Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 415/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 415/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 17-03-2016 în dosarul nr. 415/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACLJ:2016:018._
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 8428
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 415/A/2016
Ședința publică din data de 17 martie 2016
C. compus din:
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTOR – V. G.
GREFIER - A. B. H.
Ministerul Public, P. de pe lângă C. de A. C. a fost reprezentat prin
procuror – V. T.
Pe rol este soluționarea apelului formulat de către inculpatul C.-B. V.-L. împotriva sentinței penale nr. 1679 din 18.12.2015 a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosarul nr._, în care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. C.-N., dat în dosarul de urmărire penală nr._/P/2013, pentru comiterea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată prev. de art. 86 al.2 din OUG 195/2002 rep., cu aplic. art. 37 al. 1 lit. b VCP, în condițiile art.5 al.1 CP.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa inculpatului C.-B. V.-L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, C. acordă cuvântul asupra apelului formulat în cauză.
Reprezentanta Ministerului Public arată că inculpatul a promovat calea de atac fără motivarea acesteia. Verificând dosarul cauzei cu privire la toate aspectele ce ar putea implica o astfel de devoluție, apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică întrucât s-a efectuat o analiză în detaliu a tuturor apărărilor inculpatului. Astfel, apreciază că fapta există și prezintă elementele unei infracțiuni, iar sancționarea inculpatului corespunde dezideratelor pe care instanța le-a reflectat în textele de lege din conținutul dispozitivului. Prin urmare, solicită respingerea apelului ca nefondat, întrucât apreciază că, în cauză, nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, care să impună desființarea soluției.
CURTEA
Prin sentința penală nr.1679 din 18.12.2015 pronunțată de J. C.-N. în dosarul nr._, în temeiul art. 5 din C.p. (Legea nr. 286/2009), s-a constatat că art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 (varianta în vigoare la data săvârșirii infracțiunii, 24.10.2013) cu aplicarea art. 37 lit. b) din C.p. de la 1969 reprezintă legea penală mai favorabilă inculpatului C.-B. V. L..
În temeiul art. 396 alin. (2) din C.p. de la 1969, a fost condamnat inculpatul C.-B. V. L. - C.N.P._, fiul lui G. și M., nǎscut la data de 24.03.1953, în Municipiul C.-N., jud. C., domiciliat în Municipiul C.-N., ., nr. 10, ., în vârstă de 62 de ani studii superioare, cetățenie română, stagiul militar efectuat, administrator la .., căsătorit, cu antecedente penale, în stare de recidivă postexecutorie – la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare, în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) din C.p. de la 1969 și art. 39 alin. (4) din C.p. de la 1969.
În baza art. 71 din C.p. de la 1969, s-a interzis inculpatului ca, în perioada executării pedepsei închisorii, cu titlu de pedeapsă accesorie, să-și exercite drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) din C.p. de la 1969 (dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).
În temeiul art. 114 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri judecătorești a fost comunicat un exemplar și către organul de poliție competent, în vederea anulării permisului de conducere al inculpatului.
În baza art. 398 și art. 274 alin. (1) din C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei către stat (70 lei în cursul urmăririi penale și 130 lei în cursul judecății și al camerei preliminare), cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la data de 08.06.2009, inculpatul C.-B. V.-L. a fost sancționat prin procesul-verbal . nr._ pentru nerespectarea regulilor de circulație cu privire la efectuarea depășirii, astfel cum reiese din fișa de evidență DEPABD a acestuia (f. 25 d.u.p.).
Plângerea contravențională formulată de acesta împotriva procesului-verbal menționat a fost respinsă prin sentința civilă pronunțată în dosarul nr._/211/2009 de către J. C.-N. la data de 18.01.2011, conform extrasului din portalul instanțelor de judecată aflat la f. 14 d.u.p., respectiv fișei de evidență DEPABD a inculpatului (f. 25 d.u.p.), cu consecința suspendării pe un termen de 60 zile, începând cu data de 01.09.2013, a dreptului inculpatului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
Acesta a fost încunoștințat de măsura aplicată printr-o adresă transmisă de IPJ C. la data de 12.08.2013, prin intermediul soției sale, C.-B. S. (f. 12-13 d.u.p.).
Cu toate acestea, din declarațiile inculpatului (f. 21 d.u.p. și f. 34-35, în cursul judecății), procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f. 7 d.u.p.) și declarațiile martorului K. R. (f. 15 d.u.p., respectiv f. 36 în cursul judecății) reiese că inculpatul a condus la data de 24.10.2013, în jurul orelor 16:45, autovehiculul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, pe . mun. C.-N., dinspre Bld. 21 Decembrie 1989 spre . oprit de organele de poliție mai întâi pentru neacordarea de prioritate unor pietoni angajați în traversarea regulamentară a drumului și, ulterior, la momentul constatării de către echipajul de poliție rutieră că dreptul de a conduce al inculpatului era suspendat în intervalul 01.09._13.
Instanța a mai reținut în acest context și faptul că, potrivit celor menționate în cuprinsul procesului-verbal de constatare a infracțiunii (f. 7 d.u.p.), inculpatul și-a continuat deplasarea conducând autovehiculul marca Dacia L. înainte de a prezenta documentele solicitate de către echipajul de poliție la momentul opririi sale pentru săvârșirea contravenției privind neacordarea priorității de trecere pietonilor aflați în traversarea regulamentară a drumului public.
Apărarea formulată de către acesta cu ocazia întocmirii procesului-verbal menționat, conform căreia a dorit să transporte clienții aflați în autovehiculul utilizat în regim taxi și urma să revină cu actele solicitate de către agenții constatatori, este contrazisă de cele reținute de către organul constatator al infracțiunii flagrante și nu justifică comportamentul manifestat de inculpat în contextul conducerii unui autovehicul având dreptul de a conduce suspendat, cu atât mai mult cu cât a fost necesară urmărirea sa în trafic de către agenții de poliție, iar inculpatul a oprit doar atunci când i-a fost blocată calea de autovehiculul în care se aflau polițiștii.
Susținerea inculpatului (f. 18-21 d.u.p., respectiv f. 34-35, în cursul judecății și notele scrise aflate la f. 22, 26), potrivit căruia nu avea cunoștință de suspendarea dreptului său de a conduce în intervalul menționat, deoarece la data de 12.09.2013 i s-ar fi restituit permisul de conducere de către organele de poliție, fiind, totodată, informat că s-a produs o eroare în ceea ce îl privește și că are dreptul de a conduce, nu a fost probată de către inculpat și nu se coroborează cu ansamblul mijloacelor de probă aflate la dosarul cauzei. Chiar dacă s-a aplicat inculpatului la acel moment doar o sancțiune contravențională fără a se constata faptul că dreptul său de a conduce era suspendat, acest aspect nu înseamnă că inculpatul ar fi trebuit să înțeleagă că poate conduce autovehicule pe drumurile publice.
Instanța nu are niciun un dubiu în privința existenței laturii subiective a infracțiunii, în special în raport cu fuga inculpatului de la fața locului după momentul opririi sale în trafic pentru neacordarea de prioritate unor pietoni angajați în traversarea drumului pe trecerea de pietoni.
În drept
Fapta inculpatului C.-B. V.-L., care, în data de 24.10.2013, în jurul orelor 16:45, a condus autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe . Mun. C.-N., dinspre Bld. 21 Decembrie 1989 spre . acestuia i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice în intervalul 01.09._13, constituie infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, instanța a reținut că elementul material constă în acțiunea de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce îi este suspendată. Acțiunea inculpatului, care, cunoscând că a fost dispusă suspendarea dreptului său de a conduce în intervalul 01.09.2013 – 30.10.2013, a condus autovehiculul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe . Mun. C.-N., dinspre Bld. 21 Decembrie 1989 spre . elementul material al infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, urmarea imediată constând în starea de pericol abstract creat în raport de siguranța rutieră, valoare socială ocrotită penalmente.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din însăși modalitatea de săvârșire a faptei.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C.p. de la 1969, întrucât, fiind informat cu privire la măsura suspendării dreptului său de a conduce, acesta a prevăzut starea de pericol creată prin acțiunea sa de a conduce autovehiculul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, în data de 24.10.2013, și a acceptat producerea aceste urmări.
În ce privește legea penală mai favorabilă situației juridice a inculpatului, instanța a apreciat că aceasta este reprezentată de prevederile relevante ale O.U.G. nr. 195/2002 și, în completare, ale Codului penal vechi, având în vedere atât cuantumul mai redus al limitelor speciale prevăzute de lege în cazul aplicării amenzii, cât și dispozițiile mai favorabile incidente în cazul recidivei postexecutorii.
Din analiza fișei de cazier a inculpatului instanța a reținut că acesta are antecedente penale, infracțiunea ce formează obiectul prezentei judecăți fiind săvârșită în stare de recidivă postexecutorie în raport de condamnarea la pedeapsa de 6 ani și 3 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr. 914/30.06.2008 de către J. C.-N. în dosarul penal nr._, definitivă prin nerecurare la data de 15.07.2008.
Pentru a aprecia astfel, instanța a constatat că infracțiunea judecată în prezenta cauză a fost săvârșită ulterior executării pedepsei de 6 ani și 3 luni închisoare, din care inculpatul s-a liberat condiționat la data de 01.08.2008 prin sentința penală nr. 1019/2008, cu un rest rămas de executat în cuantum de 94 zile, atât prezenta infracțiune, cât și cele care au atras condamnarea anterioară au fost săvârșite cu intenție, iar art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 prevede alternativ pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
De asemenea, potrivit cazierului judiciar al inculpatului, pentru această condamnare anterioară nu s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească prevăzut la art. 135 alin. (1) lit. b) din C.p. de la 1969. În consecință, instanța a reținut incidența prevederilor art. 37 alin. (1) lit. b) din C.p. de la 1969.
La stabilirea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 din C.p. de la 1969, ținând, totodată, seama de dispozițiile art. 39 alin. (4) din C.p. de la 1969 în materia tratamentului sancționator al recidivei postexecutorii. Astfel, analizând împrejurările săvârșirii infracțiunii reținute în sarcina inculpatului și gradul de pericol social al acesteia, instanța a apreciat că, deși fapta prezintă în sine o gravitate medie și a avut drept consecință crearea unei stări de pericol pentru siguranța rutieră prin însăși comiterea acesteia, întreg contextul surprinderii de către un echipaj de poliție a infracțiunii flagrante denotă gravitatea sporită a modului de acțiune al inculpatului.
În această privință, deosebit de relevantă este încercarea inculpatului de a se sustrage procedurii de legitimare și constatare a unei contravenții privind neacordarea de prioritate pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public, pe . și de constatare a infracțiunii), acesta fiind ulterior forțat să oprească autovehiculul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, pe care îl conducea în regim taxi prin blocarea sensului de mers de către autovehiculului echipajului de poliție.
Atitudinea inculpatului relevă nepăsarea cu care a ales să pericliteze traficul rutier, prin continuarea drumului său la volanul autovehiculului Dacia L. chiar și ulterior opririi sale de către agenții constatatori pentru săvârșirea unei contravenții. Aceste aspecte caracterizează atât gravitatea faptei, cât și periculozitatea infractorului, al cărui comportament exhibat în tot cursul procesului penal exprimă indiferență față de respectarea normelor sociale asociate siguranței rutiere, protejate din punct de vedere penal.
Cu toate acestea, instanța a ținut seama, totodată, de faptul că inculpatul are în prezent vârsta de 62 ani, este încadrat în muncă, iar de la momentul executării ultimei sancțiuni penale au trecut peste 7 ani. Din aceste considerente, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut în art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, instanța apreciind că nu se impune agravarea răspunderii penale a inculpatului pentru incidența stării de recidivă postexecutorie, potrivit art. 39 alin. (4) din C.p. de la 1969.
Față de cele reținute, în baza art. 396 alin. (2) din C.p.p., instanța l-a condamnat pe inculpatul C.-B. V.-L. la o pedeapsă principală de 8 luni închisoare (în regim de detenție) pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) din C.p. de la 1969 și în condițiile art. 5 din C.p.
În temeiul art. 71 alin. (1) și alin. (2) din C.p. de la 1969, rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și alin. (2) din C.p. de la 1969, instanța a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, respectiv dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, având în vedere că infracțiunea săvârșită de către inculpat este incompatibilă cu prestigiul și buna reputație de care trebuie să se bucure o persoană aflată în exercitarea puterii publice.
Pedeapsa accesorie ce a fost aplicată se va executa conform art. 71 alin. (2) din C.p. de la 1969, din momentul în care prezenta hotărâre de condamnare rămâne definitivă și până la executarea ori considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.
În temeiul art. 114 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri judecătorești a fost comunicat un exemplar și către organul de poliție competent, în vederea anulării permisului de conducere al inculpatului.
În baza art. 398 și art. 274 alin (1) din C.p.p., instanța a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 200 lei, din care 70 lei pentru faza de urmărire penală și 130 lei pentru etapa camerei preliminare și a judecății.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul C. B. V. L., fără să-l motiveze, doar a arătat că va depune motivarea apelului după comunicarea hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Inculpatul nu s-a prezentat nici la instanța de apel, deși a fost legal citat pentru a-și susține oral apelul promovat de acesta.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de apel, care puteau fi puse în discuție din oficiu, C. reține următoarele:
Instanța de fond în mod întemeiat a apreciat că, legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză este vechiul Cod penal și l-a condamnat pe inculpatul C. B. V. pentru comiterea infracțiunii prev. de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.37 lit.b V.C.p. la pedeapsa de 8 luni închisoare, cu executare în regim de detenție.
Din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că, la data de 8 iunie 2009 inculpatul C. B. V. a fost sancționat contravențional pentru nerespectarea regulilor de circulație cu privire la efectuarea depășirii .
Plângerea formulată de inculpat împotriva procesului verbal de contravenție a fost respinsă prin sentința civilă pronunțată în dosar nr._/112/2009 al Judecătoriei C.-N. din data de 18.01.2011, cu consecința suspendării dreptului de circulație pe o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 01.09.2013.
Inculpatul a fost înștiințat de măsura aplicată prin adresa IPJ C. din data de 12 august 2013, prin intermediul soției sale C. B. S..
Cu toate acestea, inculpatul C. B. V. a condus autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe . municipiul C.-N. spre T. V., în data de 24 octombrie 2013 în jurul orelor 16,45 fiind oprit de organele de poliție pentru neacordarea priorității la trecerea de pietoni, constatându-se că acesta avea suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe perioada 01.09._13 .
Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpat, întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită în limitele prevăzute de lege pentru fapta reținută în sarcina acestuia, ținându-se seama de disp. art.74 C.p.
Având în vedere că, din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului cu privire la fapta pentru care acesta a fost condamnat la instanța de fond și că motive de nelegalitate care puteau fi puse în discuție din oficiu nu au fost constatate, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza rt.421 pct.1 lit.b C.p.p. apelul formulat de inculpatul C. B. V. împotriva sentinței penale nr.1679 din 18.12.2015 a Judecătoriei C.-N. urmează să fie respins, ca nefondat.
În baza rt.275 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarate de inculpatul C. B. V. L. ( C.N.P._, fiul lui G. și M., nǎscut la data de 24.03.1953, în Municipiul C.-N., jud. C., domiciliat în Municipiul C.-N., ., nr. 10, .,) împotriva sentinței penale nr.1679/18.12.2015 a Judecătoriei C.-N..
Obligă inculpatul apelant la plata în favoarea statului a sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17.03.2016.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, GREFIER,
M. R. V. G. A. B. H.
Red.VG/SMD
4 ex./21-03-2016
Jud.fond. M. Ș. G.
| ← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 381/2016. Curtea de... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 417/2016. Curtea de... → |
|---|
