Distrugerea din culpă. Art.255 NCP. Decizia nr. 335/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 335/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 07-03-2016 în dosarul nr. 335/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACLJ:2016:018._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.335/A/2016
Ședința publică din 7 martie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. A. M., judecător
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. C. - reprezentat prin procuror: O. C. T.
S-au luat spre examinare apelurile declarate de P. de pe lângă J. H. și inculpatul D. T. împotriva sentinței penale nr.191 din 25 noiembrie 2015 a Judecătoriei H., pronunțată în dosar nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere din culpă prev. de art.255 al.1 C.P..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul D. T., asistat de apărător ales, av. M. S., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar și persoana vătămată I. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță inculpatul D. T. arată că își menține declarația dată până în această fază procesuală și nu are de făcut completări sau precizări la aceasta.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, C. acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelurilor.
Reprezentantul Ministerului Public susține apelul, așa cum a fost declarat și motivat la dosar de către P. de pe lângă J. H., solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate și, rejudecând cauza, a se dispune condamnarea inculpatului D. T. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere din culpă prev. de art.219 al.1 V.C.pen., la pedeapsa închisorii orientată spre minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea executării pedepsei potrivit prev.art.81 V.C.pen., apreciind că, atât în ce privește încadrarea juridică, cât și modalitatea de executare, aceste dispoziții sunt mai favorabile față de noile prevederi legale.
În plus, față de motivele expuse pe larg în memoriul de apel, învederează faptul că, în principal, criticile aduse sentinței vizează modalitatea în care instanța de fond a statuat că nu ar exista suficiente probe în ceea ce privește latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii de distrugere din culpă. Ori, în opinia sa, din interpretarea materialului probator vast administrat, de altfel, și de către instanța de fond prin reaudierea tuturor martorilor oculari și inclusiv a pompierului care a întocmit cele două procese verbale de intervenție, în concret, justifică condamnarea inculpatului și atestă săvârșirea infracțiunii. Solicită a se reține că, încă de la momentul declanșării incendiului și constatării acestui fapt de către martorii care s-au prezentat la fața locului, s-a putut stabili cu certitudine ce elemente au luat foc la sosirea martorilor și a pompierilor. Astfel, martorul R. T. a arătat în mod direct că, atelierul de sudură al părții vătămate se afla la distanță de zona în care a avut loc incendiul, iar martorul L. S. a arătat că la momentul în care s-a prezentat la fața locului, partea vătămată I. P. a încercat să își scoată animalele din grajd. Totodată, acest martor indică faptul că la acel moment, în grajd era fum, aspect care se coroborează cu declarațiile părții vătămate și atestă faptul că, cablul nu era în priză la momentul când s-a declanșat incendiul, partea vătămată fiind cea care a deschis lumina în grajd pentru a salva animalele. De asemenea, din declarația inculpatului D. T., menținută și în fața instanței de fond, rezultă cu certitudine faptul că acesta a folosit în ziua respectivă soba, el afirmând că activitatea cu această sobă s-ar fi terminat în jurul orei 18.00 față de momentul declanșării incendiului. Ori, coroborând aceste susțineri cu declarațiile pompierului, care a întocmit procesele verbale la fața locului, este irelevant aspectul că ar fi terminat de folosit soba respectivă în jurul orei 18.00.
Persoana vătămată I. P. față de apelul declarat de parchet, arată că nu are nici o pretenție de la inculpat.
Apărătorul ales al inculpatului D. T. față de apelul declarat de parchet, solicită respingerea acestuia ca nefondat și admiterea apelului declarat de inculpat, apreciind că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală deoarece, din probele administrate la dosar, nu s-a putut stabili culpa inculpatului în producerea acestui incendiu.
De asemenea, din probele de la dosar rezultă că inculpatul a constatat existența unui fum, flacăra venind din partea dreaptă a clădirii. Solicită a se reține că atelierul de sudură era în incinta clădirii care a luat foc.
Neexistând culpa inculpatului, apreciază că în cauză sunt incidente disp.art.16 lit.b C.pr.pen., iar în subsidiar art.16 lit.c C.pr.pen.
Solicită a se reține că în cauză nu s-au formulat pretenții civile.
Persoana vătămată I. P. cu privire la apelul declarat de inculpat, precizează că nu are aparat de sudură în clădirea cu animalele, lucrările de sudură fiind efectuate la o distanță mult mai mare.
Reprezentantul Ministerului Public pentru motivele arătate în apelul declarat de parchet, solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca fiind nefondat, apreciind că față de împrejurările reținute de instanța de fond, care în mod expres a avut în vedere împrejurarea că probele nu ar fi suficiente pentru a dispune condamnarea și faptul că aceasta nu a intrat în detaliu privind latura obiectivă și subiectivă, infracțiunea a fost comisă, astfel că nu poate fi vorba de achitarea inculpatului.
Solicită a se reține și depoziția martorului Ș. C., care a arătat în mod expres în fața instanței că, la momentul în care a verificat existența unei posibile surse de incendiu, singura sursă identificată a fost soba, la care a lucrat inculpatul, aceasta conținând o mare cantitate de jar.
Inculpatul D. T., având ultimul cuvânt, arată că incendiul a pornit de la instalația părții civile.
CURTEA
Prin sentința penală nr.191 din 25 noiembrie 2015 a Judecătoriei H., pronunțată în dosarul nr._, în baza art.396 alin.5, raportat la art.16 lit.c NCPP, s-a dispus achitarea inculpatului D. T. – fiul lui T. și A., născut la data de 27.08.1946 în comuna M., ., CNP_, domiciliat în comuna Călățele, ., jud. C., fără antecedente penale, posesor al CI . nr._ eliberată de SPCLEP H., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere din culpă prev. de art.255 alin.1 NCP.
Cheltuielile judiciare avansate de stat cu prezenta cauză au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr.850/P/2012 din data de 24-03.2014 al Pachetului de pe lângă J. H. și înregistrat la această instanță sub nr._ / 2014 s-a dispus trimiterea în judecată inculpatului D. T. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere din culpă prev. de art.255 alin.1 NCP.
În esență, în sarcina inculpatului s-a reținut faptul că acesta, în seara zilei de 03.10.2012, a lăsat nesupravegheat focul de la soba improvizată, pe care o avea în curte și o folosea pentru a fierbe mâncare la animale, provocându-se un incendiu, care s-a extins la șura persoanei vătămate I. P., cât și la anexele gospodărești ale inculpatului, fiind necesară intervenția pompierilor pentru a stinge incendiul, care putea afecta și casele de locuit ale celor două gospodării.
Persoana vătămată I. P. a arătat că valoarea bunurilor distruse în urma incendiului este de aproximativ 40.000 lei, însă pentru că a fost ajutat de consăteni și de rude să-și refacă anexele gospodărești, nu are nicio pretenție civilă față de inculpat și nu se constituie parte civilă în cauză. (f.11,13 d.u.p.)
Inculpatul, în declarația dată în fața instanței nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de distrugere din culpă, apreciind că incendiul s-a propagat de la locuința vecinului său I. P., persoană care avea improvizată instalația electrică și care, a efectuat unele lucrări de sudură în ziua respectivă, depunând un set de poze de la fața locului, f.24-32.
Instanța, examinând actele și lucrările dosarului, declarația inculpatului, f.36-37, a părții vătămate I. P., f.38-40, precum și a martorilor T. I., f.45-46, L. S. M., f.58-59, Ș. C., f.69-70, H. I., f.82-83, R. T., f.90-91, T. N. și T. R. F., a stabilit următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 03.10.2012, inculpatul D. T., aflându-se la locuința sa din ., a făcut foc într-o sobă improvizată, care era amplasată în spatele curții, la distanță mică de gardul din lemn, care desparte gospodăria inculpatului de cea a persoanei vătămate I. P., care avea în acea zonă șura și grajdul de animale.
Inculpatul a pus la fiert mâncare pentru porci și susține că, după ce mâncarea s-a fiert, a mai lucrat prin gospodărie până în jurul orelor 21.00, fără a observa vreo problemă la soba din curte, după care a intrat în locuință și s-a culcat.
În jurul orelor 22.00 – 22.30, persoana vătămată I. P. a ieșit din locuință și a mers în bucătăria de vară pentru a mânca, iar după un timp a auzit afară niște pocnituri care i-au atras atenția, astfel că a ieșit afară pentru a vedea ce se întâmplă, și când a ajuns în curte, a văzut o lumină puternică între șura sa și magazia de lemne a inculpatului, realizând că ardea gardul din lemn, care despărțea gospodăria sa de cea a inculpatului.
Persoana vătămată intuind că focul se poate extinde, susține că a băgat în priză cablul care alimenta cu curent instalația electrică de la șură pentru a avea lumină, după care a fugit și a deschis ușa grajdului unde erau animalele, pe care a reușit să le scoată în curte.
Persoana vătămată a mai declarat că atunci când a intrat în grajd, acolo era fum, care intra pe găurile de aerisire a peretelui situat spre gospodăria inculpatului, iar după ce a scos animalele în curte, a văzut că focul s-a extins la peretele exterior al șurii, situat spre gospodăria inculpatului, după care s-a extins la acoperișul șurii sale.
S-a apelat numărul de urgență 112, solicitând ajutorul pompierilor.
Inculpatul a declarat că a fost trezit de soția sa, care i-a spus că arde șura persoanei vătămate, astfel că a ieșit afară, văzând că ardea acoperișul șurii în partea dreaptă, privind dinspre stradă, deci nu spre gospodăria sa, însă pentru că focul se extindea venind spre gospodăria sa, a început să arunce cu apă, fiind ajutat de martorul T. R., care a sosit primul acolo, după care au venit și alte persoane, precum și pompierii civili din satul Călățele, care au intrat în curtea sa.
La scurt timp, au sosit la fața locului două autospeciale ale Detașamentului de Pompieri H., care au acționat pentru stingerea incendiului care a afectat în totalitate șura și grajdul persoanei vătămate I. P., precum și 7 m3 lemn de foc depozitat lângă șură, circa 7 tone fân, precum și alte bunuri depozitate în șura persoanei vătămate, iar în curtea inculpatului, incendiul a cuprins acoperișul de la grajdul pentru animale, arzând circa 1,5 tone fân, precum și lemnăria.
În procesele verbale de intervenție, încheiat de pompieri în urma intervenirii pentru stingerea incendiului care a cuprins gospodăria persoanei vătămate, s-a menționat că sursa probabilă de aprindere a fost, scânteie produsă de la soba improvizată pentru fiert mâncare la animale, scânteie care a fost purtată de vânt, iar primul material care s-a aprins a fost lemnul. (f.7 d.u.p.)
Inculpatul a susținut că nu se consideră vinovat de incendiul produs, apreciind că incendiul a pornit de la un scurt circuit de la instalația electrică din șura persoanei vătămate sau de la vreo scânteie ca urmare a faptului că în seara zilei de 03.10.2012, persoana vătămată lucrase lângă șură până în jurul orelor 21.00 – 22.00, cu un aparat de sudură și un flex pentru tăiat fier. (f. 16, 21 d.u.p) și declarația dată în fața instanței.
Persoana vătămată a declarat că susținerea inculpatului că incendiul a pornit de la un scurt circuit al instalației electrice de la șura sa, nu este reală pentru că în momentul incendiului, cablul care alimenta cu curent instalația de la șură, nu era băgat în priză, el introducând acel cablu în priză pentru a avea lumină în grajd, doar după ce a realizat că ardea peretele exterior al șurii, dinspre gospodăria inculpatului. (f.10, 11 d.u.p ), aspect susținut și în declarația dată în fața instanței.
Instanța a procedat la verificarea modului în care s-a produs incendiul și a sursei acestui incendiu, având în vedere susținerile contradictorii ale părților.
Astfel martorul T. I. nu a putut aprecia care a fost sursa incendiului, existând cele două variante prezentate mai sus, la fel nici martorul L. S. M., care a afirmat că a ars în întregime grajdul părții vătămate și parțial, unele anexe din gospodăria inculpatului.
Martorul Ș. C., pompier care a participat la stingerea incendiului a arătat că din verificările făcute le fața locului s-a presupus că incendiul ar fi pornit de la o sobă folosită de inculpat la prepararea hranei pentru animale și lăsată nesupravegheată ar fi fost cauza incendiului, în gospodăria părții vătămate nefiind găsite presupuse surse de incendiu, iar în zona șurii cuprinse de foc a acestuia din urmă nu erau cablaj electric sau alte surse de incendiu.
Martorul H. I. nu a participat la stingerea incendiului, dar a declarat că știe că inculpatul are o sobă folosită la prepararea hranei la animale, care este izolată și care are un horn special făcut pentru a împiedica scânteile să iasă în atmosferă, văzând urmările incendiului.
Martorul R. T. nu a putut să aprecieze sursa posibilă a incendiului, arătând doar care au fost urmările incendiului pentru cele două gospodării, că părțile s-au acuzat reciproc de sursa incendiului, confirmând că partea vătămată are un atelier și un aparat de sudură, atelierul fiind amplasat în altă zonă, decât cea în care s-a manifestat incendiul.
Martorul T. N., persoană care a participat la stingerea incendiului a susținut că în momentul în care a ajuns la fața locului a constatat că ardea șura părții vătămate de la care se propaga flacăra spre gospodăria inculpatului, unde ardea parțial gardul și anexe, dar că focul era mai intens la locuința părții vătămate.
Martorul T. R. F. sosit la fața locului nu a putut aprecia sursa incendiului, arătând că ardea atât sura părții vătămate, cât și gardul și cotețele inculpatului și că, inițial, a ars acoperișul șurii părții vătămate, după care focul s-a extins și la grajd.
Instanța, în baza probelor de la dosar, a reținut că în dosarul cauzei există probe contradictorii privind cauzele incendiului, neputându-se stabili cu certitudine că acel incendiu a izbucnit de la soba lăsată nesupravegheată de către inculpat sau de la instalația electrică sau urmare a unor lucrări de sudură pretins efectuate de partea vătămată. Nici pompierii sosiți la fața locului nu au stabilit cu exactitate sursa incendiului, făcându-se doar supoziții privind posibila sursă a incendiului ce a provenit de la soba folosită de inculpat. Nu s-a verificat cu acea ocazie, situația instalației electrice pretins improvizate existente la anexele gospodărești ale părții vătămate, existența sau nu a unui aparat de sudură și dacă acesta a fost folosit de partea vătămată în seara respectivă. Nu s-au efectual înregistrări video sau fotografice legat de urmările incendiului și modul de propagare a acestuia, în cauză existând probe contradictorii privind modul de propagare a incendiului și sursa acestuia.
Instanța a analizat întregul probatoriu administrat în faza urmăririi penale, a administrat nemijlocit toate probele solicitate de P. și de inculpat și a ajuns la concluzia că în dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte, fără nici un dubiu, că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Așadar, reținând că potrivit art.5/2 Cod Procedură Penală din 1968 ( art. 4 C.pr.penală) orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă, iar potrivit art.66 Cod Procedură Penală din 1968 (actualul art. 99 C.pr.penală), inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-si dovedească nevinovăția, prezumția de nevinovăție fiind una relativă ce poate fi răsturnată prin dovedirea vinovăției în cursul procesului penal și care poate fi făcută numai prin probe certe de vinovăție.
Instanța a reținut că, urmare a administrării probatoriului în cauza de fată, există o îndoială cu privire la vinovăția inculpatului, îndoială ce nu a putut fi înlăturată, atâta timp cât nu există probe certe din care să rezulte, dincolo de orice dubiu rezonabil, că inculpatul ar fi provocat prin culpa sa incendiul din seara zilei de 03.10.2012, faptă pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte fără nici un dubiu că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
În consecință, prezumția de nevinovăție nefiind astfel înlăturată, în temeiul art. 396 alin. 5 Cod Procedura Penala raportat la art.16 lit.b și c) C.pr.penală, instanța de fond a dispus achitarea inculpatului D. T. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere din culpă prev. de art.255 alin.1 NCP.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel P. DE PE L. J. H. și inculpatul D. T. .
P. DE PE L. J. H. a solicitat desființarea sentinței atacate și, rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului D. T. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere din culpă prev. de art.219 al.1 vechiul C.pen., la pedeapsa închisorii orientată spre minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea executării pedepsei potrivit prev.art.81 vechiul C.pen.
În motivarea apelului s-a arătat că, în mod greșit s-a apreciat de către judecătorul fondului că, în cauză nu sunt probe certe de vinovăție a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de distrugere din culpă, făcând-u se o interpretare eronată a probelor dosarului.
În opinia apelantului, prin coroborarea proceselor verbale de intervenție a pompierilor cu declarația martorului Ș. C. - pompier, care a participat la stingerea incendiului, se poate stabili cu exactitate sursa incendiului și, pe cale de consecință, vinovăția inculpatului, sub forma culpei, în producerea acestuia.
Inculpatul D. T. nu a depus în scris, motive de apel, dar în susținerea orală a acestuia, s-a solicitat, practic, menținerea soluției de achitare, apreciind temeinică și legală hotărârea primei instanțe, deoarece, din probele administrate în cauză nu s-a putut stabili culpa inculpatului în producerea incendiului, fiind incidente disp.art.16 lit.b C.pr.pen., iar în subsidiar cazul de achitare prev. de art.16 lit.c C.pr.pen.
Verificând hotărârea atacată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispoz. art.420 alin.8, art.417 alin.2 C.pr.pen., C. constată nefondate apelurile formulate în cauză, pentru următoarele considerente.
Fără a reitera întreaga argumentație a instanței de fond, cu care suntem întrutotul de acord, constatăm că sunt neîntemeiate criticile formulate de parchet, întrucât, așa cum a statuat judecătorul fondului, coroborarea tuturor probelor administrate în cauză nu a putut crea convingerea certă, care să acopere orice îndoială rezonabilă, că fapta de distrugere, a cărei existență s-a constatat și care, constituie, într-adevăr, infracțiune, a fost comisă de inculpatul D. T., nefiind îndeplinite cumulativ, condițiile legale, care să permită pronunțarea unei condamnări - în sensul art.396 alin.2 C.pr.pen.
Instanța a analizat detaliat, fiecare probă în pare și, coroborându-le, a motivat, de ce valoarea probatorie a acestora nu este suficientă pentru a fundamenta o soluție de condamnare.
Într-adevăr, inculpatul și persoana vătămată s-au acuzat reciproc, indicând surse diferite ale declanșării incendiului - soba lăsată nesupravegheată de către inculpat, respectiv, instalația electrică sau urmarea lucrărilor de sudură pretins efectuate de partea vătămată.
Martorii audiați nu au putut furniza informații certe legate de sursa incendiului, fie pentru că nu au putut aprecia asupra acestui aspect, fie pentru că au participat numai la stingerea incendiului, arătând doar urmările acestuia, pe care le-au putut constata personal.
În ceea ce privește procesele verbale de intervenție a pompierilor la gospodăria persoanei vătămate, precum și la gospodăria inculpatului, acestea au relevat doar sursa probabilă de aprindere - care a fost „scânteie produsă de la soba improvizată pentru fiert mâncare la animale, aparținând inculpatului, scânteie care a fost purtată de vânt, iar primul material care s-a aprins a fost lemnul” (f.7, 8 d.u.p.).
Martorul Ș. C. ( declarație - f.69-70 dos. inst.), pompier care a participat la stingerea incendiului a arătat că, din verificările făcute le fața locului s-a presupus că incendiul ar fi pornit de la o sobă folosită de inculpat la prepararea hranei pentru animale și lăsată nesupravegheată, care ar fi fost cauza incendiului, în gospodăria părții vătămate nefiind găsite presupuse surse de incendiu, iar în zona șurii cuprinse de foc a acestuia din urmă, nu erau cablaj electric sau alte surse de incendiu.
Este adevărat că, pe verso-ul proceselor verbale, martorul a concluzionat că incendiul s-a produs de la scânteia produsă de soba improvizată a inculpatului, însă, nu este de ignorat, în contextul susținerilor contradictorii ale deținătorilor proprietăților învecinate cu privire la sursa incendiului ( scânteie de la sobă/ instalația electrică sau urmarea lucrărilor de sudură pretins efectuate de partea vătămată) că organele de intervenție nu au verificat situația instalației electrice pretins improvizate existente la anexele gospodărești ale părții vătămate, existența sau nu a unui aparat de sudură și dacă acesta a fost folosit de partea vătămată în seara respectivă, chiar dacă, cum arată pompierul, doarîn zona șurii cuprinse de foc, s-a constat că nu erau cablaj electric sau alte surse de incendiu.
Așa fiind, corect a apreciat judecătorul fondului că, nu s-a putut stabili cu certitudine, dincolo de orice dubiu rezonabil că, inculpatul se face vinovat de producerea incendiului.
Cât privește cazul de achitare, pe care s-a întemeiat soluția instanței - prev. de art.16 alin.1 lit.c C.pr.pen.( nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea) - apreciem că acesta este cel mai apropiat de situația concretă din speță, întrucât acoperă cel mai veridic situația în care, sunt anumite probe în acuzarea inculpatului, dar nu sunt suficient de convingătoare ca să fundamenteze o soluție de condamnare și, totodată, corespunde cel mai bine, principiului fundamental de drept procesual penal „in dubio pro reo”.
Pentru toate aceste considerente, apelurile formulate în cauză se privesc ca nefondate, urmând a fi respinse, ca atare, în temeiul art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen.
În baza art.275 alin.2,3 C.pr.pen. va fi obligat apelantul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de către P. DE PE L. J. H. și inculpatul D. T., domic. în comuna Călățele, ., jud. C. - împotriva sentinței penale nr. 191 din 25.11.2015 a Judecătoriei H..
Obligă apelantul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 7 martie 2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. A. M. A. C.
GREFIER
M. B.
Red./dact. A.C.
4 ex./16.03.2016.
Jud.fond: V. G.
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 316/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
