Prelungire arestare preventivă propusă de DNA/DIICOT. Art.234 NCPP. Încheierea nr. 56/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 56/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 23-02-2016 în dosarul nr. 56/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACLJ:2016:047._
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
ÎNCHEIERE PENALĂ NR. 56/2016
Ședința Camerei de consiliu din 23 februarie 2016
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI: I. M.
GREFIER: C. C.
Ministerul Public –Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul T. C. reprezentat de PROCUROR: L. C.
S-a luat în examinare contestația formulată de inculpatul G. C. R. împotriva încheierii penale nr.75 din data de 15.02.2016 pronunțată de Tribunalul C., având ca obiect soluționarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive (art.242 NCPP)
La apelul nominal se prezintă inculpatul G. C. R. aflat în stare de arest și asistat de apărător ales av. M. V. G. din cadrul Baroului C. conform delegației anexate la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, la întrebarea instanței, inculpatul arată că nu dorește să dea declarații în fața instanței de control.
Apărătorul inculpatului depune la dosar un set de înscrisuri relevante în soluționarea prezentei cauze.
Părțile prezente arată că nu au cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, judecătorul de cameră preliminară acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea contestației.
Avocatul inculpatului G. C. R. solicită admiterea contestației, desființarea încheierii penale atacate, iar în urma rejudecării cauzei, a se dispune respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv luată față de inculpat și înlocuirea ei cu măsura arestului la domiciliu, iar în subsidiar, înlocuirea cu măsura preventivă a controlului judiciar.
În fapt, apreciază încheierea pronunțată de instanța de fond ca fiind netemeinică și nelegală apreciind că în acest moment măsura arestării preventive a inculpatului nu se mai justifică raportat la poziția de recunoaștere a inculpatului, acesta cooperând și detaliind întreaga situație, conștientizând pe deplin comiterea infracțiunilor și implicit consecințele acestora.
Atitudinea inculpatului nu este de pasivitate sau indiferență, scopul avut în vedere inițial de identificare a altor potențiali furnizori, nu mai subzistă în prezent. Așa cum rezultă din înscrisurile anexate la acest termen la dosarul cauzei, rezultă că inculpatul are un domiciliu stabil locuind cu părinții săi, s-a înscris în evidențele de șomaj, a depus diligențe pentru obținerea unui loc de muncă dorind să fie încadrat pentru asigurarea mijloacelor necesare de trai și, de asemenea, arată că sora lui este însărcinată și dorește să-i fie alături în aceste momente.
Reprezentanta D.- Sericiul T. C. solicită în baza art. 4251 alin. 7 pct.1 lit.b C.p.p. respingerea contestației ca nefondată, cu consecința menținerii încheierii nr.75 pronunțată de Tribunalul C. ca fiind temeinică și legală, apreciind că prelungirea măsurii se impune pentru completarea probațiunii și este proporțională cu gravitatea acuzațiilor imputate inculpatului pentru atingerea scopului măsurilor preventive și pentru buna desfășurare a procesului penal.
Inculpatul G. C. R., având ultimul cuvânt, își exprimă în fața instanței regretul sincer pentru fapta comisă, a realizat că faptele săvârșite i-au cauzat un mare rău și nu mai dorește să ajungă niciodată într-o asemenea situație.
JUDECĂTORUL DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI
Prin încheierea penală nr. 75 din 15.02.2016 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă propunerea Ministerului Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. T. C. și în consecință:
În baza art. 234-236 din Noul Cod de Procedură Penală, s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului: G. C.-R., născut la data de 13.02.1993 în C.-N., domiciliat în C.-N., ., . CI . nr._, CNP_
- pe o perioadă de 30 de zile, cu începere din data de 19 februarie 2016 și până la data de 19 martie 2016, inclusiv.
Au fost respinse cererile subsidiare formulate de către inculpat se înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau cu măsura arestului la domiciliu.
În baza art. 275 alin. 3 Cod de Procedură Penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin referatul cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive emis la data de 12.02.2016 în dosar nr. 16D/P/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - S. T. C. și înregistrat la judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul C. sub număr unic de dosar_, s-a solicitat prelungirea duratei măsurii arestării preventive față de inculpatul G. C.-R., născut la data de 13.02.1993 în C.-N., domiciliat în C.-N., ., . CI . nr._, CNP_, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 19.02.2016.
În motivarea propunerii sunt redate actele procesuale întocmite în cauză, privind începerea urmăririi penale, continuarea urmăririi penale, punerea în mișcare a acțiunii penale, este descrisă pe scurt starea de fapt reținută în privința inculpatului, precum și încadrarea juridică a acesteia. Se arată că urmărire penală nu a putut fi finalizată, mai fiind încă de administrat unele probe și de efectuat alte acte de urmărire penală, care ar putea conduce inclusiv la identificarea surselor de procurare a drogurilor de risc de către inculpatul G. C. R., iar temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă a inculpatului impun în continuare privarea de libertate, având în vedere că la dosarul cauzei există probe care conturează bănuiala că inculpatul ar fi comis faptele pentru care este cercetat, iar pe de altă parte, privarea lui de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, care ar reieși din gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul, reliefată de durata în timp pe parcursul căreia s-a întins activitatea infracțional, din faptul că inculpatul realiza venituri din această activitate ilicită, și a fost extrem de determinat în păstrarea cantității de droguri deținută, neacceptând ideea de a renunța la aceste substanțe nici în momentul în care a văzut că este pe punctul de fi descoperit.
Din actele și lucrările dosarului, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut următoarele:
Prin ordonanța din data de 19.01.2016, s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000, constând în procurarea, deținerea atât în vederea consumului propriu, cât și a distribuirii, punerea la dispoziție, oferirea și vânzarea de Cannabis, pe raza mun. C.-N., în cursul anilor 2015-2016.
La aceeași dată, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de inculpatul G. C.-R., la acel moment având calitatea de suspect, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplic. art. 35 al. 1 și art. 38 C. pen., constând în aceea că, în cursul în cursul anilor 2015-2016, în mod repetat, ar fi procurat și deținut, atât în vederea consumului propriu, cât și a distribuirii, ar fi pus la dispoziție, ar fi oferit și vândut Cannabis, pe raza mun. C.-N..
De asemenea s-a dispus continuarea urmăririi penale și față de suspectul M. A.-R., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, la data de 19.01.2016, ar fi primit de la numitul G. C. R., 34 de bucăți folie din aluminiu, care conțineau fiecare cannabis, pe care apoi le-ar fi deținut la locuința sa din C.-N., ., ., . ulterior, în cursul aceleiași zile, organelor de poliție.
Tot la data de 19.01.2016, s-a dispus extinderea urmăririi penale față de S. V., pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 al. 1 C. pen., constând în aceea că, începând cu anul 2015 și până în luna ianuarie 2016, și-ar fi procurat de la G. C. R., în mod repetat, în scopul propriului consum, diferite cantități de cannabis, pe care apoi le-ar fi deținut în același scop.
Prin ordonanța din data de 19.01.2016, inculpatul G. C. R., suspect la acea dată, a fost reținut pe o durată de 24 de ore, începând cu de la data de 19.01.2016, ora 22.55, până la data de 20.01.2016, ora 22.55, după audierea acestuia în prezența avocatului desemnat din oficiu.
Prin ordonanța din data de 20.01.2016, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul G. C. R. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplic. art. 35 al. 1 și art. 38 C. pen., constând în aceea că, începând cu anul 2015 și până în luna ianuarie 2016, în mod repetat, ar fi procurat și deținut, atât în vederea consumului propriu, cât și a distribuirii, ar fi pus la dispoziție, ar fi oferit și vândut Cannabis, mai multor persoane pe raza mun. C.-N., dintre care au fost identificați numiții M. A., V. A., N. A., S. V., G. K., Bot B., F. G. G., Lucaniuc P. S..
Prin încheierea penală nr. 25/C/20.01.2016 a judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul C., față de inculpatul G. C. R. a fost luată măsura arestării preventive pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 20.01.2016 și până la data de 18.02.2016, inclusiv, apreciindu-se că la dosar există probe care fundamentează presupunerea că inculpatul ar fi comis faptele pentru care este cercetat, iar privarea lui de libertate se impune pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, determinată de activitatea infracțională derulată de inculpat, pe o perioadă de timp de mai bine de 1 an de zile, de multitudinea operațiunilor legate de droguri desfășurate de către inculpat, care a procurat, deținut, vândut, oferit spre vânzare sau pus în vânzare atare substanțe calificate de către lege ca fiind droguri de risc, față de cantitatea mare de droguri, distribuită către mai mulți consumatori, de pe raza jud. C., dar și a altor județe. De asemenea judecătorul de drepturi și libertăți a luat în considerare și faptul că inculpatul a demonstrat sânge rece și determinare, nerenunțând la cantitatea de droguri deținută ci plasând-o suspectului M..
Potrivit art. 234 al. 1 Cod de Procedură Penală, arestarea preventiva a inculpatului poate fi prelungita, in cursul urmaririi penale, daca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun in continuare privarea de libertate a inculpatului sau exista temeiuri noi care justifica prelungirea masurii.
În speță, apreciază că toate temeiurile care au determinat luarea inițială a acestei măsuri, impun în continuarea privarea de libertate a inculpatului. Astfel, la dosarul cauzei există probe care pun bazele unei bănuieli legitime că inculpatul ar fi comis faptele pentru care este cercetat. Astfel aceste probe constau în procesele verbale întocmite de către organele de poliție, declarații de suspecți, declarații de martori și datele preliminare furnizate de către Laborator de Analiză a Drogurilor. De la data la care s-a luat măsura arestării preventive a inculpatului și până în prezent inculpatul a dat o declarație completă, prin care recunoaște acuzațiile aduse, și dă detalii legate de modul în care își procura la rândul său drogurile de risc. De asemenea, un alt aspect notabil este și acela că inculpatul a formulat un denunț față de persoana de la care își procura drogurile, în acest sens organele de urmărire penală efectuează investigațiile necesare pentru a verifica dacă cele denunțate de inculpat pot conduce la tragerea la răspundere penală a altor peroane care desfășoară activități legate de droguri.
Cu privire la periclitarea ordinii publice, este necesar să subliniem că gravitatea infracțiunilor cercetate, în special a celei ce a impus luarea măsurii arestării preventive, ca și datele ce caracterizează persoana inculpatului, sunt suficiente pentru a impune în continuare privarea de libertate a inculpatului. astfel, inculpatul și-a întins activitatea infracțională pe o perioadă de peste un an de zile, a vândut droguri de risc inclusiv unor apropiați, ceea ce demonstrează dorința sa avidă de câștig facil prin mijloace ilicite. De asemenea inculpatul a desfășurat o . alte activități legate de droguri, incriminate de art. 2 al. 1 din L. 143/2000.
Pe de altă parte, inculpatul nu avea la momentul arestării sale un loc de muncă sau alte preocupări licite cu caracter permanent, sau măcar de durată m ai îndelungată. Desigur că acesta a demonstrat că este șomer, primind ajutor de șomaj, însă la vârsta sa și capacitatea de muncă, apreciem că acest lucru nu este suficient pentru a ne convinge că inculpatul are preocupări statornice pentru găsirea unui loc de muncă. De asemenea constatăm că au fost depuse la dosar email-urile primite de către inculpat și care conțin oferte de locuri de muncă, ceea ce nu înseamnă că inculpatul a făcut vreun demers concret pentru ocuparea unui loc de muncă. În continuare apreciem că îi era mai simplu și mai convenabil să obțină venituri ilicite din traficul de droguri, chiar dacă mai puțin consistențe și fără caracter de regularitate. Ori din această perspectivă credem că există încă un risc de comitere de noi infracțiuni, în condițiile în care ar fi lăsat în libertate sau ar fi luată față de el o altă măsură mai puțin severă.
Pe de altă constată că deși de la arestarea preventivă a inculpatului s-au efectuat o . acte de urmărire penală, așa cum rezultă din dosarul de urmărire penală și din referatul cu propunere de prelungire a duratei măsurii arestării preventive a inculpatului, totuși urmăririi penale nu a putut fi finalizată din motive obiective. Astfel, percheziția informatică autorizată în cauză nu a putut fi efectuată, telefonul mobil ridicat de la inculpat fiind trimis la Institutul Național de Criminalistică, în vederea copierii datelor informatice stocate în memoria acestuia, și de asemenea nu a fost finalizată evaluarea inculpaților de către Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog C.. Este real că administrarea acestor probe nu ar avea cum, obiectiv, să fie influențată de către inculpat, însă apreciem că privarea lui de libertate este în continuare necesară pentru motivele arătate mai sus și pentru a nu fi periclitată descoperirea altor persoane care desfășoară activități legate de droguri, așa cum rezultă din denunțul efectuat de către inculpat, și din declarația dată de acesta în fața procurorului.
Pe de altă parte, deși inculpatul are o locuință efectivă, proprietatea părinților săi, iar judecătorul de drepturi și libertăți a analizat posibilitatea înlocuirii măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu, totuși, în lipsa unor surse constante de venit, s-a apreciat că inculpatul nu a făcut dovada că se poate întreține pe durate unei atare măsuri.
În ceea ce privește măsura controlului judiciar, aceasta ar fi total ineficientă, în condițiile în care nu sunt încă cunoscute organelor judiciare sursele inculpatului de aprovizionare cu droguri de risc.
Sintetizând argumentele de mai sus, judecătorul de drepturi și libertăți de la tribunal a admis propunerea Ministerului Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. T. C. și în consecință, în baza art. 234-236 din Noul Cod de Procedură Penală, și a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului G. C.-R., pe o perioadă de 30 de zile, cu începere din data de 19 februarie 2016 și până la data de 19 martie 2016, inclusiv.
S-au respins cererile subsidiare formulate de către inculpat se înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau cu măsura arestului la domiciliu.
În baza art. 275 alin. 3 Cod de Procedură Penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație inculpatul G. C. R., solicitând desființarea încheierii penale atacate, iar în urma rejudecării cauzei, a se dispune respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv și înlocuirea ei cu măsura arestului la domiciliu, iar în subsidiar, înlocuirea cu măsura preventivă a controlului judiciar.
În fapt, consideră încheierea pronunțată de instanța de fond ca fiind netemeinică și nelegală, apreciind că în acest moment măsura arestării preventive a inculpatului nu se mai justifică, raportat la poziția de recunoaștere a inculpatului, acesta cooperând și detaliind întreaga situație, conștientizând pe deplin comiterea infracțiunilor și implicit consecințele acestora.
Atitudinea inculpatului nu este de pasivitate sau indiferență, scopul avut în vedere inițial de identificare a altor potențiali furnizori, nu mai subzistă în prezent. Așa cum rezultă din înscrisurile anexate la acest termen la dosarul cauzei, rezultă că inculpatul are un domiciliu stabil locuind cu părinții săi, s-a înscris în evidențele de șomaj, a depus diligențe pentru obținerea unui loc de muncă dorind să fie încadrat pentru asigurarea mijloacelor necesare de trai și, de asemenea, arată că sora lui este însărcinată și dorește să-i fie alături în aceste momente.
Analizând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului,judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții, reține următoarele:
Potrivit art. 234 al. 1 Cod de Procedură Penală, arestarea preventiva a inculpatului poate fi prelungita, in cursul urmăririi penale, daca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun in continuare privarea de libertate a inculpatului sau exista temeiuri noi care justifica prelungirea măsurii.
Conform textului menționat, prima instanță a analizat aceste temeiuri și în mod corect a apreciat că acestea subzistă și a prelungit starea de arest a inculpatului.
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 al. 1 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplic. art. 35 al. 1 și art. 38 C. pen., constând în aceea că, în cursul în cursul anilor 2015-2016, în mod repetat, ar fi procurat și deținut, atât în vederea consumului propriu, cât și a distribuirii, ar fi pus la dispoziție, ar fi oferit și vândut cannabis, pe raza mun. C.-N.., din probele administrate până la acest moment rezultând bănuiala legitimă că se face vinovat de săvârșirea acestora.
Temeiurile care au determinat inițial luarea acestei măsuri, la data de 19.01.2016, impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, având în vedere că probațiunea administrată la acest moment fundamentează suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este urmărit penal. Probațiunea administrată de la acel moment până în prezent nu face decât să confirme această condiție legală pentru prelungirea măsurii. De asemenea, infracțiunea de trafic de droguri este una dintre infracțiunile menționate expres în disp. art. 223 al.2 C.pr.pen., astfel că pe baza evaluării gravității faptei, rezultată din circumstanțele de comitere a acesteia, durata relativ îndelungată de timp a desfășurării activității infracționale, începând din cursul anului 2015 până în ianuarie 2016, activitate infracțională care a fost stopată în urma intervenției organelor judiciare, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În raport de împrejurarea că inculpatul a desfășurat o activitate complexă de trafic de droguri, constând în procurarea canabisului, cât și în distribuirea la consumatori în modalitățile vânzării, și, respectiv oferirii, el constituind așadar o verigă în această rețea de plasare a drogurilor pe piața de consumatori, a fost necesară luarea față de inculpat a unei măsuri preventive privative de libertate pentru a se putea identifica toți participanții la săvârșirea faptei, aspecte realizate pe perioada pentru care s-a dispus inițial luarea măsurii, fiind confirmată de probele administrate de la momentul arestării și până în prezent.
Prelungirea măsurii arestării preventive se impune pentru a putea fi completată probațiunea, respectiv în cauză s-a dispus efectuarea unei percheziții informatice, care nu a putut fi încă finalizată, fiind importantă finalizarea acesteia pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele. De asemenea, nu au parvenit relațiile solicitate de la Centrul Antidrog privind inculpații cercetați în prezenta cauză.
Pe de altă parte, prelungirea măsurii este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului și pentru atingerea scopului măsurilor preventive, sens în care se are în vedere buna desfășurare a procesului penal .
În concluzie, temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, astfel că instanța va respinge ca nefondată contestația inculpatului, menținând încheierea atacată.
Va obliga inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația formulată de inculpatul G. C. R. împotriva Încheierii penale nr. 75 din 15.02.2016 a Tribunalului C..
Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința camerei de consiliu din 23 februarie 2016.
P., GREFIER,
I. M. C. C.
Dact.I.M../S.M
4 ex./17.03.2016
Jud.fond. L.-A. C.
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 198/2016. Curtea de Apel CLUJ | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 353/2016.... → |
|---|
