Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 318/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 318/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 03-03-2016 în dosarul nr. 318/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACLJ:2016:018._
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 8428
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 318/A/2016
Ședința publică din data de 03 martie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE – V. G.
JUDECĂTOR – M. R.
GREFIER - A. B. H.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost reprezentat prin
procuror – V. T.
Pe rol este soluționarea apelului formulat de către inculpatul R. M.-C. împotriva sentinței penale nr. 1431 din 11.11.2015 a Judecătoriei Baia M., pronunțată în dosarul nr._, în care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia M. dat în dosarul de urmărire penală nr. 2289/P/2014, pentru comiterea infracțiunilor de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 al.2 Cod penal și distrugere prev. de art. 253 al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 38 al. 1 și art. 41 al. 1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul inculpatului – av. M. A. C. din Baroul Maramureș, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind inculpatul R. M.-C. și partea civilă . prin reprezentant M. I. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, avocatul inculpatului solicită amânarea cauzei pentru a avea posibilitatea să depună, în circumstanțiere, contractul de muncă încheiat de inculpat în Anglia, însoțit de traducerea în limba română. P. acest mijloc de probă dorește să facă dovada reintegrării inculpatului în societate, cu mențiunea că a încheiat contractul de muncă recent, deoarece a lucrat în perioadă de probă.
Reprezentanta Ministerului Public nu se opune amânării cauzei având în vedere teza probatorie și motivul de apel arătat de inculpat. Astfel, este de acord cu stabilirea unui nou termen pentru depunerea înscrisului arătat.
Curtea deliberând asupra cererii de amânare a cauzei pentru depunerea contractului de muncă din care ar rezulta că inculpatul este angajat în Anglia, respinge cererea și nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, acordă cuvântul asupra apelului formulat în cauză.
Avocatul inculpatului, în temeiul art. 421 al. 2 lit. a CPP, solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței penale nr. 1431 din 11.11.2015 a Judecătoriei Baia M. și, pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună achitarea inculpatului R. M.-C., în temeiul art. 396 pct.5 rap. la art.16 lit. a CPP, și pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 al.2 Cod penal.
Învederează motivele de apel depuse în scris la dosar și, în plus față de acestea, solicită să se rețină cuprinsul declarației de la fila 55 din dosarul de urmărire penală, dată în 22.08.2014 de martorul P. A. G., din care rezultă că scaunul nu l-a nimerit pe agentul de pază. Opinează că dacă înregistrarea ar fi fost audio-video, s-au fi auzit cum scaunul s-a lovit de pavajul din fața localului.
De asemenea, prin ordonanța din data de 19.08.2014 (fila 58 dos.u.p.) s-a dispus efectuarea unui raport de constatare medico-legală (în cauză neexistând certificat medico-legal) abia în data de 19.08.2014, deși fapta datează din 16.05.2014, act din care rezultă că persoana vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază legală și temeinică soluția primei instanțe, motiv pentru care solicită a se respinge ca nefondat apelul inculpatului. În cauză, instanța a verificat apărările inculpatului, iar aspectele dintre părți sunt dovedite cu mijloacele de probă administrate, inclusiv înregistrările, care nu au fost contestate și care surprind aspecte legate de incident.
Referitor la sancțiunea aplicată inculpatului, consideră că au fost reținute toate circumstanțele cauzei, inclusiv antecedența penală a inculpatului, care a generat soluția privind pedeapsa rezultantă.
CURTEA
P. sentința penală nr.1431 din 11.11.2015 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, în temeiul art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală a fost achitat inculpatul R. M. C. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 253 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 396 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 61 alin. 2, alin. 4 lit. c Cod penal, a fost condamnat inculpatul R. M. C., cu datele de mai sus, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa de 3.600 lei amendă penală (180 de zile amendă înmulțite cu suma de 20 lei corespunzătoare unei zile amendă).
În temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 Cod penal din 1969 s-a dispus revocarea suspendării condiționare cu privire la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1672/10.1.2010 a Judecătoriei Baia M., definitivă prin Decizia penală nr. 42/A/16.06.2011 a Tribunalului Maramureș.
În baza art. 41 alin. 1 Cod penal, art. 43 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare care se va executa în regim de detenție, la care adaugă pedeapsa amenzii de 3.600 lei.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 63 și 64 Cod penal care prevăd înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii sau cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.
Au fost respinse pretențiile civile formulate de partea civilă S.C. K. F. S.R.L. prin reprezentant M. I. B., domiciliat în Baia M., ./7, jud. Maramureș.
S-a constatat că persoana vătămată M. O. C. domiciliat în Baia M., ./28 nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că persoana vătămată M. O. C. și martorul M. R. V. sunt angajați ai S.C. S. Guard S.R.L. în funcția de agenți de pază și ordine, iar la data de 16.05.2014 s-au aflat în serviciu, asigurând ordinea la „Pizzeria Liberty” aparținând S.C. K. F. S.R.L., local situat în Baia M., Piața Libertății nr. 10.
În jurul orei 06:00, programul localului fiind încheiat de la ora 04:00, în fața localului și-au făcut apariția un grup de șase persoane, din care făceau parte inculpatul R. M. C., martorii P. A. G. și R. C., o persoană cu numele V., precum și alte două persoane care nu au fost identificate, cu toții fiind sub influența băuturilor alcoolice.
Persoanele din grup și-au manifestat intenția de a intra în local, însă agenții de pază susmenționați le-au explicat că nu pot să intre în local decât după ora 08:00, când localul se va deschide. Cinci dintre membrii grupului au înțeles că localul este închis, îndepărtându-se, însă inculpatul R. M. C. s-a enervat și a început să poarte discuții în contradictoriu cu cei doi agenți de pază aproximativ 20 de minute. În acest interval martorul P. A. G. a asistat de la distanță la discuție. Discuția în contradictoriu s-a purtat pe terasa localului, iar în local se aflau martorii P. C. R. ( barman) și H. G. I.. Între timp, una dintre persoane din anturajul inculpatului a încercat să-l calmeze pe inculpat și să-l determine să plece din fața localului, fără însă a reuși.
La un moment dat inculpatul s-a apropiat de persoana vătămată M. O. C. și a început să o împingă, apoi a încercat să o lovească cu pumnul în zona feței, aceasta ferindu-se.
În continuare, persoana vătămată M. O. C. s-a apărat și a folosit spray-ul iritant lacrimogen din dotare, pulverizând conținutul în zona feței inculpatului.
După ce ți-a revenit puțin, inițial fiind sub efectul spray-ului, inculpatul a luat de pe terasă un scaun de lemn, iar de la o distanță scurtă, l-a aruncat cu putere înspre persoana vătămată M. O. C., lovindu-l în piciorul stâng.
S-a mai reținut în actul de inculpare și faptul că în urma acțiunii inculpatului, scaunul respectiv a fost deteriorat.
După incident inculpatul, împreună cu martorul P. A. G. și cu persoana cunoscută sub numele de V., au părăsit zona.
În urma agresiunii exercitată de către inculpatul R. M. C., persoana vătămată M. O. C. a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale conform raportului de constatare medico-legală întocmit în cauză.
Persoana vătămată M. O. C., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În urma aruncării cu putere a scaunului de către inculpat și căderii acestuia pe pavajul din fața localului, s-a reținut în actul de inculpare că o bucată din scaun s-a rupt, respectiv stabilitatea scaunului a fost afectată, fiind necesară montarea unei tije metalice pentru a putea fi reutilizat.
P. comiterea infracțiunii de distrugere, persoana vătămată S.C. K. F. S.R.L. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 200 de lei.
Starea de fapt mai sus descrisă a fost surprinsă de camerele de înregistrare existente la localul susmenționat, înregistrările fiind ridicate și stocate pe CD-ul aflat la dosar (anexă).
Ulterior au fost sesizate organele de poliție care au intervenit la fața locului.
În faza de urmărire penală, inculpatul a declarat că, după ce a fost sprayat de către persoana vătămată, fiind sub efectul substanței pulverizate și nevăzând nimic, a luat un scaun de pe terasa din fața localului, pe care l-a aruncat în direcția persoanei vătămate, însă nu a observat ca scaunul să se fi distrus după ce l-a aruncat.
În fața instanței, inculpatul a arătat că nu recunoaște faptele pentru care a fost trimis în judecată, precizând însă că după ce a fost sprayat, a luat un scaun, pe care l-a aruncat, însă nu știe ce a lovit cu el, dar a menționat că ar fi de acord să despăgubească partea civilă, dacă și-ar retrage plângerea.
Vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii de lovire, rezultă din declarațiile persoanei vătămate M. O.-C. (fila 19 dos.urm.pen. și filele 45-46 dos.inst.), declarația martorului P. C. R., ( filele 50- 52, dos. urm.pen.) - ” scaunul l-a nimerit pe O. în picior în zona genunchiului”, care se coroborează cu concluziile raportului de constatare medico – legală nr. 1201/20.08.2013, din care rezultă că leziunile traumatice ( echimoza albastră) constatate pe fața laterală a coapsei stângi a persoanei vătămate s-au putut produce și prin lovire cu corp dur, necesitând pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale.
Aceste aspecte, reies și din imaginile surprinse pe camerele de supraveghere, vizionate și de instanță la data de 27.10.2015.
Astfel, la minutul 13,40 este redat momentul când inculpatul, după ce este sprayat, își acoperă ochii cu mâinile, se retrage în spate cca. 2-3 m, până când se lovește de un scaun, pe care îl ridică și îl aruncă în direcția în care persoana vătămată se retrăsese ( fila 63 verso dos. inst.).
În ce privește infracțiunea de distrugere, prev. de art. 253 alin. 1 Cod penal, instanța constată că reprezentantul părții civile S.C. K. F. S.R.L., în plângerea depusă organului de cercetare penală, a arătat doar că se constituie parte civilă cu suma de 200 lei, reprezentând contravaloarea scaunului distrus, fără a preciza în ce constau aceste distrugeri.
De altfel, nici pe parcursului cercetării judecătorești, nu a făcut precizări referitoare la eventualele distrugeri constatate și nici nu a făcut dovada reparațiilor aduse sau a înlocuirii bunului.
Despre acest obiect de mobilier, arată și martorul P. A. G. în declarația dată în faza de urmărire penală( fila 56 dos. urm. pen.), însă precizează că nu a observat ca scaunul cu care a aruncat R. să fi fost degradat în vreun fel.
Aceeași constatare a făcut-o și persoana vătămată M. O. C., precizând în declarația dată în fața instanței. „ Nu cunosc dacă s-au provocat distrugeri la mobilierul de pe terasă…” ( fila 45 verso dos. inst.).
Susținerea martorului P. C. R. ( fila 51 verso dos. urm.pen.) în sensul că „ s-a rupt o bucată din el”, respectiv din scaun, apare ca o susține izolată, care nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.
Mai mult, din imaginile surprinse pe camerele de supraveghere, vizionate și de instanță la data de 27.10.2015, reiese că după incident, o persoană, neidentificată, pune scaunul la loc, fără a se vedea urme de distrugere, picioarele scaunului rămânând intacte, la fel și legăturile ( minutul 16,22 ).
Astfel, în privința infracțiunii de distrugere prev. de art. 253 alin. 1 Cod penal, instanța a constatat că fapta nu există, motiv pentru care, în temeiul art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, îl va achita pe inculpatul R. M. C., pentru această infracțiune.
În ceea ce privește infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal, astfel cum a fost descrisă și probată, rezultă fără nici un dubiu că inculpatul se face vinovat de săvârșirea acestei fapte.
În drept: Fapta inculpatului R. M. C. care, în data de 16.05.2014, în timp ce s-a aflat în fața localului Pizzeria Liberty situat în Piața Libertății din Baia M., pe fondul unor discuții în contradictoriu cu persoana vătămată M. O. C. a exercitat acte de violență asupra acesteia, lovind-o de la o distanță scurtă cu un scaun în picior, cauzându-i astfel leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal, faptă pentru care instanța îl va condamna la pedeapsa de 3.600 lei amendă penală (180 de zile amendă înmulțite cu suma de 20 lei corespunzătoare unei zile amendă).
Inculpatul a comis această infracțiune în stare de recidivă postcondamnatorie, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, aplicată prin Sentința penală nr. 1672/10.1.2010 a Judecătoriei Baia M., definitivă prin Decizia penală nr. 42/A/16.06.2011 a Tribunalului Maramureș
Astfel,în temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 Cod penal din 1969, instanța a dispus revocarea suspendării condiționare cu privire la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1672/10.1.2010 a Judecătoriei Baia M., definitivă prin Decizia penală nr. 42/A/16.06.2011 a Tribunalului Maramureș.
În baza art. 41 alin. 1 Cod penal, art. 43 alin. 1 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare care se va executa în regim de detenție, la care adaugă pedeapsa amenzii de 3.600 lei.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 63 și 64 Cod penal care prevăd înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii sau cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii și periculozitatea inculpatului, ce rezultă din împrejurările și modul de comitere a faptei, consecințele faptei sale reflectate în numărul de îngrijiri medicale de care avut nevoie persoana vătămată pentru vindecare ( 1-2 zile), frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale, așa cum rezultă din cazierul judiciar al inculpatului ( fila 62 dos. urm.pen.) dar și conduita adoptată după săvârșirea infracțiunii, în principal de recunoaștere a faptei. Inculpatul nu a negat acțiunea de aruncarea cu scaunul înspre persoana vătămată, susținând doar că nu a urmărit producerea rezultatului, respectiv vătămarea acesteia.
Soluționând latura penală a cauzei, în ce privește infracțiunea de distrugere, prin achitarea inculpatului, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, corelativ și pretențiile civile formulate de partea civilă S.C. K. F. S.R.L. prin reprezentant M. I. B., au fost respinse.
S-a constatat că persoana vătămată M. O. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul, la cheltuieli judiciare în favoarea statului, în sumă de 600 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și judecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie achitat inculpatul R. M. C. în temeiul art.16 lit.a C.p.p. și pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.193 alin.2 C.p.
În motivele de apel inculpatul prin apărătorul ales al acestuia a arătat că, solicită să se țină seama de conținutul declarației existentă la dosarul de urmărire penală fila 55 dată în 22 august 2014 de către martorul P. A. din care rezultă că, scaunul nu l-a nimerit pe agentul de pază, iar dacă înregistrarea ar fi fost audio-video, s-ar fi auzit că scaunul aruncat de inculpat s-a lovit de pavajul din fața localului.
De asemenea, prin Ordonanța din 19 august 2014 s-a dispus efectuarea unui raport de constatare medico legală din care rezultă că, persoana vătămată a suferit leziuni care au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, rezultată din probele administrate în cauză, în sensul că, la data de 16 mai 2014 inculpatul R. M. C. în timp ce se afla în fața localului Pizzeria Liberty situară în Baia M. Piața Libertății, pe fondul unor discuții contradictorii cu persoana vătămată M. O., a exercitat acte de violență asupra acesteia, lovind-o de la o distanță scurtă cu un scaun în picior, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale.
Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpat, întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art.193 alin-2 C.p.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită în limitele prevăzute de lege pentru fapta reținută în sarcina acestuia, ținându-se seama de dispozițiile art.74 C.p. și art.41 alin.1 C.p.
Instanța de fond în mod întemeiat în baza art.15 din Legea nr.187/2012 raportat la art.83 V.C.p. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1672 din 10.01.2010 a Judecătoriei Baia M., definitivă prin decizia penală nr.42 din 16 iunie 2011 a Tribunalului Maramureș, deoarece fapta din prezenta cauză a fost comisă în perioada termenului de încercare stabilit prin sentința penală menționată mai sus, pedeapsă care a fost cumulată cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, în regim de detenție, la care s-a adăugat pedeapsa amenzii de 3600 lei.
Solicitarea inculpatului referitoare la achitarea sa în baza art.16 lit.a C.p.p. pe motiv că fapta nu există, nu este întemeiată, deoarece din declarația persoanei vătămate M. O., precum și a martorului P. C. rezultă că, scaunul aruncat de inculpat l-a lovit pe persoana vătămată în zona genunchiului de la picior, cauzându-i leziuni traumatice constatate prin raportul medico-legal nr.1201 din 20 august 2013 al IML Baia M., care au necesitat pentru vindecare un număr de 1-2 zile de îngrijiri medicale .
Pe de altă parte, din imaginile surprinse pe camerele de supraveghere vizionate de instanța de fond, precum și cea de apel, rezultă că, la minutul 13,40 este redat momentul când inculpatul, după ce este sprayat, își acoperă ochii cu mâinile, se retrage în spate cca.2-3 metri, până se lovește de un scaun, pe care îl ridică și îl aruncă în direcția în care se afla persoana vătămată, care se retrăsese din locul în care se afla inculpatul.
Vinovăția inculpatului cu privire la infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și condamnat la instanța de fond rezultă cu certitudine din probele administrate în faza de urmărire penală și la instanța de fond, prezentate în detaliu mai sus, potrivit cărora persoana vătămată a suferit leziuni la nivelul coapsei piciorului stâng, leziuni care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur și care au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale, așa cum s-a arătat mai sus.
Declarația martorului P. A. despre care apărătorul ales al inculpatului a făcut vorbire în motivele de apel, nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, deoarece acesta arată că, a asistat la discuția dintre inculpat și persoana vătămată de la distanță și a observat că inculpatul se certa cu persoana vătămată, după care a luat un scaun de pe terasă pe care l-a aruncat înspre persoana vătămată, însă nu a lovit-o pe aceasta (f.56 d.u.p.).
Având în vedere că, din probele administrate în cauză și prezentate în detaliu mai sus rezultă cu certitudine că, inculpatul cu ocazia incidentului avut cu persoana vătămată în data de 16 mai 2014, a aruncat cu un scaun după aceasta, lovind-o în zona piciorului stâng, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 1-2 zile de îngrijiri medicale, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p. apelul formulat de inculpatul R. M. C. împotriva sentinței penale nr. 1431 din 11.11.2015 a Judecătoriei Baia M. urmează să fie respins, ca nefondat.
Inculpatul a fost condamnat anterior de mai multe ori pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat, inclusiv în cursul minorității, iar executarea acestor pedepse în regim de detenție, nu au condus la reeducarea sa, de unde rezultă comportamentul inculpatului, sens în care nu se impune achitarea sa cu privire la fapta pentru care acesta a fost trimis în judecată, faptă pentru care era posibilă împăcarea părților, însă inculpatul nu a reușit să o convingă pe persoana vătămată să se împace cu acesta, probabil și comportamentului anterior al acestuia (f.62 dosar fond).
În baza art.275 alin.2 C.p.p. inculpatul R. M. C. urmează să plătească în favoarea statului suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul R. M. C. (CNP_, porecla „Scheletul”, născut la data de 18.02.1982 în Baia M., jud. Maramureș, fiul lui R. M. și P. F., necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, studii 10 clase, fără ocupație și loc de muncă, domiciliat în Satu M., ./A, . M., locuiește efectiv în Baia M., ., nr. 5/36, jud. Maramureș, recidivist) împotriva sentinței penale nr. 1431 din 11.11.2015 a Judecătoriei Baia M..
Obligă pe apelantul inculpat R. M. C. să plătească în favoarea statului suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3.03.2016.
PREȘEDINTEJUDECĂTORGREFIER
V. G. M. R. A. B. H.
Red.VG/SMD
4 ex./07.03.2016
Jud.fond. M. C.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 353/2016.... | Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr.... → |
|---|
