Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 84/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 84/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 84/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.84/A/2014
Ședința publică din 17 februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C., judecător
JUDECĂTORI: L. M.
GREFIER: B. M.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR – V. T.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către partea civilă DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. împotriva sentinței penale nr.414 din 19 noiembrie 2013 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr._, privind pe inculpatul T. D. M. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție în termen de cel mult 30 de zile dela scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă faptă prev.de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.41 al.2 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul T. D. M. av.M. M. A. din cadrul Baroului Cluj, cu delegația la dosar și apărător ales av.C. C. din cadrul Baroului S., cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul T. D. M., partea civilă ANAF prin D.G.F.P. Cluj – Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. și partea responsabilă civilmente . prin lichidator judiciar Z. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul T. D. M., solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezentarea apărătorului ales al inculpatului și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul ales al inculpatului T. D. M., solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de partea civilă arătând că acesta nu cuprinde o motivare concretă, rezultând doar că partea civilă este nemulțumită că sumele pretinse cu titlu de pretenții civile nu se regăsesc în cadrul sumei de 130.000 lei, cu care a fost atrasă răspunderea administratorului judiciar.
Susține că simpla afirmație nu poate răsturna premisele de legalitate a unei hotărâri judecătorești. După cum se cunoaște în procedura prevăzută de Legea nr.85/2006, administratorului judiciar i se poate atrage răspunderea în privința acelei sume pentru care se consideră vinovat. Chiar dacă suma este de aproximativ 600.000 lei, judecătorul sindic a decis în mod irevocabil faptul că pentru suma de 130.000 lei inculpatul T. D. M. este direct responsabil și ca urmare trebuie să plătească personal aceste sume. Analizând obiectul prezentei cauze care vizează producerea de prejudicii bugetului statului printr-o faptă culpabilă a administratorului judiciar, respectiv de virarea în termenul legal a unor sume cu titlu de contribuții sociale, este de asemenea o faptă culpabilă și imputabilă administratorului judiciar. Ca urmare, există șanse mari ca aceste sume datorate de către T. G. bugetului finanțelor publice sunt sume imputabile direct administratorului judiciar și care este logic să fie cuprinse în suma de 130.000 lei, sumă care a fost imputată persoanei fizice.
Pentru aceste motive, era incorect ca Direcția G. a Finanțelor Publice să obțină un nou titlu executoriu, aspect sesizat în mod judicios și de către instanța de fond.
Așa fiind, consideră că sentința primei instanțe este temeinică și legală.
În ce privește suma de 5.000 lei se poate observa că acele prejudicii nu au nici o legătură cu fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Reprezentanta Ministerului Public susține aceleași concluzii, arătând că instanța a explicat pe larg această premisă raportat la solicitările părții civile în faza de judecată. Soluția este legală și temeinică și într-adevăr solicitările făcute de partea civilă în prezentul apel nu au nici o justificare din perspectiva motivelor. Din dosarul cauzei rezultă că prejudiciul rezultat din activitatea infracțională a fost acceptat ca atare de către inculpat iar restul debitelor la care probabil a intenționat să se refere partea civilă au altă legătură de cauzalitate cu acțiunile inculpatului, respectiv neinfracționale și fără vreo legătură cu acțiunea civilă dedusă judecății.
Prin urmare, consideră că instanța a valorificat întreaga probațiune în mod corect din perspectiva laturii civile, a dat o soluționare justă, motivată în detaliu în cuprinsul hotărârii din care rezultă toate elementele răspunderii civile la care s-a și făcut referire și care a stat la baza obligării inculpatului la plata despăgubirilor.
In consecință, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 414 din 19 noiembrie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Z., în baza art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și a prevederilor art. 3201 alin.7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul T. D. M., fiul lui V. și L., născut la data de 25.02.1964 în loc. Pericei, jud. S., domiciliat în mun. Z., ., ., jud. S., C.N.P._, cetățean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în termen de cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a, lit. b) Cod penal și dreptul de a fi fondator, asociat, acționar, administrator director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, potrivit art. 64 lit. c) Cod penal.
În baza art.81 alin. 1 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 și 84 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate.
În baza art.14, art.346 și art.998-999, art.1000 alin.3 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată prin Direcția G. a Finanțelor Publice S. în contradictoriu cu inculpatul T. D. M. și partea responsabilă civilmente S.C. T. G. S.R.L. prin lichidator judiciar Z. M. cu sediul în Z., ., jud. S..
Respinge ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată prin Direcția G. a Finanțelor Publice S. împotriva inculpatului T. D. M. cu privire la suma de 130.364,3 lei, sumă cuprinsă în titlul executoriu Sentința civilă nr.1253 din 15.02.2012 pronunțată de Tribunalul S. în dosarul nr._ .
A fost obligat inculpatul T. D. M., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. T. G. S.R.L. la plata majorările de întârziere și penalităților aferente debitului principal în cuantum de 59.377 lei, calculate potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală de la scadență până la data plății integrale, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat și care exced sumei de 130.364,3 lei.
S-au respins ca neîntemeiate cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata sumei de 5.037 lei și a majorărilor de întârziere aferente în cuantum de 1.304 lei, reprezentând sume rezultate din nerespectarea obligațiilor de declarare a impozitelor și contribuțiilor aferente salariilor pentru lunile octombrie și noiembrie 2007 și a impozitului pe dividende pentru anul 2007.
S-a constatat că împotriva părții responsabile civilmente S.C. T. G. S.R.L. a fost deschisă procedura falimentului.
În temeiul art. 357 alin.2 lit. c Cod procedură penală raportat la art. 11 din Legea 241/2005 și art. 163 alin.1 și 2 Cod procedură penală, s-a menținut măsura asiguratorie instituită prin ordonanța din data de 22.01.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Z. privind poprirea conturilor deținute de inculpat deschise la Reiffeisen Bank S.A. și Banca Comercială Intesa Sanpaolo România S.A. Sucursala Z., până la concurența sumei reprezentând prejudiciu nerecuperat. Ducerea la îndeplinire a măsurii sechestrului asigurator se face potrivit art. 164 alin.3 și art. 165 Cod procedură penală, de către organele proprii de executare ale părții civile.
S-a dispus ridicarea măsurii asiguratorie instituită prin ordonanța din data de 22.01.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Z. privind poprirea conturilor deținute de partea responsabilă civilmente S.C. T. G. S.R.L. deschise la Bank Leumi România S.A. București Sucursala Z..
În baza art.13 alin.1 din Legea nr. 241/2005, o copie a prezentei sentințe, după rămânerea definitivă, se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului pentru a face mențiunile corespunzătoare în registrul comerțului.
În baza art.191 alin.1 și 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din data de 17.04.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Z., emi în dosarul penal nr.1014/P/2010, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului T. D. M. pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție, în termen de cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată prev. de art. 6 din Legea 241/2005 rep. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de 29.10.2012 sub nr._ .
În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că inculpatul T. D.-M. a avut calitatea de administrator și asociat al S.C. T. G. S.R.L. Z. încă de la înființarea societății din anul 2005, cu un procent de 50% din părțile sociale ale societății, un procent similar fiind deținut de Szentkiralyi Ș.. Societatea avea ca obiect principal de activitate „Baruri și alte activități de servire a băuturilor” - cod CAEN 5630. La data de 22.09.2008, prin Sentința civilă nr. 1734 a Tribunalului S., s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului S.C. T. G. S.R.L. Z., fiind numit ca administrator judiciar Z. M.. Deși - scriptic - calitatea de administrator a deținut-o și Szentkiralyi Ș., faptic, învinuitul T. D. M. s-a ocupat exclusiv de administrarea societății.
În luna ianuarie 2010, S.C. T. G. S.R.L. Z., administrată de către învinuitul T. D. M., a făcut obiectul unei verificări efectuate de Direcția G. a Finanțelor Publice S. – Activitatea de Inspecție Fiscală, rezultatele verificării fiind materializate în procesul-verbal nr. 837/25.02.2010 și potrivit constatărilor organelor de control, S.C. T. G. S.R.L. Z. datora la bugetul general consolidat al statului, pe perioada de referință, suma totală de 59.377 lei reprezentând impozite și contribuții reținute prin stopaj la sursă și neachitate în termen de 30 de zile de la scadență, prejudiciul cauzat bugetului de stat rezultând din înregistrarea următoarelor debite: impozit pe venituri din salarii în sumă de 19.408 lei, contribuții asigurări sociale asigurați în sumă de 25.504 lei, contribuții asigurări sociale sănătate asigurați în sumă de 13.527 lei, contribuții individuale la fondul de șomaj în sumă de 938 lei.
Prin același act de control s-a stabilit faptul că societatea nu a declarat la AFP Z. impozite și contribuții aferente salariilor pentru lunile octombrie, noiembrie 2007, precum și impozitul pe dividende pentru anul 2007, în sumă totală de 5.037 lei, la care se adaugă 1.304 lei reprezentând majorări de întârziere.
Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (f. 10 ), proces-verbal întocmit de DGFP S. – Activitatea de Inspecție Fiscală (f. 9), declarații învinuit (f. 15, 16-17 ), declarații martori (f. 19, 20, 23 ),alte înscrisuri (f. 24-41, 45-52, 53-445 )
In cauză s-a constituit parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – prin D.G.F.P. S. cu suma de 65.781 lei reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă solicitând de asemenea obligarea inculpatului și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere calculate până la recuperarea efectivă a prejudiciului. (f.465). Constituirea de parte civilă a fost precizată pentru termenul de judecată din data de 20.09.2013 arătându-se faptul că valoarea totală a accesoriilor până la data de 20.09.2013 se ridică la suma de 82.218 lei.(f.476).
De asemenea, a fost citată în calitate de parte responsabilă civilmente, S.C. T. G. S.R.L. Z. prin lichidator judiciar Z. M..
La termenul de judecată din data de 15.11.2013, inculpatul în prezența apărătorului ales av. C. T., a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate prev. de art.3201 C.p.p. declarând că recunoaște săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței, nu dorește să formuleze cereri privind administrarea de probe și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește (f.499).
În baza cererii inculpatei admisă de către instanță cauza a fost judecată potrivit procedurii prevăzute la art. 3201 Cod procedură penală.
A fost acvirat dosarul nr._ al Tribunalului S. și au mai fost depuse la dosar împuternicire avocațială (f.469), precizare acțiune civilă la care au fost anexate: situația privind calculul accesoriilor și decizia de impunere nr.84/26.02.2010 (f.476, 477-489).
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul T. D.-M. a avut calitatea de administrator și asociat al S.C. T. G. S.R.L. Z. de la înființarea societății din anul 2005, cu un procent de 50% din părțile sociale ale societății care avea ca obiect principal de activitate „Baruri și alte activități de servire a băuturilor” - cod CAEN 5630.
La data de 22.09.2008 prin Sentința civilă nr. 1734 a Tribunalului S. s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului S.C. T. G. S.R.L. Z., fiind numit ca administrator judiciar Z. M.. Deși - scriptic - calitatea de administrator a deținut-o și Szentkiralyi Ș., faptic, învinuitul T. D. M. s-a ocupat exclusiv de administrarea societății.
În luna ianuarie 2010, S.C. T. G. S.R.L. Z., administrată de către învinuitul T. D. M., a făcut obiectul unei verificări efectuate de Direcția G. a Finanțelor Publice S. – Activitatea de Inspecție Fiscală, rezultatele verificării fiind materializate în procesul-verbal nr. 837/25.02.2010.
Potrivit constatărilor organelor de control, S.C. T. G. S.R.L. Z. datora la bugetul general consolidat al statului, pe perioada de referință, suma totală de 59.377 lei reprezentând impozite și contribuții reținute prin stopaj la sursă și neachitate în termen de 30 de zile de la scadență, prejudiciul cauzat bugetului de stat rezultând din înregistrarea următoarelor debite: impozit pe venituri din salarii în sumă de 19.408 lei, contribuții asigurări sociale asigurați în sumă de 25.504 lei, contribuții asigurări sociale sănătate asigurați în sumă de 13.527 lei, contribuții individuale la fondul de șomaj în sumă de 938 lei.
Prin același act de control s-a stabilit faptul că societatea nu a declarat la AFP Z. impozite și contribuții aferente salariilor pentru lunile octombrie, noiembrie 2007, precum și impozitul pe dividende pentru anul 2007, în sumă totală de 5.037 lei, la care se adaugă 1.304 lei reprezentând majorări de întârziere.
Din cuprinsul statelor de plată semnate de inculpatul T. D. M., care atestă reținerea sumelor de bani, cât și din documentele contabile aferente perioadei 2006-2008 și extrasele de cont bancar pentru această perioadă reiese faptul că aceste sume au fost reținute scriptic pe statele de plată, însă faptic ele nu au mai fost virate către bugetul de stat, efectuându-se doar plata salariilor nete către angajați. Toate statele de plată din perioada de referință au fost semnate de către inculpatul T. D. M.. Societatea a avut un număr de angajați cuprins între 7 și 11 iar statele de plată privind veniturile salariale realizate de aceștia erau depuse, periodic la ITM S..
Din registrele de casă depuse la dosar, dar și din conținutul extraselor de cont, rezultă faptul că, în perioada 2005-2008, societatea administrată în fapt de către inculpatul T. D. M. a realizat, în mod constant, venituri semnificative, superioare – sub aspectul cuantumului - obligațiilor de plată datorate bugetului de stat.
Astfel, veniturile realizate de societate în cursul anului 2006 sunt reflectate atât în registrele de casă, pentru contul 5311 (casa în lei), cât și în extrasele de cont bancar (pentru veniturile provenite din viramente). Sumele de bani sunt consistente dar variabile sub aspectul cuantumului, însă ele evidențiază realizarea unor venituri constante și considerabile. Astfel, soldul final al contului „casa în lei” la data de 31.12.2006 a fost de 65.130 lei (fila 398).
Pe de altă parte, în conturile bancare deschise la Banca Comercială „Carpatica” s-au înregistrat rulaje deloc de neglijat, rulajul creditor la data de 30.12.2006 fiind de 28.200 lei (fila 444). Rulajul debitor al contului, apropiat ca valoare (28.200 lei) indică faptul că sumele de bani virate în contul societății au fost direcționate către alte destinații. Aceeași situație se regăsește și pentru perioada 2007-2008. Astfel, cu titlu de exemplu, se remarcă faptul că în data de 31.12.2007, soldul inițial a fost de 38.225,10 lei, din care s-au efectuat plăți semnificative, iar soldul final al zilei a fost de 3.021,20 lei (filele 333-334).
În privința conturilor bancare, deși extrasele de cont au fost puse la dispoziție de inculpatul T. D. M. doar pe perioada ianuarie – martie 2007, se constată faptul că au existat rulaje, mai puțin semnificative sub aspectul cuantumului în raport cu sumele evidențiate în registrele de casă, dar totuși importante și concludente – filele 335-348. Rulajul debitor pe perioada de referință a fost de 12.976,51 lei.
În cursul anului 2008, s-a constatat faptul că sumele de bani evidențiate în registrele de casă au fost – în mod evident – substanțiale, veniturile zilnice realizate fiind variabile, ele situându-se în medie între 4.000 și 5.000 de lei. Plățile au fost, însă, pe măsura încasărilor, astfel încât soldul contului „casa în lei” a fost variabil, ajungând la 116.931,86 lei la data de 29.08.2008 – fila 202. Soldul contului „casa în lei” s-a diminuat constant, astfel că – la data de 31.12.2008, a fost de 43.684,10 lei – fila 242.
Din extrasele de cont puse la dispoziție de către inculpat rezultă faptul că societatea a avut rulaje importante, rulajul creditor la data de 31.12.2008 pentru contul deschis de societate la Bank Leumi România fiind de 49.845 lei – fila 122.
Probele administrate în cauză au confirmat împrejurarea că disponibilul rezultat din încasările în numerar și din viramentele evidențiate în extrasele de cont, a fost direcționat în principal către plata salariilor nete către angajați și către plata contravalorii unor facturi emise de diverși agenți economici sau de către furnizorii de servicii de electricitate, telefonie, ori pentru restituiri împrumuturi asociați, preferându-se ca plata debitelor rezultate din nevirarea contribuțiilor cu reținere la sursă să fie lăsată pe plan secund.
Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză, declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptelor date pe parcursul procesului penal coroborându-se, potrivit art. 69 C.p.p., cu declarația martorilor audiați și cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În drept, fapta inculpatului T. D. M. de a reține scriptic și a nu vărsa în termen de 30 zile, în mod repetat și în baza aceleași rezoluții infracționale, în perioada august 2006 – septembrie 2008 obligațiile cu reținere la sursă aferente drepturilor salariale ale angajaților ..R.L. Z., cu consecința cauzării unui prejudiciu bugetului consolidat al statului în sumă de 59.377 lei la care se adaugă majorări, penalități și dobânzi conform prevederilor legislației fiscale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție în termen de cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată faptă prev. de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.
Sub aspectul laturii obiective infracțiunea a fost săvârșită de către inculpat în calitate de administrator de fapt al ..R.L. Z. prin omisiunea de a vira la bugetul de stat sumele reținute scriptic așa cum rezultă din statele de plată pentru angajații societății în perioada august 2006 – septembrie 2008.
Având în vedere faptul că obligația de a vira la bugetul de stat sumele cu stopaj la sursă este una ce trebuie îndeplinită până la expirarea unui termen limită, respectiv 30 de zile de la data reținerii sumelor, la expirarea acestui termen se consideră a fi săvârșit fiecare act material ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.6 din Legea 241/2005 iar din modul de acțiune al inculpatului, periodicitatea săvârșirii fiecărui act materiale, respectiv lunar, acționând în aceeași calitate, de administrator al S.C. T. G. S.R.L. Z. instanța apreciază că infracțiunea a fost săvârșită în formă continuată, actele materiale ale infracțiunii fiind săvârșite în baza unei singure rezoluții infracționale.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a cunoscut faptul că societatea pe care o administrează are datorii la bugetul de stat în ce privește obligațiile cu reținere la sursă, în perioada respectivă deși a avut în cadrul societății la dispoziție resursele bănești suficiente pentru a achita contravaloarea obligațiilor cu reținere la sursă a folosit sumele respective de bani în alte scopuri. Toate aceste aspecte probează intenția indirectă în săvârșirea infracțiunii, inculpatul prevăzând că prin fapta sa prejudiciază bugetul de stat și chiar dacă nu a urmărit în mod expres acest lucru, cel puțin a acceptat producerea acestui rezultat.
Constatând ca fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 345 alin.2 C.p.p., instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.6 din Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite - apreciat prin raportare la criteriile prev. de art. 181 alin.2 C.p., persoana inculpatei, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Pericolul social concret al faptei este apreciat de instanță ca fiind unul relativ ridicat având în vedere perseverența crescută în actul infracțional - inculpatul nu a virat contribuțiile cu reținere la sursă timp de aproximativ 2 ani consecutiv – iar prejudiciul produs bugetului de stat este unul ridicat care nu a fost recuperat.
Referitor la persoana și conduita inculpatului instanța a reținut că acesta este în vârstă de 49 de ani, are studii medii, este administratorul unei societăți comerciale, nu are antecedente penale iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră, a recunoscut săvârșirea faptei și a colaborat cu organele judiciare. Inculpatul a recunoscut cuantumul prejudiciului produs, nu a achitat nici o sumă de bani în vederea recuperării prejudiciului și a invocat faptul că, în ceea ce privește o parte din prejudiciul cauzat există împotriva sa și la dispoziția părții civile titlul executoriu reprezentat de hotărârea judecătorească irevocabilă prin care a fost angajată răspunderea sa în calitatea de administrator al S.C. T. G. S.R.L. conform Legii 85/2006 privind procedura insolvenței.
Având în vedere că legea prevede pentru infracțiunea prev. de art. 6 din Legea 241/2005 pedepse alternative, ținând cont de circumstanțele reale și personale stabilite anterior în temeiul art. 72 alin. 2 C.p., în special perseverența crescută în acțiunea infracțională pe o perioadă îndelungată de timp și prejudiciul ridicat produs și nerecuperat, instanța va alege din pedepsele alternative prevăzute aplicarea pedepsei închisorii. În alegerea pedepsei ce a fost aplicată instanța a avut în vedere și faptul că inculpatului i-a mai fost aplicată o amendă administrativă în dosarul nr.882/P/2007 al parchetului de pe lângă Tribunalul S. pentru o faptă de aceiași natură, fapt ce duce la concluzia că o pedeapsă pecuniară, atâta timp cât inculpatul a perseverat în activitatea ilicită și după aplicarea acesteia, nu este suficientă pentru îndreptarea comportamentului său.
Deși în cauză se remarcă conduita anterioară bună a inculpatului, lipsa antecedentelor penale ale acestuia și comportarea sa cooperantă din cursul procesului penal, instanța aapreciat că, în contextul perseverenței crescute a inculpatului în activitatea infracțională, prejudiciul foarte ridicat produs bugetului de stat în condițiile în care aceasta a ridicat sume mari de bani din societate, dar și împrejurarea că ulterior inculpatul nu a achitat nici o sumă de bani din prejudiciul produs, nu se justifică a fi reținute în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. art. 74 alin.1 lit. a și lit.c C.p. așa cum a solicitat în apărare apărătorul ales al acesteia. Mai mult, atitudinii sincere a inculpatei urmează a i se da eficiență prin reducerea limitelor de pedeapsă potrivit art. 3201alin.7 C.p.p.
Având în vedere circumstanțele reale și persoanele ale cauzei limitele pedepsei închisorii prevăzute de art. 6 din Legea 241/2005 și cele reduse conform dispozițiilor art. 3201alin.7 C.p.p. respectiv minimul special redus la 8 luni și maximul special redus la 4 ani, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p. va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere considerentele menționate anterior, astfel că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, s-a apreciat că inculpatul este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a și lit.b) Cod penal, fiind justificată îndepărtarea acesteia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității.
Având în vedere faptul că infracțiunea a fost comisă în exercitarea funcției de administrator și având calitatea de asociat al unei societăți comerciale, instanța apreciază că inculpatul este nedemn să exercite aceste drepturi și în consecință pe durata executării pedepsei închisorii s-au interzis inculpatei dreptul de a fi fondator, asociat, acționar, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale potrivit art. 64 lit. c) Cod penal.
În ceea ce privește individualizarea executării pedepsei, în contextul probelor administrate, raportat la vârsta inculpatului, conduita anterioară și ulterioară săvârșirii faptei, instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului care a conștientizat gravitatea faptei sale și consecințele acesteia și care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.
Instanța constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin. l Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani, termen stabilit potrivit prevederilor art. 82 Cod penal.
Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, în baza art.71 alin.5 Cod Penal, instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii.
În ceea ce privește latura civilă în cauză s-a constituit parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – prin D.G.F.P. S. cu suma de 65.781 lei reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă solicitând de asemenea obligarea inculpatului și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere calculate până la recuperarea efectivă a prejudiciului. (f.465). Constituirea de parte civilă a fost precizată pentru termenul de judecată din data de 20.09.2013 arătându-se faptul că valoarea totală a accesoriilor până la data de 20.09.2013 se ridică la suma de 82.218 lei.(f.476). Suma de 65.781 lei a fost detailată de către partea civilă, arătându-se faptul că din acest total, suma de 5.037 lei debit principal și suma de 1.304 lei accesorii reprezintă debite rezultate din nerespectarea obligațiilor de declarare a impozitelor și contribuțiilor aferente salariilor pentru lunile octombrie și noiembrie 2007 și a impozitului pe dividende pentru anul 2007, sume stabilite la plată suplimentar prin decizia de impunere nr.84/26.02.2010.
Față de constituirea de parte civilă a ANAF prin DGFP S., având în vedere starea de fapt reținută, instanța a constatat că sunt îndeplinite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 C. civ.: delictul reprezentat de infracțiunea săvârșită de inculpată, prejudiciul produs bugetului de stat prin nevărsarea contribuțiilor cu reținere la sursă, legătura de cauzalitate directă dintre faptele inculpatei și prejudiciul produs și vinovăția inculpatei, așa cum a fost reținută anterior.
Având în vedere înscrisurile existente la dosarul cauzei și declarația inculpatului de recunoaștere în integralitate a cuantumului prejudiciului produs bugetului de stat, instanța a constatat că prejudiciul cert, dovedit și nerecuperat produs bugetului de stat prin săvârșirea infracțiunii ce face obiectul cauzei este în cuantum de 59.377 lei. De asemenea, instanța a apreciat că în materie de obligații fiscale, partea civilă este îndreptățită, în virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului, la achitarea dobânzilor și a penalităților de întârziere, stabilite în conformitate cu legislația fiscală.
Cu toate acestea, întrucât prin hotărâre irevocabilă, Sentința civilă nr.1253 din 15.02.2012 pronunțată de Tribunalul S. în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea în răspunderea administratorului conform prevederilor art.138 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței și s-a dispus ca o parte a pasivului S.C. T. G. S.R.L. Z. în valoare de 130.364,3 lei să fie suportată de către inculpatul T. D. M. iar partea civilă ANAF prin DGFP S., este înscrisă în tabelul definitiv consolidat al creditorilor pe prima poziție, instanța apreciază că acțiunea civilă formulată de către creditoarea ANAF prin DGFP S. în prezentul proces penal este inadmisibilă pentru suma de 130.364,3 lei cu privire la care împotriva inculpatului există un titlu executoriu. Suportarea de către inculpat a unei părți din pasivul societății presupune o subrogare legală cu privire la plata obligațiilor societății în limita angajării răspunderii administratorului iar acest pasiv este reprezentat în parte tocmai de debitele fiscale neachitate creditorului ANAF prin DGFP S. astfel cum au fost stabilite în prezenta acțiune civilă formulată în procesul penal.
Pentru aceste motive, instanța a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată prin Direcția G. a Finanțelor Publice S. împotriva inculpatului T. D. M. cu privire la suma de 130.364,3 lei, sumă cuprinsă în titlul executoriu Sentința civilă nr.1253 din 15.02.2012 pronunțată de Tribunalul S. în dosarul nr._ și a obligat inculpatul T. D. M., la plata majorările de întârziere și penalităților aferente debitului principal în cuantum de 59.377 lei, calculate potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală de la scadență până la data plății integrale, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat și care exced sumei de 130.364,3 lei.
Societatea administrată de către inculpat S.C. T. G. S.R.L. Z. în prezent se află în etapa lichidării în cadrul procedurii falimentului iar potrivit art.36 din Legea 85/2006 se suspendă de drept, de la data deschiderii procedurii, toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, motiv pentru care, deșii obligația inculpatului, care a acționat în numele și pentru societatea comercială, de a repara prejudiciul cauzat bugetului de stat prin săvârșirea faptei ilicite pentru care a fost condamnat în prezenta cauză, este solidară, conform prevederilor art.1000 alin.3 cod civil cu obligația societății comerciale de a achita aceste obligații fiscale, instanța penală nu va stabili obligații în sarcina părții responsabile civilmente, aceste obligații fiind de altfel deja stabilite în procedura falimentului, trecându-se la etapa lichidării și achitării creanțelor stabilite în tabelul definitiv consolidat.
În concluzie, la repararea prejudiciul cauzat de către inculpat prin săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat în prezenta cauză, este obligat, potrivit legii civile, atât inculpatul pentru fapta proprie cât și partea responsabilă civilmente care răspunde în calitate de comitent pentru fapta prepusului, obligația fiind una solidară potrivit art.1000 alin.3 C.civ. Acest prejudiciu se compune din debit principal – 59.377 lei și accesorii fiscale calculate de la data scadenței fiecărei obligații de plată periodică și până la plata efectivă a debitului principal. Întrucât, atât în ceea ce-l privește pe inculpat, până la concurența sumei de 130.364,3 lei, cât și în ceea ce o privește pe partea responsabilă civilmente, creditorul ANAF prin DGFP S. a demarat proceduri judiciare speciale, conform legii insolvenței, respectiv s-a înscris la masa credală cu prejudiciul invocat în prezenta acțiune civilă și tot în interesul recuperării creanței bugetare privilegiate față de celelalte creanțe înscrise în tabel a fost angajată răspunderea inculpatului în calitate de administrator, partea civilă ANAF prin DGFP S. nu este îndreptățită să obțină un al doilea titlu executoriu ca urmare a rămânerii definitive a prezentei acțiuni cu privire la același prejudiciu suferit ca urmare a nevărsării obligațiilor cu reținere la sursă, motiv pentru care inculpatul este obligat doar la plata sumelor ce exced titlului executoriu emis împotriva sa iar această obligație de plată fiind solidară cu cea a părții responsabile civilmente se impune constatarea acestui caracter solidar al obligației chiar dacă, potrivit art.36 din Legea 86/2005 angajarea răspunderii societății comerciale după deschiderea procedurii insolvenței poate avea loc doar potrivit regulilor speciale instituite în materia insolvenței.
Instanța a respins cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata sumei de 5.037 lei și a majorărilor de întârziere aferente în cuantum de 1.304 lei, reprezentând sume rezultate din nerespectarea obligațiilor de declarare a impozitelor și contribuțiilor aferente salariilor pentru lunile octombrie și noiembrie 2007 și a impozitului pe dividende pentru anul 2007, având în vedere faptul că prin actul de sesizare s-a dispus cu privire la fapta nerespectarea obligațiilor de declarare a impozitelor și contribuțiilor aferente salariilor pentru lunile octombrie și noiembrie 2007 și a impozitului pe dividende pentru anul 2007 neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art.9 alin.1 lit.a din Legea 241/2005 iar sumele mai sus arătate reprezintă prejudiciul cauzat prin nedeclararea obligațiilor fiscale respective calculat conform procedurii fiscale prevăzute în cazul neîndeplinirii unor astfel de obligații de declarare, instanța nefiind sesizată cu aceste fapte prin rechizitoriu.
În temeiul art. 357 alin.2 lit. c Cod procedură penală raportat la art. 11 din Legea 241/2005 și art. 163 alin.1 și 2 Cod procedură penală instanța a menținut măsura asiguratorie instituită prin ordonanța din data de 22.01.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Z. privind poprirea conturilor deținute de inculpat deschise la Reiffeisen Bank S.A. și Banca Comercială Intesa Sanpaolo România S.A. Sucursala Z., până la concurența sumei reprezentând prejudiciu nerecuperat. Ducerea la îndeplinire a măsurii sechestrului asigurator se face potrivit art. 164 alin.3 și art. 165 Cod procedură penală, de către organele proprii de executare ale părții civile.
Întrucât, potrivit art.36 din Legea 85/2006 s-a suspendat de drept, de la data deschiderii procedurii, toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale instanța a dispus ridicarea măsurii asiguratorie instituită prin ordonanța din data de 22.01.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Z. privind poprirea conturilor deținute de partea responsabilă civilmente S.C. T. G. S.R.L. deschise la Bank Leumi România S.A. București Sucursala Z.. La pronunțarea acestei soluții instanța are în vedere faptul că patrimoniul societății comerciale reprezintă gajul general comun al tuturor creditorilor înscriși la masa credală urmând ca executarea silită să se realizeze împotriva societății în insolvență potrivit regulilor speciale care guvernează procedura insolvenței.
În baza art.13 alin.1 din Legea nr. 241/2005, o copie a prezentei sentințe, după rămânerea definitivă, se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului pentru a face mențiunile corespunzătoare în registrul comerțului.
În baza art.191 alin.1 și 2 Cod procedură penală instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs (în prezent apel conform art.10 alin.2 din Legea nr.255/2013) partea civilă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N. solicitând obligarea inculpatului la plata prejudiciului în sumă de 65.718 lei, cu dobânzile și penalitățile de întârziere aferente acestui debit, calculate de la data scadenței și până la data plății efective a întregului prejudiciu.
S-a arătat că între fapta inculpatului și prejudiciul cauzat există legătură de cauzalitate, iar suma solicitată în prezentul dosar nu se regăsește în partea de pasiv la care a fost obligat inculpatul prin sentința civilă nr.125/2012.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, conform art.420 alin.8 Cod procedură penală, Curtea de Apel Cluj constată că apelul este fondat, în ce privește cuantumul sumei datorate de inculpat, urmând a fi admis în limitele arătate, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că instanța de fond a reținut în mod greșit că pentru suma solicitată partea civilă deține deja un titlu executoriu, sentința civilă nr.1253/2012 a Tribunalului S., dosar nr._ .
Potrivit sentinței civile menționate inculpatul a fost obligat să suporte o parte din pasivul debitoarei . Z., în cuantum de 130.364,3 lei, din considerentele sentinței reieșind că această sumă reprezintă banii pe car inculpatul i-a ridicat din casieria societății după deschiderea procedurii de insolvență și pe care nu i-a justificat.
În prezentul dosar penal suma datorată de inculpa reprezintă impozite sau contribuții cu reținere la sursă, reținute și nevărsate, cu intenție, de inculpat, aferente perioadei 2006-2008.
Procedura de insolvență s-a deschis la data de 22.09.2008 prin sentința civilă nr.1734 a Tribunalului S..
Prin urmare inculpatul datorează suma de 59.377 lei, cu accesoriile aferente, pentru această sumă fiind dispusă trimiterea sa în judecată.
Prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmării penale față de inculpat pentru infracțiunea prev.de art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005 cu referire la suma de 5.037 lei și majorări de 1.304 lei reprezentând obligații suplimentare stabilite de organele fiscale, astfel că aceste sume nu pot fi acordate în acest cadru procesual.
Pentru considerentele prezentate, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedura penala, Curtea de Apel Cluj va admite apelul declarat de către partea civilă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj-N. împotriva sentinței penale nr.414 din data de 19 noiembrie 2013 a Judecătoriei Z., pe care o va desființa în parte, cu privire la cuantumul sumei datorate de inculpat.
Pronunțând o nouă hotărâre, în limitele de mai sus, va obliga pe inculpatul T. D. M., în solidar cu partea responsabilă civilmente . Z., să plătească părții civile Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj-N. suma de 59.377 lei, cu dobânzile și penalitățile de întârziere aferente acestui debit, calculate de la data scadenței și până la data plății efective a întregului prejudiciu.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art.272 Cod procedura penala se va stabili suma de 50 lei ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.M. A. M., sumă ce se va avansa din FMJ.
În baza art.275 alin.3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedura penala admite apelul declarat de către partea civilă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj-N. împotriva sentinței penale nr.414 din data de 19 noiembrie 2013 a Judecătoriei Z., pe care o desființează în parte, cu privire la cuantumul sumei datorate de inculpat.
Pronunțând o nouă hotărâre, în limitele de mai sus, obligă pe inculpatul T. D. M., în solidar cu partea responsabilă civilmente . Z., să plătească părții civile Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj-N. suma de 59.377 lei, cu dobânzile și penalitățile de întârziere aferente acestui debit, calculate de la data scadenței și până la data plății efective a întregului prejudiciu.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art.272 Cod procedura penala stabilește suma de 50 lei ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.M. A. M., sumă ce se va avansa din FMJ.
În baza art.275 alin.3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 februarie 2014.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
A. COVRIGLIVIA M.
GREFIER
M. B.
Red. L.M./M.N.
2 ex./18.02.2014
Jud.fond: P. D. M.
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 348/2014.... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 283/2014. Curtea... → |
|---|
