Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 14/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 14/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 11-01-2016 în dosarul nr. 14/2016
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.14/A/2016
Ședința publică din 11 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. A. M., judecător
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj - reprezentat prin procuror:
O. C. T.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul T. I. împotriva sentinței penale nr. 1502 din 16 octombrie 2015 a Judecătoriei G., pronunțată în dosarul nr._, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prev.și ped.de art. 233 Codul penal; tâlhărie calificată prev.și ped.de art. 234 alin.1 lit.d Codul penal cu aplicarea art.41 alin.1, art.43 alin.1 și art.104 alin.2 Cod penal;
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul T. I. în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. B. V., din cadrul Baroului Cluj, cu delegația la dosar, lipsă fiind partea civilă C. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, inculpatul T. I. depune la dosar concluzii scrise.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul T. I. solicită admiterea apelului declarat de inculpat și, rejudecând cauza, a se dispune reducerea pedepsei aplicată de prima instanță având în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, respectiv faptul că aflându-se într-un bar cu persoana vătămată, inculpatul a consumat băuturi alcoolice iar partea vătămată i-a solicitat un împrumut pentru a-și achita consumația după care a avut loc o ceartă raportat la acest aspect.
Solicită a se reține că inculpatul are 8 clase, un copil minor și regretă cele întâmplate.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței penale atacate ca fiind temeinică și legală, apreciind că prima instanță a soluționat în mod corect latura penală atât în ce privește reținerea procedurii simplificate, cât și cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare a acesteia, raportat la starea de fapt reținută și ținând seama de elementele ce caracterizează persoana inculpatului, inclusiv antecedența penală a acestuia.
Inculpatul T. I. având ultimul cuvânt solicită reducerea pedepsei.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 1502 din 16 octombrie 2015 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei G., a fost condamnat inculpatul T. I., fiul lui M. și M., născut la data de 21.03.1982 în municipiul Ploiești, județul Prahova, de cetățenie română, studii: gimnaziale, îngrijitor de animale, necăsătorit, recidivist, domiciliat în ., fără număr, județul Iași, codul numeric personal_, la pedeapsa de 4 ani 17 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de articolul 223 raportat la articolul 234 alineatul (1) litera d) din Codul penal, cu aplicarea articolului 41 alineatul (1), articolului 42 alineatul (1) și cu aplicarea articolului 396 alineatul (10) din Codul de procedură penală.
În temeiul articolului 104 alineatul (2) din Codul penal s-a revocat liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de 6 ani 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1205/2012 a Judecătoriei G. și s-a adăugat restul de pedeapsă rămas neexecutat de 403 zile închisoare (1 an 1 lună 13 zile închisoare) la pedeapsa de 4 ani 17 zile închisoare, stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 5 ani 1 lună 25 zile închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute la articolul 66 alineatul (1) literele a) și b) din Codul penal, pe o durată de 1 an.
S-a menținut măsura arestării inculpatului și scade din durata pedepsei aplicate, timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 12.07.2015 până la zi.
A fost obligat inculpatul să achite părții civile C. C., despăgubiri civile în sumă de 70 lei.
A fost obligat inculpatul să achite 1.200 lei, cheltuieli judiciare către stat. Cheltuielile judiciare privind avocatul din oficiu al inculpatului au rămas în sarcina statului.
S-a stabilit suma de 260 lei reprezentând onorar pentru apărătorul din oficiu, care s-a dispus a se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, doamnei avocate P. I..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul numărul 845/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. I., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de articolul 223 raportat la articolul 234 alineatul (1) litera d) din Codul penal, cu aplicarea articolului 41 alineatul (1), articolului 42 alineatul (1) și articolului 104 alineatul (2) din Codul penal.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile persoanei vătămate C. C. (filele 11-13); declarațiile inculpatului T. I. (filele 19-21 și 40-42); raportul de constatare medico-legală nr.4105/II/b/94 din 13 iulie 2015 (filele 26-30); declarațiile martorilor C. V.-N., V. M. A. și C. B. (filele 52-59); procesul verbal de cercetare la fața locului (filele 60-63); procesele verbale de constatare (filele 66-67); planșele foto (filele 68-76); dovezile de predare-primire (filele 79-80) și certificatul de încadrare în grad de handicap (filele 94-95).
De asemenea, în cursul judecății s-a administrat proba cu declarația inculpatului, care a solicitat judecarea sa conform procedurii simplificate, arătând că recunoaște comiterea faptei așa cum a fost reținută prin rechizitoriu și necontestând probele adunate în cursul urmăririi penale (fila 86).
Instanța de fond a admis cererea formulată de T. I. și, analizând probele aflate la dosar precum și normele juridice în vigoare, a apreciat că starea de fapt menționată în rechizitoriu este corectă, fiind dovedită cu probele menționate mai sus.
Astfel, a reținut că în data de 11 iulie 2015, în jurul orelor 2330, persoana vătămată C. C. (persoană cu dizabilități) s-a deplasat pe jos din centrul municipiului G. spre cartierul Băița, pentru a ajunge la restaurantul „Etrusco” din acest cartier. În jurul orei 020 a ajuns pe . dintre restaurantul „Băile Băița” și restaurantul „Etrusco”, unde s-a întâlnit cu inculpatul T. I., care se deplasa tot pe jos, din direcție opusă. Părțile nu se cunoșteau, iar inculpatul a profitat de faptul că zona era slab iluminată și l-a acostat pe C. C., cerându-i bani și țigări. Fiind refuzat, inculpatul a reacționat violent, aplicându-i persoanei vătămate mai multe lovituri cu pumnii în zona feței și în alte regiuni ale corpului, determinând-o astfel să-i remită majoritatea articolelor vestimentare purtate de aceasta (bluză, pantaloni și papuci). Când acțiunea de luare ilicită a bunurilor a fost finalizată, inculpatul a agresat din nou persoana vătămată, împingând-o în tufișurile de pe malul „Brațului mort” al râului S. (așa cum reiese din declarația persoanei vătămate aflată la filele 11-13 dosarul de urmărire penală)
Martora C. B.-I. se deplasa cu autoturismul în direcția municipiului Cluj-N. și a văzut . comisă de inculpat asupra persoanei vătămate, fapt ce a determinat-o să sesizeze poliția prin intermediul serviciului național unic de urgențe (așa cum reiese din declarația martorei aflată la filele 58-59 dosarul de urmărire penală)
Până la sosirea echipajului de poliție inculpatul s-a îmbrăcat cu bluza de trening a persoanei vătămate, fiind fotografiat în această postură după ce a fost condus la sediul poliției. Articolul de îmbrăcăminte a fost ridicat și restituit ulterior persoanei vătămate (conform planșelor fotografice aflate la dosarul de urmărire penală la filele 69-71 și a dovezilor de primire – predare a bunurilor aflate la filele 79-80 dosarul de urmărire penală).
La întrebările agenților de poliție referitoare la motivele prezenței sale în zonă, inculpatul a răspuns susținând că merge pe jos în municipiul D., fără să facă vreo referire cu privire la incidentul în care a fost implicat anterior. În timp ce agenții îl legitimau pe inculpat, C. C. a ieșit de după parapetul de protecție al drumului public, îmbrăcat în tricou și lenjerie intimă, având în picioare doar șosete. Persoana vătămată a relatat polițiștilor împrejurările în care a fost agresată și deposedată de bunuri (fila 67 dosarul de urmărire penală).
Conform raportului de constatare medico-legală nr.4105/II/b/94 din 13 iulie 2015, persoana vătămată C. C. a suferit leziuni traumatice prin lovire cu corp dur și zgâriere. Leziunile necesită 4-5 zile de îngrijiri medicale și pot data din 12 iulie 2015 (filele 26-30 dosarul de urmărire penală).
Cu ocazia audierilor din faza de urmărire penală inculpatul a fost nesincer, susținând că deși nu o cunoștea, s-a împrietenit pe loc cu persoana vătămată și s-au deplasat împreună la barul „Bobișor”, unde au consumat băuturi alcoolice, apoi a mai cumpărat o bere la pet de doi litri pe care de comun acord au hotărât să o consume pe marginea drumului național, într-un loc mai retras, cu vegetație. Conform susținerilor inculpatului, acesta ar fi cumpărat treningul (pantalonii și jacheta) de la persoana vătămată cu suma de 50 lei, după care părțile au făcut schimb de încălțăminte, însă ulterior, fără niciun motiv, persoana vătămată l-ar fi înjurat și lovit pe inculpat, determinându-l pe acesta să reacționeze (filele 19-21 dosarul de urmărire penală).
Instanța de fond a apreciat că susținerile inculpatului sunt contrazise, în primul rând, de către martora V. M. A. –vânzătoare la chioșcul „Bobișor”-, care a declarat că în data de 11 iulie 2015, nici persoana vătămată, nici inculpatul nu au fost la unitatea unde lucrează. A închis chioșcul la orele 2350 și la scurt timp l-a văzut pe C. C. (pe care îl cunoștea din vedere de mult timp) în apropierea benzinăriei situate pe . deplasa pe jos și nu era însoțit vreo altă persoană. I-a cerut martorei un leu, dar martora l-a refuzat și a plecat spre domiciliu (filele 55-57 dosarul de urmărire penală).
Martorul C. V.-N. - la care inculpatul a lucrat în calitate de îngrijitor de vite - a declarat că T. I. a plecat de la domiciliul său din cartierul Băița după orele 2300, astfel încât nu ar fi avut timpul fizic necesar pentru a se deplasa pe . „Bobișor”, să consume bere în compania persoanei vătămate apoi să revină la locul incidentului situat în zona dintre restaurantul „Băile Băița” și restaurantul „Etrusco”, unde afirmativ părțile ar mai fi consumat încă doi litri de bere înainte de incidentul care a atras intervenția poliției (filele 52-54 dosarul de urmărire penală).
Cu ocazia controlului corporal efectuat chiar la locul faptei, asupra persoanei vătămate nu s-a găsit suma de 50 lei pe care inculpatul pretinde că ar fi plătit-o pentru obiectele de îmbrăcăminte aparținând lui C. C.. S-a menționat că nici asupra inculpatului nu s-a găsit vreo sumă de bani, motiv pentru care instanța de fond nu și-a însușit susținerile persoanei vătămate, potrivit cărora în buzunarul bluzei de trening însușite de inculpat s-ar fi aflat suma de 5 lei (fila 67 dosarul de urmărire penală).
Apărarea inculpatului a fost apreciată ca nefiind credibilă și din perspectivă logică, pretinsa vânzare de către persoana vătămată a obiectelor de îmbrăcăminte și de încălțăminte cu care era îmbrăcată/încălțată - unei persoane străine, pe timpul nopții, într-o zonă retrasă-, precum și exercitarea ulterioară a unor acte de violență, fără motiv, ar fi lipsită de orice rațiune.
În drept, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului T. I. de a însuși pe nedrept din posesia persoanei vătămate C. C., în noaptea de 11/12 iulie 2015, prin întrebuințarea de violențe care au cauzat victimei leziuni corporale vindecabile în 4-5 zile, o bluză de trening, o pereche de pantaloni de trening și o pereche de papuci în valoare totală de 70 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „tâlhărie calificată”, prev. de art. 233 din Codul penal și art. 234 alin. 1 lit. „d” din Codul penal.
Față de inculpatul T. I. s-a apreciat că ar fi aplicabile și prevederile art.41 alin.1 și art. 43 al.1 din Codul penal privind recidiva postcondamnatorie, întrucât a săvârșit o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, după ce a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 ani 2 luni închisoare prin sentința penală nr.1205 din 12 octombrie 2012 a Judecătoriei G., însă înainte ca pedeapsa să fi fost considerată executată.
Având în vedere că inculpatul a recunoscut integral săvârșirea infracțiunii în condițiile articolului 374 alineatul (4) din Codul de procedură penală, instanța de fond a reținut la încadrarea juridică a infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și dispozițiile articolului 396 alineatul (10) din Codul de procedură penală.
Din coroborarea tuturor mijloacelor de probă menționate anterior a reiesit că inculpatul s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, astfel că instanța fondului a condamnat pe inculpat pentru infracțiunea de tâlhărie calificată.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea inculpatului, evaluate după criteriile prevăzute de articolul 74 din Codul penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite (asupra unei persoane cu handicap fizic, aflată în imposibilitatea de a se apăra), starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii ( inculpatul a expus victima unui pericol de a suferi mai multe leziuni prin împingerea acestuia în tufișurile de pe marginea drumului, deși această acțiune nu era necesară pentru deposedarea de bunuri), motivul săvârșirii infracțiunii (impulsul psihic ce l-a determinat pe făptuitor să comită infracțiunea, conform Dicționar de drept penal, Editura All B., București, 2004, pagina 273) și scopul urmărit (inculpatul a acționat pentru a intra în mod ilegal în posesia unor bunuri), natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului (conform fișei de cazier aflată la filele 84-86 din dosarul de urmărire penală inculpatul T. I. a săvârșit anterior mai multe infracțiuni, printre care o tâlhărie și o infracțiune de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Ultima dată a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 ani 2 luni închisoare prin sentința penală nr. 1205 din 12 octombrie 2012 a Judecătoriei G.. A fost arestat la data de 28 aprilie 2010 și liberat condiționat la data de 20 mai 2015, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 403 zile închisoare (filele 84-87 din dosarul de urmărire penală), conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului pena ( în cursul urmăririi penale și în camera preliminară inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, însă la primul termen de judecată a recunoscut comiterea acesteia), nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială (inculpatul, deși are domiciliul legal în județul Iași, s-a stabilit în cartierul Băița al municipiului G., unde a lucrat în calitate de îngrijitor de vite pentru martorul C. V.-N.; consumă frecvent băuturi alcoolice și este cunoscut ca o persoană predispusă la comiterea unor infracțiuni (fila 83 din dosarul de urmărire penală); limitele speciale ale pedepsei conform articolului 396 alineatul (10) din Codul de procedură penală.
În baza acestor elemente, instanța de fond a apreciat că este necesară o pedeapsă orientată spre jumătatea limitelor de pedeapsă aplicabile în prezenta cauză, astfel că s-a stabilit inculpatului o pedeapsă de 4 ani 17 zile închisoare. Instanța de fond a apreciat că această pedeapsă ar fi aptă de a asigura deopotrivă constrângerea inculpatului, cât și atenționarea acestuia asupra necesității de a-și îndrepta conduita și de a nu mai comite infracțiuni în viitor.
Având în vedere faptul că inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 6 ani 2 închisoare prin sentința penală nr. 1205/2012 a Judecătoriei G., din care a fost liberat condiționat la data de 20.05.2015, rămânând de executat un rest de pedeapsă de 403 zile închisoare, instanța fondului a apreciat că fapta pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar a fost comisă în perioada termenului de încercare, astfel că în temeiul articolului 104 alineatul (2) din Codul penal a revocat liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei amintite mai sus, rest pe care l-a adăugat la pedeapsa stabilită pentru prezenta infracțiune, stabilind în final pedeapsa rezultantă de 5 ani 2 luni închisoare.
Natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului au condus instanța de fond la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea dreptului de natură electorală prevăzut de articolul 66 alineatul (1) litera a) din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții publice, motiv pentru care exercitarea acestuia a fost interzisă. A. în vedere că dreptul prevăzut la articolul 66 alineatul (1) litera b) din Codul penal este similar cu cel de la litera a) din același articol și în temeiul articolului 66 alineatul (3) din Codul penal, au fost interzise inculpatului și exercitarea dreptului de la litera b). Dreptul de a fi ales în autoritățile publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat s-au impus a fi interzise deoarece s-a constatat că inculpatul nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru concetățenii săi față de care alege să aibă comportamentul anterior analizat.
Prin ordonanța din 12.07.2015, organele de cercetare penală au dispus reținerea pe timp de 24 ore a inculpatului (fila 22 din dosarul de urmărire penală), iar prin încheierea penală numărul 46/2015 a Judecătoriei G. (fila 47 din dosarul de urmărire penală) s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, începând cu data de 13.07.2015 până la data de 11.08.2015. Această măsură a fost menținută de către judecătorul de cameră preliminară până în prezent. Având în vedere că împrejurările care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat și că nu există motive de nelegalitate în procesul de luare și menținere a acestei măsuri, în temeiul articolului 399 alineatul (1) din Codul de procedură penală, instanța de fond a menținut măsura arestării inculpatului. În temeiul articolului 72 alineatul (1) din Codul penal s-a scăzut din durata pedepsei pronunțate, timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 12.07.2015 până la zi.
Persoana vătămată C. C. s-a constituit parte civilă pentru suma de 70 lei (fila 12 din dosarul de urmărire penală). Prejudiciul nu a fost recuperat, astfel că în temeiul articolului 19 și articolului 25 din Codul de procedură penală și conform articolelor 1381, 1385 și 1386 din Noul Cod Civil, inculpatul a fost obligat să achite părții civile, despăgubirile civile precizate mai sus.
În temeiul articolului 274 alineatul (1) din Codul de procedură penală, inculpatul a fost obligat să achite 1.200 lei cheltuieli judiciare către stat iar cheltuielile judiciare privind avocatul din oficiu al inculpatului vor rămâne în sarcina statului. De asemenea, în temeiul articolului 5 alineatul (1) litera a) din Protocolul încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România, înregistrat la Ministerul Justiției sub nr._/2015, s-a acordat suma de 260 lei, onorariu pentru avocatul din oficiu al inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul T. I., solicitând reducerea cuantumului pedepsei aplicate prin sentința atacată, motivând cererea prin împrejurările în care a avut loc fapta, respectiv că persoana vătămată i-ar fi remis articolele de îmbrăcăminte în schimbul sumei de 50 lei pentru a-și achita consumația la un local.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a dispozițiilor art. 417 și următoarele Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe menționate în hotărârea atacată, judicios analizate și interpretate, instanța de fond a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității constând în aceea că în data de 11/12.07.2015, prin întrebuințarea de violențe asupra persoanei vătămate C. C. care i-au cauzat acestuia leziuni corporale vindecabile în 4-5 zile, inculpatul T. I. și-a însușit o bluză de trening, o pereche de pantaloni de trening și o pereche de papuci, după care a abandonat-o într-o zonă retrasă de la ..
Astfel, declarațiile persoanei vătămate se coroborează cu cele ale martorilor C. V. N., V. M. A. și C. B. audiați în cursul urmăririi penale (filele 52-69 dosarul de urmărire penală), precum și cu informațiile cuprinse în procesele verbale de cercetare la fața locului, de constatare, planșele foto și dovezile de ridicare – primire de bunuri, toate venind să infirme varianta prezentată de inculpat în faza de urmărire penală și reluată în cursul judecării căii de atac formulate, conform căreia ar fi consumat băuturi alcoolice împreună cu partea civilă și în urma unor neînțelegeri ar fi procedat la debarasarea acesteia de obiectele de vestimentație.
În mod corect instanța de fond a reținut că apărarea formulată de inculpat sfidează atât logica, cât și legile fizicii în condițiile în care acesta susține că într-o perioadă de aproximativ o oră și 20 de minute s-ar fi deplasat pe distanța dintre reședința sa din cartierul Băița și localul Bobișor de pe . G., unde ar fi consumat bere cu persoana vătămată, după care ar fi revenit în zona dintre restaurantele Băile Băița și Etrusco unde au continuat să consume aproximativ doi litri de bere, timp în care au intervenit neînțelegeri și C. C. „a fost de acord” să se lipsească de îmbrăcăminte pe timp de noapte și la o distanță apreciabilă de locuința sa – pentru a-i garanta înapoierea sumei de 50 de lei dată de inculpat.
Nu putem omite faptul că T. I. a uzat de procedura recunoașterii vinovăției în fața instanței de fond, când a dat declarații în sensul necontestării probelor administrate în cursul urmăririi penale și al asumării vinovăției faptei așa cum a fost reținută prin actul de sesizare. Așa cum literatura de specialitate și întreaga practică judiciară au statuat încă din octombrie 2010 că acest acord al inculpatului de a fi judecat conform procedurii simplificate și care implică asumarea vinovăției pentru acuzațiile formulate este irevocabil, apreciem că susținerile lui din fața instanței de apel sunt doar simple încercări de a minimaliza gravitatea faptei și implicit responsabilitatea în comiterea ei.
Procedând la individualizarea judiciară a pedepsei considerate potrivite faptei și persoanei inculpatului, instanța de fond a valorificat eficient criteriile prevăzute de art. 74 Codul penal, apreciind că infracțiunea comisă de inculpat este una gravă având în vedere timpul, locul, modalitatea de săvârșire și persoana vătămată (pe timp de noapte, într-o zonă retrasă, implicând folosirea de violențe asupra unei persoane cu dizabilități), motiv pentru care s-a orientat înspre maximul pedepsei prevăzute de lege. Această orientare este susținută și de informațiile cu privire la persoana inculpatului, T. I. fiind cercetat și condamnat anterior de patru ori pentru infracțiuni contra vieții și integrității corporale a persoanelor, dar și patrimoniale (loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, furt calificat și tâlhărie), fapte pentru care a fost privat de libertate de în perioada 28.04.2010 – 20.05.2015, când a fost liberat condiționat cu un rest neexecutat de 403 zile închisoare.
Având în vedere toate aceste elemente, inclusiv lipsa de empatie a lui T. I. față de persoana vătămată, discrepanța dintre scopul urmărit/foloasele obținute și metodele folosite, dar și perioada scurtă dintre momentul ieșirii din penitenciar și reiterarea comportamentului infracțional, curtea apreciază ca fiind adecvată pedeapsa de 4 ani 17 zile închisoare aplicată de instanța de fond pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată.
În continuare, instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile art. 104 alin. 2 și ale art. 43 alin. 1 din Codul penal atunci când a dispus revocarea restului neexecutat de 403 zile închisoare, pe care l-a adăugat la pedeapsa de 4 ani 17 zile stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată care face obiectul prezentului dosar penal, stabilind în final pedeapsa rezultantă de 5 ani 1 lună 25 zile închisoare, cu executare în regim de detenție.
Pentru toate aceste considerente, apelul formulat în cauză se privește ca nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art. 421 pct.1 lit. b Codul de procedură penală.
În temeiul art. 72 alin. 1 din Codul penal va deduce din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și arestării preventive de la 12.07.2015 la zi.
În temeiul art. 272 alin. 1 din Codul de procedură penală va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 260 lei, onorariu apărător din oficiu, care urmează a se plăti din Fondul Ministerului Justiției, pentru av. B. V..
În temeiul art. 422 din Codul de procedură penală raportat la art. 275 alin. 2 Codul de procedură penală se va obliga apelantul T. I. la plata în favoarea statului a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul T. I. (fiul lui M. și M., născut la 21.03.1982, deținut în P. G.)- împotriva sentinței penale nr. 1502 din 16.10.2015 a Judecătoriei G..
Deduce din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și arestării preventive de la 12.07.2015 la zi.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 260 lei, onorariu apărător din oficiu, ce se va plăti din FMJ, pentru av. B. V..
Obligă pe apelantul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. A. M. A. C.
GREFIER,
M. B.
Red./Tehn. MDA
Judecător fond: G. I.
4 ex/ 26.01.2016
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 12/2016. Curtea de Apel CLUJ | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 17/2016. Curtea de... → |
|---|
