Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 54/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 54/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 20-01-2016 în dosarul nr. 54/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 8428
DECIZIA PENALĂ nr. 54/A/2016
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. – C. M.
JUDECĂTOR: D. P.
GREFIER: N. N.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentant prin procuror: D. S.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către partea civilă S. R. – AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ –N. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BISTRIȚA – NĂSĂUD împotriva sentinței penale nr. 137/18.09.2015, pronunțate de către Tribunalul Bistrița - Năsăud, în dosar nr._, în care inculpatul B. P. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița – Năsăud, dat în dosarul de urmărire penală nr. 346/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
La ambele apeluri nominale, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 16 decembrie 2015, încheiere care este parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 137/18.09.2015, pronunțate de către Tribunalul Bistrița – Năsăud a fost condamnat inculpatul B. P., fiul lui P. și V., născut la data de 23.04.1954, în loc. Milași, jud. Bistrița-Năsăud, domiciliat în loc. Ilva M., nr. 33, jud. Bistrița-Năsăud, CNP:_, la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a,b,c Cod penal anterior pe o durată de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 al.2 Cod penal anterior, art.5 Cod penal.
S-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 4 ani și 3 luni.
S-a făcut aplic.art.71 rap. la art.64 lit.a teza a II-a,b,c Cod penal anterior, fiind suspendată executarea acestor pedepse accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a pus în vedere inculpatului disp.art.83 Cod penal anterior, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile S. R.-Agenția Națională de Administrare Fiscală București (repr.de Direcția Regională a Finanțelor Publice Cluj-mandatar Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud) suma de 8.670 lei și majorările și penalitățile aferente acestei sume, calculate de la data producerii prejudiciului și până la recuperarea acestuia, cu titlu de despăgubiri civile.
A fost respinsă cererea formulată de partea civilă privind instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului ca fiind neîntemeiată.
S-a stabilit onorariu avocațial din oficiu în sumă de 50 lei, în favoarea av.C. C.-S. (pentru apărarea inculpatului în faza judecății), ce rămâne în sarcina statului.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 760 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a dispus comunicarea unei copii a dispozitivului hotărârii judecătorești (la rămânerea definitivă a acesteia) către Oficiul Național al Registrului Comerțului și cazierul fiscal.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin Rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud la data de 8.07.2013, în dosarul 346/P/2012, s-a dispus în baza art. 262 pct.1 lit.a C.pr.pen. punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. P., fiul lui P. și V., născut în data de 23.04.1954, în loc. M., jud. Bistrița - Năsăud, domiciliat în loc. Ilva M., nr. 33, jud. Bistrița-Năsăud, cetățean român, stagiul militar satisfăcut, studii medii, fără ocupație, fără antecedente penale, posesor al CI. ., nr._, C.N.P:_, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen., cu motivarea că acesta, în calitate de administrator al .” SRL Ilva M. în baza aceleiași rezoluții infracționale nu a înregistrat în evidențele contabile în perioada 2006 – 2009 un număr de 15 facturi în valoare de 51.799,04 lei, reprezentând prestări-servicii către Regionala de Transport Feroviar de Călători Cluj cauzând un prejudiciu de 11.855 lei bugetului statului, din care 4.094 lei impozit pe profit și 7.761 lei TVA.
Persoana vătămată S. R.-prin ANAF-Direcția G. Regională Cluj-Direcția G. a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud și-a precizat în cursul judecății pretenții civile, solicitând suma de 4.094 lei impozit pe profit, 1352 lei majorări de întârziere impozit pe profit, 7.761 lei TVA și 3149 lei accesorii TVA, în total suma de 16.356 lei, și majorările și penalitățile la aceasta, cu instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului și ale părții responsabile civilmente (f.30 dosar instanță).
.” SRL Ilva M. a fost radiată la data de 13.09.2013, așa cum rezultă din datele furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud (35 vol.I dosar instanță).
Inculpatul, prezent în instanță, nu a recunoscut comiterea faptei, arătând că la sfârșitul fiecărei luni prezenta contabilului său toate ordinele de plată cuprinse în extrasele de cont de la bancă, astfel că acesta urmărea corespondentul în facturi a ordinului de plată, respectiv dacă există factura aferentă ordinului de plată. Contabilul nu verifica în contabilitate dacă exista suma ce corespundea ordinelor de plată, el ar fi trebuit să îl anunțe că nu există astfel de facturi, sau dacă aceste sume erau trecute într-un cont de operațiuni în curs de rezolvare, și atunci se proceda la o confruntare cu Regionala CFR. Dacă facturile menționate de parchet ar fi fost înregistrate corect de către contabil nu ar fi existat astfel de probleme.
Nu s-a consemnat în rechizitoriu că toate încasările efectuate prin bancă au fost înregistrate în contabilitate, nu au fost omise; în rapoartele fiscale care se fac lunar au fost cuprinse toate încasările acestor facturi.Tot ceea ce s-a întâmplat reprezintă o neglijență a contabilului său, Lanțoș D., inculpatul arătând că responsabilitatea sa era să-i prezinte acestuia documentele primare (facturi, etc). A mai arătat că a luat cunoștință în cursul urmăririi penale despre raportul de expertiză efectuată în cauză, însă nu a formulat obiecțiuni cu privire la concluziile acestuia, și că a luat cunoștință despre faptul că anumite facturi nu sunt înregistrate în evidența contabilă doar când s-au făcut verificările încrucișate.
Din evidențele sale contabile nu reiese că a primit mai multe sume de la CFR față de documentele pe care le-a predat contabilului, ca valoare. De foarte multe ori, Regionala CFR „îi respingea” facturile, solicitând refacerea lor pentru anumite greșeli, astfel că trebuiau anulate și întocmite altele la contabilitate, acestea „suprapunându-se” ca valoare. Contabilului îi dădea factura și după ce se constata că aceasta era întocmită greșit, se întocmea alta, pe care o dădea Regionalei, și la contabil apărea alt număr de factură, respectiv numărul anterior. Contabilul nu l-a sesizat niciodată cu privire la faptul că ar exista încasări mai mari decât valoarea facturilor emise. Când primea ordinul de plată nu verifica dacă există factura corespondentă sumei și ordinului de plată. Programul de contabilitate nu permite să înregistreze o încasare dacă nu există corespondentul acelei sume, evidențiat scriptic, sume ce trebuiau consemnate într-un cont intitulat „ operațiuni în curs de rezolvare", și în astfel de situații trebuia să fie anunțat, pentru ca să le poată confrunta.
Atunci când întocmea factura un exemplar îl dădea contabilului, și altul Regionalei CFR. La o săptămână era anunțat că erau greșeli de redactare, îi era înapoiată, anula factura și o punea în blocul de facturi. Contabilul nu era interesat de faptul că factura era anulată, el rămânea cu exemplarul inițial, după anularea facturii inculpatul emitea o alta, pe care o trimitea și contabilului dar și Regionalei CFR. Contabilul nu știa că prima factură este anulată și avea ambele exemplare ale facturilor. Nu l-a anunțat pe contabil că factura era anulată, întrucât avea multe facturi. Cea de a doua factură a dat-o întotdeauna contabilului.
Lunar, întocmea 5-10 facturi pentru Regionala CFR, în total fiind zeci, sute, toate încasările fiind efectuate prin virament bancar. Așa cum s-a consemnat în raportul de expertiză contabilă efectuat 5 facturi au fost emise în perioada în care firma era în insolvență, actele fiind predate lichidatorului judiciar. CFR a întârziat recepționarea facturilor emise, astfel că l-a rugat pe lichidator să îi dea ștampila, pentru ca să întocmească facturile pentru lucrările recepționate, astfel că aceste facturi au fost predate lichidatorului, valoarea acestora fost încasată de lichidator. Nu mai avea dreptul de a scoate bani din bancă raportat la facturile respective, iar sumele respective au fost plătite de către lichidator celor cărora firma avea datorii.
Lichidatorul avea obligația gestionării sumelor de bani, întrucât acestuia îi predase toate actele, iar evidența contabilă era condusă tot de el, pentru că nu mai avea dreptul de a gestiona situația firmei, și nici contabilul său nu mai avea dreptul dea conduce contabilitatea. Pe lichidator l-a întrebat dacă a prezentat o evidență a încasărilor firmei organelor fiscale, însă acesta a răspuns că nu a făcut-o, și nu l-a anunțat că a încasat bani și nu a înregistrat factura respectivă. CFR a întârziat recepționarea lucrărilor, și nu a facturilor, pentru aceasta s-au întocmit în perioada lichidării, însă lucrările erau făcute.
În declarația dată în instanță a arătat că nu este de acord cu plata sumelor solicitate de partea civilă, iar ulterior a arătat că în aprecierea sa prejudiciul cauzat este de 3.185 lei, sumă achitată (f.376 vol.II dosar instanță).
Din probatoriul administrat în cauză (sesizarea Gărzii Financiare, procesul-verbal de constatare și anexele acestuia (f.7-9, 78-177 dosar urmărire penală); relațiile comunicate de reprezentanta părții vătămate (f.56-77, 180 dosar urmărire penală), declarațiile de învinuit (f.10-13 dosar urmărire penală), declarația inculpatului, dată în fața instanței (f.40 dosar instanță), declarațiile martorilor Lanțoș D. și N. L. (f.15-20 dosar urmărire penală, f.46,52 dosar instanță), facturile neînregistrate în original (f.21-40 dosar urmărire penală); expertiza contabilă, suplimentele întocmite la aceasta și înscrisurile atașate (f.41-55 dosar urmărire penală, f.125,161 vol.I dosar instanță, f.331,350,356,367 vol.II dosar instanță), comunicările S.T.F.C. Cluj (f.178-179,181-183 dosar urmărire penală), adresa nr._/17.12.2013 a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud (35 vol.I dosar instanță), corespondența purtată cu diverse instituții în faza de urmărire penală (f.184-187 dosar urmărire penală), adresa Cabinetului Individual de Insolvență N. L. și înscrisurile însoțitoare (f.101,160 vol.I dosar instanță), dovada achitării prejudiciului în parte de către inculpat (f.376 vol.II dosar instanță), instanța reține în fapt următoarele:
La data de 05.03.2012 Garda Financiară - Secția Bistrița-Năsăud a sesizat penal P. de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud cu privire la comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută de art. 9 alin. 1 lit.b din Legea 241/2005, de către B. P. - administrator al S.C.”A. S. Lux” S.R.L. Ilva M., constând în aceea că în perioada 2006-2009 nu a înregistrat în contabilitatea societății un nr. de 17 facturi fiscale, în valoare de 65.371 lei, reprezentând prestări de servicii în baza unor contracte încheiate cu Regionala de Transport Feroviar de Călători Cluj.
Cu ocazia verificărilor Garda Financiară - Secția Bistrița Năsăud a stabilit că B. P., administratorul S.C.”A. S. Lux” S.R.L. Ilva M., nu a înregistrat în contabilitate un nr. de 17 facturi fiscale rezultate din contractele cu Regionala de Transport Feroviar de Călători Cluj, al căror obiect de activitate era prestarea de servicii de salubrizare, curățenie și aprovizionare cu lemne de foc. Facturile au fost identificate la Regionala de Transport Feroviar de Călători Cluj, însă nu s-au regăsit înregistrate în contabilitatea S.C.”A. S. Lux” S.R.L, Ilva M.. Prejudiciul stabilit de Garda Financiară a fost în valoare de 9.927 lei, reprezentând TVA.
În cauză a fost solicitată o verificare de specialitate către A.N.A.F.-Activitatea de Inspecție Fiscală, pentru a se stabili întreg prejudiciul creat de B. P., în urma căreia a fost stabilit un prejudiciu total creat bugetului de către B. P. în valoare de 15.783 lei, din care TVA în valoare de 9928 lei și impozit pe profit în valoare de 5855 lei.
Dată fiind susținerea din faza de urmărire penală a inculpatului, în sensul că a întocmit și semnat personal cele 17 facturi fiscale, însă nu le-a predat contabilului pentru înregistrare în contabilitate întrucât de multe ori reprezentanții Regionalei de Transport Feroviar de Călători Cluj i-au respins facturile întocmite de el, pe motiv că erau scrise cu greșeli de calcul sau corecturi și astfel era nevoit să întocmească alte facturi cu alte numere de ordine, organele de cercetare penală au solicitat punctul de vedere al Regionalei de Transport Feroviar de Călători Cluj. Unitatea CFR a infirmat cele susținute de inculpat, prin adresa nr. 54._, din care reiese că nu au fost primite de la B. P. facturi întocmite cu greșeli de calcul sau corecturi vizibile.
Martorul Lanțoș D., contabilul S.C.”A. S. Lux” din acea perioadă, audiat fiind, a declarat că a înregistrat în contabilitatea societății toate facturile pe care i le punea la dispoziție administratorul B. P..
În cauză, raportat la faptul că inculpatul a contestat cuantumul prejudiciului, și a susținut că o parte dintre facturi ar fi înregistrate în evidențele contabile, iar altă parte le-ar fi prezentat lichidatorului judiciar, a solicitat efectuarea unei expertize contabile judiciare.
În cauză a fost întocmit raportul de expertiză contabilă judiciară nr. 57/12.06.2013, care a stabilit că în ceea ce privește două din cele 17 facturi evidențiate s-a reținut în mod greșit de către organele financiare ca fiind neînregistrate în contabilitatea societății (facturile cu numerele_/25.11.2006 în valoare de 10.204,25 lei și S. 120/16.12.2007 în valoare de 3.367,71 lei), și că cuantumul prejudiciului se ridică la suma de 11.855 lei, din care 4.094 lei impozit pe profit și 7.761 lei TVA, la care se adaugă majorări și penalități.
În faza judecății, ca urmare a obiecțiunilor formulate de către acuzare și inculpat, au fost întocmite mai multe suplimente la raportul de expertiză formulat, prin cel întocmit la data de 9.02.2015 (f.330 vol.II dosar instanță) expertul avansând două variante de prejudiciu: prima, care a menținut concluziile exprimate în faza de urmărire penală, și a avut în vedere exclusiv cele facturile raportat la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, neînregistrate în contabilitate – în fapt 15 facturi (din cele 17) identificate de expert ca fiind neînregistrate încă din faza de urmărire penală (prejudiciu total de 11.855 lei, din care 4.094 lei impozit pe profit și 7.761 lei TVA), și a doua variantă, care a avut în vedere întreaga relație comercială a societății administrate de inculpat cu SN TF RTFC Cluj, în perioada 2006-2009, și în care au fost reținute facturile-obiectul judecății, facturi emise de inculpat, neînregistrate de acesta în contabilitate, dar care au fost identificate la beneficiarul prestațiilor efectuate de S.C.”A. S. Lux” SRL, dar și facturi înregistrate în contabilitate, dar care nu au mai ajuns la beneficiar, expertul arătând că în opinia sa, valoarea prejudiciului prezentat în varianta 1 ar putea fi diminuat cu impozitele aferente veniturilor care au fost declarate pentru o . facturi emise de inculpat (f.337 vol.II dosar instanță), valoarea prejudiciului în aceste condiții fiind de 7.703 lei, din care 5.390 lei TVA colectată și 2.313 lei impozit pe profit (f.340 vol.II dosar instanță).
În concluziile finale, la solicitarea instanței de a preciza la modul concret, într-o singură variantă, care este prejudiciul pretins cauzat de către inculpat, raportat la starea de fapt ce a stat la baza trimiterii în judecată a inculpatului și materialul probator aflat la dosar, expertul a avansat varianta a doua ca fiind prejudiciul produs de către inculpat prin faptele pentru care a fost trimis în judecată (f.330 vol.II dosar instanță).
Instanța a apreciat însă că nu se poate avea în vedere această variantă, întrucât se bazează pe înscrisuri ce nu au fost verificate și care nu stau la baza trimiterii în judecată a inculpatului, dar și pentru considerentul că, chiar dacă inculpatul a emis facturi, care au fost identificate în contabilitatea beneficiarului serviciilor prestate de S.C.”A. S. Lux” SRL, acestea nu au fost înregistrate în contabilitatea S.C.”A. S. Lux” SRL, ceea ce a condus la crearea unui prejudiciu bugetului statului (f.349-355 vol.II dosar instanță).
Inculpatul B. P. a susținut în apărare că pentru neînregistrarea unui nr. de 5 facturi, numerele 969/25.08.2009 în valoare de 4.044,81 lei; 672/2.09.2009 în valoare de 7.670 lei; 974/2.09.2009 în valoare de 616,90 lei; 976/2.09.2009 în valoare de 616,90 lei și 979/2.10.2009 în valoare de 2.416,87 lei, în contabilitatea S.C.”A. S. Lux”SRL, nu se face vinovat, responsabil în acest sens fiind numitul N. L., căruia i-ar fi predat aceste documente, administratorul judiciar al societății „A. S. Lux” SRL din data de 12.05.2009.
Acesta însă, audiat fiind sub prestare de jurământ, a declarat că inculpatul, care avea drept de administrare până la data de 4.10.2009, ar fi emis aceste facturi, dar că aceste documente nu i-au fost predate în original sau copie pentru a le înregistra în contabilitate, declarând totodată că în lipsa documentelor primare nu a putut face înregistrări în contabilitate, întrucât inculpatul nu i-a predat nici blocul de facturi.
Instanța a apreciat că declarația martorului este credibilă, avându-se în vedere că inculpatul a omis în mai multe rânduri predarea de facturi contabilului S.C.”A. S. Lux” SRL, respectiv martorului Lanțoș D., în sarcina căruia a încercat să transfere responsabilitatea comiterii infracțiunii de evaziune fiscală. Pe de altă parte, în condițiile în care dreptul de administrare al administratorului judiciar debuta după pronunțarea Sentinței comerciale nr.695/2009 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, în cursul zilei de 2.10.2009 - în situația nemodificării dispozițiilor sale de către instanța ierarhic superioară - se apreciază că până la pronunțarea hotărârii judecătorești dreptul administratorului statutar de a emite facturi exista.
Deși s-a avansat ipoteza că în ceea ce privește latura subiectivă, fapta nu a fost comisă cu intenție, și că în fapt a îmbrăcat forma neglijenței, se apreciază că aceasta este neîntemeiată. Este real faptul că martorul Lanțoș D. a declarat că pune cele întâmplate pe seama neglijenței inculpatului, care era foarte ocupat cu diverse activități, însă același martor a arătat că în prezența soției sale, l-a sesizat pe inculpat, administratorul societăți, pentru a se lua măsuri cu privire la remedierea neregulilor privind facturile – acestea nu au fost luate, după care, interpelat fiind asupra motivelor neluării de măsuri, inculpatul a furnizat mai multe motive, printre care și faptul că nu putea lua legătura întotdeauna cu personalul de la Regionala CFR, care se ocupa cu evidența sau plățile efectuate.
Martorul a mai declarat însă că au existat numeroase situații în care nu știa cărei facturi îi corespunde o plată, iar administratorul îi relata că modifica facturile datorită unei erori, neprezentând însă factura modificată, și că acesta ținea permanent legătura cu Regionala CFR, mai ales în situația în care insista zilnic să plătească facturile restante, dar nu i-a prezentat niciodată o „carte mare” a clientului respectiv, deși a solicitat aceasta pentru a vedea care sunt facturile achitate („cartea mare” pe care o ține clientul, pentru a verifica neconcordanțele), și a remedia disfuncționalitățile (f.49,60 vol.I dosar instanță).
Instanța a apreciat în consecință că în condițiile în care a fost atenționat de către contabilul firmei de mai multe ori, în legătură cu neregulile legate de facturile menționate, conduita inculpatului nu poate fi apreciată ca o neglijență (în acest sens, Decizia penală nr.253/2003 a Curții Supreme de Justiție), și că în condițiile în care era foarte ocupat, trebuia să desemneze o persoană pentru a se ocupa fie de activitățile firmei, fie de rezolvarea neregulilor privind legătura comercială cu Regionala CFR, sau să-l abiliteze în această din urmă chestiune chiar pe contabilul firmei (mai ales în contextul în care împotriva sa mai fusese aplicată o amendă administrativă de 1000 de lei, prin Ordonanța procurorului din data de 24.04.2007, dată în dosarul nr.125/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud, raportat la disp.art.11 lit.c din Legea nr.87/1994, art.9 al.1 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.13 Cod penal).
Având în vedere această stare de fapt, instanța a apreciat că fapta inculpatului B. P. care, în calitate de administrator al .” SRL Ilva M., în baza aceleiași rezoluții infracționale, nu a înregistrat în evidențele contabile, în perioada 2006 – 2009, un număr de 15 facturi în valoare de 51.799,04 lei, reprezentând prestări-servicii către Regionala de Transport Feroviar de Călători Cluj, cauzând un prejudiciu de 11.855 lei bugetului statului, din care 4.094 lei impozit pe profit și 7.761 lei TVA, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. anterior.
S-a apreciat în cauză că legea mai favorabilă este Codul penal anterior, raportat la orientarea instanței spre aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, orientare determinată de faptul că inculpatul nu este la prima încălcare a legii, întrucât în anul 2007, așa cum s-a menționat, i s-a aplicat o amendă cu caracter administrativ în sumă de 1.000 lei pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea înregistrării în evidențele contabile de operațiuni fictive, prin fapta ce constituie obiectul prezentului dosar a cauzat un prejudiciu, pe care l-a recuperat în parte (f.376 vol.II dosar instanță), circumstanțele comiterii faptei, persoana inculpatului și efortul de a recupera prejudiciul conducând la concluzia că în cauză nu este necesară supravegherea inculpatului.
În consecință, inculpatul B. P. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a,b,c Cod penal anterior pe o durată de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 al.2 Cod penal anterior, art.5 Cod penal.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.74 Cod penal, și anume: gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă, caracterul continuat al acesteia, numărul actelor materiale, faptul că prejudiciul a fost acoperit în parte, persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, însă a mai fost cercetat pentru fapte similare, în anul 2007 aplicându-i-se, așa cum s-a menționat, o amendă cu caracter administrativ în sumă de 1.000 lei, pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea înregistrării în evidențele contabile de operațiuni fictive (în acest context apreciindu-se că nu poate fi reținută conduita bună a inculpatului anterior comiterii faptei, și a se reține circumstanțe atenuante).
Văzând întrunite condițiile prev. de art.81 Cod penal și apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, în condițiile în care inculpatul a recuperat în parte prejudiciul cauzat, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei, stabilindu-se în baza art.82 Cod penal un termen de încercare de 4 ani și 3 luni, făcându-se totodată aplicarea disp.art.71 rap. la art.64 lit.a teza a II-a,b,c Cod penal anterior, fiind suspendată executarea acestor pedepse accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, punându-i-se totodată în vedere inculpatului disp.art.83 Cod penal anterior.
În baza art.25,397 Cod procedură penală rap. la art.1357 cod civil inculpatul a fost obligat să plătească părții civile S. R.-Agenția Națională de Administrare Fiscală București (repr. de Direcția Regională a Finanțelor Publice Cluj - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud) suma de 8.670 lei și majorările și penalitățile aferente acestei sume, calculate de la data producerii prejudiciului și până la recuperarea acestuia, cu titlu de despăgubiri civile.
A fost respinsă cererea formulată de partea civilă privind instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului ca fiind neîntemeiată, nefiind dovedită. În cadrul verificărilor efectuate de către organele judiciare nu au fost identificate bunuri sechestrabile, iar partea civilă nu a învederat existența unor astfel de bunuri.
S-a stabilit onorariu avocațial din oficiu în sumă de 50 lei, în favoarea av.C. C.-S. (pentru apărarea inculpatului în faza judecății până la data de 1.10.2013, când a fost încheiat contractul de asistență juridică nr.144/2013, între inculpat și apărătorul său ales, av. Feier M.-P.), ce a rămas în sarcina statului. Potrivit dispozițiilor art.6 din Protocolul de stabilire a onorariilor avocaților din oficiu în materie penală onorariul stabilit nu poate fi mai mic decât 25% din valoarea onorariului ce ar fi fost cuvenit dacă prestația avocațială din oficiu ar fi fost finalizată.
În baza art.275 al.1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 760 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art.13 din Legea nr.241/2005, art.6 alin.1/1 din Ordonanța nr.75/2001 republicată, a fost comunicată o copie a dispozitivului hotărârii judecătorești (la rămânerea definitivă a acesteia) către Oficiul Național al Registrului Comerțului și cazierul fiscal.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel partea civilă S. R. -ANAF – DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ – N. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BISTRIȚA – NĂSĂUD
În motivarea apelului se arată că hotărârea instanței de apel este netemeinică deoarece în mod eronat s-a apreciat că nu se impune obligarea inculpatului la plata întregului prejudiciu generat prin activitatea infracțională a acestuia respectiv obligarea și la plata cuantumului reprezentat de majorări și penalități calculate conform Normelor procedural fiscale respectiv art.119 și urmt. din OUG nr.92/2003 respectiv de la data săvârșirii faptei până la stingerea obligației.
De asemenea diferențele dintre prejudiciul reținut de expert și însușit de instanța de fond și concluziile exprimate de organele fiscale prin RIF pe de altă parte sunt considerabile iar pe de altă parte deși instanța de fond a reținut că inculpatul în calitate de administrator al S.C. „A. Lux SRL în baza aceleiași rezoluții infracționale nu a înregistrat în perioada de referință un număr de 15 facturi generând astfel un prejudiciu către bugetul de stat în cuantum de 11.855 lei și prin dispozitiv s-a dispus obligarea inculpatului doar până la limita sumei de 8670 lei la care se adaugă accesorii fiind o contradicție între considerentele hotărârii și dispozitiv.
Ca atare se solicită admiterea apelului și în consecință obligarea inculpatului la plata întregului prejudiciu în sumă de 16.356 lei inclusiv la obligarea accesoriilor calculate de la data săvârșirii faptei și până la plata acesteia în faza de urmărire penală.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că apelul declarat în cauză este fondat.
Instanța de fond ca urmare a administrării unor probe utile, pertinente și concludente a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea iar încadrarea juridic a faptei se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C.p.
Ca și stare de fapt s-a reținut în esență că inculpatul B. P. în calitate de administrator al .” SRL Ilva M., în baza aceleiași rezoluții infracționale, nu a înregistrat în evidențele contabile, în perioada 2006 – 2009, un număr de 15 facturi în valoare de 51.799,04 lei, reprezentând prestări-servicii către Regionala de Transport Feroviar de Călători Cluj, cauzând un prejudiciu de 11.855 lei bugetului statului, din care 4.094 lei impozit pe profit și 7.761 lei TVA.
Cu ocazia individualizării pedepsei aplicate inculpatului au fosta vute în vedere criteriile generale de individualizare, adică gradul de pericol social al faptei, modul concret de comitere a acesteia precum și persoana inculpatului care nu are antecedente penale și că a recuperat parțial prejudiciu precum și legea penală mai favorabilă astfel că pedeapsa aplicată a fost just dozată, și de asemenea în mod corect a apreciat instanța de fond că reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizată și fără privare de libertate astfel că suspendarea condiționată a executării pedepsei este oportună fiind îndeplinite condițiile legale în acest sens.
Sub aspectul laturii civile în mod eronat instanța de fond a obligat inculpatul doar la plata sumei de 8670 lei către partea civilă .
Din actele dosarului rezultă că diferențele dintre prejudiciul reținut de expertul D. A. M. atât în cuprinsul expertizei efectuate în cursul urmăririi penale (f.42-51 și completate în faza de judecată f. 161-194, 331-341, 350-369, dosar instanță de fond) și concluziile exprimate de organele fiscale prin Raportul de Inspecție Fiscală (f.61-77) precum și procesul verbal de constatare încheiat de comisarii din cadrul secției gării financiare Bistrița-Năsăud (f.78-80) pe de altă parte sunt considerabile iar pe de altă parte deși instanța de fond a reținut că inculpatul în calitate de administrator al S.C. „A. Lux” SRL în baza aceleiași rezoluții infracționale nu a înregistrat în perioada de referință un număr de 15 facturi generând astfel un prejudiciu către bugetul de stat în cuantum de 11.855 lei și prin dispozitiv s-a dispus obligarea inculpatului doar până la limita sumei de 8670 lei la care se adaugă accesorii fiind o contradicție între considerentele hotărârii și dispozitiv, prejudiciul total fiind de 16.356 lei așa cum s-a constituit parte civilă S. R. prin ANAF .
Ca atare, Curtea în baza art.421 pct.2 lit.a C.p.p., va admite apelul declarat de către partea civilă S. R. -ANAF – DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ – N. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BISTRIȚA - NĂSĂUD împotriva sentinței penale nr. 137/18.09.2015, pronunțate de către Tribunalul Bistrița – Năsăud, pe care o va desființa în latură civilă și, rejudecând va obliga pe inculpatul B. P. la plata sumei de 16.356 lei și a accesoriilor calculate de la data săvârșirii faptei și până la plata efectivă a acestora.
Referitor la obligarea inculpatului și la plata accesoriilor Curtea a avut în vedere și recursul în interesul legii nr.17 din 5.10.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind modul de soluționare a laturii civile în cadrul condamnării inculpatului pentru infracțiunea de evaziune fiscală.
Curtea nu a dispus instituirea sechestrului asigurator cu privire la bunurile inculpatului pe de o parte că în calea de atac a apelului partea civilă nu a solicitat în mod expres acest lucru ca și la instanța de fond iar pe de altă parte în cadrul verificărilor efectuate de către organele judiciare nu au fost identificate bunuri susceptibile de a fi sechestrate.
Se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 130 lei, onorariu apărător din oficiu, d-nei avocat R. I., ce se va achita din FMJ.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare vor rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de către partea civilă S. R. -ANAF – DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ – N. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BISTRIȚA - NĂSĂUD împotriva sentinței penale nr. 137/18.09.2015, pronunțate de către Tribunalul Bistrița – Năsăud, pe care o desființează în latură civilă și, rejudecând:
Obligă pe inculpatul B. P. la plata sumei de 16.356 lei și a accesoriilor calculate de la data săvârșirii faptei și până la plata efectivă a acestora.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 130 lei, onorariu apărător din oficiu, d-nei avocat R. I., ce se va achita din FMJ.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,GREFIER,
I. – C. M. D. P. N. N.
Red.ICM/SMD
4 ex./22.01.2016
Jud.fond. G. A.
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 53/2016. Curtea de Apel CLUJ | Mărturia mincinoasă. Art.273 NCP. Decizia nr. 55/2016. Curtea... → |
|---|
