Sustragerea de sub sechestru. Art. 244 C.p.. Decizia nr. 200/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 200/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 15-02-2016 în dosarul nr. 200/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACLJ:2016:018._
ROMANIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.200/A/2016
Ședința publică din 15 februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. Ș., judecător
JUDECĂTOR: D. A. M.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel C.
reprezentat prin procuror: O. C. T.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul T. L. L. împotriva sentinței penale nr.1220 din 16 octombrie 2015 a Judecătoriei C. N., pronunțată în dosarul nr._, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de rupere de sigilii prev.si ped. de art.243 al.1 C.pen.1968, sustragere de sub sechestru prev.si ped. de art.244 al.1 C.pen. 1968, cu aplic. art.41 al.2 si art.33 lit.a C.pen. 1968
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, însușindu-și argumentele de fapt și de drept invocate în hotărârea atacată.
În susținerea poziției procesuale arată că față de motivele de apel vizând achitarea pe motivul că faptele nu ar constitui infracțiuni, legat în principal de activitatea desfășurată de către executorii bancari, apreciază că sunt neîntemeiate, prevederile Legii nr.287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activității de punere în executare a creanțelor aparținând instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare fiind publicată în Monitorul Oficial la data de 16.12.2011, ulterior săvârșirii faptei săvârșită în prezentul dosar.
CURTEA
Prin Sentința penală nr.1220 din 16 10 2015 a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosar nr._, în baza art. 243 al 1 Cp 1969 cu aplic. art. 41 al 2 Cp 1969 a condamnat inculpatul T. L. L., fiul lui M. și E., născut la data de 02.10.1975 în C.-N., jud. C., cetățenie română, studii superioare, director, necăsătorit, domiciliat în C.-N., ., ., CI . nr._ eliberată de SPCLEP C.-N., CNP_, fără antecedente penale, la 4 luni închisoare.
În baza art. 244 al 1 Cp 1969 cu aplic. art. 41 al 2 Cp 1969 a condamnat inculpatul T. L. L. la 5 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a - 34 lit. b Cp 1969 a contopit cele 2 pedepse stabilind pedeapsa cea mai grea – aceea de 5 luni închisoare, pe care a suspendat-o condiționat pe o durata de 2 ani 5 luni termen de încercare.
A pus în vedere inculpatului disp. art. 83 C.pen.1969.
În baza art. 19/397 C.pr.pen a respins ca nefondată acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. T. S. C., cu sediul în C.-N., ., jud. C..
În baza art. 274 al. 1 C.pr.pen. a obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr. 1147/P/2012 din data de 30.09.2014 P. de pe lângă Tribunalul C. a dispus trimiterea in judecată în stare de libertate a inculpatului T. L. L. pentru săvârșirea infracțiunilor de rupere de sigilii, prev. și ped. de art. 243 alin. 1 din Codul penal din 1968 și sustragere de sub sechestru prev. și ped. de art. 244 alin. 1 din Codul penal din 1968, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. 2 și ambele cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal din 1968, in fapt reținându-se ca în cursul lunii ianuarie 2011 a înlăturat și distrus de două ori sigiliile legal aplicate pe autoturismul său și că în cursul lunii ianuarie 2011 a sustras de sub sechestru de două ori autoturismul propriu.
În faza de urmărire penală, situația de fapt a fost probata prin plângerea penală a Băncii T. și anexele (f. 5-9 dup), încheierea civilă a Judecătoriei C.-N. (f. 10 dup), procese-verbale sechestru (f. 12-13 dup), înștiințare (f. 14 dup), comunicări poștale (f. 17-18 dup), cerere către Judecătoria C.-N. de încuviințare a executării silite (f. 18-19 dup), declarațiile martorilor C. F. (f. 28-29, 63-64 dup), H. H. C. (f. 30 dup), declarațiile inculpatului T. L. L. (f. 23-24, 66-71 dup), adresa Centrului Meteorologic Regional T. Nord (f. 39 dup), dosarul executorului judecătoresc privind pe inculpat (f. 51-61 dup).
În faza de judecată s-au readministrat în parte mijloacele de probă din cursul urmăririi penale, procedându-se la audierea inculpatului (f.10, 11 dos. inst.) precum și a martorilor C. F. (f.22, 23 dos.inst.) și H. H. C..
Analizând probatoriul instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin contractul de credit nr._ din data de 21.08.2008, inculpatul T. L. L. a beneficiat de un credit de la B. T. în sumă de 55.000 lei, pe o durată de 120 luni, de la data de 21.08.2008 și până la data de 27.07.2018.(f. 8-9 dup). Inculpatul nu și-a achitat ratele lunare la credit, fiind somat în acest sens începând cu anul 2009 de către bancă.
Întrucât, în continuare, inculpatul nu și-a achitat ratele lunare și nici nu a recuperat debitul restant, B. T. a înaintat, în data de 10.06.2010, la Judecătoria C.-N. cerere de încuviințare a executării silite mobiliare și imobiliare față de inculpatul T. L. L.. Cauza a format obiectul dosarului nr._/211/2010 (f. 18-19 dup). Judecătoria C.-N., prin încheierea civilă CC nr._/07.07.2010 a admis cererea înaintată de executorul bancar din cadrul Băncii T. S.A. și a încuviințat executarea silită a titlului executor, contractul de credit nr._/2008 privind pe inculpat (f. 10 dup).
După obținerea încheierii judecătorești irevocabile, conform prevederilor legale, B. T., în data de 19.07.2010 a emis somația nr. 172, care a fost expediată prin poștă cu confirmare de primire, băncii fiindu-i returnată confirmarea primirii actului de către inculpat (f. 48, 50, 56 dup). În continuare, B. T., C. Executări Silite a efectuat demersuri pentru identificarea bunurilor inculpatului. Astfel, Instituția Prefectului Județului C., Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor a comunicat faptul că inculpatul figurează înmatriculat cu un autoturism marca Volkswagen Golf cu nr. de înmatriculare_ (f. 11 dup).
S-a solicitat de către executorii bancari prezentarea inculpatului la bancă. Martorul H. H. C. a discutat cu inculpatul despre executarea silită, respectiv despre recuperarea creditului, interval de timp în care martorul C. F. a identificat autoturismul inculpatului pe .-N. aplicând sigilii și lăsând o înștiințare de sechestrare.
Martorul C. F. a revenit la bancă și i-a adus la cunoștință inculpatului că a procedat la sechestrarea în fapt a autoturismului, urmând a încheia în prezența inculpatului actele legale aferente, respectiv procesul-verbal de sechestrare. Inculpatul a refuzat să rămână la încheierea actelor, a părăsit intempestiv sediul băncii, s-a deplasat la autoturism, a rupt sigiliile și a plecat cu autoturismul.
A fost încheiat procesul verbal de sechestrare, care a fost trimis prin poștă inculpatului (f. 12 dup).
În data de 24.01.2011, cei doi executori bancari H. H. C. și C. F. s-au deplasat la domiciliul inculpatului situat în C.-N., ., .. Au identificat lângă imobil autoturismul și întrucât inculpatul nu a răspuns la apelurile telefonice și de la poarta imobilului, au procedat la sechestrarea autoturismului, aplicarea de sigilii, lăsând totodată înștiințări pe autoturism și în cutia poștală a inculpatului (f 28-30, 63-64 dup). S-a procedat la încheierea procesului-verbal de sechestru, care a fost trimis prin poștă inculpatului (f. 13 dup). S-a solicitat organelor de poliție sprijinul pentru ridicarea autoturismului, dar acesta a dispărut între timp din parcare (f. 15 dup).
Inculpatul, în declarațiile date olograf în data de 22.06.2011 în fața organelor de poliție a recunoscut săvârșirea faptelor arătând că în data de 18.01.2011, executorul bancar C. F. i-a adus la cunoștință sechestrarea autoturismului solicitându-i predarea cheilor și a actelor acestuia, și totodată, i-a cerut să participe la încheierea actelor, în speță, la procesul-verbal de sechestrare. T. L. L. a precizat că nu a acceptat, a părăsit sediul băncii, s-a deplasat la autoturism constatând că pe aceasta erau aplicate sigilii, pe care le-a rupt și a plecat cu autoturismul.
De asemenea, inculpatul a declarat că, după câteva zile, la domiciliu a constatat că pe autoturism erau aplicate sigilii pe care le-a rupt și a plecat cu autoturismul (f. 26-24 dup).
În cursul audierii, în calitate de învinuit, în data de 26.01.2012, inculpatul și-a menținut declarațiile date anterior (f. 26 dup), la fel și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală în data de 27.09.2012 (f. 36 dup).
Ulterior, inculpatul a revenit asupra declarațiilor și în declarația olografă
dată procurorului în data de 01.07.2014 a susținut că după ce executorul bancar
C. F. i-a comunicat că dorește să-i pună sechestru pe autoturism s-a
înfuriat și a plecat din bancă, deplasându-se la autoturism, în care s-a urcat și pe care l-a
condus. Inculpatul a susținut că nu a observat prezența unor sigilii sau înștiințări pe autoturism.
Identic a susținut inculpatul referitor la evenimentele din data de 24.01.2011 arătând că nu a observat sigilii sau înștiințări pe autoturism. În declarația data procurorului la aceeași dată, inculpatul a prezentat ca posibil motiv al neobservării, ploile puternice din acel moment (f. 66-70 dup).
S-a menționat că inculpatul a acordat o mare atenție declarațiilor date în fața
organelor de urmărire penală. Astfel, fiind citat de procuror pentru data de 01.07.2014,
a fost de acord să fie audiat de către acest organ de urmărire penală, numai după ce dă o declarație
olografa și ulterior să răspundă la întrebările adresate (f. 67, respectiv 68-70 dup).
În acest context, s-a apreciat a fi greu de admis motivația inculpatului conform căreia în declarația scrisă cu mâna proprie în fața organelor de poliție, în data de 22.06.2011- 4 pagini, ar fi permis să scrie ceea ce i-a dictat organul de poliție.
Pentru clarificarea susținerilor inculpatului, s-a solicitat Centrului Meteorologic Regional T. Nord comunicarea datelor meteorologice referitor la precipitații în perioada respectivă. Din datele comunicate a rezultat că în data de 18.01.2011 cantitatea de precipitații a zilei (litru/metru2)a fost de 0,0 litri, respectiv în 24.01.2011 0,03 litri, 25 și 26.01.2011- 0,0 litri (f. 39 dup).
Susținerile inculpatului au fost infirmate de declarațiile martorilor C. F. și H. H. C. (f. 28-30, 63-64 dup).
S-a menționat că în luna iulie 2014 inculpatul mai avea de achitat suma de 51.926 lei din creditul inițial de 55.000 lei luat în cursul anului 2008 de la B. T. (f 41 dup).
Judecătorul de fond a apreciat că executarea silită a fost efectuată cu respectarea prevederilor Codului de procedură civilă în vigoare la acea dată - obținerea încheierii Judecătoriei C.-N. de încuviințare a executării silite, emitere somație, identificare bun, aplicare sigilii și înștiințări, încheiere și comunicare proces-verbal sechestru.
Fiind audiat în cursul judecății inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunilor arătând că autoturismul său nu a fost sechestrat în mod legal deoarece nu i s-a adus la cunoștință că autoturismul_ urmează a fi sechestrat, la aplicarea sechestrului nu a fost de față niciun polițist și niciun martor, hotărârea de aplicare a sechestrului i-a fost adusă la cunoștință abia la data de 24.01.2011, ulterior aplicării celui de-al doilea sechestru (f.10, 11, dos. inst.).
Instanța de fond a reținut că, din punct de vedere legal, nu există nici un temei pentru ca, în afara comunicării titlului executoriu și a adresei de înființare a popririi, inculpatului să-i fie adusă la cunoștință, în mod suplimentar, sechestrarea autoturismului_ . Nici prezența la fața locului a vreunui polițist sau martor nu constituie o obligație legală. Cât privește susținerea inculpatului că hotărârea de aplicare a sechestrului i-a fost adusă la cunoștință abia ulterior aplicării celui de-al doilea sechestru, instanța a reținut că aceasta nu corespunde adevărului. Astfel, confirmarea de primire depusă în copie la f. 56 a dosarului de urmărire penală atestă primirea de către inculpat, în mod direct, la data de 26.07.2010 a somației depuse în copie la f. 48 dup, în cuprinsul căreia se face referire în mod exact la titlul executoriu (contractul de credit nr._/21.08.2008, în privința căruia, prin încheierea nr._/07.07.2010 a Judecătoriei C.-N., a fost încuviințată executarea silită a inculpatului – f.10 dup).
A mai susținut inculpatul că nu a văzut sigiliile aplicate pe autoturism întrucât în zilele în care acestea au fost aplicate ar fi plouat și ar fi nins. Susținerea este înlăturată de declarațiile credibile date în cursul urmăriri penale și al judecății de martorii C. F. și H. H..
Instanța de fond a apreciat că în drept faptele inculpatului T. L. L. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de rupere de sigilii, prev. și ped. de art. 243 alin. 1 din Codul penal din 1969 și sustragere de sub sechestru prev. și ped. de art. 244 alin. 1 din Codul penal din 1969, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp 1969 și art. 5 Cp, ambele cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal din 1969.
La individualizarea pedepselor pe care le-a aplicat inculpatului instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal 1969 si in acest context de atitudinea nesinceră a inculpatului, de lipsa antecedenței penale (f. 27 dup), de gradul concret de pericol social al infracțiunilor care rezultă din forma continuată de săvârșire a faptelor, din contextul neplății creditului din motive legate de criza economică mondială începută în anul 2008, din timpul îndelungat care a trecut de la data faptelor și până în prezent – aproape 5 ani, care a diminuat pericolul social inițial.
Față de cele arătate, instanța de fond, în baza art. 243 al 1 Cp 1969 cu aplic. art. 41 al 2 Cp 1969, a condamnat inculpatul T. L. L. la 4 luni închisoare.
În baza art. 244 al 1 Cp 1969 cu aplic. art. 41 al 2 Cp 1969 a condamnat inculpatul T. L. L. la 5 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a - 34 lit. b Cp 1969 a contopit cele 2 pedepse stabilind pedeapsa cea mai grea – aceea de 5 luni închisoare, pe care a suspendat-o condiționat pe o durată de 2 ani 5 luni termen de încercare.
A pus în vedere inculpatului disp. art. 83 C.pen.1969.
Sub aspectul laturii civile, în baza art. 19/397 C.pr.pen a respins ca nefondată acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. T. S. C. deoarece prejudiciul reclamat de către partea civilă a fost cauzat prin nerestituirea creditului și nu prin săvârșirea infracțiunilor care fac obiectul prezentei cauze, care sunt infracțiuni contra autorității.
În baza art. 274 al. 1 C.pr.pen. a obliga inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul T. L. L. solicitând desființarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri temeinice și legale.
În motivarea căii de atac formulate apelantul a precizat că declarațiile martorilor F. C. și H. H. C. conțin informații contrare adevărului, că sechestrul nu a fost aplicat în mod legal, dar și că înștiințările privind aplicarea sechestrului nu au fost comunicate în mod legale, la datele care figurează înscrise pe ele.
Verificând hotărârea atacată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art. 417 și ale art. 420 alin. 8 Codul de procedură penală, Curtea constată ca fiind nefondat apelul formulat în cauză, pentru următoarele considerente:
Coroborând mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt constând în aceea că în cursul lunii ianuarie 2011 inculpatul a înlăturat și distrus de două ori sigiliile aplicate în mod legal pe autoturismul său de către executorii bancari, după care a plecat cu autoturismul, sustrăgându-l astfel de sub sechestru.
Astfel, cererea formulată de executorul bancar din cadrul Băncii T. SA de încuviințare a executării silite a titlului executor Contractul de credit nr._ din data de 21.08.2008 (filele 8-9, 18-19 dosarul de urmărire penală) a fost încuviințată de către instanța de judecată competentă (fila 10 dosarul de urmărire penală), iar în urma demersurilor efectuate în vederea aducerii la îndeplinire a procedurii executării silite a fost identificat autoturismul cu . sasiu WVWZZZ1HZNB01038 cu numărul de înmatriculare_ (fila 11 dosarul de urmărire penală), asupra căruia a fost instituit sechestrul asigurător.
Având în vedere dispozițiile art. 3731 și următoarele din codul de procedură civilă 1865 care prevăd procedura de executare silită, ale art. 2 și 10 din OMJ nr. 2628/1999 care reglementează competența executorilor bancari în ceea ce privește punerea în executare a titlurilor executorii aparținând băncii în care își desfășoară activitatea și efectuarea actelor de executare necesare în toate formele de executare silită, prevăzute de Codul de procedura civilă și de alte dispoziții legale aplicabile în materie, precum și ale art. 120 din OUG nr. 99/2006 care prevăd caracterul executoriu al unui contract de credit curtea apreciază că executorii bancari din cadrul Băncii T. au procedat în mod legal la aplicarea sechestrului asupra bunului cu care inculpatul figurează înscris în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Înscrisul sub semnătură privată intitulat Contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit depus la dosarul de urmărire penală la fila 38 și încheiat la data de 05.04.2010 între inculpat și o altă persoană fizică nu este opozabil creditorului B. T. în condițiile în care această tranzacție nu a fost urmată de radierea autovehiculului din evidența SPCRPCIV C. de pe numele lui T. L. L. pentru a fi înregistrat pe numele cumpărătorului.
În continuare apreciem că s-a făcut o încadrare juridică corespunzătoare a faptelor comise de inculpatul T. L. L. în infracțiunile de rupere de sigilii prevăzută de art. 243 alin. 1 din Codul penal 1969 și de sustragere de sub sechestru prevăzută de art. 244 alin. 1 din Codul penal 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și a art. 33 lit. a din Codul penal 1969, precum și orientarea spre vechiul Cod penal ca lege penală mai favorabilă raportat la modalitatea de sancționare a concursului de infracțiuni.
Procedând la individualizarea judiciară a pedepselor considerate potrivite faptelor și persoanei inculpatului, instanța de fond a valorificat eficient criteriile prevăzute de art. 72 Codul penal 1969, având în vedere: dispozițiile părții generale a Codului penal 1969, limitele de pedeapsă fixate în partea generală (de la 1 lună la 1 an închisoare sau amendă), gradul de pericol social al faptelor raportat evident la acțiunile inculpatului, la persoana acestuia și la împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Raportat la atitudinea inculpatului T. L. L. în comiterea infracțiunilor care fac obiectul prezentului dosar penal, la poziția procesuală a acestuia, dar și la conduita lui ulterioară așa cum rezultă din refuzul constant de a achita creditul contractat și de a recupera sumele de care a beneficiat, instanța de fond s-a orientat spre pedeapsa închisorii, aplicând două pedepse în cuantum de 5 luni fiecare, sancțiuni pe care și Curtea le apreciază ca fiind apte a asigura realizarea scopului educativ și preventiv.
Cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei rezultante stabilite, constatăm că judecătorul de la instanța de fond a luat în considerare aspectele pozitive ce țin de persoana inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, faptul că este integrat în comunitate, dar și posibilitatea ca prezenta condamnare să funcționeze ca un semnal de alarmă pentru adaptarea conduitei viitoare la normele sociale și legale, situație în care a apreciat că nu se impune executarea prin privare de libertate a pedepsei, fiind suficientă suspendarea condiționată a executării acesteia.
Pentru toate aceste considerente, apelul formulat în cauză de T. L. L. se privește ca nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art. 421 pct.1 lit. b Codul de procedură penală.
În temeiul art. 422 din Codul de procedură penală raportat la art. 275 alin 2 Codul de procedură penală vom obliga apelantul la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul T. L. L., împotriva sentinței penale nr. 1220 din 16 10 2015 a Judecătoriei C.-N..
Obligă pe apelantul T. L. L. să plătească în favoarea statului suma de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 02 2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. Ș. A. D. M.
GREFIER
M. B.
Red./Tehn. MDA
Judecător fond: L. B.
4 ex/ 18.03.2016
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 196/2016. Curtea de... → |
|---|
