Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară. Încheierea nr. 15/2016. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2016

Încheierea nr. 15/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 21-01-2016 în dosarul nr. 15/2016

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.15/2016

Ședința camerei de consiliu din 18 ianuarie 2016

Instanța constituită din:

JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: A. C.

GREFIER: M. B.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj - reprezentat prin procuror:O. T.

S-au luat spre examinare contestațiile formulate de inculpații P. F. R., M. M. I., V. D. V., V. P. I. și B. R. împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară din data de 27 noiembrie 2015 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Cluj.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 ianuarie 2016, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ

Prin încheierea penală din data de 27 noiembrie 2015 a Tribunalului Cluj, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în dosar nr._ , în temeiul art.346 alin.1 C.proc.pen., s-au respins cererile și excepțiile invocate de inculpații P. F.-R., M. M.-I., B. R., V. D.-V. și V. P. I., și în consecință, s-a constatat competența instanței, precum și legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr.162/P/2015 din data de 27.08.2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, privind pe inculpații:

- P. F.-R. - trimis în judecată pentru săvârșirea a trei infracțiuni de luare de mită prev. de art.289 alin. 1 C.p. corob. cu art.308 alin.1 C.p. rap. la art.5 alin.1 și art.6 alin.1 din Legea nr.78/2000; patru infracțiuni de trafic de influență prev. de art.291 alin. 1 C.p. corob. Cu art. 308 alin. 1 C.p. rap. la art.5 alin.1 și art.6 alin.1 din Legea nr.78/2000; patru infracțiuni de abuz în serviciu (din care o infracțiune în formă continuată) prev. de art.297 alin.1 C.p. rap. la art.132 din Legea nr.78/2000 corob. cu art.308 alin. 1 C.p., cu aplicarea art.35 alin.1 din C.pen.,toate în condițiile art.38 alin.1 din C.pen.;

- C. B.-I. - trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art.292 alin. 1 C.pen. rap. la art.5 alin.1 și art. 6 din Legea nr.78/2000;

- M. M.-I. - trimisă în judecată pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.47 din C.pen. rap. la art.322 alin.1 C.pen., a instigării la infracțiunea de fals privind identitatea, prev. de art.47 rap. la art.327 alin.1 și 2 C.pen. și a instigării la infracțiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 47 C.pen. rap. la art.297 alin.1 C.pen., rap. la art.132 din Legea nr.78/2000 corob. cu art. 308 alin.1 din C.pen., totul cu aplicarea art.38 alin.2 din C.pen.;

- B. R. - trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.322 alin.1 Cod penal, fals privind identitatea prev. de art.327 alin.1 și 2 Cod penal, complicitate la infracțiunea de fals intelectual prev. de art.48 alin.1 rap. la art.321 alin.1 Cod penal, fiecare cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal, toate în condițiile art.38 alin.1 și 2 Cod penal;

- T. D. V. - trimis în judecată pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art.47 C.p. rap. la art. 297 alin. 1 C.p. corob. cu art.308 alin.1 C.p. rap. la art.132 din Legea nr.78/2000;

- S. I. S. - trimis în judecată pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art.47 C.p. rap. la art. 297 alin. 1 C.p. corob. cu art.308 alin.1 C.p. rap. la art.132 din Legea nr.78/2000;

- L. D.-B. - trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de dare de mită prev. de art.290 alin.1 C. pen. rap. la art.5 alin.1 și art.6 din Legea nr.78/2000 și a trei infracțiuni de cumpărare de influență prev. de art.292 C. pen. rap. la art.5 alin.1 și art. 6 din Legea nr.78/2000, toate în condițiile art. 38 alin. 1 din C. pen.;

- V. D.-V. - trimis în judecată pentru săvârșirea a trei infracțiuni de abuz în serviciu prev. de art.297 alin.1 C.pen. rap. la art.132 din Legea nr.78/2000 corob. cu art.308 alin. 1 C.pen., toate cu aplic. art.38 alin.1 din C. pen, în condițiile art.5 alin.1 din C.pen.;

- B. I.-D. - trimis în judecată pentru săvârșirea instigării la două infracțiuni de abuz în serviciu prev. de art.47 C.p. rap. la art.297 alin.1 C.p. corob. cu art.308 alin.1 C.p. rap. la art. 132 din Legea nr.78/2000, cu aplic. art 38 alin.1 din C.pen, în condițiile art.5 alin.1 din C.pen.;

- V. P. I. - trimis în judecată pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art.47 C.p. rap. la art.297 alin.1 C.p. corob. cu art.308 alin.1 C.p. rap. la art.132 din Legea nr.78/2000.

S-a constatat legalitatea administrării probelor în faza de urmărire penală, precum și a actelor de urmărire penală efectuate în cauză.

S-a dispus începerea judecății în cauză privind pe inculpații P. F.-R., C. B.-I., M. M.-I., B. R., T. D. V., S. I. S., L. D.-B., V. D.-V., B. I.-D. și V. P. I., urmând a se fixa primul termen de judecată după rămânerea definitivă a încheierii.

Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Cluj a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr.162/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, emis la data de 27.08.2015 în dosar de urmărire penală nr.162/P/2015, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, mai sus menționați, pentru infracțiunile arătate anterior.

În concret, în fapt, în sarcina inculpaților s-au reținut, în esență, următoarele:

1. Inculpatul P. F. R., conf. univ. dr. în cadrul Universității B. V. din mun. Cluj-N., jud. Cluj, în data de 10.06.2015, în urma unei înțelegeri prealabile, a primit de la studenții P. P. I., respectiv C. B. I. suma de 200 lei (câte 100 lei de la fiecare student) pentru a interveni pe lângă lect. drd. B. A., titular de catedră la disciplina „Practică Profesională”, în scopul de a facilita promovarea frauduloasă a examenului de către cei doi studenți, fără ca aceștia să se prezinte la susținerea examenului în data de 11.06.2015, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art.291 din C. pen. corob. cu art.308 alin. 1 din C. pen. rap. la art.5 alin.1 și art.6 din Legea nr. 78/2000.

În cursul lunii mai 2015, în calitate de îndrumător științific, inculpatul a pretins și primit suma de 200 euro de la martorii denunțători A. R.-S. și B. O. I., ambii studenți în anul III la Facultatea de Științe Economice - U. „B. V.” din mun. Cluj-N. (câte 100 euro de la fiecare student), în schimbul elaborării integrale și remiterii în format electronic a două lucrări de licență, în vederea susținerii acestora în cadrul sesiunii organizate în luna iulie 2015, fapte ce întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de luare de mităprev. de art.289 din C. pen. corob cu art.308 alin.1 din C.pen. rap. la art.5 alin.1 și art.6 din Legea 78/2000.

În datele de 17.06.2015, 18.06.2015 și 19.06.2015, în urma unei înțelegeri prealabile cu inculpatele M. M.-I. și B. R., în calitate de profesor supraveghetor, inculpatul a facilitat prezentarea frauduloasă a numitei B. R. la susținerea a șase examene în locul masterandei M. M.-I., fapt ce a determinat promovarea ilicită, în contumacie a examenelor respective de către M. M.-I., faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii deabuz în serviciu, în formă continuată, prev. de art.297 alin.1 din C. pen. rap. la art.132 din Legea nr.78/2000 corob. cu art.308 alin.1 din C.pen., în condițiile art.35 alin.1 din C.pen.

În cursul anului 2015, în calitate de coordonator științific al masteranzilor T. D. V., respectiv S. I. S., la solicitarea acestora, același inculpat le-a elaborat în integralitate și predat lucrările de disertație prezentate de către cei doi masteranzi în fața comisiei de examinare, la 25.06.2015, fapte ce întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni deabuz în serviciu prev. de art.297 alin.1 C.p. rap. la art.132 din Legea nr.78/2000 corob. cu art. 308 alin. 1 C.p.

La data de 05.06.2015, în urma unei discuții purtate cu martorul denunțător G. A. E., student al Universității „B. V.” – Facultatea de Științe Economice, anul III, inculpatul P. F.-R. i-a asigurat acestuia, din proprie inițiativă, promovarea în lipsă a examenului la disciplina „Managementul Investiției”, programat a fi susținut la 06.06.2015, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii deabuz în serviciu prev. de art. 297 alin. 1 din C. pen. rap. la art. 132 din Legea 78/2000 corob. cu art. 308 alin. 1 din C.pen.

În cursul lunii ianuarie 2015, inculpatul P. F.-R. a primit suma de 400 lei de la inculpatul L. D. B., student în cadrul Universității „B. V.”, în schimbul promisiunii de a-i facilita acestuia promovarea frauduloasă a examenelor din sesiunea de restanțe organizată în luna ianuarie 2015, prin intervenția pe care urma să o facă pe lângă colegii profesori, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii detrafic de influență prev. de art.291 alin. 1 C.p. corob. cu art.308 alin. 1 C.p. rap. la art.5 alin.1 și art.6 alin.1 din Legea nr.78/2000.

În cursul lunii iunie 2015, inculpatul P. F.-R. a primit de la inculpatul L. D.-B. suma de 700 lei în schimbul promisiunii de a-i facilita promovarea frauduloasă a examenelor din semestrul II, anul III, precum și a restanțelor acumulate din anii precedenți, prin intervenția pe care urma să o facă pe lângă colegii profesori, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art.291 alin.1 C.p. corob.cu art.308 alin.1 C.p.rap. la art. 5 alin.1 și art.6 alin.1 din Legea nr.78/2000.

În cursul lunii iunie 2015, același inculpat, în calitate de coordonator științific al studentului L. D. B., i-a elaborat acestuia în integralitate și predat în format electronic, în schimbul sumei de 400 lei, lucrarea de licență, în vederea susținerii acesteia în sesiunea din luna iulie 2015, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii deluare de mităprev. de art.289 din C.pen. corob cu art.308 alin. 1 din C.pen. rap. la art.5 alin.1 și art. 6 din Legea nr.78/2000.

Totodată, în cursul lunii iunie 2015, inculpatul a primit suma de 200 lei de la inculpatul L. D.-B., în schimbul promisiunii de a interveni la colegii săi, profesori în cadrul Universității „B. V.”, pentru a rezolva situația absențelor studentului, la disciplina „ Educație Fizică și Sport”, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii detrafic de influență prev. de art.291 alin.1 C.p. corob. cu art.308 alin.1 C.p. rap. la art.5 alin.1 și art.6 alin.1 din Legea nr.78/2000.

S-a reținut că toate infracțiunile au fost săvârșite în concurs real de infracțiuni, potrivit art. 38 alin. 1 din C.pen.

2. Inculpatul C. B.-I., student al Facultății de Științe Economice – specializarea Finanțe - Bănci - anul II (2014/2015) din cadrul Universității B. V., la 10.06.2015, i-a remis inculpatului P. F. - R. suma de 100 lei pentru a interveni pe lângă lect. drd. B. A., titular de catedră la disciplina „Practică Profesională”, în scopul de a-i facilita studentului promovarea examenului, fără ca acesta să se prezinte la susținerea probei în data de 11.06.2015, faptă ce întrunește elementele constitutive aleinfracțiunii de cumpărare de influență prev. de art.292 alin. 1 C.pen. rap. la art. 5 alin.1 și art.6 din Legea nr.78/2000.

3. Inculpata M. M.-I., masterand anul II (2014/2015) la U. B. V., Facultatea de Științe Economice - specializarea „Managementul Afacerilor”, a determinat-o pe numita B. R. să se prezinte și să susțină în locul acesteia șase examene organizate în timpul sesiunii din luna iunie 2015, la 17.06.2015 („Managementul Finanțării Proiectelor Europene”), 18.06.2015 („Dreptul Afacerilor” –„Euromanagementul Resurselor Umane”) și 19.06.2015 („Managementul Tranzacțiilor Bursiere” / „Managementul Riscului Bancar” și Managementul Riscului în Afaceri), iar pe profesorul P. F. R., în calitate de supraveghetor al acestor examene, l-a determinat să se asigure că numita B. R. poate susține probele sub identitate nereală, faptele sale întrunind elementele constitutive ale instigării la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.47 din C.pen. rap. la art. 322 alin. 1 C.pen., ale instigării la infracțiunea de fals privind identitatea prev. de art.47 rap. la art.327 alin.1 și 2 C.pen. și ale instigării la infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art.47 C.pen. rap. la art.297 alin.1 C.pen., rap. la art.132 din Legea nr.78/2000 corob. cu art. 308 alin.1 din C.pen., totul cu aplicarea art.38 alin.2 din C.pen.

S-a reținut că toate infracțiunile au fost săvârșite în concurs real și ideal de infracțiuni, potrivit art. 38 alin. 1 din C.pen.

4. Inculpata B. R., în datele de 17.06.2015, 18.06.2015 și 19.06.2015, în urma unei înțelegeri prealabile cu M. M.-I. și conf. univ. dr. P. F.-R., s-a prezentat la susținerea a șase examene în cadrul cursurilor de master, organizate la U. „B. V.” (17.06.2015 -„Managementul Finanțării Proiectelor Europene”/18.06.2015 - „Dreptul Afacerilor” /„Euromanagementul Resurselor Umane” și 19.06.2015 - „Managementul Tranzacțiilor Bursiere”/„Managementul Riscului Bancar” și „Managementul Riscului în Afaceri” ), examenele fiind susținute în numele lui M. M.-I., consemnând pe foaia de examen, predată ulterior profesorului examinator, în mod nereal, numele lui M. M.-I., persoană care trebuia să susțină examenele, facilitându-i astfel, în mod fraudulos, promovarea acestor examene, faptele sale întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.322 alin.1 Cod penal, fals privind identitatea prev. de art.327 alin.1 și 2 Cod penal, complicitate la infracțiunea de fals intelectual prev. de art.48 alin.1 rap. la art.321 alin.1 Cod penal, toate în formă continuată, cu aplic. art.35 alin.1 Cod penal, și toate săvârșite în condițiile concursului real/ideal de infracțiuni în condițiile art.38 alin.1 și 2 din C.pen.

S-a mai reținut de procuror că încadrarea juridică reținută faptelor săvârșite de către inculpată face referire și la infracțiunea de complicitate la fals intelectual, întrucât predarea lucrării ce conține date nereale (folosirea identității reale a unei alte persoane) a făcut posibilă notarea acesteia și preluarea acestor date prin consemnarea lor în catalog de către profesorul examinator. În cauză urmează a se stabili dacă forma de participație a fost proprie sau improprie.

5. Inculpatul T. V.-D., masterand al Facultății de Științe Economice – specializarea Managementul Societăților Comerciale - anul II (2014/2015) - din cadrul Universității B. V., în cursul anului 2015, l-a determinat pe inculpatul P. F.-R., în calitate de coordonator științific în cadrul Universității „B. V.”, să-i elaboreze în integralitate și să-i predea lucrarea de disertație prezentată de către masterand în fața comisiei de examinare la 25.06.2015, faptă ce întrunește elementele constitutive ale instigării la infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art.47 C.p. rap. la art.297 alin.1 C.p. corob. cu art.308 alin.1 C.p. rap. la art.132 din Legea nr.78/2000.

6. Inculpatul S. I.-S., masterand al Facultății de Științe Economice – specializarea Managementul Societăților Comerciale - anul II (2014/2015) - din cadrul Universității B. V., în cursul anului 2015, l-a determinat pe inculpatul P. F.-R., în calitate de coordonator științific în cadrul Universității „B. V.”, să-i elaboreze în integralitate și să-i predea lucrarea de disertație prezentată de către masterand în fața comisiei de examinare la 25.06.2015, faptă ce întrunește elementele constitutive ale instigării la infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art.47 C.p. rap. la art.297 alin. 1 C.p. corob. cu art.308 alin.1 C.p. rap. la art.132 din Legea nr.78/2000.

7. Inculpatul L. D.-B., student al Facultății de Științe Economice – specializarea contabilitate și Informatică de Gestiune - anul III (2014/2015) din cadrul Universității B. V., în cursul lunii octombrie 2014, i-a remis suma de 400 lei inculpatului P. F.-R., în schimbul promisiunii celui din urmă de a-i facilita promovarea frauduloasă a examenelor din sesiunea de restanțe organizată în luna ianuarie 2015, prin intervenția pe care urma să o facă pe lângă colegii profesori, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 292 C.pen. rap. la art.5 alin.1 și art.6 din Legea nr.78/2000.

Același inculpat, în cursul lunii iunie 2015, i-a remis suma de 700 lei inculpatului P. F. –R., în schimbul promisiunii celui din urmă de a-i facilita promovarea frauduloasă a examenelor din semestrul II, anul III, precum și a restanțelor acumulate din anii precedenți, prin intervenția pe care urma să o facă pe lângă colegii profesori, faptă ce întrunește elementele constitutive aleinfracțiunii de cumpărare de influență prev. de art.292 C.pen. rap. la art.5 alin.1 și art 6 din Legea nr.78/2000.

În cursul lunii iunie 2015, inculpatul L. D.-B. i-a remis suma de 400 lei inculpatului P. F. –R., care, în calitate de coordonator științific al studentului, i-a elaborat în integralitate și predat în format electronic lucrarea de licență, în vederea susținerii acesteia în sesiunea din luna iulie 2015, faptă ce întrunește elementele constitutive aleinfracțiunii de dare de mităprev. de art.290 alin.1 C.pen. rap. la art.5 alin.1 și art.6 din Legea nr.78/2000.

De asemenea, s-a mai reținut că, în cursul lunii iunie 2015, același inculpat i-a remis suma de 200 lei inculpatului P. F. –R. în schimbul promisiunii celui din urmă de a interveni la colegii săi, profesori în cadrul Universității „B. V.”, pentru a rezolva situația absențelor studentului la disciplina „Educație Fizică și Sport”, faptă ce întrunește elementele constitutive aleinfracțiunii de cumpărare de influență prev. de art.292 C.pen. rap. la art.5 alin.1 și art.6 din Legea nr.78/2000.

S-a mai reținut că toate infracțiunile au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni, potrivit art. 38 alin. 1 C.pen.

8. Inculpatul V. D. V., conf. univ. dr. în cadrul Universității B. V. din mun. Cluj-N., jud. Cluj, în cursul anului 2013, în calitate de îndrumător științific, la solicitarea studentului B. I. D., aflat în anul III la Facultatea de Științe Economice”, i-a elaborat integral și predat lucrarea de licență la disciplina „Management Logistic”, în vederea susținerii lucrării în ultima sesiune a anului III, în cursul lunii iulie 2013, faptă ce întrunește elementele constitutive aleinfracțiunii de abuz în serviciu prev. de art.297 alin.1 C.pen. rap. la art. 132 din Legea nr.78/2000 corob. cu art.308 alin. 1 C.pen.

În calitate de îndrumător științific, inculpatul V. D. V., la solicitarea masterandului B. I., i-a întocmit integral lucrarea de disertație la disciplina „Managementul Resurselor Umane la Direcția Județeană de Pază și Ordine Cluj”, pe care i-a remis-o în luna mai 2015, în vederea susținerii lucrării la 25.06.2015, faptă ce întrunește elementele constitutive aleinfracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin.1 C.pen. rap. la art.132 din Legea nr.78/2000 corob. cu art.308 alin.1 C.pen.

Deopotrivă, s-a mai reținut că inculpatul, în calitate de profesor coordonator, la solicitarea masterandului V. P. I., i-a întocmit acestuia lucrarea de disertație la disciplina „Managementul Schimbării și Dezvoltării Organizaționale”, pe care i-a remis-o în luna mai 2015, în vederea susținerii lucrării la data de 25.06.2015, faptă ce întrunește elementele constitutive aleinfracțiunii de abuz în serviciu prev. de art.297 alin.1 C.pen. rap. la art.132 din Legea nr.78/2000 corob. cu art. 308 alin.1 C.pen., iar toate infracțiunile amintite au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni, potrivit art.38 alin.1 C.pen., cu aplic. art.5 alin.1 C.pen.

9. Inculpatul B. I.-D., masterand al Facultății de Științe Economice – specializarea Managementul Resurselor Umane - anul II (2014/2015) - din cadrul Universității B. V., în cursul anului 2013, în calitate de student al Universității „B. V. – Facultatea de Științe Economice, specializarea Management, l-a determinat pe inculpatul V. V. D., în calitate de îndrumător științific, să-i elaboreze în integralitate și să-i predea lucrarea de licență prezentată de către student în fața comisiei de examinare în cursul lunii iulie 2013, iar în cursul anului 2015, l-a determinat pe inculpatul V. V. D., în calitate de coordonator științific în cadrul Universității „B. V.”, să-i elaboreze în integralitate și să-i predea, în cursul lunii mai 2015, lucrarea de disertație prezentată de către masterand în fața comisiei de examinare la 25.06.2015, faptele sale întrunind elementele constitutive ale instigării la două infracțiuni de abuz în serviciu prev. de art.47 C.p. rap. la art.297 alin.1 C.p. corob. cu art.308 alin.1 C.p. rap. la art. 132 din Legea nr.78/2000, toate în condițiile concursului real de infracțiuni, conform art.38 alin.1 C.pen., cu aplic. art.5 alin.1 C.pen.

10. Inculpatul V. P. I., masterand al Facultății de Științe Economice – specializarea Managementul Afacerilor - anul II (2014/2015) - din cadrul Universității B. V., l-a determinat pe inculpatul V. V. D., în calitate de coordonator științific în cadrul Universității „B. V.”, să-i elaboreze în integralitate și să-i predea, în cursul lunii mai 2015, lucrarea de disertație prezentată de către masterand în fața comisiei de examinare la 25.06.2015, faptă ce întrunește elementele constitutive ale instigării la infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art.47 C.p. rap. la art.297 alin.1 C.p. corob. cu art.308 alin.1 C.p. rap. la art.132 din Legea 78/2000.

Inculpații V. P. I., M. M. I., P. F. R., B. R. și V. D. V. au depus note scrise, prin care au invocat neregularitatea actului de sesizare a instanței, nulitatea actelor de urmărire penală, solicitând înlăturarea probelor obținute în mod nelegal.

Astfel, inculpatul V. P. I. a solicitat judecătorului de cameră preliminară să dispună anularea actelor întocmite în dosarul de urmărire penală ca urmare a nelelegalității actului de sesizare din oficiu; anularea procesului-verbal de sesizare din oficiu din data de 25.05.2015; anularea ordonanțelor de începere a urmării penale in rem, in personam și de punere în mișcare a acțiunii penale, cu consecința desesizării judecătorului de cameră preliminară și restituirea dosarului la parchet, având în vedere neregularitatea rechizitoriului întocmit.

Conform susținerilor inculpatului, organul de urmărire penală nu a fost sesizat în mod legal, întrucât, pe de-o parte, sesizarea din oficiu a avut loc în data de 25.05.2015, dar denunțul în baza căruia se presupune că s-a sesizat procurorul datează din 05.06.2015, fiind ulterior autosesizării, iar, pe de altă parte, actul de sesizare intern este prevăzut de art. 292 C.proc.pen., corob. cu art.289-291 C.proc.pen., or, în speță, actul de sesizare nu respectă prevederile art.289 alin.2 C.proc.pen., întrucât nu face referire la persoana inculpatului, nu descrie fapta (locul și data săvârșirii), nu indică mijloacele de probă, astfel că acesta nu îndeplinește, din punct de vedere al conținutului, condițiile minimale impuse de art.289 alin.2 C.proc.pen., pentru a fi considerat im act de sesizare valabil încheiat. Nu cuprinde o descriere amănunțită a celor constatate, modul și împrejurările în care inculpatul ar fi comis faptele imputate și nu se precizează indiciile care au stat la baza acestei sesizări, după cum nu se face referire la săvârșirea vreunei infracțiuni de abuz în serviciu, ci doar la infracțiunile de dare/luare de mită și trafic de influență. Raportat la nevalabilitatea procesului-verbal de sesizare din oficiu, trebuie reținută și nelegalitatea ordonanței de începere in rem a urmăririi penale și a actului de sesizare a instanței – rechizitoriu, motiv pentru care se impune restituirea dosarului la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

Inculpata M. M. I. a solicitat, conform art.346 alin.3 lit. a) C.proc.pen., restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii actului de sesizare, raportat la nelegalitatea rechizitoriului din data de 27.08.2015, precum și a unor acte de urmărire penală, emise în dosar nr.162/P/2015, cu nerespectarea normelor procesual penale (f.80-85).

Astfel, s-a arătat, în esență, că actul de sesizare – proces-verbal de sesizare din oficiu din data de 25.05.2015 nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 292 rap. la art.199 C.proc.pen. pentru a fi considerat un act de sesizare valabil întocmit, întrucât nu cuprinde o descriere amănunțită a celor constatate, potrivit art.199 alin.1 lit.f) C.proc.pen., nu se precizează în ce împrejurări și "pe ce altă cale" a aflat parchetul că s-au săvârșit infracțiuni concurente, nefiind menționate care sunt acele informații furnizate de instituțiile de stat abilitate și, mai ales, modul în care acestea au fost obținute. Față de aceste împrejurări, nu se poate considera că există un act de sesizare valabil încheiat.

Totodată, referitor la ordonanța de continuare a urmăririi penale față de suspecții P. F., M. M. I., B. R. și C. B. I. din 25.06.2015 și a ordonanței din data de 26.06.2015, prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpata M. M. I., s-a criticat modul lapidar de întocmire a acestor acte procesuale, ordonanțele cuprinzând doar o descriere generală a infracțiunilor comise și nu detaliază în ce s-a concretizat fiecare act material de executare din conținutul acestor infracțiuni, ca forme ale unității legale de infracțiune. Urmare a acestui fapt, inculpata nu are o reprezentare a naturii și ansamblului acuzațiilor care îi sunt aduse, fiind în dificultate de a se apăra. Mai mult, în cuprinsul rechizitoriului întocmit, procurorul, la profilul socio-moral al inculpatei, a reținut că aceasta a manifestat o atitudine nesinceră în ceea ce privește participația sa la săvârșirea infracțiunilor, însă, în realitate, inculpata a avut o atitudine sinceră, recunoscând faptele pentru care este cercetată și colaborând cu organul de cercetare penală. Față de aceste neregularități, s-a solicitat ca, în condițiile art.344 alin.4 sau art. 345 alin.3 C.proc.pen., să se dispună ca parchetul să remedieze conținutul acestor acte procesuale strict esențiale legate de derularea acțiunii penale față de inculpata M. M. I..

Totodată, inculpata a invocat nerespectarea dreptului la apărare, întrucât, deși au fost depuse la dosar cerere de studiu și încunoștințare a avocatului ales despre efectuarea actelor de urmărire penală, nu s-a primit nici un răspuns din partea Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.

În data de 03.09.2015, s-a formulat o nouă cerere, reiterând cele inițiale, ocazie cu care s-a aflat că dosarul era deja înaintat judecătorului de cameră preliminară, fără ca inculpata să aibă posibilitatea de a consulta conținutul acestuia și de a formula cereri în probațiune, de a formula o cerere de renunțare la urmărirea penală sau de a încheia un acord de recunoaștere a vinovăției.

Inculpatul P. F. R. a solicitat excluderea probelor nelegal administrate, potrivit art. 346 alin. 4 C.proc.pen., să se constate nulitatea relativă a actelor de urmărire penală efectuate cu încălcarea normelor procesual penale (f.86-97).

În primul rând, procesul-verbal de sesizare din oficiu din data de 25.05.2015 nu cuprinde toate condițiile obligatorii și necesare pentru a putea fi considerat un act de sesizare valabil încheiat, potrivit art.199 C.proc.pen., întrucât nu cuprinde o descriere amănunțită a faptelor la care se referă acest act procesual, respectiv a celor constatate personal de organul de urmărire penală care a întocmit acest act de sesizare din oficiu, nu s-a consemnat în ce constau informațiile furnizate de autoritățile de stat, în ce modalitate s-au obținut, pentru a se verifica respectarea art.199 alin.1 și 2 C.proc.pen. și art.101 C.proc.pen., care consacră principiul loialității probelor și, implicit, excluderea probelor ilegal obținute conform art.102 C.proc.pen. În actul de sesizare nu se regăsește nicio constatare personală a procurorului de caz, în calitate de organ de urmărire penală, pentru a opera o sesizare din oficiu. Constatarea se referă doar formal la infracțiunile de dare/luare de mită, trafic de influență, respectiv cumpărare de influență, însă nu cuprinde o descriere a modului în care s-au săvârșit anumite fapte penale și nici la care dintre cele trei facultăți din cadrul Universității B. V. s-ar fi comis acestea și în ce condiții sau circumstanțe de timp sau de loc.

Practic, procesul-verbal de sesizare din oficiu cuprinde o enunțare evazivă și formulată în termeni de maximă generalitate a stării de fapt, cu toate că, potrivit reținerii procurorului, la data de 25.05.2015, existau indicii privind implicarea unor studenți și cadre didactice vizând promovarea frauduloasă a unor examene ce urmau a fi susținute în cursul lunii iunie 2015, în contextul remiterii, respectiv a primirii de foloase materiale, direct sau prin intermediar. În ciuda acestor informații, procurorul nu a intervenit pentru consumarea/stoparea acestor fapte penale, cu încălcarea prevederilor art.101 alin.3 C.proc.pen., referitor la loialitatea administrării probelor.

În consecință, nu există niciun act de sesizare valabil încheiat în privința inculpatului, motiv pentru care lipsește actul de sesizare prevăzut de lege, aspect ce atrage nulitatea actelor procesuale care se întemeiază pe corecta sesizare a organului de urmărire penală, împrejurare care justifică o soluție de refacere a urmăririi penale.

Relativ la încălcarea dreptului la apărare garantat al inculpatului, s-a arătat că acesta nu a beneficiat de un proces echitabil, întrucât a avut loc audierea tuturor suspecților, deveniți ulterior inculpați, precum și a tuturor martorilor, în absența avocatului ales al inculpatului, care a solicitat în mod expres să fie încunoștințată de data și ora la care vor fi stabilite aceste audieri, întrucât dorește să participe la acestea, văzând cererea depusă de apărătoarea aleasă, existentă la fila 179, vol.I, d.u.p., prin care s-au indicat număr de telefon mobil, dar si de fax, la care se dorea efectuarea încunoștințărilor. În această manieră au procedat și ceilalți apărători ai coinculpaților, care nu au fost notificați în niciun mod în legătură cu data și ora la care erau programate să se desfășoare activități de urmărire penală în cauză. Cu excepția unui singur proces-verbal din data de 27.06.2015, prin care se consemna că a fost apelată apărătoarea inculpatului la numărul de telefon mobil, aceasta nerăspunzând la telefon, fără să existe și alte încunoștințări ulterioare, fiind audiați în lipsa apărătorului inculpatului următorii suspecți/inculpați: C. B. I. (f. 93, vol.I, d.u.p.), M. M. I. (f.48, vol.I, d.u.p.), B. R. (f.56, vol. I, d.u.p.), T. D. V. (f.114, vol.I, d.u.p.), S. I. S. (f.101, vol.I, d.u.p.), L. D. B. (f.83, vol.I, d.u.p.), V. D. V. (f.74, vol.I, d.u.p.), B. I. D. (f.120, vol.I, d.u.p.), V. P. I. (f. 108, vol.I, d.u.p.); precum și următorii martori: A. R. S. (f.12, vol.I, d.u.p.), B. O. I. (f.64, vol.I, d.u.p.), P. P. I. (f.58, vol.I, d.u.p.), P. M. I. (f.67, vol.I, d.u.p.), G. A. E. (f.14, vol.I, d.u.p.).

Inculpatul V. V. D. a solicitat ca, în temeiul art.345 alin.2 C.proc.pen., să se dispună sancționarea actelor de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, conform art. 280-282 C.proc.pen., respectiv excluderea probelor administrate nelegal în baza actelor de urmărire penală a căror nulitate a fost constatată, iar, ca urmare a excluderii probelor, în baza art.346 alin. 3 lit.b) C.proc.pen., să se dispună restituirea cauzei la parchet (f.98-102).

În motivare, inculpatul a arătat că, ulterior emiterii ordonanței din data de 27.06.2015, prin care s-a dispus extinderea urmăririi penale și efectuarea în continuare a urmăririi penale față de inculpat și apoi aducerea la cunoștință a calității de suspect cu privire la săvârșirea a trei infracțiuni de abuz în serviciu, prev. de art.297 alin.1 C.pen., rap. la art.13 ind.2 din Legea nr.78/2000, corob. cu art.308 alin.1 C.pen., cu aplic. art.38 alin.1 C.pen. și art.5 alin.1 C.pen., respectiv după punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat, acesta a încheiat la data de 10.07.2015 un contract de asistență juridică pentru a fi reprezentat de un avocat în faza de urmărire penală, sens în care, la data de 24.07.2015, la dosarul cauzei a fost depusă o cerere prin care apărătorul ales a solicitat să fie încunoștiințat cu privire la efectuarea tuturor actelor de urmărire penală. Cu toate acestea, la data de 23.08.2015, au fost audiați inculpații B. I. D. (f.119-125 vol.I, d.u.p.), V. P. I. (f.107-111, vol.I, d.u.p.), apărătorul inculpatului nu a fost încunoștințat despre aceste audieri, pentru a avea posibilitatea să participe la acestea.

Așadar, au fost încălcate prevederile art.92 alin.1 C.proc.pen., intervenind nulitatea relativă a actelor de urmărire efectuate în aceste condiții, conform art. 282 alin.1 C.proc.pen., iar vătămarea produsă inculpatului nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea/desființarea actelor de urmărire penală efectuate contrar dispozițiilor legale.

Conform susținerilor inculpatului, în declarația dată în calitate de suspect la data de 27.05.2015, au fost consemnate anumite aspecte care nu corespunde realității. Astfel, deși procurorul a solicitat inculpatului să precizeze ce înțelege prin "a întocmi o lucrare", iar acesta a arătat că e vorba de "a elabora în integralitate titlurile, capitolele și subcapitolele, lucru pe care eu l-am făcut", în realitate, din cauză că inculpatul nu are cunoștințe juridice, la acel moment nu a dat importanță solicitărilor procurorului, care i-a cerut să detalieze expres în declarație sensul cuvântului "a întocmi", motiv pentru care nu a obiectat cu privire la cele consemnate, crezând că acest aspect de nuanță nu este atât de important.-

Conform susținerilor inculpatului, în fapt, a înmânat numiților B. I.-D. și V. P. I. lucrări de specialitate, însă aceste lucrări nu au fost elaborate de către inculpat, ci ele reprezintă lucrări ale unor foști studenți, care au fost prezentate în cadrul sesiunilor de susținere a lucrărilor de diplomă, fiind astfel elaborate în mod corect, atât din punct de vedere formal, cât șa la nivel ideatic, motiv pentru care puteau reprezenta o sursă bibliografică pentru cei doi studenți, de asemenea inculpați în prezentul dosar.

În opinia inculpatului, o astfel de nuanță are relevanță juridică în cauză, lucru pe care l-a înțeles de-abia după momentul trimiterii sale în judecată și în urma discuțiilor purtate cu apărătorul ales, care i-a prezentat posibilitatea de a solicita ca judecarea cauzei să se desfășoare conform procedurii simplificate aplicate în cazul recunoașterii învinuirii. Or, pentru a obține beneficiul art.396 alin.10 C.proc.pen., trebuie să recunoască în întregime faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, însă, în cauză, inculpatul este împiedicat să apeleze la această procedură, întrucât s-a reținut o stare de fapt eronată. În prezent, inculpatul se află într-o poziție inechitabilă.

În situația în care apărătorul ales ar fi fost încunoștințat cu privire la desfășurarea unor acte procesuale în cauză și ar fi avut posibilitatea de a se prezenta la efectuarea acestora, respectiv să ia cunoștință de actele de la dosar, starea de fapt reținută în sarcina inculpatului ar fi putut fi conformă cu realitatea, având în vedere că apărătorul ar fi sesizat această contradicție.

În aceste condiții, singura modalitatea de acoperire a vătămării încercate de inculpat prin nerespectarea dreptului la apărare în faza de urmărire penală, este de a se proceda de judecătorul de cameră preliminară la anularea tuturor actelor de urmărire efectuate cu nesocotirea acestui drept la apărare.

Mai mult, în viziunea inculpatului, ținând seama că nu are cunoștințe juridice, organul judiciar trebuia să aprecieze că nu își poate face singur apărarea, trebuind să fie asistat/reprezentat de un apărător, conform art.90 lit. b) C.proc.pen., tocmai pentru a-i asigura acestuia dreptul la un proces echitabil. Așa fiind, în opinia sa, asistența juridică era obligatorie în cauză, actele de urmărire penale, dresate cu nesocotirea obligației de a-i asigura inculpatului un apărător din oficiu, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit art.281 alin.1 lit. f) C.proc.pen.

Inculpata B. R. a solicitat să se constate neregularitatea rechizitoriului din data de 27.08.2015, emis în dosar nr.162/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, nelegalitatea ordonanței din data de 05.06.2015, prin care s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals privind identitatea și complicitate la fals intelectual și, prin urmare, să se anuleze această ordonanță; să se constate nelegalitatea începerii urmăririi penale și a punerii în mișcare a acțiunii penale față de inculpată, dispuse prin ordonanțele din datele de 25.06.2015 și 21.08.2015, cu consecința anulării acestora; să se constate nelegalitatea ordonanței din data de 04.08.2015, prin care s-a dispus neinformarea inculpaților cu privire la măsura supravegherii tehnice și, prin urmare, să se anuleze această ordonanță; să se constate nelegalitatea măsurii de supraveghere tehnică a inculpatei și, prin urmare, să fie excluse de la soluționarea cauzei probele obținute prin această măsură, respectiv înregistrările din telefonul inculpatei, cu restituirea cauzei la parchet (f.104-112).

În susținerea cererilor formulate, inculpata a arătat, în esență, următoarele:

Relativ la infracțiunile reținute în sarcina inculpatei prin rechizitoriu – fals privind identitatea prev. de art.327 alin.1 și 2 C.pen. și complicitate la fals intelectual, prev. de art.48 alin.1 rap. la art.321 alin.1 C.pen., cu aplic. art.35 alin.1 C.pen., s-a arătat că aceste fapte nu au fost în mod riguros descrise sub aspectul laturii obiective, iar începerea urmăririi penale cu privire la aceste infracțiuni imputate inculpatei s-a realizat în condiții de nelegalitate.

Rechizitoriul este neregulat întocmit, întrucât latura obiectivă a infracțiunii de fals privind identitatea nu este riguros descrisă, întrucât nu s-a indicat folosirea unui instrument cerut de textul de lege (folosirea frauduloasă a unui act ce servește la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile), lipsind descrierea uneia din cele trei modalități de comitere a acestei infracțiuni (prezentarea sub o identitate falsă, atribuirea unei asemenea identități altei persoane, prezentarea prin întrebuințarea identității reale a unei persoane). În opinia inculpatei, acțiunea de inducere în eroare a funcționarului trebuie să fie realizată prin folosirea frauduloasă a unui document de identitate, acesta fiind obiectul material al infracțiunii de fals privind identitatea. În speță, nu se relevă folosirea unui asemenea act de către inculpată la susținerea examenelor în numele inculpatei M..

Întrucât nu s-a determinat în mod corespunzător latura obiectivă a infracțiunii de fals privind identitatea, obiectul și limitele judecății nu sunt în mod adecvat și legal stabilite, motiv pentru care rechizitoriul este neregulamentar întocmit, cu încălcarea art.328 C.proc.pen. Mai mult, conform acestui text normativ, prin fapta descrisă în rechizitoriu trebuie să se facă referire la toate împrejurările de loc, timp și mijloace de comitere, precum și modul în care a fost săvârșită fapta și scopul urmărit de făptuitor, pentru a se determina încadrarea juridică în mod concret, corect și complet. Necunoașterea exactă a acuzațiilor ce îi sunt aduse constituie o piedică în exercitarea dreptului la apărare.

În ceea ce privește infracțiunea de complicitate la fals intelectual, s-a arătat că obiectul și limitele judecății nu sunt stabilite în mod complet, întrucât, pe de-o parte, nu s-a identificat pretinsul autor al infracțiunii de fals intelectual, câmpul infracțional nefiind determinat în mod concret și precis, iar, pe de altă parte, această faptă nu este descrisă în niciun fel, potrivit art.327-328 C.proc.pen., cu referire la toate împrejurările legate de timp, loc, mijloace de comitere, precum și modul în care a fost săvârșită fapta și scopul urmărit de făptuitor. Atâta timp cât nu s-a identificat autorul infracțiunii de fals intelectual, principalul participant, nu se pot considera îndeplinite exigențele legale privitoare la descrierea faptei și determinarea corespunzătoare a obiectului și limitelor judecății. În cuprinsul rechizitoriului nu se precizează dacă comiterea infracțiunii de fals intelectual de către (nenumitul) "profesor examinator" a fost sau nu realizată cu forma de vinovăție cerută, procurorul precizând că urmează să se stabilească dacă forma de participație a autorului a fost proprie sau improprie. Prin urmare, atâta timp cât nu s-a identificat autorul infracțiunii de fals intelectual și forma de participație a acestuia, urmărirea penală în ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual nu este completă și încalcă prevederile art.327-328 C.proc.pen. Mai mult, în rechizitoriu nu este determinat în concret înscrisul oficial falsificat. În măsura în care s-ar aprecia că înscrisul oficial este catalogul de note – document întocmit în mod defectuos și de uz strict intern în cadrul Univ. B. V., ar fi trebuit să se descrie elementele concrete care conferă calitatea de înscris oficial acestuia, ținând seama că nu este folosit în vederea producerii de consecințe juridice față de terți.

În opinia inculpatei, ordonanța din 05.06.2015, prin care s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals privind identitatea și complicitate la fals intelectual, întrucât indicii cu privire la acea stare de fapt existau doar începând cu data de 16.06.2015. Mai mult, în chiar cuprinsul ordonanței din data de 05.06.2015, se menționează că indiciile privitoare la săvârșirea celor trei infracțiuni menționate rezultă din înregistrările telefonice din data de 16.06.2015 și 17.06.2015. Totodată, în cuprinsul acestei ordonanțe din 05.06.2015 procurorul relevă modalitatea în care inculpata s-a prezentat la examenele din datele de 17.06.2015 și 18.06.2015, precizând totodată și ajutorul dat de inculpatul P. la susținerea acestor examene de către inculpată.

În mod nelegal, procurorul a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la aceste fapte în data de 05.06.2015, pretins a fi săvârșite în datele de 17.06.2015, 18.06.2015 și 19.06.2015, întrucât, la acel moment, erau fapte viitoare, fiind încălcate prevederile art.305 alin.1 și art.285 C.proc.pen.

Fiind lovită de nulitate ordonanța criticată, potrivit art.280 alin.1 C.proc.pen., și actele îndeplinite ulterior – ordonanța din 25.06.2015 de continuare a urmăririi penale față de inculpată și ordonanța din data de 21.08.2015 de punere în mișcare a acțiunii penale sunt, de asemenea, lovite de nulitate.

Mai mult, această ordonanță nu cuprinde o descriere corespunzătoare a stării de fapt, cu privire la care s-a dispus extinderea urmăririi penale in rem, rezultă că și ordonanța din data de 25.06.2015 este nelegală, întrucât, cu privire la infracțiunile reținute în sarcina inculpatei, s-a omis o etapă procesuală, respectiv cea a urmăririi penale in rem.

Inculpata a mai arătat că a fost citată în calitate de martor în vederea audierii în data de 25.06.2015, deși, în acea dată, 25.06.2015, inculpata a fost audiată în calitate de suspect, cu încălcarea dreptului la apărare.

Referitor la nelegalitatea măsurii de supraveghere tehnică a inculpatei, s-a arătat că aceasta nu a fost informată despre această măsură în condițiile și termenul prev. de art.145 C.pr.pen. În speță, inculpata nu a fost informată și nu a avut posibilitatea de a lua la cunoștință despre conținutul înregistrărilor și să verifice realitatea acestora. Dată fiind vătămarea adusă inculpatei și stadiul procesual al cauzei, înlăturarea acestei vătămări nu se poate realiza decât prin anularea probelor obținute prin supravegherea tehnică a inculpatei și excluderea acestora de la soluționarea cauzei.

În ceea ce privește ordonanța din 04.08.2015, prin care s-a dispus neinformarea inculpaților cu privire la măsura supravegherii tehnice, aceasta este nemotivată, invocându-se doar "buna desfășurare a urmăririi penale", fără a se motiva concret, prin elemente obiective, care pot fi verificate, circumstanțele/ indiciile concrete care justifică această măsură, fapt de natură a imprima ordonanței în discuție caracter nelegal.

Inculpații C. B.-I., T. D. V., S. I. S., L. D.-B. și B. I.-D. nu au formulat cereri și excepții cu privire la obiectul camerei preliminare în termenul acordat în acest scop, conform art.344 alin.2 C.proc.pen. La termenul de judecată fixat de judecătorul de cameră preliminară în vederea discutării în condiții de contradictorialitate a cererilor și excepțiilor invocate în scris, inculpatul L. D.-B., prin apărător ales, a arătat că înțelege să-și însușească cererile și excepțiile invocate de unii din coinculpați, solicitând, în esență, conform art.345 alin.2 C.proc.pen., restituirea cauzei la parchet pentru refacerea actului de sesizare, neregulamentar întocmit, cu extinderea efectelor încheierii pronunțate și în privința inculpatului. Aceeași poziție procesuală a fost adoptată și de inculpatul B. I. D..

■ Fiindu-i comunicate cererile și excepțiile invocate de inculpații V. P. I., M. M. I., P. F. R., B. R. și V. D. V., P. de pe lângă Tribunalul Cluj nu a depus răspuns scris cu privire la aspectele invocate, iar în ședința Camerei de Consiliu din data de 20.11.2015, reprezentantul Ministerului Public a solicitat Judecătorului de Cameră preliminară respingerea acestora ca fiind nefondate și începerea judecății în cauză față de inculpați, argumentându-se, în esență, în sensul că efectuarea actelor de urmărire penală și administrarea probatoriului s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale care reglementează activitatea de urmărire penală, inclusiv sub aspectul dreptului la apărare, de care au beneficiat inculpații în mod efectiv.

Trecând la analizarea cererilor formulate și excepțiilor invocate Judecătorul de Cameră preliminară a constatat netemeinicia acestora și a dispus respingerea lor, pentru considerentele, ce vor fi arătate în continuare.

►Referitor la excepțiile invocate de inculpatul V. P. I., s-au reținut următoarele:

▪ Astfel, referitor la excepția nelegalei sesizări a organului de urmărire penală, respectiv a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, prin procesul-verbal de sesizare din oficiu din data de 25.05.2015, cu consecința nelegalei învestiri a Parchetului în dosar nr.162/P/2015, decurgând din nerespectarea dispozițiilor art.292 C.proc.pen., art.199 C.proc.pen., cu privire la conținutul procesului-verbal de sesizare din oficiu, ce nu cuprinde dispozițiile minimale edictate în vederea valabilității acestuia, Judecătorul de cameră preliminară a reținut că aceste critici sunt nefondate.

Procesul-verbal de sesizare din oficiu, emis la data de 25.05.2015, de procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, întrunește toate cerințele legale pentru a putea fi considerat un act de sesizare valabil încheiat, în sensul art.292 C.proc.pen.

Astfel, conform mențiunilor din procesul-verbal de sesizare din oficiu din 25.05.2015, s-au reținut următoarele: " analizând informațiile furnizate de către instituțiile de stat abilitate, s-au constatat următoarele: la nivelul Universității B. V. din Cluj-N. există indicii privind implicarea unor studenți și cadre didactice în activități privind promovarea frauduloasă a unor examene ce urmează a fi susținute în cursul lunii iunie 2015, în contextul remiterii, respectiv primirii de foloase materiale, direct sau prin intermediari; (...) în cauză se conturează suspciuni rezonabile de săvârșire a unor fapte cu caracter penal", motiv pentru care procurorul s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prev. de art.289 C.pen. rap. la art.5 alin.1 și art.6 din Legea nr.78/2000, dare de mită prev. de art. 290 C.pen. rap. la art.5 alin.1 și art.6 din Legea nr.78/2000, trafic de influență prev. de art.291 C.pen. rap. la art.5 alin.1 și art.6 din Legea nr.78/2000, respectiv cumpărare de influență prev. de art.292 C.pen. rap. la art.5 alin.1 și art.6 din Legea nr.78/2000 (f.1, vol.I, dosar urmărire penală).

Existând date privitoare la săvârșirea unei infracțiunilor amintite mai sus de către cadre didactice și studenți în cadrul Universității B. V. din Cluj-N., s-a procedat, conform art.292 C.proc.pen., la sesizarea din oficiu de către procurorul din cadrul Tribunalului Cluj, organ judiciar competent, în vederea efectuării cercetărilor ce se impun sub aspectul săvârșirii infracțiunilor amintite, în raport și de calitatea persoanelor.

Prin urmare, în exercitarea atribuțiilor și prerogativelor legale, în mod corect s-a procedat la sesizarea din oficiu de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, existând o obligație legală de a acționa în sarcina acestui organ judiciar.

De notat că nerespectarea regulilor referitoare la sesizarea din oficiu, în sensul cunoașterii despre o infracțiune săvârșită și/sau autorul ei și omisiunii autosesizării, atrage sancțiuni de ordin penal pentru persoana vinovată, fapta acesteia putând întruni elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art.297 C.pen., omisiunea sesizării prev. de art.267 C.pen. sau favorizarea făptuitorului prev. de art.269 C.pen., după caz, însă legea nu a instituit un termen în care trebuie să aibă loc sesizarea din oficiu. Văzând prevederile art.292 C.proc.pen., rezultă că, de regulă, sesizarea din oficiu trebuie să intervină imediat după momentul la care organul de urmărire penală a aflat că s-a săvârșit o infracțiune și nu a fost sesizat în alt mod.

Așadar, sesizarea din oficiu este o modalitate internă de sesizare și este de aplicabilitate imediată și are caracter imperativ ori de câte ori organele judiciare nu sunt sesizate în alt mod cu privire la săvârșirea unei infracțiuni sau la faptul că se pregătește săvârșirea unei infracțiuni (pentru acestea din urmă fiind necesar ca tentativa să fie pedepsibilă).

Tot sub acest aspect, judecătorul de cameră preliminară a remarcat că, potrivit art.292 C.proc.pen., un organ de urmărire penală se poate sesiza din oficiu în măsura în care are date, indicii despre săvârșirea unei infracțiuni, ce provin din alte surse decât cele prevăzute de art.289-291 C.proc.pen., respectiv furnizate prin intermediul unei plângeri penale sau denunț. Aceste alte surse pot consta inclusiv în mijloacele de informare în masă, zvonul public, cercetarea unor alte fapte penale etc.

Împrejurarea că, ulterior, au fost formulate denunțuri în cauză din partea unor persoane în data de 05.06.2015 (numitul P. P. I., f.4-8, vol. I, d.u.p.), iar din probele administrate după începerea urmăririi penale in rem, dispusă de procurorul din cadrul Tribunalului Cluj prin ordonanța din data de 26.05.2015, în dosar penal nr.162/P/2015, respectiv extinderea urmăririi penale in rem, efectuarea în continuare a urmării penale față de suspecții P. F. R., M. M.-I., B. R. și C. B. I., au rezultat date în sensul existenței unor fapte noi, precum și a implicării altor persoane în activitatea infracțională documentată, nu este de natură să atragă nelegalitatea procesului-verbal de sesizare din oficiu, din perspectiva normelor de competență materială a organelor de cercetare penală. Concluzia s-a impus în contextul în care legea procesual penală în vigoare recunoaște posibilitatea extinderii urmăririi penale in rem sau in personam cu privire la fapte noi, la persoane noi, respectiv cu privire la ambele, conform art.311 alin.1 C.proc.pen.

Procesul-verbal de sesizare din oficiu cuprinde toate menȚiunile pentru a fi considerat un act de sesizare, referitoare la data și locul întocmirii procesului-verbal, identitatea emitentului, fapta săvârȘită, cu indicarea încadrării juridice și a pretinsului autor al faptei, în măsura în care acesta este cunoscut. Fiind vorba de un proces-verbal de sesizare din oficiu, în sensul art.292 C.proc.pen., pentru care, de altfel, legiuitorul nu a prevăzut în mod expres cerințele de formă (spre deosebire de prevederile art.289-290, relative la forma plângerii penale și a denunțului; art. 161 sau art.166 alin.4 C.proc.pen., ce cuprind cerințele de formă ale proceselor-verbale de percheziție domiciliară și corporală etc.), acest act cuprinde mențiunile suficiente prevăzute de art.199 C.proc.pen., de natură a oferi organului suficiente elemente, în condițiile art.292 C.proc.pen., pentru a proceda la declanșarea procesului penal.

În mod corect s-a susținut de P. că acest act de sesizare, obiectiv, nu poate cuprinde toate mențiunile prevăzute de art.199 C.proc.pen., tocmai pentru că, la momentul sesizării din oficiu, nu sunt cunoscute toate împrejurările comiterii faptelor sau identitatea autorilor, lipsind de cele mai multe ori probele care să susțină concluzia existenței sau inexistenței faptei penale. Tocmai aceasta este finalitatea sesizării din oficiu (mod de sesizare cu caracter general intern), respectiv ca, în baza unor date sau informații ce pot să provină din mijloacele de informare în masă sau zvonul public, să fie efectuate cercetări în scopul prevăzut de art. 285 C.proc.pen.

De altfel, art292 C.proc.pen. nu prevede în mod expres mențiunile pe care trebuie să le conțină procesul-verbal de sesizare din oficiu, spre deosebire de sesizarea prin plângere sau denunț. În anumite cazuri, legiuitorul a prevăzut expres conținutul pe care trebuie să îl aibă anumite procese-verbale încheiate de organele de urmărire penală (ex., proces-verbal de percheziție domiciliară, art. 161 C.proc.pen., proces-verbal de percheziție corporală, art.166 alin.4 C.proc.pen.)

În consecință, procesul-verbal de sesizare din oficiu criticat este valabil încheiat de către un organ competent, producând efectele legale specifice, potrivit art.292 C.proc.pen.

Așa fiind, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că solicitarea de invalidare a actelor de procedură/procesuale subsecvente față de inculpați, precum și excluderea probelor administrate, apare ca fiind nejustificată.

► În ceea ce privește cererile și excepțiile invocate de inculpata M. M. I., Judecătorul de cameră preliminară a reținut următoarele:

▪ Referitor la nerespectarea dispozițiilor procesuale referitoare la corecta sesizare a organului de urmărire penală în dosar nr.162/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, judecătorul de cameră preliminară a reținut că se impune aceeași soluție și în considerarea acelorași argumente, avute în vedere la soluționarea cererii de constatare a nulității procesului-verbal de sesizare din oficiu din data de 25.05.2015, invocată de inculpatul V. P. I.. Din considerente de ordin practic, nu s-au reluat motivarea expusă în paragrafele ce preced, ci s-a făcut trimitere la aceasta.

▪ Critica cu privire la nelegalitatea ordonanței de continuare a urmăririi penale față de suspecții P. F. R., M. M. I., B. R. și C. B. I. din data de 25.06.2016 (f.16-18, vol.I, d.u.p.) și a ordonanței din data de 26.06.2015, prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpata M. M. I. din data de 26.06.2015 (f. 50, vol.I, d.u.p.), ambele emise de procuror în dosar penal nr.162/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, nu a putut fi primită.

Astfel, în acord cu prevederile art.305 alin.3 C.proc.pen., când din datele și probele existente în cauză rezultă indicii rezonabile că o anumită persoană a săvârșit fapta pentru care s-a început urmărirea penală, procurorul dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare față de acesta, care dobândește calitatea de suspect, iar potrivit art. 309 alin. 1 C.proc.pen., acțiunea penală se pune în mișcare de procuror, prin ordonanță, în cursul urmăririi penale, când acesta constată că există probe din care rezultă că o persoană a săvârșit o infracțiune și nu există vreunul din cazurile de împiedicare prevăzute la art. 16 alin. 1.

Actul procesual de drept comun, prin care procurorul dispune asupra actelor sau măsurilor procesuale în cursul urmăririi penale, este ordonanța, cuprinsul acesteia fiind reglementat de prevederile art.286 alin.2 lit. a)-g) C.proc.pen.

Spre deosebire de ordonanța de începere a urmăririi penale al cărui cuprins trebuie să respecte prevederile art.286 alin. 2 lit.a)-c) și g) C.proc.pen., aspect care rezultă din prevederile art.305 alin.2 C.proc.pen., în cazul ordonanței de continuare a urmăririi penale față de o persoană și a celei de punere în mișcare a acțiunii nu este prevăzută de legiuitor o condiție de formă, aplicându-se prevederile art.286 alin.2 C.proc.pen.

Conținutul acestor ordonanțe trebuie să reflecte, pe lângă mențiunile prevăzute de acest text de lege, indiciile că o persoană a săvârșit o faptă pentru care s-a început urmărirea penală in rem, în cazul ordonanței de efectuare in personam a urmăririi penale, respectiv împrejurarea că, din probe, rezultă suspiciunea că o persoană a săvârșit o infracțiune și nu există vreunul din cazurile de împiedicare prevăzute de la art.16 alin.1 C.proc.pen., în ceea ce privește ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale.

Examinându-se ordonanța de continuare a urmăririi penale față de suspecții P. F., M. I., B. R. și C. B. I., emisă de procurorul de caz în data de 25.06.2015, a reieșit că aceasta satisface condițiile de fond și formă prev. de art.286 alin.2 lit.a)-g) C.proc.pen., referitoare la denumirea parchetului și data emiterii, numele, prenumele și calitatea celui care a întocmit-o, fapta care face obiectul urmăririi penale și încadrarea juridică a acesteia și datele privitoare la persoana suspectului sau inculpatului, obiectul actului/tipul soluției, precum și motivarea de fapt și în drept a acesteia, precum și semnătura procurorului.

Astfel, s-a reținut că, în cauză, pe baza probelor administrate (declarații de martori, procese-verbale de redare a convorbirilor interceptate în baza mandatelor de supraveghere tehnică, enumerate în cuprinsul ordonanței – f.16 verso, vol.I, d.u.p.) au rezultat indicii, în sensul art.305 alin.3 C.proc.pen., care conturează suspiciunea rezonabilă că numita M. M.-I. (cu datele de identificare menționate în cuprinsul ordonanței) a săvârșit fapte penale, constând în aceea că, în calitate de masterand la U. B. V. din mun. Cluj-N., Facultatea de Științe Economice, specializarea "Managementul Afacerilor" – anul II (2014-2015), a determinat-o pe B. R. să se prezinte și să susțină în locul acesteia șase examene organizate în timpul sesiunii din luna iunie 2015, la 17.06.2015 (Managementul Finanțării Proiectelor Europene – examinator lector. P. D.), la 18.06.2015 (Dreptul Afacerilor - lector drd. B. - C. A./Euromanagementul Resurselor Umane - prof. Dr. M. I.) și 19.06.2015 (Managementul Tranzacțiilor Bursiere - prof. Examinator lector dr. G. O./Managementul Riscului Bancar și Managementului Riscului în Afaceri – prof. Dr.M. M.), iar pe profesorul P. F. R., în calitate de supraveghetor al acestor examene, l-a determinat să se asigure că numita B. R. poate susține examenele, sub identitate nereală. S-a reținut că, raportat la această stare de fapt infracțională, încadrarea juridică corespunzătoare este în art.47 C.pen. rap. la art.322 alin.1 C.pen., privitoare la instigarea la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în art.47 C.pen. rap. la art. 327 alin.1 și 2 C.pen., privitoare la instigarea la infracțiunea de fals privind identitatea, și art.47 C.pen. rap. la art. 297 alin.1 C.pen. rap. la art. 13 ind.2 din Legea nr.78/2000 corob. cu art. 308 alin.1 C.pen., privitoare la instigarea la infracțiunea de abuz în serviciu, toate în condițiile concursului ideal de infracțiuni, potrivit art.38 alin.2 C.pen.

Prin urmare, judecătorul a reținut că procurorul a realizat o descriere suficientă a conduitei pretins infracționale reținute în sarcina inculpatei M. M. I. prin ordonanța de continuare față de aceasta a urmăririi penale, datele furnizate de procuror prin ordonanța critică furnizând suficiente elemente de fapt de natură a califica conduita inculpatei ca fiind ilicit penal, în sensul textelor de lege amintite mai-sus.

Aceeași concluzie s-a impus și în ceea ce privește ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale față de suspecta M. M. I., emisă de procuror la data de 26.06.2015 în dosar nr.162/P/2015, acest acest procesual satisfăcând exigențele de fond și formă ale art.286 alin.2 lit. a)-g) C.proc.pen., inclusiv în ceea ce privește descrierea stării de fapt infracționale imputate inculpatei, soluția de punere în mișcare a acțiunii penale făcându-se în considerarea probelor obținute între momentul începerii urmăririi penale in rem în cauză, al extinderii urmăririi penale in rem și al continuării urmăririi penale in personam (declarația suspectei M. M. I., declarații de suspecți/inculpați, declarații martori, note de redare a comunicațiilor telefonice interceptate).

În consecință, judecătorul a reținut că cele două actele procesuale contestate sunt legale, motiv pentru care s-a impus înlăturarea criticilor formulate de inculpată.

▪ Relativ la neregularitatea actului de sesizare a instanței – rechizitoriu din data de 27.08.2015, emis de procuror în dosar nr. 162/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, întrucât s-a reținut, în mod nereal, la secțiunea profilul socio-moral al inculpatei M. M. I., că aceasta "a manifestat o atitudine nesinceră în ceea ce privește participația sa la săvârșirea infracțiunilor imputate", în contextul în care, conform susținerilor inculpatei, aceasta a avut o atitudine sinceră, de colaborare cu organele judiciare în cursul urmăririi penale, recunoscând săvârșirea faptelor pentru care a fost cercetată și, ulterior, trimisă în judecată, judecătorul a reținut, de asemenea, că această critică nu poate fi primită.

Conform art.328 alin.1 C.proc.pen., rechizitoriul, ca act final al procurorului și act de sesizare a instanței, trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, mențiunile prevăzute la art.286 alin.2 C.proc.pen., date referitoare la fapta reținută în sarcina inculpatului și încadrarea juridică a acestora, probele și mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, mențiunile prevăzute de art.330 și art.331 C.proc.pen., dispoziția de trimitere în judecată și alte mențiuni necesare pentru soluționarea cauzei.

Judecătorul a apreciat că datele de la profilul-social moral al inculpatei nu constituie mențiuni absolut indispensabile, în sensul art.328 alin.1 C.proc.pen., a căror lipsă să atragă nevalabilitatea rechizitoriului și, prin aceasta, nelegala sesizare a instanței. Mențiunea procurorului referitoare la atitudinea procesuală a inculpatei în faza de urmărire penală constituie o chestiune suspusă evaluării proprii a procurorului, dar care nu leagă instanța, învestită cu soluționarea fondului acuzației în materie penală, care este liberă în aprecierea probatoriului administrat în această fază a procesului penal. Chestiunea suspusă discuției constituie mai degrabă o apărare pe fondul cauzei, neînscriindu-se în obiectul procedurii de cameră preliminară, stabilit de art.342 C.proc.pen.

Sub acest aspect, s-a mai impus a fi reamintit că rechizitoriul cuprinde o descriere suficientă a acuzațiilor aduse inculpatei, faptele reținute în sarcina acesteia fiind prezentate cu toate elementele ce au relevanță penală, sub aspectul conținutului unei infracțiuni, fapt ce înlătură orice îndoială cu privire la obiectul judecății și nu o împiedică pe inculpata M. M. I. de a se apăra.

▪ În ceea ce privește încălcarea dreptului la apărare al inculpatei M. M. I., care, deși a depus la dosar, în data de 06.07.2015, o cerere de încunoștiințare a apărătorului ales despre efectuarea tuturor actelor de urmărire penală, nu a fost informată cu privire la stadiul procedurii, nu i s-a dat posibilitatea de a studia dosarul cauzei și de a formula cereri în probațiune, cerere de renunțare la urmărirea penală sau de a încheia un acord de recunoaștere, judecătorul de cameră preliminară reține următoarele:

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului nr.162/P/2015 al Pachetului de pe lângă Tribunalul Cluj, judecătorul a observat că, într-adevăr, la data de 06.07.2015, d-na av.M. S. Bocsa, în calitate de apărător ales al inculpatei M. M. I., a solicitat ca, în temeiul art.92 alin.1 și 2 C.proc.pen., să fie încunoștințată de data și ora efectuării actelor de urmărire penală, precum și să aibă posibilitatea de a consulta dosarul cauzei, conform art. 94 alin.1, 2 și 3 C.proc.pen. (f.175, vol I, d.u.p.).

S-a mai observat că, la data depunerii acestei cereri, împotriva numitei M. M. I. se dispusese în cauză atât soluția de continuare a urmăririi penale in personam, cât și cea de punere în mișcare a acțiunii penale, în condițiile expuse mai-sus. Totodată, în cauză, M. M. I. a fost audiată în calitățile procesuale de suspect și inculpat, aducându-i-se la cunoștință drepturile și obligațiile procesuale, toate în prezența apărătorului ales al acesteia – av. M. S. B. (f.47-49, 51-52, vol.I, d.u.p.).

Fără a se pronunța asupra cererii apărătorului din oficiu și fără a proceda la încunoștințarea acestuia, procurorul de caz a trecut la efectuarea actelor de urmărire penală în continuare, fiind audiați suspecți/inculpați (f.61,93-94, 96-97, 100-102, 104-105, 107-108, 110-111, 113-114, 116-117, 119-121, 124-125), fără a se acorda posibilitatea apărătorului inculpatei de a asista. De remarcat că asistența juridică nu era obligatorie în cauză, potrivit art.90 C.proc.pen.

Judecătorul și-a însușit susținerea inculpatei în sensul că a existat o încălcare a dreptului la apărare recunoscut inculpatei de dispozițiile art.6 parag. 3 lit.b)-c) CEDO, art.78 rap. la art.83 lit.b)-e) și g)-h), art.88 alin.1, art.92 alin.1, 2 și 8 C.proc.pen., privitor la dreptul la apărare al inculpatei, însă a apreciat că cererea de anulare a actelor de urmărire penală și de excludere a unor probe, în considerarea acestei violări a prevederilor legale, este nefondată.

S-a observat că, la acel moment, asistența juridică nu era obligatorie, iar nulitatea care ar decurge din încălcarea dreptului la apărare al inculpatei ar fi una relativă, condiționată de dovada unei vătămări, potrivit art.282 alin.1 C.proc.pen., ce nu ar putea fi înlăturată decât prin înlăturarea actului, respectiv a procedeului probatoriu. Or, în speță, în fața instanței de judecată, cu ocazia unei eventuale judecăți privitoare la temeinicia acuzației oficiale aduse inculpatei, nu este doar posibilă, dar și necesară readministrarea probațiunii din faza de urmărire penală, conform principiului nemijlocirii probelor, în măsura în care aceste probe sunt contestate.

Judecătorul a apreciat că, la acest moment, vătămarea este invocată în cauză pur formal și nu se justifică în concret nici de ce această pretinsă vătămare nu ar putea fi înlăturată altfel decât prin invalidarea actelor de urmărire penală, ținând cont, pe de-o parte, că audierea unor suspecți/inculpați s-a realizat cu privire la fapte și împrejurări care nu au legătură cu activitatea infracțională imputată inculpatei, iar, pe de altă parte, inculpata a adoptat o poziție procesuală de colaborare cu organele judiciare, înțelegând să dea declarații în cauză în calitate de suspect/inculpat în prezența apărătorului ales, în sensul recunoașterii faptelor conform susținerilor inculpatei, cererea de încunoștințare din partea apărătorului ales fiind depusă la dosarul de urmărire penală ulterior punerii în mișcare a acțiunii penale față de inculpată și audierii sale în această calitate procesuală.

Conform chiar susținerilor inculpatei, formulate în scris în fața judecătorului de cameră preliminară, aceasta a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, contrar celor reținute de procuror la secțiunea "profilul socio-moral", a înțeles acuzațiile care i se aduc, sens în care a dat declarații imediat ce i-a fost adusă la cunoștință calitatea de suspect, respectiv inculpat, în prezența apărătorului ales, neînțelegând să se prevaleze de dreptul la tăcere sau să formuleze cereri în probațiune la acel moment.

Contrar susținerilor apărătorului ales al inculpatei M. M. I., împrejurarea că sunt edictate norme cu privire la validitatea actelor de urmărire penală nu înseamnă că, ori de câte ori acestea sunt încălcate, în planul dreptului procesual, se poate vorbi de o vătămare substanțială adusă drepturilor și intereselor legitime ale părților. Tocmai, conform principiului supremației legii, este așa cum acesta a fost gândit de legiuitorul român. Ca atare, în situația sancționării cu nulitate relativă a unui act întocmit cu nesocotirea condițiilor de fond sau formă, este necesar să fie dovedită vătămarea procesuală suferită de parte, care nu se presupune ca efect al supremației legii și nu se identifică cu ”vătămarea” ocazionată de lansarea unei acuzații oficiale în materie penală, adusă unei persoane bănuită de săvârșirea unei infracțiuni.

Prezumția de nevinovăție constituie o chestiune ce ține de fondul acuzației penale aduse, în timp ce vătămarea avută în vedere de textul art.282 alin. 1 C.proc.pen. vizează o cerință pentru aplicarea efectelor nulității actelor procesual penale, pentru asigurarea legalității, organizării și dinamicii procesului penal, strict din perspectiva normelor de drept procesual penal. Din această perspectivă, nu se poate spune că suspectul sau inculpatul se află într-o poziție de inferioritate organelor judiciare, care, pe fondul acuzației, au datoria de a administra probe atât în favoarea, cât și în defavoarea acestuia.

Ca atare, relativ la nerespectarea dreptului la apărare al inculpatei, căreia nu i-a fost adusă la cunoștință efectuarea altor acte de urmărire penală în cauză, după depunerea la dosar a cererii de încunoștințare din data de 06.07.2015, Judecătorul a reținut că, într-adevăr, în speță, sunt incidente dispozițiile legale referitoare la dreptul la apărare al învinuitului/inculpatului, ca o garanție fundamentală, componentă esențială a dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 CEDO.

Însă, sancțiunea care este incidentă, decurgând din încălcarea dreptului la apărare, în condițiile expuse mai-sus, este cea a nulității relative, condiționată de dovada unei vătămări, potrivit art.282 alin.1 C.proc.pen., neînscriindu-se în cazurile de nulitate absolută prevăzute expres și limitativ de legiuitor, mai cu seamă că asistența juridică a inculpatei în acea fază procesuală nu era obligatorie, conform art.281 C.proc.pen.

În speță, inculpata nu a dovedit existența unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului procedural privind administrarea probelor și excluderea tuturor probelor astfel administrate. Vătămarea nu se presupune. Observația este importantă cel puțin din două considerente.

Pe de-o parte, trebuie observat caracterul acestei faze a procesului penal, urmărirea penală caracterizându-se în principal prin lipsa de publicitate și contradictorialitate, ceea ce înseamnă că, deși inculpata avea, cel puțin virtual, posibilitatea de a asista, prin apărătorul său ales, la audierea suspecților/ inculpaților, asta nu presupunea o posibilitate pentru apărător de interogare activă a acestora. Mai cu seamă, în cursul urmăririi penale, procurorul întrunește în persoana sa funcțiile procesuale de acuzație, de apărare și de soluționare a cauzei. Ca atare, nu poate exista contradictorialitate, care presupune exercitarea acestor funcții de autorități și persoane diferite. Nu poate exista contradictorialitate în condițiile în care procurorul acuză, dar și apără, iar în final hotărăște. Din punct de vedere tehnico-procesual, contradictorialitatea implică prezența părților la efectuarea actelor procesuale și procedurale, pentru ca rezultatul acestora să reflecte atât punctul de vedere al acuzării, cât și al apărării. Or, cu foarte puține excepții (exempli gratia, confruntarea părților), la efectuarea actelor de urmărire penală nu sunt prezente toate părțile în același timp, pentru a asigura contradictorialitatea între acuzare și apărare.

Pe de altă parte, nulitatea actului procesual nu poate interveni decât potrivit art.282 alin.1 C.proc.pen., respectiv doar dacă și în măsura în care s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului. Or, în cauză remediul poate fi dat de reaudierea nemijlocită a inculpaților de către instanța de judecată, învestită cu soluționarea pe fond a cauzei.

Referitor la legalitatea administrării probelor, Judecătorul a mai reținut că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în principiu nu este interzisa folosirea in procesul penal a unei probe obținute în mod nelegal, daca procedura, în ansamblul ei, este echitabilă, iar inculpatul a avut posibilitatea contestării ei. În asemenea cazuri este suficientă remedierea încălcării dreptului persoanei acuzate prin constatarea în dreptul intern a încălcării și acordarea de compensații, care nu sunt întotdeauna materiale, ci și prin readministrarea probelor, fără a fi necesară excluderea probei astfel obținute. Din aceasta perspectivă, existența în dreptul intern, ca sancțiune procesuală, a excluderii probelor obținute în mod nelegal, indiferent care ar fi motivul de nelegalitate, apare ca fiind excesivă față de jurisprudența CEDO, în care se face o mai justă îmbinare a interesului general al societății de a se afla adevărul în cauză astfel, încât sa poată fi trase la răspundere persoanele care au săvârșit infracțiuni si interesul personal al persoanelor acuzate care impune respectarea tuturor drepturilor lor materiale si procesuale. In concret, orice încălcare care nu atrage nulitatea absoluta urmează regulile sancțiunii nulității relative, iar probele vor putea fi excluse numai în măsura în care s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturata în alt mod, ce va fi judecată după regulile dezvoltate în jurisprudența CEDO, armonizându-se, astfel, în mod echitabil atât interesul individual al inculpatului, cât si cel general al societății.

Prin urmare, inculpatei nu i s-a cauzat, în concret, nicio vătămare care să fundamenteze o solicitare de excludere a unor probe din materialul probator, aceasta cu atât mai mult cu cât, în opinia instanței, administrarea întregului material probatoriu s-a făcut cu respectarea principiului legalității și loialității. Nu orice încălcare a unei prevederi legale atrage sancțiunea excluderii, ci numai acelea care reprezintă o încălcare substanțială și semnificativă a Codului de procedură penală sau a legislației speciale, ce aduce atingere caracterului echitabil al procesului penal sau care poate ridica un dubiu serios cu privire la fiabilitatea probei.

Totodată, s-a apreciat că, raportat la prevederile art.102 C.pr.pen., probele administrate pot fi excluse, dacă actul prin care s-a dispus sau autorizat administrarea probei sau prin care aceasta a fost administrată este lovit de nulitate absolută sau relativă, în acest din urmă caz trebuind să se fi produs o vătămare care să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului.

S-a mai reținut, contrar susținerilor inculpatei – prin apărător ales, în planul dreptului procesual penal român, posibilitatea de a se pronunța o soluție de renunțare la urmărirea penală sau de a se încheia un acord de recunoaștere nu obligă organul judiciar (procurorul) să acționeze în acest mod. Pronunțarea acestor soluții sunt de atributul exclusiv al procurorului de caz, oportunitatea dispunerii lor fiind supusă evaluării acestuia, potrivit art.318 C.proc.pen., art. 478 și urm. C.proc.pen.

► În ceea ce privește cererile și excepțiile invocate de inculpatul P. F. R., Judecătorul de cameră preliminară a reținut următoarele:

Relativ la nerespectarea prevederilor legale privind întocmirea procesului-verbal de sesizare din oficiu a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, întocmit la data de 25.05.2015, cu consecința nelegalei învestiri a acestei unități de parchet în dosar penal nr.162/P/2015, judecătorul a constatat că această critică este nefondată, pentru aceleași considerente expuse în secțiunea destinată analizei cererilor și excepțiilor invocate de inculpatul V. P. I., prin apărător ales – av. M. I..

Suplimentar, judecătorul de cameră preliminară a mai reținut că procesul-verbal de sesizare din oficiu nu este supus condițiilor de formă prev. de art.199 C.proc.pen., iar, în contextul în care organul judiciar este ținut de obligația de a se sesiza din oficiu ori de câte ori primește date, indicii, informații cu privire la săvârșirea unor infracțiuni, date ce pot proveni inclusiv din mijloacele de comunicare în masă (mass-media), rezultă că, pentru o legală învestire a organului judiciar, nu este necesar ca procesul-verbal de sesizare din oficiu să cuprindă date, informații constatate personal de organul de urmărire penală. La acest moment, nefiind începută urmărirea penală, textul art.101 C.proc.pen., care consacră principiul loialității probelor, este inaplicabil. Contrar susținerilor inculpatului, sesizarea din oficiu vizează și faptele de corupție, asociate acestora, anterioare datei de 25.05.2015, aspect care rezultă expres din cuprinsul procesului-verbal de sesizare din oficiu (f.2, vol.I, d.u.p.).

Așa cum s-a reținut anterior, sesizarea din oficiu este o modalitate internă de sesizare și este de aplicabilitate imediată și are caracter imperativ ori de câte ori organele judiciare nu sunt sesizate în alt mod cu privire la săvârșirea unei infracțiuni sau referitor la faptul că se pregătește săvârșirea unei infracțiuni (pentru acestea din urmă fiind necesar ca tentativa să fie pedepsibilă).

De plano, documentarea unei activități pretins infracționale în curs de desfășurare, în lipsa unor probe certe, nu este și nu poate fi contrară principiului loialității administrării probelor, consacrat de art. 101 alin. 3 C.proc.pen.

Referitor la încălcarea dreptului la apărare garantat de prevederile art.6 parag.3 lit. b)-d) CEDO, art.78 rap. la art.83 lit. b)-e) și g)-h), art.88 alin.1, art.92 alin.1, 2 și 8 C.proc.pen. în favoarea inculpatului P. F. R., judecătorul de cameră preliminară a reținut că situația acestui inculpat este identică cu a inculpatei M. M. I..

Și pentru acest inculpat, apărătorul ales al acestuia – av.C. G. C. a depus la dosarul de urmărire penală, în data de 26.06.2015, o cerere de încunoștințare cu privire la data și ora efectuării tuturor aspectelor de urmărire penală care urmau a fi efectuate în cauză, manifestându-și intenția de a participa la efectuarea acestora (f.179, vol. I, d.u.p.)

În ciuda acestei solicitări lansate de apărătorul inculpatului, potrivit art.92 alin.1 și 2 C.proc.pen., procurorul de caz a procedat la efectuarea în continuare a actelor de urmărire penale și audierea suspecților/inculpaților/martorilor din cauză în lipsa apărătorului ales al inculpatului și fără o informare efectivă a acestuia, cu toate că erau cunoscute sediul profesional al avocatului, numărul de telefon mobil și faxul acestuia. Sub acest aspect, judecătorul a observat că, doar la data de 27.06.2015, s-a efectuat demersuri pentru a contacta telefonic (la nr. indicat în cerere) apărătorul inculpatului, pentru a-l informa cu privire la audierea numiților L. D. B. și V. D. V. la data de 27.06.2015, demersuri rămase fără rezultat, conform procesului-verbal din aceeași dată (f.86, vol. I, d.u.p.).

S-a observat că, la data depunerii acestei cereri de încunoștiințare din data de 26.06.2015, împotriva numitului P. F. R. se dispusese în cauză soluția de continuare a urmăririi penale in personam, sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de luare de mită prev. de art.289 C.pen. corob. cu art.308 alin.1 C.pen. rap. la art.5 alin.1 și 6 din Legea nr.78/2000, o infracțiune de trafic de influență prev. de art.291 C.pen. corob. cu art. 308 alin.1 C.pen. rap. la art.5 alin.1 și 6 din Legea nr. 78/2000, o infracțiune de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin.1 C.pen. rap. la art.13 ind. 2 din Legea nr.78/2000 corob. cu art.308 alin.1 C.pen., în condițiile art. 35 alin.1 C.pen., toate cu aplic. art.38 alin. 1 C.pen., prin ordonanța din data de 25.06.2015, fiindu-i aduse la cunoștință calitatea de suspect, drepturile și obligațiile procesuale în prezența apărătorului ales – av. C. C. G. (f.19, vol.I, d.u.p.). Ulterior P. F.-R. a fost audiat în această calitate tot în prezența apărătorului ales, adoptând o poziție de colaborare cu organele judiciare (f 20-23, vol.I, d.u.p.).

La aceeași dată, 25.06.2015, s-a dispus prin ordonanță punerea în mișcare a acțiunii penale față de suspectul P. F. R. (f.24-25, vol.I, d.u.p.), ocazie cu care i-au fost aduse la cunoștință noua calitate procesuală, drepturile și obligațiile procesuale ce decurg din aceasta, în prezența aceluiași apărător ales, conform procesului-verbal din data de 25.06.2015 (f.26-27, vol.I, d.u.p.)

Totodată, în cauză, inculpatul a fost audiat în calitățile procesuale de suspect și inculpat, aducându-i-se la cunoștință drepturile și obligațiile procesuale, toate în prezența apărătorului ales al acesteia – av. C. C. G. (f.47-49, 51-52, vol.I, d.u.p.).

Mai mult, la data de 25.06.2015, s-a dispus, prin ordonanță a procurorului, reținerea inculpatului pentru o perioadă de 24 ore (f.28, vol.I, d.u.p.), fiind întocmit și procesul-verbal de la aceeași dată, potrivit căruia inculpatul a fost informat, în prezența apărătorului său, cu privire la drepturile procesuale, precum și cu privire la măsura reținerii (f.29, vol.I, d.u.p.).

În data de 26.06.2015, inculpatul, în prezența apărătorului său ales, a dat o declarație suplimentară cu privire la acuzațiile aduse împotriva sa prin actul de inculpare (f.32-36, vol.I, d.u.p.).

Subsecvent extinderii urmăririi penale și punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii a trei infracțiuni de abuz în serviciu prev. de art.297 alin.1 C.pen. rap. la art.13 ind. 2 din Legea nr.78/2000 corob. cu art.308 alin.1 C.pen., o infracțiune de luare de mită prev. de art.289 alin. 1 C.pen., corob. cu art.308 alin. 1 C.pen. rap. la art.5 alin.1 și 6 alin.1 din Legea nr.78/2000, respectiv trei infracțiuni de trafic de influență prev. de art.291 alin.1 C.pen. corob. cu art.308 alin. 1 C.pen. rap. la art.5 alin. 1 și art.6 alin.1 din Legea nr.78/2000, toate în condițiile art.38 alin.1 C.pen., inculpatul, în prezența apărătorului său ales - av.C. C. G., a dat o nouă declarație în fața procurorului în data de 21.08.2015, din nou adoptând o poziție procesuală cooperantă (f.38-39, vol.I, d.u.p.).

Judecătorul a reținut că, într-adevăr, după depunerea cererii de încunoștințare din data de 26.06.2015, procurorul a procedat la efectuarea actelor de urmărire penală și audierea celorlalți suspecți/inculpați în lipsa apărătorului inculpatului și fără ca, în prealabil, să îl încunoștiințeze cu privire la data și ora efectuării actelor de urmărire penală.

Însă, din examinarea cuprinsului memoriului depus în fața judecătorului de cameră preliminară de către inculpat, prin apărătorul său ales, s-a observat că nu a fost invocată, decât formal, o vătămare a drepturilor și intereselor procesuale ale inculpatului. Nu s-a arătat în concret în ce a constat această vătămare a dreptului la apărare, decurgând din efectuarea audierilor în cauză fără avocatul inculpatului.

Așa cum s-a arătat și cu ocazia analizării cererilor și excepțiilor ridicate de inculpata M. I. M., s-a reținut că nulitatea care ar decurge din încălcarea dreptului la apărare al inculpatului este una relativă, condiționată de dovada unei vătămări, potrivit art.282 alin.1 C.proc.pen., ce nu ar putea fi înlăturată decât prin înlăturarea actului, respectiv a procedeului probatoriu. Or, în speță, în fața instanței de judecată, cu ocazia unei eventuale judecăți privitoare la temeinicia acuzației oficiale aduse inculpatului, nu este doar posibilă, dar și necesară readministrarea probațiunii din faza de urmărire penală, conform principiului nemijlocirii probelor, în măsura în care aceste probe sunt contestate.

Judecătorul a apreciat că, la acest moment, vătămarea este invocată pur formal, nejustificându-se în concret nici de ce această vătămare nu ar putea fi înlăturată altfel decât prin invalidarea actelor de urmărire penală și excluderea unor probe, ținând cont, pe de-o parte, că audierea unora dintre suspecți/ inculpați s-a realizat cu privire la fapte și împrejurări care nu au legătură cu activitatea infracțională imputată inculpatului, iar, pe de altă parte, inculpatul a adoptat o poziție procesuală de colaborare cu organele judiciare, înțelegând să dea declarații în cauză în calitate de suspect/inculpat în prezența apărătorului ales, nefiind formulate cereri în probațiune, nici măcar cu ocazia audierilor inculpatului din cursul lunii august 2015, acesta fiind trimis în judecată prin rechizitoriul emis de procuror la data de 27.08.2015 în dosar nr.162/P/2015.

Practic, relativ la încălcarea dreptului la apărare, situația procesuală a inculpatului P. F. R. este similară cu cea a inculpatei M. M. I., iar considerentele ce au stat la baza soluționării excepțiilor acestei inculpate își păstrează valabilitatea și cazul cererilor formulate de inculpat, motiv pentru care nu au fost reluate, ci s-a făcut trimitere la acestea, expuse în paragrafele ce preced.

În consecință, nu s-a impus sancționarea cu nulitatea relativă, prev. de art. 282 alin.1 C.proc.pen., actele procesuale criticate și, prin urmare, nu s-a pus problema excluderii unor probe, în condițiile art.346 alin.5 C.proc.pen.

► Privitor la cererile și excepțiile invocate de inculpatul V. V. D.,, Judecătorul a reținut următoarele:

Critica privind nerespectarea dreptului la apărare, cu consecința aplicării efectelor nulității absolute, prev. de art.281 alin.1 lit.f) C.proc.pen., în ceea ce privește actele de urmărire penală efectuate cu nesocotirea acestei garanții procesuale, nu a putut fi primită.

Pe de-o parte, în cauză, în faza de urmărire penală, asistența juridică nu a fost una obligatorie, aspect care rezultă în mod expres din prevederile art.90 C.proc.pen. Contrar alegațiilor inculpatului, prin apărător ales, atributul de a aprecia cu privire la imposibilitatea suspectului/inculpatului de a-și face singur apărarea revine în exclusivitate organului judiciar. Rațiunea textului art.90 lit.b) C.proc.pen. nu este aceea ca, în toate situațiile în care suspectul/inculpatul nu are pregătire juridică, trebuie ca organul judiciar să aprecieze că acesta nu își poate asigura singur apărarea în cauză. De regulă, persoanele care apar în fața organului de urmărire penală, în calitate de suspecți/inculpați, nu au pregătire juridică. Organul judiciar poate aprecia că astfel de persoane nu își pot asigura singure apărarea în cauză din cauza vârstei, stării de sănătate, nivelul de pregătire/instrucție, cultură etc.

În consecință, nefiind obligatorie asistența juridică în cauză în ceea ce privește persoana inculpatului V. V. D., rezultă că audierea acestuia în calitate de suspect în data de 27.06.2015 este una legală, fiindu-i aduse la cunoștință atât calitatea procesuală, cât și drepturile și obligațiile care decurg din aceasta (f.73-75, vol.I, d.u.p.). La aceeași dată a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de suspectul V. V. D., fiindu-i aduse la cunoștință noua calitate procesuală, drepturile și obligațiile în cauză (f.76-79, vol. I, d.u.p.).

Inculpatul și-a angajat un apărător ales – av.P. P.-A. la data de 10.07.2015, iar, la data de 24.07.2015, la dosarul cauzei avocatul a depus o cerere de încunoștințare cu privire la efectuarea oricărui act de urmărire penală, pentru a fi prezent la desfășurarea acestuia, conform art.92 alin.2 C.proc.pen. (f.180-181, d.u.p.).

Cu ocazia audierilor, inculpatul a adoptat o atitudine procesuală de cooperare cu organele de anchetă, nu a formulat cereri în probațiune. Între momentul audierii sale în calitate de suspect/inculpat și până la data angajării unui apărător ales, precum și între acest moment și cel al formulării de către avocat a cererii de încunoștințare, a trecut un interval de timp semnificativ, nefiind formulate nici cereri de studiu al dosarului de urmărire penală.

Și în cazul acestui inculpat, judecătorul a reținut că încălcarea dreptului la apărare se invocă pur formal, nefiind dovedită o vătămare în sensul art.282 alin. 1 C.proc.pen., care să nu poate fă înlăturată altfel decât prin anularea actelor de urmărire penală dresate fără încunoștințarea apărătorului ales al inculpatului. De altfel, audierea unor suspecți/inculpați/martori în prezenta cauză s-a realizat cu privire fapte care nu legătură cu activitatea infracțională imputată inculpatului.

Practic, relativ la încălcarea dreptului la apărare, situația procesuală a inculpatului V. V. D. este similară cu cea a inculpaților M. M. I. și P. F. R., iar considerentele ce au stat la baza soluționării excepțiilor acestor inculpați și-au păstrat valabilitatea și cazul cererilor formulate de inculpat, motiv pentru care nu au fost reluate, ci s-a făcut trimitere la acestea, expuse în paragrafele ce preced.

A mai reținut judecătorul că nu se poate vorbi de o vătămare în sensul art. 282 alin.1 C.proc.pen., decurgând din faptul că inculpatul nu a cunoscut consecințele juridice ale declarației date în calitate de suspect în data de 27.06.2015, în care a făcut referire la sensul cuvântului "a elabora/a întocmi" o lucrare de licență/dizertație, procurorul reținând o stare de fapt eronată, ceea ce ar face inaccesibilă procedura simplificată de recunoaștere a vinovăției în fața instanței de judecată.

Pe de-o parte, judecătorul a reținut calitatea deținută de inculpat, aceea de conferențiar doctor la U. "B. V.", iar, pe de altă parte, din modul de descriere a faptei în cuprinsul actului de sesizare a instanței se furnizează suficiente elemente de fapt pentru a califica conduita pretins infracțională a inculpatului ca fiind delict penal, independent de sensurile noțiunii la care face referire inculpatul și, prin aceasta, nu a putut fi exclusă de plano aplicabilitatea procedurii reglementate de art.374 alin.4, art.375 C.proc.pen. Oricum, chestiunea invocată constituie, mai degrabă, o apărare cu privire la fondul acuzațiilor aduse, aspect ce excede procedurii de cameră preliminară.

Mai mult, ținând seama că aceasta declarație a fost dată în calitate de suspect, iar asistența juridică nu era obligatorie, nu s-a putut discuta de caracterul nelegal al mijlocului de probă.

În consecință, nu s-a impus sancționarea cu nulitatea relativă, prev. de art.282 alin.1 C.proc.pen., a actelor procesuale criticate și, prin urmare, nu s-a pus problema excluderii unor probe, în condițiile art.346 alin.5 C.proc.pen.

► În ceea ce privește cererile și excepțiile invocate de inculpata B. R., s-au reținut următoarele:

Referitor la susținerea potrivit căreia rechizitoriul ar fi neregulamentar întocmit, întrucât nu a fost respectat dreptul la apărare la inculpatei, raportat la faptul că nu a fost descrisă latura obiectivă a infracțiunii de fals privind identitatea prev. de art.327 C.pen., s-a apreciat că, în lipsa unei vătămări concrete a drepturilor procesuale a inculpatei în faza de urmărire penală, rechizitoriul nu conține nicio neregularitate, acesta fiind întocmit cu respectarea prevederilor art. 328 C.pr.pen., cuprinzând datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la profilul moral și de personalitate al inculpaților, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată și cheltuielile judiciare.

În ceea ce privește sintagma „legalitatea sesizării instanței” menționate în dispozițiile art. 342 C.p.p., trebuie stabilit în mod corect actul procesual care face obiectul cenzurii camerei preliminare.

Sintagma „legalitatea sesizării instanței” desemnează acele condiții de formă și fond, de a căror respectare depinde legala sesizare a instanței, respectiv care fac ca un anumit act să aibă aptitudinea de a investi în mod valabil instanța competentă să soluționeze procesul penal.

În acest sens, s-a reținut că, verificând legalitatea actului de sesizare, instanța trebuie să cerceteze aspecte cum ar fi: natura actului de sesizare (rechizitoriu); îndeplinirea legală a autorului actului de a-l emite (competența procurorului); întrunirea condițiilor de fond și de formă ale actului de sesizarea a instanței (semnarea rechizitoriului de către procurorul care a efectuat urmărirea penală, descrierea tuturor faptelor pentru care este sesizată instanța, conformitatea rechizitoriului în cazul în care legea prevede această condiție).

În ceea ce privește infracțiunea de fals privind identitatea, s-a realizat o descriere suficientă a laturii obiective, de natură a permite instanței să califice conduita acestei inculpate ca fiind ilicit penal. Împrejurarea că procurorul nu a făcut referire, în descrierea laturii obiective a infracțiunii de fals privind identitatea, la folosirea de către inculpata B. R. a unui document de identitate la susținerea examenelor în numele inculpatei M. I. M. (respectiv a modalității concrete de comitere a infracțiunii), aspect care rezultă din chiar susținerile inculpatei (care a făcut referire la reținerile procurorului din cuprinsul rechizitoriului) nu constituie o chestiune de legalitate (care să atragă neregularitatea întocmirii rechizitoriului), ci reprezintă o veritabilă apărare pe fondul cauzei, vizând neîntrunirea cerințelor conținutului constitutiv al infracțiunii de fals privind identitatea. Analiza temeiniciei acuzației este de atributul exclusiv al instanței de judecată și excede procedurii de cameră preliminară.

Referitor la infracțiunea de complicitate la fals intelectual, judecătorul de cameră preliminară a constatat că actul de sesizare respectă prevederile art.328 C.proc.pen., referitoare la descrierea faptei imputate inculpatei, limitele judecății fiind stabilite în mod complet și vizând pretinsa activitatea infracțională a inculpatei, constând în ajutorul dat de aceasta prin întocmirea lucrărilor la examenele la care a participat, facilitând preluarea acestora de profesorii examinatori, notarea lucrărilor și trecerea notelor în catalog, atestându-se o situație nereală, inculpata participând în locul altei persoane.

Practic, inculpata a fost trimisă în judecată raportat la forma de participație proprie, autorii pretinsului fals intelectual fiind profesorii examinatori, aspect care rezultă nu doar din cuprinsul rechizitoriului, dar și din cuprinsul ordonanței de extindere in rem și in personam a urmăririi penale cu privire la complicitatea la infracțiunea de fals intelectual, reținută în sarcina inculpatei B. R.. Implicit, a fost începută urmărirea penală in rem și cu privire la infracțiunea de fals intelectual (participație proprie), cu privire la care, prin rechizitoriu, s-a pronunțat o soluție de disjungere, prin mențiunea făcută de procuror la parag. 4 din dispozitivul rechizitoriului.

Cercetarea concomitentă a tuturor participanților la săvârșirea unei fapte în cadrul unui singur dosar constituie o chestiune de oportunitate, de atributul procurorului de caz, iar nu una de legalitate, suspusă cenzurii judecătorului de cameră preliminară. Așa cum s-a arătat, față de presupușii autori ai infracțiunii de fals intelectual s-a pronunțat o soluție de disjungere.

Mai mult, procurorul de caz a făcut referire și la înscrisul oficial pretins falsificat, fiind vorba de catalogul de notare. Faptul că acest document poate fi calificat ca fiind un act oficial, susceptibil de falsificare, constituie, de asemenea, o chestiune de fond, ce se impune a fi elucidată odată cu analiza temeiniciei acuzațiilor penale aduse inculpatei.

În consecință, judecătorul de camera preliminară a constatat că actul de sesizare întrunește condițiile de fond și de formă, instanța de judecată fiind legal sesizată, îndeplinind cerințele legale referitoare la descrierea elementelor concrete de individualizare, persoane, număr de acte materiale în raport de care să se poată stabili contribuția inculpatei la comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina, fără a exista vreo neconcordanță între faptele descrise și încadrarea juridică a acestora, nefiind nici un impediment de a se trece la judecarea faptelor și persoanelor trimise în judecată, cu încadrarea juridică respectivă.

Legat de nelegalitatea ordonanței din data de 05.06.2015, prin care procurorul de caz a dispus extinderea urmăririi penale in rem pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals privind identitatea și complicitate la fals intelectual, judecătorul a reținut că este vădită eroarea materială strecurată în cuprinsul ordonanței cu privire la data emiterii acesteia. Din chiar cuprinsul actului procedural contestat, văzând referirea procurorului la înregistrările telefonice din data de 16.06.2015 și 17.06.2015, rezultă că acest act a fost emis ulterior punerii în executare a mandatelor de supraveghere tehnice în cauză, actul vizând pretinse fapte penale consumate. Prin urmare, extinderea urmăririi penale in rem nu vizează fapte viitoare, iar ordonanța din data de 25.06.2015, de efectuare în continuare a urmăririi penale față de suspecta B. R., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.322 alin.1 C.pen., fals privind identitatea prev. de art.327 alin.1 și 2 C.pen., complicitate la infracțiunea de fals intelectual prev. de art.48 alin.1 rap. la art.321 alin.1 C.pen., fiecare cu aplic. art.35 alin.1 C.pen., toate în condițiile art.38 alin.1 și 2 C.pen., respectă prevederile art.305 alin.3 C.proc.pen.

Văzând cazurile de nulitate absolută enumerate limitativ de prevederile art. 281 alin.1 lit.a)-f) C.proc.pen., rezultă că lipsa datei sau nevalabilitatea acesteia din cuprinsul ordonanței procurorului se sancționează cu nulitatea relativă, ce urmează regimul juridic instituit de art.282 alin.1 C.proc.pen., respectiv anularea actului în discuție putând interveni numai în măsura în care se invocă o vătămare a drepturilor procesuale ale suspectului/inculpatului care nu poate remediată altfel decât prin desființarea actului.

S-a apreciat că vătămarea este invocată pur formal, întrucât inculpatei i-a fost adusă la cunoștință calitatea de suspect și învinuirile aduse, precum și drepturile și obligațiile procesuale, conform procesului-verbal din data de 25.06.2015 (f.55-58, vol. I, d.u.p.). Nici cu ocazia audierii în calitate de inculpată, ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii penale în data de 21.08.2015, aceasta nu a invocat vreo vătămare și nu a formulat cereri în probațiune.

Judecătorul de cameră preliminară a apreciat că ordonanța de extindere a urmăririi penale in rem cuprinde o descriere suficientă a stării de fapt, de manieră a califica juridic conduita pretins infracțională reținută.

Neputându-se face aplicarea efectelor nulității cu privire la ordonanța de extindere a urmăririi penale, criticată de inculpată în cauză, potrivit art.280 alin.2 C.pro.pen., nu s-a pus problema anulării actelor subsecvente ale procurorului, respectiv ordonanța din data de 25.06.2015 de continuare a urmăririi penale față de numita B. R. și ordonanța din data de 21.08.2015 de punere în mișcare a acțiunii penale față de suspecta B. R..

Sub acest aspect, s-a notat că citarea inculpatei, pentru a fi audiată în calitate de martor în data de 25.06.2015, nu este de natură să justifice existența unei vătămări a dreptului la apărare al inculpatei, în contextul în care, așa cum s-a arătat mai-sus, acesteia i-a fost adusă la cunoștință calitatea procesuală de suspect, acuzația adusă, precum și drepturile procesuale, printre care și drepturile de a nu da nicio declarație în cauză și de a fi asistată de un apărător ales, conform procesului-verbal din data de 25.06.2015 (f.55, vol.I, d.u.p.), însă aceasta a înțeles să nu se prevaleze de dreptul la tăcere, să nu solicite audierea în prezența unui apărător ales, hotărând colaboreze cu organele judiciare, dând declarație în calitate de suspect (f.56-58, vol.I, d.u.p.).

În ceea ce privește nelegalitatea măsurii de supraveghere tehnică a inculpatei B. R. și a probelor rezultate din aceasta, pe motivul nelegalității ordonanței procurorului din data de 04.08.2015, de amânare a informării inculpatei cu privire la măsurile de supraveghere tehnică luate împotriva sa, apreciindu-se încălcate prevederile art.145 alin.4 C.proc.pen., ordonanța fiind nemotivată conform susținerilor inculpatei, s-a impus a fi reținute următoarele:

În justificarea acestui caz de nulitate, inculpata a argumentat în sensul că, prin nerespectarea obligației de motivare de către procuror și, implicit, prin amânarea nejustificată de informare a inculpatei cu privire la măsurile de supraveghere tehnică, inculpatei i s-a încălcat/vătămat dreptul la apărare, întrucât nu a avut posibilitatea să ia la cunoștință despre conținutul înregistrărilor și să verifice realitatea acestora. În viziunea inculpatei, raportat la momentul procesual în care se află cauza, vătămarea adusă dreptului la apărare al acesteia, prin nerespectarea art.145 alin.1 și 2 C.proc.pen., nu a putut fi înlăturată altfel decât prin anularea probelor obținute prin supravegherea tehnică a inculpatei și excluderea acestora de la soluționarea cauzei.

Judecătorul a observat că începând cu data de 10.06.2015, față de inculpata B. R. s-au dispus măsuri de supraveghere tehnică de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Cluj (f.182-185, vol.II, d.u.p.), însă, în mod justificat, s-a susținut de P. că administrarea acestui procedeu probatoriu se realizează fără ca persoana față de care se efectuează să fie informată sau să participe. O concluzie contrară ar face ca acest procedeu să fie ineficient.

Prin ordonanța emisă de la data de 04.08.2015, în dosar penal nr. 162/P/2015, procurorul a dispus, în temeiul art.145 alin.4 și 5 C.proc.pen., amânarea informării subiecților mandatelor de supraveghere tehnică până la terminarea urmăririi penale, invocându-se măsura prin necesitatea de a nu se periclita buna desfășurare a urmăririi penale, ținând cont de necesitatea disjungerii materialului de urmărire penală și continuării cercetărilor în cauză cu privire la săvârșirea altor fapte cu relevanță penală (f.219 bis, vol.I, d.u.p.).

Practic, în cauză procurorul s-a prevalat de prevederile legale amintite pentru a amâna informarea inculpatei cu privire la măsurile de supraveghere tehnică luate împotriva sa, până la terminarea urmăririi penale.

O astfel de facultate, de amânare a informării, este expres reglementată de legiuitor în favoarea procurorului pentru cazurile prevăzute de art.345 alin.4 lit. a)-c) C.proc.pen. și până la momentul stabilit de alin.2 al aceluiași articol de lege.

Astfel, procurorul poate amâna atât informarea, cât și prezentarea materialelor pe care s-a înregistrat supravegherea tehnică, până la finalizarea urmăririi penale sau până la clasarea cauzei, potrivit art.315 alin.1 lit.a) C.proc.pen. Este real că amânarea trebuie motivată prin ordonanță, care are caracter confidențial, nefiind atașată la dosarul cauzei, decât după ce acesta a fost finalizat sau la momentul la care procurorul a hotărât informarea.

Prevederile art.94 rap. la art.78 și art.83 alin.1 lit.b) C.pr.pen. stabilesc dreptul suspectului/inculpatului ori al avocatului acestuia de a avea acces la toate lucrările dosarului, pe întreaga durată a procesului penal. Însă, în cursul urmăririi penale acest drept poate fi limitat de procuror motivat, dacă s-ar aduce atingere bunei desfășurări a urmăririi penale. Conform art.285 C.proc.pen., urmărirea penală este nepublică.

Sub acest aspect, așa cum s-a arătat, pentru motivele arătate în art.145 alin.4 C.proc.pen., procurorul poate restricționa accesul la o parte a materialului probator, respectiv, cel obținut prin măsuri de supraveghere tehnică, până la finalizarea urmăririi penale sau clasarea cauzei, prin ordonanță motivată.

Analizând prevederile art.145 alin.4 lit. a)-c) C.proc.pen., practic, procurorul poate dispune amânarea informării în orice situație, chiar până la terminarea urmăririi penale, dispoziția acestuia nefiind supusă niciunei căi de atac. În cursul procedurii de cameră preliminară și în cursul cercetării judecătorești, părțile pot lua cunoștință de măsura de supraveghere tehnică și pot consulta tot materialul probator prin audiere sau vizionare.

Contrar susținerilor inculpatei, prin apărător ales, nu se poate pune problema, în procedura de cameră preliminară, de anulare a probelor obținute ca urmare a punerii în aplicare a măsurilor de supraveghere tehnică pentru motivul că procurorul a dispus amânarea informării până la finalizarea urmăririi penale.

În mod riguros, nelegalitatea probei poate fi invocată doar raportat la condițiile de formă și fond ale emiterii mandatului și ale efectuării supravegherii tehnice. Însă, faptul că, ulterior finalizării supravegherii tehnice, procurorul a hotărât amânarea informării chiar pentru motive subiective, generale (ex. Asigurarea bunei desfășurări a urmăririi penale), nu poate constitui un motiv de nelegalitate a probei.

În toate cazurile, fie că amânarea informării are motive întemeiate, fie că este doar o apreciere a procurorului de caz (includem aici și lipsa unei motivări ample), pentru cazul în care s-a amânat informarea până la finalizarea urmăririi penale, inculpatul și apărătorul acestuia au dreptul să studieze procesele-verbale de consemnare a activităților de supraveghere, precum și să asculte sau să vizioneze suporturile care le conțin. Raportat la conținutul acestor înregistrări, desigur că inculpatul are posibilitatea, în fața instanței de judecată, să solicite probe noi, în apărarea sa.

Judecătorul nu și-a însușit critica de nelegalitate formulată de inculpată cu privire la ordonanța din data de 04.08.2015, decurgând din nemotivarea acesteia, întrucât, în cuprinsul actului procesual în discuție, s-a indicat motivul prev. de art.145 alin.4 lit.a) C.proc.pen., respectiv necesitatea de a se amâna informarea până la finalizarea urmăririi penale raportat la amploarea stării infracționale, ce s-a impus a fi documentată în continuare.

Așa fiind, judecătorul a reținut caracterul legal al acestui act al procurorului.

Relativ la nerespectarea dreptului la apărare al inculpatei, căreia nu i-a fost adusă la cunoștință existența unor măsuri tehnice, în termenul prev. de art.145 alin.1 și 2 C.proc.pen., judecătorul a reținut că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile legale referitoare la dreptul la apărare al inculpatului, ca o garanție fundamentală, componentă esențială a dreptului la un proces echitabil, în sensul art.6 CEDO, în contextul în care, pe de-o parte, în mod legal s-a procedat de procuror conform art.145 alin.4 lit.a) și alin.5 C.proc.pen., iar, pe de altă parte, inculpata are posibilitatea de a lua la cunoștință/studia probele, conținutul înregistrărilor efectuate în cauză, atât în cursul procedurii de cameră preliminară, cât și în cursul fazei de judecată.

Față de toate aceste considerente, judecătorul a apreciat că sunt nefondate și cererile și excepțiile formulate de inculpata B. R..

Împotriva acestei încheieri, în termen legal au formulat contestații inculpații P. F.-R., M. M.-I., B. R., V. D.-V. și V. P. I..

În esență, inculpații contestatori au solicitat desființarea încheierii atacate și, pronunțând o nouă hotărâre, admiterea cererilor formulate și excepțiilor invocate și, în consecință, restituirea cauzei la parchet ori excluderea probelor nelegal administrate.

În motivarea contestațiilor (în esență, fiind invocate aceleași argumente de către toți contestatorii), s-a arătat că în mod eronat a apreciat judecătorul de camera preliminară de la tribunal că sunt nefondate criticile formulate în cauză cu privire la legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și, s-au reiterat motivele din cererile introductive - expuse pe larg în încheierea atacată.

Verificând încheierea atacată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, se constată nefondate contestațiile formulate în cauză, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

I. În privința legalității sesizării instanței, Judecătorul de cameră preliminară (JCP) constată că, la Tribunalul Cluj, judecătorul învestit cu soluționarea fondului cauzei, în mod judicios și laborios argumentat, a stabilit că sunt nefondate criticile formulate sub acest aspect de inculpațiiM. M. I. și B. R. și că, instanța a fost legal sesizată.

1). Astfel, inculpata M. M. I. a invocat neregularitatea actului de sesizare a instanței – rechizitoriul din data de 27.08.2015, emis de procuror în dosar nr. 162/P/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, întrucât s-a reținut, în mod nereal, la secțiunea profilul socio-moral al inculpatei M. M. I., că aceasta "a manifestat o atitudine nesinceră în ceea ce privește participația sa la săvârșirea infracțiunilor imputate", în contextul în care, conform susținerilor inculpatei, aceasta a avut o atitudine sinceră, de colaborare cu organele judiciare în cursul urmăririi penale, recunoscând săvârșirea faptelor pentru care a fost cercetată și, ulterior, trimisă în judecată.

Corect a constatat judecătorul fondului că astfel de mențiuni (referitoare la comportamentul procesual al inculpatei ) nu sunt dintre cele care să se circumscriu condițiilor impuse de art.328 alin.1 C.proc.pen., și a căror nerespectare să atragă nevalabilitatea rechizitoriului și, respectiv, nelegala sesizare a instanței, în cauză actul de sesizare fiind, formal, dar și sub aspectul condițiilor de fond, conform dispozițiilor legale în materie, apt a sesiza valabil o instanță de judecată.

2).Inculpata B. R., tot referitor la legalitatea actului de sesizare, a invocat neregularitatea acestuia, pe motiv că nu a descris complet latura obiectivă a infracțiunilor de fals privind identitatea și, respectiv, complicitate la fals intelectual, în sensul că nu relevă folosirea frauduloasă a vreunui act ( fals sau real) pentru legitimare, identificare, etc. și, respectiv, nu a fost indicat autorul infracțiunii de fals intelectual și nici înscrisul oficial falsificat.

În mod întemeiat a apreciat judecătorul și în cazul acestei inculpate că, din perspectiva criticilor formulate, rechizitoriul nu este afectat de nici un viciu, ce ar putea determina nelegalitatea sesizării instanței.

Se observă, într-adevăr, că infracțiunea de fals privind identitatea a fost descrisă complet, latura obiectivă fiind suficient de determinată pentru ca instanța să poată stabili limitele și obiectul judecății.

Împrejurarea că procurorul nu a menționat expres modalitatea concretă de comitere a infracțiunii (folosirea de către inculpata B. R. a unui document de identitate la susținerea examenelor în numele inculpatei M. I. M.) chestiune care, de altfel, este clarificată de însăși inculpată (care a făcut referire la reținerile procurorului din cuprinsul rechizitoriului) nu este una ce ține de regularitatea actului de sesizare ci, așa cum corect a calificat și judecătorul, este o apărare a inculpatei, în sensul neîntrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii - asupra căreia, însă, se poate pronunța doar instanța în urma cercetării judecătorești ( dacă se va ajunge în această fază) și care, deci, nu poate face obiectul analizei în camera preliminară.

Nici cu privire la infracțiunea de complicitate la fals intelectual, nu se pot primi criticile inculpatei . Aceasta a fost trimisă în judecată raportat la forma de participație proprie, neavând relevanță sub aspectul descrierii faptei, stabilirii limitelor judecății, faptul că nu au fost menționați expres (deși se pot identifica din descrierea stării de fapt) autorii falsului intelectual, faptă cu privire la care, prin rechizitoriu, s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor.

Totodată, s-a făcut referire în actul de sesizare și la înscrisul oficial pretins falsificat (catalogul de notare), asupra naturii acestuia ( dacă poate sau nu, constitui obiect material al infracțiunii) urmând a se pronunța, de asemenea, instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei, neputând, în nici un caz, constitui obiect al procedurii de cameră preliminară.

Nu se impune refacerea actului de sesizare, de vreme ce acesta îndeplinește cerințele legale privind menționarea elementelor concrete de individualizare a faptei, persoanelor, număr de acte materiale în raport de care să se poată stabili contribuția inculpatei la comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată și, chiar și în ipoteza în care, într-adevăr, nu sunt determinate sau determinabile anumite elemente ( actul pretins falsificat, autorii falsului, etc.) - această împrejurare poate fi invocată, dezbătută în cursul cercetării judecătorești și, eventual, valorificată în apărarea inculpatei, în sensul unei soluții de achitare, dacă apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, de care este acuzată.

II. În privința legalității efectuării actelor de urmărire penală, JCP de la Curte constată, de asemenea, ă[ judecătorul fondului a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materie, stabilind corect că nu sunt fondate criticile invocate sub acest aspect.

1). O primă critică a contestatorilor la acest capitol, vizează nelegala sesizare a organului de urmărire penală sau inexistența unei sesizări valabile, conform legii ( inculpațiiP. F.-R., M. M.-I. și V. P. I.), fie pentru că a existat un interval de timp între momentul sesizării din oficiu și momentul înregistrării denunțului, în baza căruia se presupune că procurorul s-a sesizat (acest din urmă moment fiind ulterior autosesizării), fie pentru că actul de sesizare a organului de urmărire penală ( denunț, plângere, sesizări făcute de anumite autorități, sesizare din oficiu, etc.) nu îndeplinește condițiile legale, înscrise în art.288-292 rap. la art.199 C.pr.pen.

În cauză, sesizarea organelor de urmărire penală a avut loc, din oficiu, conform procesului-verbal din 25.05.2015, din datele furnizate de către instituțiile de stat abilitate, conturându-se suspiciuni rezonabile de săvârșire a unor fapte cu caracter penal, astfel că, în virtutea dispoz. art.292 C.pr.pen., procurorul a procedat ca atare, sesizându-se cu privire la săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prev. de art.289 C.pen. rap. la art.5 alin.1 și art.6 din Legea nr.78/2000, dare de mită prev. de art. 290 C.pen. rap. la art.5 alin.1 și art.6 din Legea nr.78/2000, trafic de influență prev. de art.291 C.pen. rap. la art.5 alin.1 și art.6 din Legea nr.78/2000, respectiv cumpărare de influență prev. de art.292 C.pen. rap. la art.5 alin.1 și art.6 din Legea nr.78/2000 (f.1, vol.I, dosar urmărire penală).

Este adevărat că ulterior sesizării din oficiu, au fost formulate și denunțuri de către anumite persoane și, apoi, din probele administrate după începerea urmăririi penale in rem, respectiv, extinderea urmăririi penale in rem, efectuarea în continuare a urmării penale față de suspecții P. F. R., M. M.-I., B. R. și C. B. I. - au rezultat date în sensul existenței unor fapte noi, precum și a implicării altor persoane în activitatea infracțională documentată, motiv pentru care s-au continuat cercetările și cu privire la alte fapte sau alte persoane, decât cele inițial cunoscute, cu privire la care se referea sesizarea.

Aceste din urmă împrejurări, însă, nu au relevanță sub aspectul legalei sesizări a organului de urmărire penală, legea însăși fiind cea care permite posibilitatea extinderii urmăririi penale in rem sau in personam cu privire la fapte noi, la persoane noi, respectiv cu privire la ambele, conform art.311 alin.1 C.proc.pen.

Pe de altă parte, procesul verbal de sesizare din oficiu, așa cum a constatat și judecătorul fondului, întrunește toate cerințele legale pentru a putea fi calificat drept act de sesizare al organelor de urmărire penală, în sensul art.292 C.proc.pen., respectiv, cuprinde mențiunile prevăzute de lege (data și locul întocmirii procesului-verbal, identitatea emitentului, fapta săvârșită, indicarea încadrării juridice și a pretinsului autor al faptei, în măsura în care acesta este cunoscut) dar care, oricum, chiar dacă nu sunt inserate, în integralitatea lor, așa cum le prevede textul de lege, nu pot atrage nelegalitatea sesizării organului de urmărire penală. Aceasta poate fi pusă în discuție, numai dacă încălcările legale se circumscriu vreunui caz de nulitate absolută ori relativă, în acest din urmă caz, dacă se face dovada vreunei vătămări a drepturilor părților, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.

Așa fiind, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că nu se impune nici invalidarea actelor de procedură/procesuale subsecvente față de inculpați, precum și excluderea probelor administrate.

Suplimentar, în cazul inculpatului P. F. R.,corect a punctat judecătorul că procesul-verbal de sesizare din oficiu nu este supus condițiilor de formă prev. de art.199 C.proc.pen. iar, în contextul în care organul judiciar se sesizează din oficiu, nu este necesar ca procesul-verbal de sesizare din oficiu să cuprindă date, informații constatate personal de organul de urmărire penală. Sesizarea din oficiu vizează și fapte de corupție, asociate acestora, anterioare datei de 25.05.2015, aspect care rezultă expres din cuprinsul procesului-verbal de sesizare din oficiu (f.2, vol.I, dos. u.p.).

2). O altă critică a contestatorilor ( inculpatele M. M. I. și B. R. ) se referă la nelegalitatea unor ordonanțe emise de procuror și, pe cale de consecință, necesitatea anulării acestora, precum și a actelor subsecvente.

Astfel, inculpata M. M. I. a criticat modul lapidar de întocmire a ordonanțelor procurorului din 25.06.2015 (de continuare a urmăririi penale față de suspecții P. F., M. M. I., B. R. și C. B. I.) și, respectiv, din 26.06.2015 (de punere în mișcare a acțiunii penale față de inculpată) - în sensul că ordonanțele cuprind doar o descriere generală a infracțiunilor comise și nu detaliază în ce s-a concretizat fiecare act material de executare din conținutul acestor infracțiuni, ca forme ale unității legale de infracțiune. Urmare a acestui fapt, inculpata nu are o reprezentare a naturii și ansamblului acuzațiilor care îi sunt aduse, fiind în dificultate de a se apăra.

Sub aceste aspecte criticate, și JCP de la Curte apreciază că s-a considerat corect că nu se impune anularea acestor ordonanțe și a actelor de urmărire penală subsecvente lor.

Fără a relua întreaga argumentație din încheierea atacată, constatăm că cele două ordonanțe îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru conținutul acestor acte - prev. de art. 286 alin.2 C.pr.pen. (denumirea parchetului și data emiterii, numele, prenumele și calitatea celui care a întocmit-o, fapta care face obiectul urmăririi penale și încadrarea juridică a acesteia și datele privitoare la persoana suspectului sau inculpatului, obiectul actului/tipul soluției, precum și motivarea de fapt și în drept a acesteia, precum și semnătura procurorului).

Ordonanțele cuprind o descriere suficientă și a conduitei pretins infracționale reținute în sarcina inculpatei M. M. I. ( pentru care s-a continuat urmărirea penală, respectiv, s-a pus în mișcare acțiunea penală) fiind furnizate suficiente date, care să permită inculpatei să înțeleagă acuzația, soluția dispusă de procuror și, să-și facă apărarea în cunoștință de cauză.

De asemenea, în mod întemeiat, judecătorul nu a considerat că se impune anularea ordonanței procurorului din 05.06.2015 privind pe inculpata B. R., prin care s-a extins urmărirea penală cu privire la „așa-zise fapte viitoare” presupus comise, ulterior datei emiterii ordonanței și, pe cale de consecință, și a actelor subsecvente (ordonanța din 25.06.2015 de continuare a urmăririi penale față de inculpată și ordonanța din data de 21.08.2015 de punere în mișcare a acțiunii penale).

Aceasta deoarece, observând conținutul ordonanței criticate, se constată că se face referire în aceasta la înregistrările telefonice din 16.06.2015 și 17.06.2015, ceea ce, în mod evident, duce la concluzia întocmirii ordonanței ulterior acestor date și că, în fapt, este vorba de o eroare materială cu privire la data întocmirii actului.

Așa cum a argumentat și judecătorul fondului, această neregularitate - lipsa datei sau data greșită - nu se circumscrie cazurilor de nulitate absolută prev. de art. 281 alin.1 lit.a)-f) C.proc.pen., iar o eventuală nulitate relativă a unui astfel de act nu poate opera decât în cazul dovedirii unei vătămare a drepturilor procesuale ale inculpatei, care nu poate fi remediată altfel, decât prin desființarea actului - vătămare ce nu a fost dovedită, întrucât inculpatei i-a fost adusă la cunoștință calitatea de suspect și învinuirile aduse, precum și drepturile și obligațiile procesuale, conform procesului-verbal din data de 25.06.2015 (f.55-58 vol. I, d.u.p.). Nici cu ocazia audierii în calitate de inculpată, ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii penale în data de 21.08.2015, aceasta nu a invocat vreo vătămare și nu a formulat cereri în probațiune.

Pe cale de consecință, nu se impune nici anularea actelor subsecvente ale procurorului, respectiv ordonanțele din 25.06.2015 și din 21.08.2015, mai sus precizate.

III. În privința legalității administrării probelor au fost invocate de către contestatori ( P. F.-R., M. M.-I., B. R. și V. D.-V.) încălcări ale unor dispoziții legale, care au adus atingere dreptului lor la apărare, și, drept consecință, se impune excluderea probelor administrate nelegal.

1). Astfel, inculpata M. M.-I. ainvocat încălcarea dreptului la apărare pe motiv că, deși apărătorul său ales a formulat o cerere de încunoștințare cu privire la efectuarea tuturor actelor de urmărire penală, nu a fost informată cu privire la stadiul procedurii, nu i s-a dat posibilitatea de a studia dosarul cauzei și de a formula cereri în probațiune, cerere de renunțare la urmărirea penală sau de a încheia un acord de recunoaștere.

De observat, în primul rând, că inculpata nu a indicat probele administrate în aceste condiții, fără încunoștințare.

Cu toate acestea, judecătorul fondului a verificat susținerile inculpatei și, în mod corect, a concluzionat că cererea inculpatei nu este întemeiată și că probele în discuție nu se justifică a fi excluse.

Astfel, după ce apărătorul inculpatei a formulat cerere de înștiințare cu privire la efectuarea actelor de urmărire penală, precum și de a consulta dosarul cauzei (06.07.2015), au fost audiați suspecți/inculpați la 19.08.2015, 21.08.2015 și 23.08.2015, respectiv: B., C., S., V., T. și B. (f.61,93-94, 96-97, 100-102, 104-105, 107-108, 110-111, 113-114, 116-117, 119-121, 124-125 vol. I dos. u.p.).

Constatăm într-adevăr, ca și judecătorul fondului, că procedându-se de această manieră, au fost încălcate dispoz. art.92 alin.2 C.pr.pen. cu privire la drepturile avocatului suspectului/inculpatului, neregularitate care, însă nu poate fi sancționată cu nulitatea absolută a actelor întocmite cu nerespectarea acestor dispoziții legale, neîncadrându-se în cazurile expres prev. de art.281 C.pr.pen., iar pentru incidența nulității relative prev. de art.282 C.pr.pen., nu sunt îndeplinite condițiile legale, mai exact, nu s-a făcut dovada vreunei vătămări a drepturilor inculpatei, care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea dispoziției procurorului de administrate a respectivelor probe și, pe cale de consecință, prin excluderea probelor astfel administrate, pentru următoarele considerente:

- inculpata nu a arătat, în concret, ce probe trebuie excluse, care ar fi vătămat-o în vreun fel;

- la data depunerii cererii de încunoștințare, inculpata fusese audiată ca și suspect și inculpat, aducându-i-se la cunoștință drepturile și obligațiile procesuale, toate în prezența apărătorului ales al acesteia (f.47-49, 51-52, vol.I, d.u.p.);

- asistența juridică în cauză nu era obligatorie, încât să fie incidentă și evidentă nulitatea relativă pentru lipsa apărătorului la efectuarea unui act de urmărire penală ce-l privește direct pe inculpat, în care acesta să fie implicat și să necesite asistarea lui de un avocat;

- inculpații audiați în aceste condiții, mai sus menționați, fie nu au declarat nimic în legătură cu faptele imputate inculpatei (C., S., V., T. și B.), fie au relatat o stare de fapt, ce se pliază aproape în totalitate pe relatările inculpatei ( inc. B.) care, conform propriilor susțineri, a recunoscut faptele, a înțeles acuzațiile care i se aduc, dând declarații imediat ce i-a fost adusă la cunoștință calitatea de suspect, respectiv inculpat, în prezența apărătorului ales, neînțelegând să se prevaleze de dreptul la tăcere sau să formuleze cereri în probațiune la acel moment;

- posibilitatea de a solicita renunțarea la urmărirea penală ori încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției nu a fost nicicum împiedicată de lipsa apărătorului inculpatului la audierea inculpaților, anterior menționați, astfel de cereri putând fi formulate oricând, devreme ce inculpata a înțeles să recunoască faptele și, oricum, acestea sunt atribute exclusive ale procurorului, în cazul îndeplinirii condițiilor legale - art.318 C.proc.pen. și art. 478 și urm. C.proc.pen.

2). Aceeași necesitate a excluderii probelor nelegal administrate, urmare a încălcării a dreptului la apărare a fost invocată și de inculpatul P. F. R..

Se observă și cazul acestui inculpat aceeași neregularitate ca și în cazul inculpatei M., respectiv, că deși la 26.06.2015, apărătorul său ales a depus o cerere de încunoștințare cu privire la data și ora efectuării tuturor actelor de urmărire penală, procurorul a procedat la efectuarea în continuare a unor acte de urmărire penală și la audierea suspecților/inculpaților/martorilor din cauză, fără a-l anunța pe avocat.

Inculpatul, pe acest motiv - al audierii inculpaților/martorilor în lipsa apărătorului său, care nu a fost înștiințat în acest sens, a solicitat excluderea declarațiilor suspecților/inculpaților C. B. I. (f. 93, vol.I, d.u.p.), M. M. I. (f.48, vol.I, d.u.p.), B. R. (f.56, vol. I, d.u.p.), T. D. V. (f.114, vol.I, d.u.p.), S. I. S. (f.101, vol.I, d.u.p.), L. D. B. (f.83, vol.I, d.u.p.), V. D. V. (f.74, vol.I, d.u.p.), B. I. D. (f.120, vol.I, d.u.p.), V. P. I. (f. 108, vol.I, d.u.p.); precum și ale martorilor: A. R. S. (f.12, vol.I, d.u.p.), B. O. I. (f.64, vol.I, d.u.p.), P. P. I. (f.58, vol.I, d.u.p.), P. M. I. (f.67, vol.I, d.u.p.), G. A. E. (f.14, vol.I, d.u.p.).

Verificând susținerile inculpatului constatăm că nu se impun a fi analizate și examinate sub acest aspect declarațiile inculpatei B. și ale martorilor A. R. S. și P. P. I., întrucât acestea au fost luate anterior formulării cererii apărătorului de încunoștințare, respectiv la datele de 25.06.2015 ( B. și A. - f.56, 12 vol.I dos. u.p.) și, respectiv, 12.06.2015 ( P. P. - f.8 vol.I dos. u.p.).

De asemenea, având în vedere că cererea avocatului inculpatului P. a fost primită de procuror la 26.06.2015 orele 18.15 ( f. 179 vol.I dos. u.p.), nu se impun a fi analizate și, respectiv, excluse, pentru motivul invocat, nici declarațiile luate în aceeași zi, dar anterior orei menționate, respectiv: declarația inculpatei M. ( orele 15.10-16.40 - f.48-49 vol.I dos. u.p.), precum și declarațiile martorilor G. ( orele 10.35-11.10 f. 14 vol.I dos. u.p.), P. M. ( orele 13.30-13.55 f.67 vol.I dos. u.p.), B. (orele 12.30 - 13.15 f. 64 vol.I dos. u.p.).

Cât privește restul declarațiilor invocate, respectiv, ale inculpaților C. B. I., T. D. V., S. I. S., L. D. B., V. D. V., B. I. D. și V. P. I. - la fel ca și în cazul inculpatei M., pentru aceleași argumente, apreciem că nu se impun a fi excluse, în cauză audierea lor în lipsa avocatului ales al coinculpatului neputând fi sancționată cu nulitatea absolută, nefiind unul din cazurile expres prevăzute de art.282 C.pr.pen., și, totodată, nu pot fi anulabile, nefăcându-se în cauză dovada vreunei vătămări a drepturilor inculpatului, care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea dispoziției procurorului de administrate a respectivelor probe.

Astfel, inculpații audiați în aceste condiții, mai sus menționați, deși toți au relatat aspecte în legătură directă cu faptele inculpatului P., acesta din urmă a confirmat practic, cvasitotal, starea de fapt descrisă de aceștia, a recunoscut faptele, a fost audiat anterior în calitate de suspect în prezența apărătorului ales, adoptând o poziție de colaborare cu organele judiciare (f 20-23, vol.I, d.u.p.), în calitate de inculpat, aducându-i-se la cunoștință drepturile și obligațiile procesuale, toate în prezența apărătorului ales (f.47-49, 51-52, vol.I, d.u.p.); după extinderea urmăririi penale și punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii altor trei infracțiuni, a dat o nouă declarație în fața procurorului în data de 21.08.2015, din nou adoptând o poziție procesuală cooperantă (f.38-39, vol.I, d.u.p.), la cea dată fiind deja audiați o parte din inculpații, mai sus menționați, astfel că inculpatul P. luând cunoștință de noile acuzații, legate de o parte din inculpații deja audiați, avea posibilitatea, el sau avocatul său, să ceară reaudierea acestora ori să facă plângere la procurorul ierarhic superior împotriva actelor procurorului, ceea ce nu s-a întâmplat.

Așa fiind, corect a apreciat judecătorul că nu s-a făcut dovada vătămării vreunui drept procesual al inculpatului și, pe cale de consecință, că nu se impune excluderea acestor declarații.

3).Pe aceeași linie, a încălcării dreptului la apărare au fost și excepțiile invocate de inculpatul V. V. D., pe de o parte, pentru că, deși la 24.07.2015 avocatul său ales a formulat cerere de încunoștințare cu privire la efectuarea tuturor actelor de urmărire penală dar, fără a fi înștiințat, procurorul a audiat la 23.08.2015 pe inculpații B. I. D. și V. P. I.; pe de altă parte, pentru că audiat în calitate de suspect, fără să fie asistat de vreun avocat și fără a avea cunoștințe juridice, a dat declarații, ce au fost consemnate într-un mod care nu corespunde realității și, astfel, dacă inculpatul ar fi fost asistat de un avocat, starea de fapt ar fi fost consemnată într-un alt mod, corespunzător realității.

Și în privința acestor critici, judecătorul fondului a statuat corect că nu pot fi primite, neregularitățile invocate nefiind de natură a atrage nulitatea declarațiilor, mai sus menționate și, ulterior, a tuturor actelor de urmărire penală.

Relativ la încălcarea dreptului la apărare, din perspectiva neîncunoștințării avocatului ales cu privire la audierea inculpaților B. I. D. și V. P. I., situația inculpatului V. V. D. este similară cu cea a inculpaților M. M. I. și P. F. R., în cazul cărora s-a argumentat de ce nu sunt îndeplinite în cauză dispozițiile privind nulitatea absolută și relativă, argumente perfect valabile și pentru excepția invocată de inculpatul V., care la rândul său a recunoscut faptele de care este acuzat, confirmând, practic, starea de fapt relatată de cei doi coinculpați.

Apoi, corect a stabilit judecătorul și că nu sunt incidente în cauză dispoz. art.90 lit.a,b C.pr.pen. privind asistența juridică obligatorie în cursul urmăririi penale, întrucât la data audierii în calitate de suspect, inculpatul nu se afla în niciuna din situațiile prev. de lit.a din art.90 și, totodată, din împrejurările concrete ale cauzei și cele referitoare la persoana inculpatului, nicicum, organul judiciar nu putea aprecia că acesta nu și-ar putea face singur apărarea, pentru ca să îi desemneze un apărător din oficiu.

În nici un caz, suspectul nu a fost chestionat asupra unor aspecte juridice, i s-a solicitat doar să explice sensul cuvântului "a elabora/a întocmi" o lucrare de licență/disertație. Ori, în condițiile în care suspectul este conferențiar universitar dr., având deci, în vedere, nivelul de pregătire al acestuia, nu se poate susține că nu a înțeles întrebarea procurorului, nu a știut, până la acest moment al activității sale didactice ce înseamnă „a întocmi o lucrare”, chestiune care, nu are nicio conotație juridică, ci una uzuală, la îndemâna oricărei persoane cu studii medii.

4). În fine, inculpata B. R. a invocat și ea, încălcarea dreptului la apărare, prin administrarea nelegală a unor probe, ce se impun a fi excluse - declarația dată în calitate de suspect la 25.06.2015, când a fost citată în calitate de martor și, respectiv, anularea probelor obținute prin supravegherea tehnică a inculpatei, fără ca aceasta să fie informată despre măsură în condițiile și termenul prev. de art.145 C.pr.pen. și fără ca ordonanța din 04.08.2015, prin care s-a dispus neinformarea inculpaților cu privire la măsura supravegherii tehnice, să fie motivată.

Cu privire la primul aspect, corect a apreciat judecătorul că, deși, într-adevăr la 25.06.2015, inculpata a fost citată în calitate de martor și a fost audiată ca suspect, dreptul la apărare nu a suferit nicio vătămare, în vreunul din prerogativele sale, în contextul în care inculpatei i-a fost adusă la cunoștință calitatea procesuală de suspect, acuzația adusă, precum și drepturile procesuale, printre care și drepturile de a nu da nicio declarație în cauză și de a fi asistată de un apărător ales, conform procesului-verbal din data de 25.06.2015 (f.55, vol.I d.u.p.), însă aceasta a înțeles să nu se prevaleze de dreptul la tăcere, să nu solicite audierea în prezența unui apărător ales, hotărând să colaboreze cu organele judiciare, dând declarație în calitate de suspect (f.56-58, vol.I, d.u.p.). Nu identificăm deci, nicio vătămare a dreptului la apărare care, să nu poată fi înlăturată decât prin anularea declarației de suspect și, ulterior, a actelor subsecvente.

În ceea ce privește nerespectarea dreptului la apărare al inculpatei, prin faptul că nu i-a fost adusă la cunoștință existența unor măsuri tehnice dispuse față de ea, în termenul și condițiile prev. de art.145 alin.1 și 2 C.pr.pen., judecătorul de la fond a apreciat corect că măsura supravegherii tehnice a fost dispusă și realizată în condițiile legii, conf. art.139 - 144 C.pr.pen., că amânarea informării inculpaților despre măsură, de asemenea este permisă în condițiile art. 145 C.pr.pen. și că ordonanța prin care s-a dispus acest lucru oferă suficiente elemente din care să rezulte motivul amânării ( pentru a nu se periclita buna desfășurare a urmăririi penale, din perspectiva disjungerii urmăririi penale și continuării cercetărilor), iar împrejurarea că inculpata nu a fost informată, la terminarea urmăririi penale despre măsură nu este de natură a afecta vreunul din prerogativele dreptului la apărare.

Aceasta, deoarece, ulterior emiterii ordonanței din 04.08.2015 ( prin care s-a dispus amânarea informării despre supraveghere până la finalizarea urmăririi penale), la 21 august 2015 ( f.60 vol.I dos. u.p.) inculpatei i s-a adus la cunoștință punerea în mișcare a acțiunii penale pentru faptele de care este acuzată în cauză, precum și dreptul de a consulta dosarul, de a nu da declarații, etc. - context în care inculpata nu și-a manifestat opțiunea în acest sens, de a studia dosarul, la data respectivă - foarte apropiată de data terminării urmăririi penale - 27.08.2015, având posibilitatea să studieze, de pildă, ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale ( în cuprinsul căreia se face referire la probele dosarului, inclusiv la note de redare a comunicațiilor), putând astfel solicita consultarea proceselor-verbale de consemnare a activităților de supraveghere tehnică, chiar dacă într-adevăr, nu fusese încă informată despre măsură - putând afla atunci, despre necesitatea informării, în cazul în care procurorul i-ar fi restricționat accesul la dosar. Pe de altă parte, inculpata a avut o atitudine de recunoaștere, independent de informațiile furnizate de măsura supravegherii, așa încât, și din această perspectivă, nu se poate aprecia că i s-ar fi vătămat un drept procesual, vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea tuturor probelor derivate din măsura supravegherii.

În final, observăm că nu poate fi primită, în cadrul analizării prezentelor contestații, solicitarea inculpatului intimat L. D. B., prin apărător, ca ulterior admiterii cererilor și excepțiilor celorlalți inculpați, prin extinderea efectelor și cu privire la situația sa, restituirea cauzei la parchet să-l vizeze și pe el, întrucât potrivit art.425/1 C.pr.pen. la soluționarea contestației se aplică corespunzător dispoz. art.415, 416 și 418 C.pr.pen. privind retragerea apelului, efectul suspensiv al apelului și neagravarea situației în propria cale de atac, dar nu și cele prev. de art.419 C.pr.pen. privind efectul extensiv al apelului.

Pentru toate aceste considerente, încheierea contestată se privește ca temeinică și legală, iar contestațiile formulate fiind nefondate, urmează a fi respinse ca atare, în temeiul art.347 rap. la art.346 alin.1 C.pr.pen.

În baza art.272 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 130 lei, onorariu apărător din oficiu pentru inc. intimat C. I. ( av. P. B. A.-M.), sumă ce se va plăti din FMJ.

În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. vor fi obligați inculpații contestatori să plătească câte 300 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.347 rap. la art.346 alin.1 C.pr.pen. respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații:

P. F.-R., domiciliat în Cluj-N., C.. Dorobanților nr. 76, .. 3, ., jud. Cluj;

M. M.-I., domic. în ..440, jud. Bistrița-Năsăud, cu domic. procesual ales în Cluj-N., ..48, .;

B. R., domic. în mun. Târgu M., ., ., cu domiciliul procesual ales la C.. Av. C. A., în mun. Cluj-N., Clădirea City Center, Calea Dorobanților nr. 14-16, ., .,

V. D.-V., domiciliat în mun. Cluj-N., .,

.,

V. P. I., domiciliat în ..107, .> Bîrgăului, jud. Bistrița Năsăud,

împotriva încheierii penale din 27 noiembrie 2015 a Judecătorului de cameră preliminară pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Cluj.

În baza art.272 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 130 lei, onorariu apărător din oficiu pentru inc. intimat C. I. ( av. P. B. A.-M.), sumă ce se va plăti din FMJ.

În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. obligă inculpații contestatori să plătească câte 300 lei,

fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în Camera de consiliu, azi, 21 ianuarie 2016.

JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ

A. C.

GREFIER

M. B.

Red./Tehnred.A.C.

4 ex./ 25.06.2016

JCP fond: G.R.F.-H.

← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 17/2016. Curtea de...  Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară. Încheierea nr. 15/2016. Curtea de Apel CLUJ