Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 12/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 12/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 11-01-2016 în dosarul nr. 12/2016
ROMANIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.12/A/2016
Ședința publică din 11 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. A. M., judecător
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin procuror:
O. C. T.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul S. C. I. împotriva sentinței penale nr. 1324 din 30 octombrie 2015 a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosarul nr._, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt în formă continuată (două acte de executare), prevăzute de art. 228 alin. (1) din C.p. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C.p., totul cu aplic. art. (5) din C.p.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului S. C. I. av. J. D. din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul S. C. I. și partea civilă . reprezentant C. S. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul ales al inculpatului S. C. I. solicită admiterea apelului declarat de inculpat așa cum a fost formulat, pentru considerentele reținute de instanța de fond respectiv că gravitatea infracțiunii este redusă, inculpatul a recunoscut pretențiile părții civile și a manifestat dorința de a le achita.
Apreciază că toate aceste aspecte pot conduce la reducerea pedepsei .
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, însușindu-și argumentele de fapt și de drept invocate de instanța de fond.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 1324 din 30 octombrie 2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C.-N., în temeiul art. 5 din N.C.p, s-a constatat că Vechiul Cod penal de la 1969 (V.C.p.) reprezintă legea penală mai favorabilă inculpatului S. C. I..
S-a recalificat fapta reținută prin rechizitoriul din data de 29.06.2015, emis în dosarul nr. 6154/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C.-N., din infracțiunea de furt în formă continuată (două acte materiale), prevăzută de art. 228 alin. (1) din N.C.p. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din N.C.p., în infracțiunea de furt în formă continuată (două acte materiale), prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) din V.C.p. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din V.C.p.
În temeiul art. 396 alin. (2), (10) din C.p.p. rap. la art. 42 din V.C.p. a fost condamnat inculpatul S. C. I., fiul lui I. M. și M. E., născut la data de 04.01.1980, în Municipiul C.-N., jud. C., cu domiciliul în ., nr. 18A, jud. C., identificat prin C.I. . nr._, C.N.P._, cetățean român, în vârstă de 35 de ani, căsătorit, având școală profesională, angajat în pe teritoriul statului italian, la pedeapsa de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) din V.C.p. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din V.C.p. (două acte materiale – din data de 23.06.2013, respectiv din data de 24.06.2013, persoană vătămată S.C. C. S.A. C.).
În baza art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C.p. au fost interzise inculpatului pe perioada executării pedepsei închisorii, cu titlu de pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Potrivit art. 81 alin. (1) și (2) rap. la art. 82 din C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani 4 luni închisoare aplicată inculpatului S. C. I., pe un termen de încercare de 4 (patru) ani 4 (patru) luni.
Conform art. 71 alin. (5) din V.C.p. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 alin. (1) din C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 din V.C.p., care implică revocarea suspendării condiționate a executării și executarea pedepsei în regim de detenție.
În temeiul art. 397 alin. (1) rap. la art. 25 alin. (1) din C.p.p. coroborat cu art. 1349 alin. (1) și (2) și art. 1357 din C.civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. C. S.A., magazinul din Centrul Comercial Polus, cu punctul de lucru în Comuna Florești, .. 492-500, jud. C., prin reprezentant C. S. V., împotriva inculpatului S. C. I.. A fost obligat inculpatul S. C. I. la plata sumei de 1.995 lei, cu titlu de despăgubiri civile – daune materiale – către partea civilă S.C. C. S.A. (magazinul din Centrul Comercial Polus).
În baza art. 398 și art. 274 alin. (1) din C.p.p. a fost obligat inculpatul S. C. I. la plata sumei de 300 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare (din care suma de 165,83 lei - în cursul urmăririi penale, iar diferența - în etapa camerei preliminare și a judecății).
Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru etapa camerei preliminare și a judecății, av. M. T. A., în cuantum de 520 lei s-a dispus a se avansa din fondul special al Ministerului Justiției și a rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C.-N., emis la data de 29.06.2015, în dosarul de urmărire penală nr. 6154/P/2012, inculpatul S. C. I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt în formă continuată (două acte de executare), prevăzute de art. 228 alin. (1) C.p. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C.p., totul cu aplicarea art. 5 din C.p.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că, la data de 23.06.2012, în jurul orei 20:00, inculpatul S. C. I. a sustras din magazinul C. din Centrul Comercial Polus, de pe raionul cu produse electronice, din vitrina pe care a deschis-o cu ajutorul unei unghiere, un aparat de fotografiat marca „Nikon” în valoare de 1.995 lei, pe care l-a pus într-un coș de mână de cumpărături și l-a scos din magazin prin zona cărucioarelor. Ulterior, a vândut aparatul foto în C.-N. la o persoană necunoscută cu suma de 500 de lei.
În următoarea zi, 24.06.2012, pe la ora 20:30, s-a deplasat din nou în același magazin, la raionul cu electronice, iar dintr-o vitrină, prin forțarea închizătorii cu ajutorul unei unghiere, a luat două camere video marca „Sony Handyman” în valoare de 2.292 lei, cu care a procedat la fel ca și cu aparatul foto, respectiv le-a pus într-un coș de cumpărături și le-a scos prin zona cărucioarelor. Acesta a ieșit din magazin pe la o casă de marcat și a fost oprit de agenții de pază F. N. și Marincus I., în momentul recuperării bunurilor. Cel în cauză a fost condus în camera de interpelare și s-a sesizat poliția.
În faza urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: adresa nr._/02.04.2013 emisă de Serviciul Criminalistic de la f. 20, având ca anexe planșa fotografică de la f. 21-25 și plicul cu două suporturi optice conținând imagini video de la f. 26, contract de împrumut încheiat în formă olografă între inculpat și o terță persoană la 15.01.2012 (f. 42), declarație martor F. N. (f. 15), declarație martor Matea A. (f. 18), declarație martor M. I. (f. 17), declarație persoană vătămată S.C. C. ROMÂNIA S.A., prin reprezentant legal C. S., declarație dată de S. C. I. în calitate de învinuit (f. 11-12), dovezi ridicare și predare (f. 29-30), fișe interpelare din 23.06.2012 și 24.06.2012 (f. 27-28), fișa de cazier a inculpatului (f. 31).
Cauza a fost înregistrată pe rolul primei instanțe la data de 02.07.2015, sub nr._/211/2015.
În etapa camerei preliminare nu au fost invocate excepții, iar prin încheierea penală din data de 13.08.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării, competența judecătoriei C.-N., legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
În cursul judecății, a fost depusă fișa de cazier judiciar (f. 10), iar inculpatul a declarat că recunoaște fapta săvârșită, astfel cum a fost reținută, însușindu-și probele administrate, fără administrarea altor probe, solicitând judecarea cauzei în baza probelor din cursul urmăririi penale. Totodată, inculpatul și-a exprimat acordul în sensul prestării unei munci neremunerate în folosul comunității.
Instanța de fond a încuviințat solicitarea acestuia în ședința de judecată. Au fost depuse la dosar înscrisuri noi de către inculpat (f. 22-23).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În fapt, la data de 23.06.2012, în jurul orei 20:00, inculpatul S. C. I. a sustras din magazinul C. din Centrul Comercial Polus, de pe raionul cu produse electronice, dintr-o vitrină pe care a deschis-o cu ajutorul unei unghiere, un aparat de fotografiat marca „Nikon” în valoare de 1.995 lei, aparat pe care l-a pus într-un coș de mână de cumpărături și l-a scos din magazin prin zona cărucioarelor. Ulterior, a vândut aparatul de fotografiat la o persoană necunoscută contra sumei de 500 de lei.
În următoarea zi, 24.06.2012, pe la ora 20:30, s-a deplasat din nou în același magazin, la raionul cu electronice, iar dintr-o vitrină, a luat două camere video marca „Sony Handyman” în valoare de 2.292 lei, cu care a procedat la fel ca și aparatul foto - le-a pus într-un coș de cumpărături și le-a scos prin zona cărucioarelor. Acesta a ieșit din magazin pe la o casă de marcat și a fost oprit de agenții de pază F. N. și Marincus I., în momentul recuperării bunurilor.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere următoarele probe (mijloace de probă):
Din declarațiile inculpatului S. C. I. (f. 11-12 dosar urmărire, f. 20 dosar judecată), reiese că acesta, pentru a achita un împrumut ajuns la scadență, la data de 23.06.2012, în jurul orei 20:00, a sustras din magazinul C. din Centrul Comercial Polus, de pe raionul cu produse electronice, dintr-o vitrină pe care a deschis-o cu ajutorul unei unghiere, un aparat de fotografiat marca „Nikon”, aparat pe care l-a pus într-un coș de mână de cumpărături, l-a scos din magazin prin zona cărucioarelor și l-a vândut ulterior unei persoane necunoscute contra sumei de 500 de lei. De asemenea, acesta a arătat la data de 24.06.2012, în jurul orei 20:30, a sustras din același magazin, folosind aceeași metodă, două camere video marca „Sony”.
Declarațiile inculpatului se coroborează cu cele ale persoanei vătămate (f. 7 dosar urmărire), cu privire la natura bunurilor sustrase, dar și cu cele ale martorului F. N. (f. 15 dosar urmărire), agent de pază la C., care a arătat că a intrat în tură la data de 24.06.2014, ocazie cu care a fost informat că o persoană de sex masculin, a cărei fizionomie i-a fost prezentată cu ajutorul imaginilor video, a sustras în ziua precedentă un aparat de fotografiat marca „Nikon”, aspect care rezultă și din declarația martorului Matea A. (f. 18 dosar urmărire).
Acest din urmă martor a arătat că, în data de 24.06.2012, a intrat de serviciu ca dispecer la monitorizări camere video, ocazie cu care i s-a comunicat faptul că în ziua precedentă un bărbat, a cărui fizionomie i-a fost prezentată, a sustras un aparat marca Nikon. L-a observat pe inculpat intrând în magazin, ocazie cu care a anunțat agenții de securitate. Sub acest aspect, declarația martorului Matea A. se coroborează cu cea a martorului F. N. (f. 15 dosar urmărire).
Tot în acest timp, martora l-a urmărit pe inculpat cu ajutorul camerelor de supraveghere video și a observat cum acesta s-a apropiat de raionul cu produse electrice, a deschis vitrina cu un dispozitiv și a sustras două camere video marca Sony, camere pe care le-a pus într-un coș de cumpărături, coș pe care l-a scos din magazin.
Declarația martorei Matea A. se coroborează cu cele ale martorilor Mărincus I. (f. 17) și F. N. (f. 15 dosar urmărire ), care au arătat că l-au interpelat pe inculpat, a cărui fizionomie le era cunoscută ca urmare a vizionării înregistrărilor video surprinse în ziua precedentă, după ieșirea din magazin, conducându-l în camera de interpelare, unde inculpatul a recunoscut ambele acțiuni de sustragere. Aceștia mai arată că bunurile sustrase în ziua de 24.06.2012, respectiv camerele video marca Sony, au fost recuperate.
Cele declarate mai sus se coroborează și cu planșa fotografica (f. 21-25), care conține imaginile surprinse de către camerele de supraveghere din magazinul C. (suporturile optice regăsindu-se la f. 26 din dosarul de urmărire), din care se poate observa cum inculpatul sustrage aparatul marca Nikon, în data de 23.06.2012, și cele două camere marca Sony, în data de 24.06.2012.
Sub aspectul mobilului faptei, declarațiile inculpatului se coroborează cu contractul de împrumut încheiat în formă olografă între inculpat și o terță persoană la 15.01.2012 (f. 42 dosar urmărire).
Din coroborarea declarației persoanei vătămate (f. 7 dosar urmărire) cu dovezile de ridicare și predare existente la dosar (f. 29-30 dosar urmărire) și cu fișele de interpelare din 23.06.2012 și 24.06.2012 (f. 27-28 dosar urmărire), camerele video Sony au fost recuperate, iar prejudiciul rămas neacoperit este în cuantum de 1995 lei.
Instanța de fond a observat că, din perspectiva legii penale mai favorabile, faptele reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite la data de 23.06.2012 și la cea de 24.06.2012, anterior intrării în vigoare a Noului Cod penal.
La stabilirea legii mai favorabile, instanța de fond a avut în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, care a constatat că dispozițiile art. 5 din C.p. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
În acest context, având în vedere faptul că instanța s-a orientat spre o pedeapsă apropiată de minimul legal, precum și faptul că vechea reglementare oferea posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei fără impunerea unor măsuri și obligații (fiind mai blândă decât instituția amânării aplicării pedepsei), instanța inferioară a apreciat că legea penală mai favorabilă este cea sub imperiul căreia faptele au fost săvârșite, anume Codul penal de la 1969 (V.C.p.).
D. urmare s-a recalificat fapta reținută prin rechizitoriul din data de 29.06.2015, emis în dosarul nr. 6154/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C.-N., din infracțiunea de furt în formă continuată (două acte materiale), prevăzută de art. 228 alin. (1) din N.C.p. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din N.C.p., în infracțiunea de furt în formă continuată (două acte materiale), prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) din V.C.p. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din V.C.p.
Așadar, instanța de fond a apreciat că în drept, fapta inculpatului S. C. I. care, la data de 23.06.2012, în jurul orei 20:00, a sustras din magazinul C. din Centrul Comercial Polus un aparat de fotografiat marca „Nikon” în valoare de 1.995 lei, iar la data de 24.06.2012, în jurul orei 20:30, a sustras din același magazin două camere video marca „Sony” în valoare totală de 2.292 lei, constituie o singură infracțiune de furt în formă continuată (două acte materiale), prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) din V.C.p. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din V.C.p.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de furt a fost realizat prin acțiunile inculpatului S. C. de luare a aparatului de fotografiat marca „Nikon” și a celor două camere marca „Sony”, bunuri mobile, din posesia persoanei vătămate, S.C. C. România S.A., fără consimțământul acesteia, acțiuni care au condus la rezultatul prevăzut de lege, respectiv diminuarea patrimoniului persoanei vătămate.
D. fiind faptul că acțiunile de sustragere au avut loc în data de 23.06.2012 și de 24.06.2012, într-o zi de sâmbătă și într-o zi de duminică, într-un magazin accesibil la orele respective (20 și 20:30) publicului, instanța a apreciat că este incidentă circumstanța agravantă specială, prevăzută de art. 208 alin. 1 lit. e) din V.C.p., dată de săvârșirea furtului într-un loc public.
Având în vedere similaritatea acțiunilor de luare, caracterul asemănător al bunurilor sustrase, raza teritorială foarte mică de activitate (același magazin, același raion), durata de timp foarte scurtă dintre ele (o zi distanță), instanța de fond a apreciat că acestea au fost săvârșite în baza unei singure rezoluții, determinată și anterioară acțiunilor de luare, motiv pentru care urmează să facă aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) din C.p. privitoare la unitatea infracțiunii continuate.
Dacă cele două acțiuni ar fi fost separate, acestea ar fi avut caracter consumat (ambele), contrar susținerilor inculpatului. Astfel, și cea de-a doua acțiune s-a consumat în momentul în care inculpatul a pus bunurile luate de pe raft într-un coș de cumpărături și le-a scos prin zona cărucioarelor. În momentul în care a fost surprins de către agenții de pază F. N. și Marincus I., când dorea să recupereze bunurile, furtul era deja consumat, deoarece bunurile erau scoase din detenția persoanei vătămate.
S-a apreciat că există raport de cauzalitate între acțiunile de luare a bunurilor mobile și rezultatul constând în diminuarea patrimoniului persoanei vătămate.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, potrivit art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) din V.C.p., întrucât a prevăzut rezultatul faptelor sale și acționat în realizarea scopului însușirii pe nedrept a bunurilor aflate în posesia persoanei vătămate.
Având în vedere dispozițiile art. 72 din V.C.p., instanța de fond a reținut că gravitatea infracțiunii săvârșite nu este una sporită dată fiind modalitatea de comitere, că o parte semnificativă din prejudiciu a fost acoperit prin recuperarea unei părți a bunurilor sustrase la scurt timp de la consumarea infracțiunii.
Inculpatul a recunoscut pretențiile părții civile și a manifestat dorința de a le satisface. În plus, a colaborat cu organele de urmărire penală, a recunoscut acțiunile ilicite și a fost prezent în fața instanței.
Inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, însă acestea nu atrag starea de recidivă sau pluralitate intermediară, întrucât s-a împlinit termenul de reabilitare.
Inculpatul are vârsta de 35 de ani, este căsătorit și are un copil minor în întreținere. A urmat cursurile unei școli profesionale, iar în prezent își obține veniturile din surse licite, după cum reiese și din înscrisurile depuse la dosar (fiind angajat în muncă pe teritoriul Italiei).
Chiar dacă a manifestat o atitudine sinceră în cursul procesului penal, instanța a apreciat că acest aspect nu este suficient pentru reținerea circumstanței atenuante generale reglementate de art. 73 alin. (1) lit. c) din V.C.p., mai ales că nu a fost prezent la toate chemările organelor judiciare (în cursul urmăririi penale lipsind – nu s-a prezentat pentru a-i fi adusă la cunoștință calitatea de inculpat).
Instanța a ținut seama și de dispozițiile art. 42 din V.C.p., referitoare la sancționarea infracțiunii continuate. Totodată, a avut în vedere și prevederile art. 396 alin. (10) din C.p.p., privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.
În consecință, în temeiul art. 396 alin. (2), (10) din C.p.p. rap. la art. 42 din V.C.p., l-a condamnat pe inculpatul S. C. I. la pedeapsa de 2 (doi) ani 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) din V.C.p. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din V.C.p. (două acte materiale – din data de 23.06.2013, respectiv din data de 24.06.2013, persoană vătămată S.C. C. S.A. C.).
În baza art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din V.C.p., au fost interzise inculpatului S. C. I., pe perioada executării pedepsei închisorii, cu titlu de pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. În acest sens, s-a făcut aplicarea directă și prioritară a dispozițiilor art. 3 din Protocolul I la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale (astfel cum a fost interpretat prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst împotriva Regatului Unit) și a deciziei LXXI (71)/2007 dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiției. Instanța de fond a apreciat că interzicerea dreptului la vot ar fi o măsură disproporționată în raport cu gravitatea și specificul faptei și constată că nu s-ar pune problema interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) din V.C.p.
Ținând seama de persoana inculpatului, de comportamentul său după comiterea faptei, instanță inferioară a apreciat că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârși alte infracțiuni.
Pentru aceste motive, potrivit art. 81 alin. (1) și (2) rap. la art. 82 din C.p., instanța de fond a suspendat condiționat executarea pedepsei de 2 ani 4 luni închisoare aplicată inculpatului S. C. I., pe un termen de încercare de 4 (patru) ani 4 (patru) luni.
Conform art. 71 alin. (5) din V.C.p. a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 alin. (1) din C.p.p. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 din V.C.p., care implică revocarea suspendării condiționate a executării și executarea pedepsei în regim de detenție.
Pe latură civilă, instanța de fond a constatat că persoana vătămată S.C. C. S.A. s-a constituit parte civilă în termenul prevăzut de lege, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 1.995 lei, cu titlu de despăgubiri civile (daune materiale). În continuare, a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 1.357 din C.civ., privitoare la răspunderea delictuală pentru faptă proprie care, la alin. (1), statuează că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să-l repare. Această formă de răspundere presupune întrunirea cumulativă a patru condiții: existența unei fapte ilicite, a vinovăției, a unui prejudiciu cert, material sau moral, precum și a unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Referitor la fapta ilicită, aceasta constă în acțiunile de luare a aparatului fotografic marca “Nikon” și a camerelor video “Sony” din posesia persoanei vătămate, S.C. C. România S.A., fără consimțământul acesteia din urmă.
În privința vinovăției, aceasta a existat sub forma intenției directe, după cum s-a reținut și cu ocazia analizării laturii penale a cauzei.
Existența unui prejudiciu material, dat de sustragerea camerei de fotografiat marca „Nikon”, care nu a fost restituită persoanei vătămate, în cuantum de 1.995 lei, a fost recunoscută de către inculpat, în condițiile art. 23 alin. (2) din C.p.p. Instanța de fond a observat că suma de 1.995 lei, cu titlu de daune materiale, este datorată și nereparată.
Între fapta ilicită a inculpatului și rezultatul produs (prejudiciu) există o legătură de cauzalitate. Astfel, acțiunile de sustragere ale inculpatului au condus la o diminuare a patrimoniului persoanei vătămate.
În concluzie, în temeiul art. 397 alin. (1) rap. la art. 25 alin. (1) din C.p.p. coroborat cu art. 1349 alin. (1) și (2) și art. 1357 din C.civ., instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. C. S.A., magazinul din Centrul Comercial Polus, cu punctul de lucru în . C. S. V., împotriva inculpatului S. C. I..
A fost obligat inculpatul S. C. I. la plata sumei de 1.995 lei, cu titlu de despăgubiri civile – daune materiale – către partea civilă S.C. C. S.A. (magazinul din Centrul Comercial Polus).
În baza art. 398 și art. 274 alin. (1) din C.p.p., reținându-se culpa sa infracțională, a fost obligat inculpatul S. C. I. la plata sumei de 300 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare (din care suma de 165,83 lei - în cursul urmăririi penale, iar diferența - în etapa camerei preliminare și a judecății).
Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru etapa camerei preliminare și a judecății, av. M. T. A., în cuantum de 520 lei s-a dispus a fi avansat din fondul special al Ministerului Justiției și a rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul S. C. I., fără a-l motiva în scris.
La susținerea orală a căii de atac formulate, apărătorul inculpatului a solicitat admiterea apelului pentru considerentele reținute de instanța de fond respectiv că gravitatea infracțiunii este redusă, inculpatul a recunoscut pretențiile părții civile și a manifestat dorința de a le achita. Toate aceste aspecte au fost apreciate ca putând susține o reducere cuantumului pedepsei aplicate.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat, și a dispozițiilor art. 417 și următoarele Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și completate cu înscrisurile depuse în faza de judecată, probe menționate în hotărârea atacată, judicios analizate și interpretate, instanța de fond a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității constând în aceea că în data de 23.06.2012 în jurul orelor 2000 inculpatul S. C. I. a sustras din magazinul C. din Centrul Comercial Polus un aparat de fotografiat marca Nikon în valoare de 1995 lei, iar la data de 24.06.2012 în jurul orelor 2030 a sustras din același magazin două camere video marca Sony în valoare totală de 2.292 lei.
Declarațiile reprezentantului persoanei vătămate se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză, cu imaginile video surprinse de camerele de supraveghere din incinta supermarket-ului C., cu informațiile cuprinse în fișele de interpelare și în dovezile de ridicare-predare de bunuri. Toate aceste mijloace de probă se coroborează cu declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală și în fața instanței de fond care a recunoscut a sustras bunurile reclamate, dar și cu informațiile cuprinse în procesul verbal de constatare a infracțiunii (fila 7 dosarul de urmărire penală).
În continuare apreciem că s-a făcut o încadrare juridică corespunzătoare a faptelor într-o infracțiune de furt calificat în formă continuată, iar cu privire la legea penală mai favorabilă – ea a fost bine identificată și aplicată de instanța de fond.
Procedând la individualizarea judiciară a pedepsei considerate potrivite faptei și persoanei inculpatului, instanța de fond a valorificat eficient criteriile prevăzute de art. 72 Codul penal 1969, având în vedere: limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat (închisoarea de la 3 ani la 15 ani, modificată prin aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 Codul de procedură penală – noile limite aplicabile în prezenta cauză încadrându-se între 2 ani și 10 ani închisoare); împrejurările săvârșirii faptei (pe timp de zi, dintr-un loc public, dând dovadă de ingeniozitate în ceea ce privește scoaterea bunurilor din detenția și de sub puterea de supraveghere a persoanei vătămate și de nepăsare cu privire la faptul că ar putea fi identificat și prins); starea de pericol creată (scăzută raportat la valoarea prejudiciului creat și rămas nerecuperat); circumstanțele personale ale inculpatului, care are un loc de muncă și un venit stabil, și-a asumat responsabilitățile familiale, dar are și antecedente penale fiind condamnat în anul 2002 pentru săvârșirea unei infracțiuni patrimoniale, precum și atitudinea procesuală a inculpatului - sinceră, de recunoaștere și regret a faptelor comise.
Având în vedere antecedentele penale ale inculpatului, precum și faptul că acesta nu a recuperat prejudiciul cauzat persoanei vătămate, instanța de fond în mod corect a apreciat că pedeapsa unei amenzi penale (posibilă în situația în care s-ar fi aplicat Noul Cod penal) ar fi insuficientă și ineficientă față de S. C. I..
Având în vedere modalitatea de comitere a faptelor (pe timp de zi, dintr-un supermarket aglomerat, profitând de expunerea produselor și de insuficienta asigurare a acestora împotriva sustragerii), caracterul repetitiv al acestora la un interval foarte scurt de timp, dar și motivul care a stat la baza rezoluției infracționale a inculpatului (pentru acoperirea unui credit), în mod corect instanța fondului a apreciat că nu ar fi întrunite condițiile necesare pentru renunțarea la aplicarea unei pedepse sau la amânarea aplicării pedepsei.
În continuare, instanța inferioară a valorificat într-un mod just informațiile pozitive cu privire la persoana inculpatului și la poziția lui procesuală atunci când s-a orientat la o pedeapsă puțin peste cuantumul minim aplicabil în prezenta cauză (de 2 ani 4 luni închisoare), pedeapsă pe care și Curtea o apreciază ca fiind aptă a asigura realizarea scopului educativ și preventiv. Apreciem că în cauză nu se cuvin a fi reținute circumstanțe atenuante și implicit a se reduce cuantumul pedepsei aplicate deoarece inculpatul a minimalizat gravitatea conduitei adoptate convins fiind că nu va fi prins și tras la răspundere penală, dovedind astfel indiferență față de prejudiciul cauzat persoanei civile.
În final, raportat la orientarea instanței de fond spre aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, suspendarea condiționată a executării acesteia apare ca fiind cea mai favorabilă dintre modalitățile de individualizare a executării, situație în care în mod just dispozițiile Vechiului Cod penal au fost apreciate ca fiind mai favorabile inculpatului în prezenta cauză. Și curtea apreciază ca fiind suficientă suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pentru asigurarea reintegrării sociale a acestuia, evoluția pozitivă a conduitei lui din ultima perioadă de timp susținând caracterul excesiv al impunerii unor măsuri de supraveghere.
Pentru toate aceste considerente, apelul formulat în cauză se privește ca nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art. 421 pct.1 lit. b Codul de procedură penală.
În temeiul art. 422 din Codul de procedură penală raportat la art. 275 alin. 2 Codul de procedură penală se va obliga apelantul S. C. I. la plata în favoarea statului a sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul S. C. I., domic. în comuna Feleacu, . A, jud. C. - împotriva sentinței penale nr. 1324 din 30.10.2015 a Judecătoriei C.-N..
Obligă pe apelantul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 ianuarie 2016.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
A. D. MOLDOVANANA C.
GREFIER
M. B.
Red./Tehn. MDA
Judecător fond: M. Ș. G.
4 ex/ 13.01.2016
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 417/2016. Curtea de... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 14/2016. Curtea... → |
|---|
