăsește între cele enumerate expres de art.223 alin.2 Cod procedură penală, că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat este de până la 5 ani închisoare, constatându-se totodată necesitatea privării de libertate a inculpaților pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Cu privire la inculpații H. V. M., G. C. V. și S. Nistro V. s-a reținut că au avut rolurile cele mai “importante” în distribuirea substanțelor psihoactive la nivelul județului S., activitatea acestora având o amploare deosebită, iar în acest mod inculpații au înțeles să obțină facil venituiri ilicite substanțiale. Cu privire la inculpații Corniș M., M. I., D. M. N., Corniș M., V. F. B. și H. D. M. s-a reținut că au avut o activitate de bază în cadrul grupului, raportat atât la perioada de timp în care se pare că au acționat, cât și la cantitatea de substanțe cu efect psihoactiv presupus comercializate. În privința inculpatului S. Nistro V., s-a mai reținut că există la dosar probe din care rezultă că a încercat să influențeze declarațiile altor persoane implicate în cauză - participanți la săvârșirea faptelor sau martori, aceasta rezultând din procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpat și martorul P. C. V..
Luarea față de inculpații H. Vald M., N. M., S. N. D., Corniș M., G. C. V., M. I., D. M. N., Corniș M., V. F. B. și H. D. M. a măsurilor preventive a fost considerată necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică pe care o prezintă lăsarea acestora în libertate, date fiind gravitatea faptelor - una sporită, reflectată de importanța valorilor sociale lezate - cele privind sănătatea și chiar viața persoanei , natura infracțiunilor – infracțiuni contra ordinii și liniștii publice și cu consecințe serioase asupra stării de sănătate a numeroase persoane, îndeosebi tineri, modul concret de comitere – prin numărul mare de persoane implicate, modul organizat de comitere a infracțiunilor, achiziționarea și respectiv punerea în vânzare a unei cantități semnificative de substanțe cu efect psihoactiv, profitând de vârsta și de dependența cumpărătorilor, urmările infracțiunilor – afectarea stării de sănătate a numeroase persoane, unele dintre ele extrem de tinere, obținerea de sume de bani de pe urma comercializării substanțelor cu efect psihoactiv., dar și urmările care s-ar fi putut produce –suprimarea vieții acestora.
Analizând măsurile preventive luate față de inculpați, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale menționate,instanța a apreciat că acestea sunt legale si temeinice, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților se mențin.
Cu privire la persoana inculpaților, se constată că H. V. M. s-a reținut comiterea infracțiunilor în stare de recidivă (prev. de art.41 alin.1 C.p.), față de acesta s-au dispus anterior patru sancțiuni administrative pentru infracțiuni de furt calificat, lovire sau alte violențe și deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fiind totodată cercetat într-un dosar al Parchetului de pe lângă Judecătoria Z. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat,.
În sarcina inculpatului D. M. N. s-a reținut și comiterea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de art.342 alin.2 C.p., față de acesta, anterior, s-a aplicat o sancțiune administrativă pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe săvârșită asupra membrilor familie, fiind totodată cercetat de către P. de pe lângă Judecătoria Șimleu Silvaniei pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și încăierare.
Inculpatul Corniș M. F. a suferit condamnări anterioare, pentru infracțiuni la regimul circulației rutiere și pentru infracțiunea de fals privind identitatea, fiind totodată cercetat într-un dosar al Parchetului de pe lângă Judecătoria Z. pentru comiterea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și distrugere .
Inculpatul M. P., deși nu a mai suferit condamnări anterioare, nu se află la prima pătrundere în câmpul infracțional, fiindu-i aplicată anterior, în cursul anului 2012, o sancțiune administrativă pentru o infracțiune la regimul circulației. Nici inculpatul G. C. V. nu este la prima pătrundere în câmpul infracțional, acesta având înscrise în cazier o condamnare pentru infracțiuni economice - pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare și o sancțiune administrativă aplicată pentru o infracțiune asimilată celor de evaziune fiscală.
Inculpații S. N. D., V. F. B. și N. M. nu au mențiuni înscrise în fișele de cazier judiciar.
Cu privire la alte aspecte privind persoana inculpaților (anturajul, mediul din care provin), se reține că inculpații H. V. M., Corniș M. F., D. M., S. N. D. și N. M. au studii medii, inculpații V. F. B. și G. C. V. au studii gimnaziale, apar ca fiind integrați social, însă, cu excepția inculpaților N. M., care se ocupă de administrarea propriilor afaceri, și M. P., care se pare că era angajat ca agent de pază, ceilalți inculpați, la data luării măsurilor preventive nu aveau un loc de muncă în baza căruia să obțină venituri licite, o parte consistentă a veniturilor acestora la acel moment provenind din vânzarea de substanțe susceptibile a avea efecte psihoactive.
După cum s-a mai precizat, recunoașterea acuzelor aduse, situația personală, familială și socială a inculpaților, legăturile acestora cu familia și comunitatea sunt aspecte ce sunt avute în vedere de instanță, dar acestea pot prezenta relevanță mai mare cu prilejul unei eventuale individualizări a pedepselor, în ipoteza în care inculpații ar fi găsiți vinovați de săvârșirea infracțiunilor de care sunt acuzați, circumstanțele personale neputând fi evaluate decât în contextul gravității concrete a faptelor și a scopului urmărit prin luarea măsurilor preventive.
În acest moment, în stare de arest preventiv, arest la domiciliu ori sub control judiciar se află presupușii lideri ai grupului și persoane care se pare că au desfășurat cea mai amplă activitate, raportat atât la perioada de timp în care se pare că au acționat, cât și la cantitatea de substanțe cu efect psihoactiv presupus comercializate.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că persistența motivelor plauzibile de a bănui că o persoană ar fi comis o infracțiune gravă (cum sunt cele de care sunt acuzați inculpații) poate justifica inițial detenția ( cauza Vrencev c. Serbiei, Naus c. Poloniei, Tomos c. Frantei și Haas c. Poloniei), prin gravitatea lor particulară și prin reacția creată de acestea în rândul publicului, anumite infracțiuni putând să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin pentru un anumit timp, cu referire expresă la natura infracțiunii, circumstanțele comiterii faptei, stările psihice ale acuzatului și, după caz, ale victimei (cauza Bouchet c. Frantei).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai apreciat că, în circumstanțe excepționale, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice detenția înainte de proces, cel puțin pentru un timp (cauza Letellier c.Franței).
În prezenta cauză, prin raportare la cele mai sus expuse, instanța reține existența unor indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă de comitere a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, gravitatea faptelor, existența pericolul public rezultând și din însuși pericolul social ridicat al infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații.
Date fiind circumstanțele cauzei, complexitatea acesteia și vastitatea probatoriului administrat, comportamentul persoanelor acuzate și cel al autorităților competente, se constată că durata privării de libertate a inculpaților respectă exigențele prevederilor art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind caracterul rezonabil al măsurii, continuarea detenției justificându-se întrucât există indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public care, în pofida prezumției de nevinovăție, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală.
Într-adevăr, regula procesului penal este cercetarea inculpatului în stare de libertate, dreptul la libertate fiind garantat atât de normele interne, cât și de normele internaționale, iar arestarea se poate dispune în condiții strict prevăzute de lege și numai dacă este absolut necesară. Dar, în cazul de față, se apreciază că situația inculpaților conferă altor măsuri preventive o totală ineficiență, subzistând în continuare proporționalitatea măsurilor preventive în raport cu gravitatea acuzațiilor penale aduse.
Necesitatea privării de libertate a inculpaților în continuare se impune pentru înlăturarea unei stări de pericol care poate fi dedus din ansamblul circumstanțelor concrete ce caracterizează faptele presupus a fi comise, calitatea făptuitorilor, împrejurările concrete în care aceștia au acționat, înțelegerile dintre aceștia pentru atingerea scopurilor proprii și nu în ultimul rând, valorile sociale lezate, toate acestea caracterizând faptele descrise în propunere ca infracțiuni de o gravitate sporită.
Cât privește proporționalitatea măsurilor în raport de acuzele aduse inculpaților, se reține că presupunerea rezonabilă de săvârșire a unor infracțiuni grave, cu puternic impact social, caracterizate în concret printr-o periculozitate semnificativă, determină concluzia că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. (3) C. proc. pen.
Potrivit art. 242 al.1 C.p.p., „Măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.”
Potrivit art. 242 alin. (2) C. proc. pen., „Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).”
Revocarea măsurilor preventive dispuse în cauză nu se impune la acest moment, întrucât nu au încetat temeiurile care le-au determinat și nici nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurilor, iar lăsarea în libertate a inculpaților ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare și ar crea în rândul membrilor comunității un sentiment de insecuritate.
Față de complexul de factori care îi privesc pe inculpații H. V. M., S. N. D., Corniș M. F., G. C. V. și M. P. măsura arestului preventiv este singura în măsură să răspundă scopului bunei desfășurări a procesului penal în sens larg și interesului general al societății. Măsuri preventive mai puțin restrictive în ceea ce îi privește pe inculpați nu sunt suficiente la acest moment procesual (de debut al judecării în fond, dar fără a se proceda la audierea acestora) pentru a asigura scopurile prev. de art.202 C.pr.pen. - buna desfășurare a procesului penal și împiedicarea sustragerii inculpaților de la judecată.
Este de remarcat faptul că, raportat la susținerile privind conduita procesuală a inculpaților arestați preventiv, până în prezent, G. C. V. s-a prevalat de dreptul la tăcere, S. N. D., Corniș M. F., M. P. au negat comiterea în tot sau în parte a acuzelor aduse prin actul de sesizare, context în care este firesc a se lua în considerare atât riscul ca, odată lăsați în libertate, aceștia să încerce să împiedice buna desfășurare a procesului penal prin neprezentarea în fața instanței, dar și riscul aceștia să încerce zădărnicirea aflării adevărului.
Înlocuirea arestului preventiv nu este posibilă nici din perspectiva riscului acceptat de instanța europeană pentru menținerea în detenție a unei persoane, acela al producerii unei stări de puternică tulburare socială din perspectiva impactului social deosebit pe care faptele din prezentul dosar le-au avut, impact care este încă destul de evident, în cazul lăsării în libertate a inculpaților sau al luării față de aceștia a unei măsuri mai blânde, fiind previzibilă amplificarea sentimentului de nesiguranță și neîncredere a opinie publice în actul de justiție.
De altfel, astfel după cum s-a mai arătat, măsura preventivă a arestului la domiciliu este insuficientă și, în același timp, imposibil a fi pusă în executare față de inculpatul Corniș M. F., datorită faptului că acesta nu are o locuință stabilă.
În egală măsură, având în vedere modul de comitere a presupuselor fapte și circumstanțele personale ale inculpaților, instanța a apreciat că la acest moment procesual măsura arestului la domiciliu luată față de inculpații D. M. N., V. F. B. și N. M. și măsura controlului judiciar luată față de inculpații H. D. M. și Corniș M. sunt în continuare singurele în măsură să răspundă scopului prevăzut de art.202 alin.1 Cod procedură penală.
Astfel, solicitările inculpaților H. V. M., S. N. D., Corniș M. F., G. C. V. și M. P. de a se dispune cercetarea lor în stare de arest la domiciliu ori sub control judiciar sau solicitările inculpaților D. M. N., V. F. B. și N. M. de a se dispune cercetarea lor sub control judiciar nu au suportul juridic necesar pentru a fi admise, întrucâtsubzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea acestora.
Față de considerentele expuse, apreciind că măsura arestării preventive dispusă față de inculpații H. V. M., S. N. D., Corniș M. F., G. C. V. și M. P., măsura arestului la domiciliu dispusă față de inculpați D. M. N., V. F. B. și N. M., precum și măsura controlului judiciar dispusă față de inculpații H. D. M. și Corniș M. sunt legale și temeinice și că temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurilor preventive subzistă, constatând caracterul necesar și proporțional al acestora cu gravitatea acuzațiilor și scopul urmărit, în baza art.362 alin. (2) raportat la art.208 C. proc. pen., instanța le-a menținut.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestații inculpații G. C. V., D. M. N., V. F. B. și N. M..
Inculpații V. F. B. și N. Maro au solicitat admiterea contestațiilor în sensul înlocuirii măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, să se constate că aplicarea dispozițiilor art.222 C.p.p. a fost suspendată în baza deciziei nr.361/2015 a Curții Constituționale până la expirarea termenului de 45 de zile când Parlamentul are obligația de a modifica textul legal.
În motivarea contestațiilor s-a arătat că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și că se impune înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, măsură suficientă pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Pe de altă parte, fapta reținută în sarcina celor doi inculpați a avut o anumită rezonanță socială în rândul opiniei publice însă prin trecerea timpului aceasta s-a diminuat .
În al treilea rând, inculpații au recunoscut comiterea faptelor, au încercat încheierea unui acord cu procurorul, însă acesta a refuzat, urmând ca în faza de judecată să solicite judecarea cauzei în procedura simplificată pentru a beneficia de dispozițiile legale privind reducerea cuantumului pedepselor.
Cu privire la personalitatea inculpaților s-a arătat că inculpatul V. F. este căsătorit, are un copil minor în întreținere, iar soția acestuia potrivit specificului serviciului este obligată să lucreze în schimbul de noapte la un bar pentru întreținerea familiei.
Referitor la inculpatul N. s-a arătat că acesta conviețuiește cu tatăl său, care este bolnav și îngrijit de inculpat, iar prin menținerea măsurii arestului la domiciliu nu poate asigura mijloacele de întreținere și existență a tatălui său.
Inculpații prin apărătorul acestora au mai arătat că de la data luării măsurii preventive a trecut un termen de 4 luni, perioadă în care nu s-a întâmplat nimic, deoarece în cauză sunt foarte multe părți, iar procedura nu a fost realizată pentru a se constata că sunt îndeplinite toate condițiile referitoare la primul termen de judecată.
Inculpatul G. C. a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii penale atacate și judecând cauza să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, măsură suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal, raportat la persoana inculpatului și la stadiul în care se află cauza.
Inculpatul D. M. N. prin apărătorul acestuia a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii penale atacate și judecând cauza, să se constate încetată de drept măsura arestului la domiciliu, iar în subsidiar înlocuirea acesteia cu măsura controlului judiciar.
În motivarea contestației s-a arătat că potrivit paragrafului 19 din Decizia nr.361/2015 a Curții Constituționale și raportat la art.31 alin.3 din Legea nr.47/2002 privind suspendarea de drept a dispozițiilor declarate neconstituționale, apreciază că în cauză nu mai subzistă temeiurile care au justificat menținerea acestei măsuri preventive.
Inculpatul prin apărătorul acestuia a susținut petitul subsidiar în măsura în care se va constata că măsura arestului la domiciliu este prevăzută de lege și în prezent pe motiv că temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri nu mai subzistă, iar pericolul social pentru opinia publică s-a diminuat și că în cauză a fost depășită durata rezonabilă a acestei măsuri.
Verificând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de contestație invocate de inculpat, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul G. C. V. și a măsurii arestului la domiciliu față de inculpații D. M. N., V. F. B. și N. Maro subzistă și în prezent, sens în care a menținut aceste măsuri pentru o perioadă de 60 de zile.
Prin încheierea penală nr.78 din 27.11.2014 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului S. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților N. M., V. F. B. și D. N. M. pe o durată de 30 de zile .
Ulterior, prin încheierea penală nr.11 din 28.01.2015 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului S. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G. C. V. pentru o perioadă de 30 de zile.
Măsura arestării preventive a fost prelungită ulterior până la data de 5.02.2015, dată la care prin încheierea nr.23 a Curții de Apel Cluj măsura arestării preventive a fost înlocuită față de inculpații V. F. B. și D. M. N. cu măsura arestului la domiciliu pentru o durată de 30 de zile, măsură care a fost prelungită ulterior, inclusiv prin încheierea atacată cu contestație în prezenta cauză.
Temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive, respectiv dispozițiile art.223 alin.2 C.p.p. subzistă și în prezent, există suspiciunea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru acre aceștia au fost trimiși în judecată, pedeapsa prevăzută de lege pentru presupusele fapte reținute în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 5 ani, iar raportat la gravitatea deosebită a faptelor, a modalității de comitere a acestora, a circumstanțelor în care au fost comise presupusele infracțiuni, a anturajului și a mediului din care provin inculpații, precum și a împrejurărilor referitoare la personalitatea acestora, se impune cercetarea lor în continuare în stare de arest în regim de detenție pentru inculpatul G. C. sau în stare de arest la domiciliu pentru inculpații D. M. V. F. și N. M..
Din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă că cei patru inculpați, care au contestat încheierea pronunțată de instanța de fond au făcut parte din liderii grupului infracțional.
Pe de altă parte, presupusele fapte de trafic de droguri au efect profund negativ asupra stării de sănătate a persoanelor care consumă astfel de substanțe, în special persoanele tinere, care sunt vulnerabile la asemenea tentații.
Solicitarea inculpaților referitoare la încetarea de drept a măsurii arestului la domiciliu pe considerentul că dispozițiile art.222 C.p.p. au fost declarate neconstituționale prin decizia nr.361 din 7 mai 2015 a Curții Constituționale, nu este întemeiată.
Corespunde adevărului că prin decizia nr.361 din 7 mai 2015 a Curții Constituționale s-a constatat că, dispozițiile art.222 C.p.p sunt neconstituționale, respingându-se excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.218-221 și art.241 alin.1 lit.a C.p.p.
Dispozițiile art.222 C.p.p. se referă la măsura arestului la domiciliu în faza de urmărire penală cu privire la durata acesteia, prelungirea măsurii, precum și procedura de luarea a acestei măsuri.
Prezenta cauză se află în stare de judecată la instanța de fond după sesizarea cu rechizitoriu de trimitere în judecată a inculpaților pentru presupusele fapte reținute în sarcina acestora, sens în care nu se poate susține că măsura arestului la domiciliu a încetat de drept prin declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art.222 C.p.p.
Solicitarea inculpaților G. C. V., D. M. N., V. F. B. și N. M. de înlocuire a măsurii arestării preventive pentru inculpatul G. C. sau a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pentru inculpații D. M. N., V. F. B. și N. M., este neîntemeiată, deoarece circumstanțele favorabile invocate de inculpați, nu pot constitui prin ele însele temei al reconsiderării privării lor de libertate, acestea trebuind evaluate în contextul gravității sporite a faptelor de care sunt acuzați și a scopului urmărit prin măsura preventivă dispusă, respectiv asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal.
Mai mult, manifestările nejustificate de clemență ale instanței, nu ar face decât să încurajeze la modul general astfel de tipuri de comportament antisocial și să afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile statului chemate să vegheze la aplicarea și respectarea legilor.
Pentru a se putea dispune înlocuirea măsurii arestării preventive sau a arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, este necesar ca față de momentul luării acestor măsuri privative de libertate să fi intervenit împrejurări de natură a modifica în sens favorabil inculpaților temeiurile care inițial au impus arestarea lor.
Datele ce caracterizează personalitatea inculpaților nu pot fi analizate în această fază a procesului de constatare a legalității măsurii arestării preventive sau a arestului la domiciliu, în condițiile de art. 362 alin 2 raportat la art. 208, C.p..
Toate aceste date ce caracterizează personalitatea inculpaților urmează să fie avute în vedere de către instanța de fond la o eventuală circumstanțiere a pedepselor, dacă aceștia vor fi găsiți vinovați pentru presupusele fapte reținute în sarcina lor.
Curtea, constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, ci se mențin în continuare, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 223 alin.2 Cod procedură penală, raportat la art. 202 alin 1 și 3 Cod procedură penală, existența acestora și la momentul de față, atât în ceea ce privește prima condiție, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații și în considerarea cărora au fost emise mandatele de arestare preventivă este închisoarea mai mare de 5 ani, cât și existența celei de-a doua condiții, gravitatea faptelor, a modului și circumstanțelor comiterii acestora, privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
De asemenea, de la momentul arestării inculpaților și până la momentul soluționării prezentei cereri, în cauză nu au fost efectuate acte din care să rezulte că situația acestora, astfel cum a fost analizată de către judecătorul care a dispus arestarea lor și ulterior înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu, pentru inculpații D. M. N., V. F. B. și N. M., care să conducă la schimbarea temeiurilor care au dus la luarea acestei măsuri.
Inculpații sunt arestați de cca. 6 luni, respectiv inculpații D. M. N., V. F. B. și N. M. (27.11.2014) și de cca. 4 luni inculpatul G. C. (30.01.2015) sens în care apreciem că nu a fost depășită perioada rezonabilă a acestor măsuri.
În ceea ce privește termenul rezonabil, Curtea apreciază că după o durată de 6 luni, respectiv 4 luni de la luarea măsurii arestării preventive, detenția provizorie nu se poate transforma într-o pedeapsă, nefiind încălcate cerințele legislației europene nici sub acest aspect.
Durata arestării preventive nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.241 Cod procedură penală, referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
Potrivit art.6 alin.1 din Convenția Europeană, orice persoană învinuită de săvârșirea unei infracțiuni are dreptul să obțină, într-un termen rezonabil, o “decizie definitivă” cu privire la temeinicia și legalitatea acuzației ce i se aduce. Instanța europeană a făcut sublinierea, de principiu, că scopul acestui text al Convenției este ca persoanele aflate în această situație “să nu rămână multă vreme, nejustificat, sub o asemenea acuzație”. ( cauza Eckle c.Germaniei din 27 iunie 1968).
O altă subliniere făcută de Curte, se referă la “criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale”, statuându-se că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente.(decizia CEDO din 31 martie 1998 paragraf 97 citat de C. B.).
Referitor la determinarea momentului de la care începe calculul acestui termen, instanța europeană a statuat că acest moment este “data la care o persoană este acuzată”, adică data sesizării instanței competente, potrivit dispozițiilor legii naționale sau “o dată anterioară” (data deschiderii unei anchete preliminare, data arestării sau orice altă dată, potrivit normelor procesuale ale statelor contractante). În această privință, Curtea Europeană face precizarea că noțiunea de “acuzație penală” în sensul art.6 alin.1 din Convenție, semnifică notificarea oficială care emană de la autoritatea competentă; adică a învinuirii de a fi comis o faptă penală, idee ce este corelativă și noțiunii de “urmări importante” privitoare la situația învinuitului (decizia CEDO din 25 mai 1998 cauza Hozee c.Olandei).
Cât privește data finalizării procedurii în materie penală, luată în considerare pentru calculul “termenului rezonabil”, curtea a statuat că aceasta este data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare sau de achitare a celui interesat. (decizia din 27 iunie 1968 în cauza Eckle contra Germaniei).
Curtea Europeană a avut în vedere și “comportamentul acuzatului” cerând ca acesta să coopereze activ cu autoritățile judiciare (decizia din 25 februarie 1993 în cauza Dobbertin contra Franței), dar că nu i se va putea imputa prelungirea procedurii de urmărire penală dacă a voit să producă anumite probe de natură să-l disculpe sau pentru că a cerut efectuarea unor investigații suplimentare pertinente, ori pentru că a utilizat toate căile de atac disponibile în legislația națională.(decizia din 8 februarie 1996 în cauza A. contra Danemarcei; decizia din 29 aprilie 1998 în cauza Henera contra Franței; decizia din 31 martie 1998, paragraful 99, cit. de C. B.).
Curtea Europeană a mai decis asupra faptului că o persoană ce se află în detenție este un element ce trebuie luat în considerație pentru a se determina dacă s-a statuat într-un “termen rezonabil” cu privire la temeinicia acuzației formulate împotriva ei (decizia din 25 noiembrie 1992 în cauza Abdoella contra Olandei).
Potrivit textului de mai sus, modificat prin Protocolul nr.112 “orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraf 1 lit.c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Conform jurisprudenței CEDO, aspectul privind caracterul rezonabil al unei perioade de detenție nu poate fi apreciat în abstract. Caracterul rezonabil al detenției unei persoane trebuie evaluat de la caz la caz, în funcție de trăsăturile specifice ale acestuia. Menținerea stării de detenție preventivă poate fi justificată într-un caz concret, numai dacă există indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public care, în pofida prezumției de nevinovăție, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală (a se vedea hotărârea W.v.Elveția din 26 ianuarie 1993).
Este în primul rând datoria autorităților judiciare naționale să se asigure că, într-o cauză determinată, detenția preventivă nu depășește o perioadă rezonabilă. În acest scop și având în vedere respectul cuvenit pentru principiul prezumției de nevinovăție, autoritățile trebuie să ia în considerare toate argumentele pentru și împotriva existenței unei necesități de ordin public care să justifice o îndepărtare de la regula respectării libertății individuale și care să constituie considerente pentru hotărârea autorităților de a respinge cererea de punere în libertate.
Persistența unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea menținerii stării de detenție.
Aplicând aceste principii în cauza de față, durata arestării preventive de 6 luni, respectiv 4 luni a inculpaților este justificată din perspectiva exigențelor art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta nefiind excesivă.
În aceste condiții, este evident că autoritățile naționale au arătat o diligență specială în conducerea procedurilor, neputându-li-se imputa lipsa de activitate, deoarece dosarul conține un număr mare de părți implicate, rezultând o amplă activitate a urmăririi penale și o mare complexitate a cauzei, raportat la modalitatea presupuselor fapte reținute în sarcina inculpaților și a activității infracționale.
Potrivit jurisprudenței CEDO, se poate discuta de o încălcare a art.6 paragraf 1 în cazul în care ar fi existat perioade de inactivitate a autorităților, iar durata globală a procedurii ar fi nerezonabilă (a se vedea cauzele Petroulia contra Greciei 2008, C. contra României 2008, P. contra Bulgariei 2008).
Având în vedere că în cauză sunt întrunite condițiile art. 223 alin.2 Cod procedură penală, raportat la art. 202 alin 1 și 3 Cod procedură penală, că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar pentru inculpatul G. C. V. și nici înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pentru inculpații D. M. N., V. F. B. și N. M., la fel nu a fost depășit termenul rezonabil al acestor măsuri, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.203 alin 6 și art. 206 Cod procedură penală urmează să fie respinse contestațiile formulate de inculpații G. C. V., D. M. N., V. F. B. și N. M. împotriva încheierii penale din 3 iunie 2015 pronunțată în dosar nr._ 15 al Tribunalului S. .
În baza art. 275 pct. 4 alin.2 Cod procedură penală inculpații urmează să plătească statului suma de câte 150 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.203 alin.6, art.206 C.pr.pen. respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații G. C. V. născut la data de 8.06.1963, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, D. M. N., V. F. B. și N. M. împotriva încheierii penale din data de 3.06.2015 a Tribunalului S., pronunțată în dosar nr._ 15.
În baza art.275 pct. 4 alin.2 C.pr.pen., obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 150 lei, reprezentând cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea contestațiilor.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
V. G. A. B. H.
Red.VG/SMD
3 ex./29.06.2015
| ← Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 857/2015. Curtea... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 933/2015. Curtea de... → |
|---|
