Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 196/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 196/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 15-02-2016 în dosarul nr. 196/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACLJ:2016:018._
ROMANIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.196/A/2016
Ședința publică din 15 februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. Ș., judecător
JUDECĂTOR: D. A. M.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel C.
reprezentat prin procuror: O. C. T.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul R. R. împotriva sentinței penale nr. 829 din 17 iunie 2015 a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosarul nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de furt calificat, prev.de art.48 al.1 rap.la art.228 al.1, art.229 al.1 lit.d C.pen., cu aplic.art.113 al.3 C.pen., în condițiile art.5 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul R. R., av. P. A. D., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar și martorul S. V., lipsă fiind inculpatul R. R., partea civilă . și martora R. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța aduce la cunoștință martorului S. V. drepturile sale procesuale, după care procedează la audierea acestuia, depoziția sa fiind consemnată în procesul verbal aflat la dosar fila 75-76.
Cu privire la martora R. N., față de care la termenul anterior instanța a dispus a se reveni cu citarea acesteia în situația în care se vor cunoaște date suplimentare privind locația în care se află martora, Curtea constată că astfel de informații nu au ajuns la cunoștința instanței.
De asemenea, față de semnalarea introdusă în aplicația SIS, privind inculpatul R. R., se constată că până în acest moment nu există indicii cu privire la această persoană.
Față de aceste aspecte, Curtea acordă cuvântul părților.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul R. R. solicită a se da citire declarației martorei R. N., audiată în faza de urmărire penală, având în vedere imposibilitatea de a fi prezentată în fața instanței.
Reprezentantul Ministerului Public susține aceleași concluzii.
Curtea deliberând, constată imposibilitatea obiectivă a audierii martorei R. N., neexistând informații cu privire la locația în care s-ar putea afla pentru a fi citată și prezentată în fața instanței.
Având în vedere imposibilitatea audierii martorei R. N., instanța dă citire declarației acesteia dată în faza de urmărire penală (fila 56 dosar u.p).
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul R. R. solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței atacate și, pronunțând o nouă hotărâre, a se dispune achitarea inculpatului în temeiul art.396 al.5 C.pr.pen., rap.la art.16 lit.c C.pr.pen., apreciind că materialul probator existent la dosar nu poate sta la baza unei soluții de condamnare.
În susținerea apelului arată că inclusiv din declarația martorului S. V., audiat la termenul de azi, rezultă că identificarea inculpatului a fost făcută într-o manieră imprecisă, existând un dubiu major în ce privește faptul că inculpatul este cel care a sustras bunurile din incinta societății comerciale.
De asemenea, apreciază că aceste probe nu pot înlătura prezumția de nevinovăție și principiului in dubio pro reo care trebuie să profite inculpatului.
În consecință, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, pentru argumentele de fapt și de drept invocate de instanța de fond.
Față de motivele invocate de inculpat, solicită respingerea acestora ca nefiind întemeiate, apreciind că în mod corect instanța de fond a statuat în mod legal cu privire la existența infracțiunii de furt calificat și la comiterea acesteia de către inculpat.
Solicită a se observa că în cursul urmăririi penale există o singură și unică declarație dată de către inculpatul R. R. care, după momentul acestei declarații, nu s-a mai prezentat în fața organelor de urmărire penală și nu a încunoștințat instanța despre schimbarea domiciliului.
În declarația dată de inculpat, în mod concret acesta a explicat prezența sa la data săvârșirii infracțiunii în locul de unde se presupune că s-ar fi comis fapta, susținând în mod expres că a pătruns fără drept în sediul societății, dar că ar fi sustras alt tip de bunuri, respectiv fier, cu acea ocazie prezentând chitanța care atesta predarea inductorilor de aluminiu la centrul de colectare.
Mai mult, inculpatul a declarat în mod expres că atât bunurile din fier cât și bunurile de aluminiu au fost predate la scurt timp aceluiași centru de colectare.
De asemenea, aspectele legate de modalitatea în care s-a efectuat transportul până la societatea de colectare au fost confirmate de martorul B. L. care a fost audiat în fața instanței de fond.
Cât privește depoziția martorului S. V. audiat la termenul de azi cu privire la modalitatea în care s-a făcut identificarea inculpatului arată că imaginea pe care acesta a avut-o legată de persoana care a fost văzută și anterior la locul faptei și cea care reieșea din imaginile surprinse de camerele de supraveghere, i-a creat acestuia impresia că este vorba despre inculpat. De altfel, tocmai din coroborarea acestor aspecte s-a ajuns la stabilirea autorului de către organele de urmărire penală iar cât privește imaginile camerei de supraveghere, acestea se află la dosar și pot confirma direct susținerile martorului.
CURTEA
Prin Sentința penală nr. 829 din 17 06 2015 a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosar nr._ , a fost condamnat inculpatul R. R., fiul lui V. și Oltița, născut la data de 23.06.1985, în mun.C.-N., jud. C., domiciliat în ., ., jud. C., posesor al CI . nr._, CNP_, cetățean român, necăsătorit, studii – 3 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, recidivist, sub aspectul comiteriiinfracțiunii defurt calificat, prev. de art. 228 alin.1, art. 229 alin. 1 lit. d C.pen. cu aplic. art. 77 lit. d C.pen. și art. 41 alin. 1 C.pen. cu referire la art 43 alin 5, în cond. art. 5 C.pen. la o pedeapsa de 1 an 6 luni inchisoare in regim de detentie și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a,b și d NCP
În temeiul art. 41 alin 1 C. penal cu referire la art. 43 alin 5 C. penal a constatat că prezenta fapta a fost comisa in condițiile recidivei postexecutorii primul termen al acesteia constand in pedeapsa de 6 ani 7 luni inchisoare aplicata prin sen. pen. 209/2008 a Judec. G., def. la data de 04.03.2008(inculpatul fiind liberat condiționat la data de 08.02.2011, rămânând un rest de executat de 750 zile închisoare implinit la data comiterii prezentei fapte)
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen. a interzis inculpatului ca pedepse complementare exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege pe o perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, apreciind că prin săvârșirea infracțiunii deduse judecății inculpatul s-a dovedit nedemn a deține o funcție electivă în autoritățile publice sau orice alte funcții publice precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
A fost admisă acțiunea civila formulata in cauza de partea civila ., iar in baza art. 19 C.p.p. si art 25 C. proC. Penala rap. la art. 397 C.p.p. combinat cu art. 1357 alin 1 Codul civil a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2940 lei către partea civilă.
Conform art. 272 alin 1 NCPP onorariile av. oficiu se avansează din FMJ astfel suma de 300 lei d-nei av O. S. M. si suma de 200 lei se avansează din FMJ av. B. S.
În temeiul art. 274 alin 1 NCPP a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in suma de 800 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecatoria C. N. emis in dosar nr. 224/P/2014 la data 11.05.2015 și inregistrat sub nr. de mai sus pe rolul Judecătoriei C. N. la data de 14.05..2015 a fost trimis in judecată inculpatul R. R., fiul lui V. și Oltița, născut la data de 23.06.1985, în mun.C.-N., jud. C., domiciliat în ., ., jud. C., posesor al CI . nr._, CNP_, cetățean român, necăsătorit, studii – 3 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, recidivist, sub aspectul comiteriiinfracțiunii defurt calificat, prev. de art. 228 alin.1, art. 229 alin. 1 lit. d C.pen. cu aplic. art. 77 lit. d C.pen. și art. 41 alin. 1 C.pen., în cond. art. 5 C.pen.
Prin actul de sesizare al instanței s-a reținut că în data de 28.12.2013 în intervalul orar 10:30-10:50, inculpatul în urma unei înțelegeri prealabile cu martora R. N. – în vârstă de 17 ani la data comiterii faptei - a pătruns, prin escaladarea gardului împrejmuitor în incinta . din loc. C.-N., de unde a sustras un număr de 105 carcase inductori din aluminiu, interval de timp în care martora R. N. l-a așteptat în apropierea locului comiterii faptei după care cei doi au încărcat împreună bunurile sustrase într-un taximetru și le-au valorificat la un centru de colectare a deșeurilor cauzând un prejudiciu în valoare de aprx. 2940 lei
Audiat pe parcursul urmaririi penale inculpatul a dat dovada de o atitudine nesinceră, recunoscând doar parțial fapta reținută în sarcina sa și arătând că deși a pătruns prin escaladarea gardului în incinta sediului persoanei vătămate, nu a sustras bunurile din această locație, ci le-a găsit în exteriorul sediului societății comerciale.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 16.06.2015 definitivă judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
Citat in faza de judecata inculpatul nu s-a prezentat, din procesele verbale incheiate cu ocazia executarii mandatelor de aducere a reieșit faptul ca inculpatul este plecat din tara
Analizând actele și lucrările dosarului coroborate și dispozițiile legale in materie, instanța de fond a reținut în fapt că la data de 28.12.2013, în intervalul orar 10:30-10:50 inculpatul R. R., în urma unei înțelegeri prealabile cu martora R. N., a pătruns, prin escaladarea gardului împrejmuitor în incinta ., situată în mun. C.-N., ., nr. 2-4 de unde a sustras un număr de 105 carcase inductori din aluminiu, interval de timp în care martora R. N. l-a așteptat în apropierea locului comiterii faptei după care cei doi au încărcat împreună bunurile sustrase într-un taximetru și le-au valorificat la un centru de colectare a deșeurilor, . Slatina, cu punct de lucru situat pe . loc. C.-N., cauzând un prejudiciu în valoare de aprx. 2940 lei.
Astfel, din plângerea penală depusă de persoana vătămată . (f. 30) precum și din declarațiile martorului S. V. (f. 51-52) rezultă faptul că în perioada 23.12._13 în cadrul societății comerciale nu s-a desfășurat nicio activitate, iar la data de 30.12.2013, când a fost reluată activitatea, angajații . au observat că din incinta unei magazii, situată în curtea secundară a societății s-au sustras 105 bucăți carcase inductori din aluminiu, cu greutatea de aprx. 7 kg/buc. Cu ocazia vizionării imaginilor surprinse de camerele de supraveghere amplasate în incinta societății comerciale, martorul S. V. a constatat faptul că la data de 28.12.2013, în jurul orei 10:30 o persoană de sex masculin, identificată ulterior ca fiind inculpatul R. R., a pătruns în curtea societății, s-a apropiat de poarta de intrare în curtea interioară și a aruncat cu pietre după cei doi câini care se aflau în curte pentru a-i îndepărta din zonă, verificând totodată eventuala prezență a vreunui angajat în respectiva locație (f. 52, 39).
În urma vizionării acestor imagini surprinse de camerele de supraveghere, martorul S. V., administrator al ., l-a recunoscut pe inculpatul R. R. ca fiind persoana care a pătruns în curtea societății comerciale la data de 28.12.2013 întrucât martorul l-a mai observat în apropierea locului săvârșirii infractiunii – in curtea secundară a societății, lângă magazia de unde s-au sustras bunurile - și la data de 21.12.2013, ocazie cu care l-a întrebat ce face acolo, moment în care inculpatul a părăsit în fugă locația (f. 52-53). Afirmațiile martorului S. V. se coroborează și cu aspectele care rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă (f. 32, 34-37), precum și cu cele care reies din procesul-verbal de recunoaștere din grup de pe planșă fotografică (f. 40-44).
În ceea ce privește poziția procesuală a inculpatului R. R. vis-a-vis de fapta care constituie obiectul acuzației penale îndreptată împotriva sa, s-a învederat faptul că acesta a recunoscut împrejurarea că la data de 28.12.2013 a escaladat gardul unei societăti comerciale situată in complexul Stației CFR C.-N. pentru a căuta fier vechi, în interiorul curții observând doi câini pe care i-a alungat aruncând cu pietre după aceștia (aspect concordant și cu afirmațiile martorului S. V.).
În plus, acesta a arătat că in timp ce el a aruncat peste gard fierul pe care l-a găsit în incinta societății, martora R. N., concubina sa, care rămăsese în apropierea gardului împrejmuitor al societății comerciale, a găsit 4 saci încărcați cu carcase din aluminiu lângă gard, însă în exteriorul sediului societătii. În acest context, inculpatul R. R. a escaladat din nou gardul împrejmuitor și a plecat de la fața locului împreună cu martora R. N. transportând sacii cu carcase din aluminiu la un centru de colectare a deșeurilor situat pe . acest sens luând un taximetru din zona autogării. Potrivit afirmațiilor inculpatului, a valorificat bunurile contra sumei de aprx. 350 lei, iar cu ocazia vânzării carcaselor din aluminiu la respectivul centru de colectare s-a întocmit și o chitanță (f. 12 verso).
De asemenea, inculpatul a mai precizat că ulterior s-au întors la fața locului și au transportat la același centru de colectare cantitatea de fier pe care o aruncase peste gard, din incinta .. Cu privire la acest aspect însă, referitor la sustragerea unei cantități de fier din sediul aceleiași societăți comerciale, declarațiile inculpatului nu se coroborează cu restul probatoriului administrat în cauză, fiind concordante doar cu declarațiile inițiale ale inculpatei R. N.. Prin urmare, nu s-a reținut in sarcina sa sustragerea acestor bunuri, putându-se concluziona în sensul că invocarea acestei împrejurări nu reprezintă altceva decât o strategie de apărare a inculpatului, in încercarea de a evita angajarea răspunderii sale penale sub aspectul sustragerii celor 105 carcase de inductori din aluminiu. Relevante în acest sens sunt afirmațiile sale, acesta arătând că bunurile reclamate ca fiind sustrase le-ar fi găsit în afara sediului societății, tocmai pentru a încerca să evidențieze faptul că ar fi fost vorba despre bunuri abandonate, iar din incinta societății comerciale ar fi aruncat peste gard doar fier vechi, în condițiile în care persoana vătămată nu a reclamat însă sustragerea vreunei cantități de fier.
Așadar, s-a reținut în sarcina inculpatului sustragerea cantității de 105 carcase inductori din aluminiu, rezultând fără urmă de îndoială din probatoriul administrat că inculpatul a sustras doar aceste bunuri. Deosebit de importante în dovedirea acuzației penale îndreptată împotriva sa sunt chiar susținerile acestuia care, deși nu a recunoscut faptul că a sustras aceste bunuri din incinta sediului ., a precizat că și-a însușit mai multe carcase din aluminiu pe care martora R. N. le-ar fi găsit în apropierea gardului împrejmuitor al societății comerciale, aranjate în 4 saci, ori chiar și acest context faptic descris de către inculpat – context care trebuia să ii creeze convingerea că nu era vorba despre bunuri abandonate - este de natură să atragă răspunderea sa penală sub aspectul comiterii infractiunii de furt.
În plus, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de furt calificat de către inculpat, aspectele prezentate mai sus se coroborează și cu informațiile care reies din adeverința întocmită de către centrul de colectare a deșeurilor . cu ocazia predării bunurilor de către inculpat, rezultând că acesta a predat la centrul de colectare cantitatea de aprx. 185 kg aluminiu pe care l-a transportat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ (f. 45).
Totodată, toate aceste aspecte se coroborează și cu declarația martorului B. L. (f. 53-54), taximetrist care își desfășoară activitatea utilizând autoturismul cu nr. de înmatriculare_, martorul menționând că in cursul lunii decembrie 2013, într-o zi de sâmbătă, fără a-și mai aminti cu exactitate data (data săvârșirii infracțiunii fiind corelativă unei zile de sâmbătă) a transportat mai multe bunuri din zona Stației CFR C.-N. la un centru de colectare situat pe . loc. C.-N., la solicitarea a două persoane - un tânăr și o tânără - martorul arătând că a transportat mai multe cutii voluminoase, probabil din aluminiu, cele două persoane asigurându-l că bunurile nu erau sustrase (f. 54).
R. N. a recunoscut inițial implicarea sa în activitatea infracțională desfășurată de către inculpatul R. R., aceste declarații fiind concordante cu varianta de derulare a evenimentelor descrisă și de către inculpatul R. R. (f. 15-16, 27-28). Cu ocazia ultimei declarații însă, dată în fața organelor de urmărire penală (f. 17-20), martora a precizat că s-a deplasat împreună cu inculpatul la locul săvârșirii faptei, în cursul lunii decembrie 2013 fără a-și mai aminti cu exactitate data, acesta intenționând să sustragă carcase din aluminiu din incinta unei societăți comerciale, situată in zona Stației CFR C.-N., sens in care a escaladat gardul împrejmuitor al societății, dar la acea dată nu a sustras niciun bun întrucât a fost surprins la fața locului de o persoană astfel că a renunțat la comiterea infracțiunii.
În plus, martora R. N. a mai menționat faptul că a doua zi inculpatul s-ar fi deplasat din nou în acea locație împreună cu numitul ,,R.’’- fără a furniza alte date de identificare a acestei persoane – ocazie cu care ar fi sustras respectivele carcase din aluminiu, fără ca aceasta să participe însă la comiterea infracțiunii. Se constată însă că, raportat la ansamblul probatoriului administrat în cauză, afirmațiile sale, în sensul că nu a fost implicată în desfășurarea activițătii infracționale în formă consumată, ci doar in derularea unei activități infracționale în formă tentată de către inculpat, nu au fost reținute ca fiind veridice.
Astfel, luând în considerare declarațiile inculpatului R. R. coroborate cu susținerile inițiale ale inculpatei precum și cu afirmațiile martorului B. L. s-a ajuns la concluzia că aceasta a contribuit, in calitate de complice la săvârșirea infracțiunii care formează obiectul prezentei cauze. De altfel, susținerile martorei expuse in faza finală a urmăririi penale, sunt suficiente pentru a se ajunge la concluzia că a participat la desfășurarea activității infracționale în calitate de complice în condițiile în care a recunoscut că s-a deplasat la fața locului împreună cu inculpatul pentru a sustrage carcase din aluminiu, sprijinindu-l astfel în punerea în aplicare a rezoluției infracționale, iar ulterior săvârșirii infracțiunii de către acesta a și beneficiat de suma de bani obținută de inculpat in urma valorificării bunurilor sustrase (f. 17-20).
Așadar, din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză rezultă fără urmă de îndoială faptul că la data de 28.12.2013 inculpatul R. R. a pătruns, prin escaladarea gardului, în incinta . din loc. C.-N. și a sustras 105 carcase inductori din aluminiu, fiind ajutat la comiterea infracțiunii de către martora R. N., concubina sa, in vârstă de 17 ani la data comiterii faptei, care l-a așteptat în apropierea locului comiterii infractiunii și impreună cu care a valorificat ulterior bunurile sustrase.
În ceea ce privește situația martorei R. N., este de învederat faptul că din actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat comiterea infracțiunii de furt calificat, în varianta complicității de către aceasta, însă ținând seama de împrejurarea că avea vârsta de 17 ani la data comiterii infracțiunii, luând in considerare circumstanțele săvârșirii infracțiunii, martora fiind atrasă în activitatea infracțională de către inculpatul R. R., concubinul său, ținând seama că nu a mai săvârșit fapte de natură penală și nu în ultimul rând raportat la natura contribuției sale în desfășurarea activității infracționale – o contribuție care nu s-a caracterizat prin comiterea unor acte de executare specifice infracțiunii de furt calificat – s-a apreciat de catre procuror că fapta în mod concret comisă de către martora R. N. nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel cum era definit acest concept sub imperiul C.pen. din 1969, în vigoare la data comiterii faptei context in care fata de aceasta s-a adoptat o solutie de clasare
Pentru reținerea situație de fapt expusă anterior au fost analizate și coroborate următoarele mijloace de probă: declaratii inculpat R. R. – f. 12-13, 24-25, 55; declarații inculpată R. N. – f. 15-20, 27-28, 56; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică aferentă – f. 32, 34-37; planșă fotografică cu imaginile surprinse de camerele de supraveghere de la fața locului – f. 39; proces-verbal de recunoaștere din grup de pe planșă fotografică și planșa fotografică aferentă – f. 40-44; declarații martor S. V. – f. 51-52, 58; declarații martor B. L. – f. 53-54, 59; proces-verbal de investigații – f. 61; înscrisuri: - adrese . nr. 2/08.01.2014, respectiv 6/09.01.2014– f. 30-31, adeverințe de primire și plată a bunurile valorificate de inculpat la centrul de colectare ..R.L. – f. 45-48; dovezi de ridicare-predare a adeverințelor de primire și plată întocmite de ..R.L – f. 49-50; fișe de cazier judiciar – f. 69-71, 72.
Instanța de fond a apreciat că, în drept, fapta inculpatului R. R. care, la data de 28.12.2013, în intervalul orar 10:30-10:50, în urma unei înțelegeri prealabile cu inculpata R. N. – în vârstă de 17 ani la data comiterii faptei - a pătruns, prin escaladarea gardului împrejmuitor în incinta . din loc. C.-N., de unde a sustras un număr de 105 carcase inductori din aluminiu, interval de timp în care inculpata R. N. l-a așteptat în apropierea locului comiterii faptei după care cei doi au încărcat împreună bunurile sustrase într-un taximetru și le-au valorificat la un centru de colectare a deșeurilor cauzând un prejudiciu în valoare de aprx. 2940 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin.1, art. 229 alin. 1 lit. d C.pen. cu aplic. art. 77 lit. d C.pen. si art 41 alin 1 C. penal în cond. art. 5 C.pen.
Având în vedere că instanța de fond s-a orientat spre o pedeapsa cu închisoarea privativa de libertate, fara retinerea de circumstante atenuante judiciare in favoarea inculpatului, s-a apreciat că legea noua este mai favorabilă decât legea veche.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art 74 NCP respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele speciale de pedeapsă prevăzute în partea specială, starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita ridicata raportat la împrejurările concrete în care a acționat inculpatul profitand si urmarind de la bun inceput sustragerea oricaror bunuri pe care le gaseste, persoana inculpatului gradul de educatie, instruire, varsta, starea de sanatate, situatia familiala si sociala, cuantumul prejudiciului produs si nerecuperat precum si modul si mijloacele folosite la comiterea faptelor dupa un plan bine pus la punct si minutios elaborat
Instanța de fond a avut în vedere la stabilirea în concret a pedepsei faptul că inculpatul a avut o atitudine total nesinceră. Deși inculpatul a suferit multiple condamnări, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, s-a constatat că acesta nu a înțeles să-și revizuiască comportamentul în sensul respectării normelor de conviețuire socială ceea ce a condus la concluzia că prezintă o periculozitate sporită.
Pe parcursul urmăririi penale inculpatul a dat dovadă de o atitudine nesinceră, recunoscând doar parțial fapta reținută în sarcina sa și arătând că deși a pătruns prin escaladarea gardului în incinta sediului persoanei vătămate, nu a sustras bunurile din această locație, ci le-a găsit în exteriorul sediului societății comerciale.
Judecând în aceste limite instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare si 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a ,b ,d NCP ca fiind in măsura sa contribuie la realizarea scopurilor coercitive si reeducative a legii penale
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen. a interzis inculpatului ca pedepse complementare exercitarea drepturilor de a fi aleși în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege pe o perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, apreciind că prin săvârșirea infracțiunilor deduse judecății inculpatul s-a dovedit nedemn a deține o funcție electivă în autoritățile publice sau orice alte funcții publice precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
A făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 alin. 1 C. pen. rap. la art. 66 lit. a, b și d NCP.
Persoana vătămată . a precizat faptul că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 2940 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate (f. 31). Întrucât prejudiciul cauzat parților civile s-a apreciat a fi dovedit, instanța de fond a admis acțiunea civila și a obligat inculpatul la plata sumei de 2940 lei.
Conform art. 272 alin 1 NCPP onorariile av. oficiu se vor avansa din FMJ astfel suma de 300 lei d-nei av O. S. M. si suma de 200 lei se avansează din FMJ, av. B. S.
În temeiul art. 274 alin 1 NCPP a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in suma de 800 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul R. R. prin apărătorul desemnat din oficiu solicitând desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri.
În motivarea căii de atac formulate s-a precizat că citarea inculpatului R. R. s-a făcut doar formal, instanța rezumându-se să-l citeze doar la adresele din țară în condițiile în care Codul de procedură penală instituie obligația citării inculpatului la adresa din străinătate în situația în care este cunoscută adresa din străinătate, drept pentru care a fost încălcat dreptul la un proces echitabil.
Cu privire la acuzațiile formulate, s-a apreciat că materialul probator aflat la dosar nu poate răsturna prezumția de nevinovăție a inculpatului R. R., situație în care se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 396 alin. 5 Codul de procedură penală raportat la art. 16 lit. c din Codul de procedură penală.
Verificând hotărârea atacată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art. 417 și ale art. 420 alin. 8 Codul de procedură penală, Curtea constată ca fiind nefondat apelul formulat în cauză, pentru următoarele considerente:
Având în vedere că în mod greșit instanța de judecată a acceptat poziția de necontestare a probelor administrate în cursul urmăririi penale exprimată de apărătorul numit din oficiu pentru inculpat în faza de judecată în condițiile în care apărătorul nu a avut vreun contact direct sau mandat special de la inculpat, curtea a efectuat demersuri pentru audierea martorilor B. L. (filele 49-50 dosarul curții) și S. V. (filele 75-76 dosarul curții), precum și a lui R. N..
Raportat la procedura de citare efectuată în cursul urmăririi penale și în fața primei instanțe, apreciată a fi insuficientă de către apărătorul inculpatului în condițiile în care existau date despre o eventuală stabilire a lui R. R. în străinătate, curtea a efectuat demersuri în vederea localizării inculpatului prin intermediul instrumentelor de cooperare internațională prevăzute de Legea nr. 141/2010 și de Ordinul nr. 212/2010. Aceste demersuri nu au avut un rezultat pozitiv, motiv pentru care s-a procedat la judecarea apelului formulat în cauză în lipsa inculpatului.
Coroborând toate mijloacele de probă administrate în cauză în faza de urmărire penală și în fața instanței de apel, curtea a reținut că în data de 28.12.2013, în intervalul orar 1030 – 1050, în urma unei înțelegeri prealabile cu partenera sa în vârstă de 17 ani – martora R. N. -, inculpatul a pătruns prin escaladarea gardului împrejmuitor în incinta . din C.-N. pentru a sustrage bunuri, iar din apropierea gardului a luat un număr de 105 carcase inductori din aluminiu, timp în care martora l-a așteptat în apropierea locului comiterii faptei pentru a-l ajuta la încărcarea bunurilor într-un taximetru și la valorificarea la un centru de colectare a deșeurilor.
Din declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală și ale martorilor rezultă cu certitudine faptul că inculpatul R. R. a fost în incinta curții aparținând părții civile de mai multe ori pentru a căuta deșeuri în vederea valorificării acestora. Cu această ocazie a observat împrejurimile, precum și ce bunuri sunt în incinta societății comerciale, situație în care în momentul în care „a găsit” cele 105 carcase de aluminiu lângă gardul societății, R. R. și-a dat seama că acestea sunt ascunse și că nu au regimul unor bunuri abandonate (Trib. Suceava, Secția penală, decizia nr. 663/1997, în RDP nr. 1/1999, p. 153). În acest sens sunt și declarațiile martorei R. N. care a precizat că aluminiul era în patru saci, ascunși în tufele din apropierea gardului societății parte civilă.
Cunoscând proveniența ilicită a bunurilor, inculpatul R. R. și le-a însușit, demersurile efectuate pentru transportul și valorificarea bunurilor fiind probate prin declarațiile martorilor B. L. și R. N., care se coroborează cu declarațiile inculpatului și cu adeverințele/dovezile de primire și plată a bunurilor valorificate la centrul de colectare ..
În continuare apreciem că s-a făcut o încadrare juridică corespunzătoare a faptei comise de inculpatul R. R. în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d din Codul penal, cu aplicarea art. 77 lit. d din Codul penal, precum și orientarea spre noul Cod penal ca lege penală mai favorabilă raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege mai reduse .
Procedând la individualizarea judiciară a pedepsei considerate potrivită faptei și persoanei inculpatului, instanța de fond a valorificat eficient criteriile prevăzute de art. 74 din Codul penal, respectiv: limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat (de la 1 an 6 luni la 7 ani 6 luni închisoare majorat prin aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. 5 din Codul penal); împrejurările săvârșirii faptei (pe timp de zi, prin escaladare); starea de pericol creată și rezultatul produs (scăzut având în vedere prejudiciul creat); circumstanțele personale ale inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale; precum și atitudinea procesuală a inculpatului – parțial sinceră, de recunoaștere și regret a faptei comise.
Considerăm că în mod corect instanța de fond s-a orientat spre minimul special al pedepsei cu închisoarea prevăzută de lege raportat la gravitatea faptei și la prejudiciul produs și apreciem că un cuantum de 1 an 6 luni închisoare ar fi aptă a asigura realizarea scopului educativ și preventiv.
Pentru toate aceste considerente, apelul formulat în cauză de R. R. se privește ca nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art. 421 pct.1 lit. b Codul de procedură penală.
Va stabili în favoarea Baroului C. suma de 260 lei reprezentând onorariu ce se va avansa din FMJ pentru avocat P. A. D..
În temeiul art. 422 din Codul de procedură penală raportat la art. 275 alin 2 Codul de procedură penală vom obliga apelantul la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul R. R., împotriva sentinței penale nr. 829 din 17 06 2015 a Judecătoriei C.-N..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 260 lei reprezentând onorariu ce se va avansa din FMJ pentru avocat P. A. D..
Obligă pe apelantul R. R. să plătească în favoarea statului suma de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 02 2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. Ș. A. D. M.
GREFIER
M. B.
Red./ Tehn. MDA
Judecător fond: B. B.
| ← Sustragerea de sub sechestru. Art. 244 C.p.. Decizia nr.... | Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... → |
|---|
