Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 353/2016. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 353/2016 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 09-03-2016 în dosarul nr. 353/2016
Cod ECLI ECLI:RO:CACLJ:2016:018._
ROMÂNIA
C. DE A. C.
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr._
Cod operator date cu caracter personal 8428
DECIZIA PENALĂ nr. 353/A/2016
Ședința publică din data de 09 martie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. P.
JUDECĂTOR: I. – C. M.
GREFIER: N. N.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – P. de pe lângă C. de A. C. reprezentant prin procuror: D. S.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către inculpatul – apelant M. L. V. împotriva sentinței penale nr. 383/08.10.2015, pronunțate de către Judecătoria S. Marmației, în dosar nr._, în care inculpatul – apelant M. L. V. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria S. Marmației, dat în dosarul de urmărire penală nr. 2669/P/2012 pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia dreptul de conducere i-a fost suspendat prevăzută de art. 86 alin. 2 din O. G. 195/2002 și de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.G. nr. 195/2002.
La apelul nominal, se prezintă apărătorul ales al inculpatului – apelant M. L. V., d-na avocat D. Vomir Bizo, din cadrul Baroului C., cu împuternicire avocațială depusă la dosar, f. 8.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, la interpelarea instanței de control judiciar de a preciza dacă există cereri în probațiune de formulat, apărătorul ales al inculpatului – apelant solicită administrarea probei testimoniale cu audierea martorului I. F., persoană care poate să confirme participarea, atât a inculpatului – apelant, cât și a martorului F. M., cel despre care se susține că ar fi condus autoturismul, la acea petrecere din data de 06 decembrie 2012. În plus, solicită reaudierea martorilor F. M., despre care se susține că ar fi condus autoturismul și C. D.. Cu privire la martorul I. F., arată că, în eventualitatea în care va fi încuviințat, se obligă să îl prezinte fără citație.
C. pune în discuția reprezentantului Ministerului Public cererile în probațiune formulate de către apărătorul ales al inculpatului – apelant I. F., d-na avocat D. Vomir Bizo.
Reprezentantul Ministerului Public, raportat la obiectul cauzei, se opune. Mai mult, la dosar există depozițiile celor doi agenți constatatori care au întocmit procesul – verbal de constatare a infracțiunii flagrante, care sunt lămuritoare.
În replică, apărătorul ales al inculpatului – apelant apreciază că declarațiile celor doi agenți constatatori au o anumită de subiectivism.
În contrareplică, reprezentantul Ministerului Public arată că se tinde a se demonstra ceva ce au probat organele de constatare.
C., deliberând asupra solicitării în probațiune formulate de către apărătorul ales al inculpatului – apelant, urmează a o respinge, raportat la probațiunea scrisă există la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de ridicat, C. acordă părților cuvântul asupra apelului declarat de către inculpatul – apelant M. L. V..
Apărătorul ales al inculpatului – apelant M. L. V., d-na avocat D. Vomir Bizo solicită, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen., admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul art. 396 alin. 5 C.proc.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. c C.proc.pen. întrucât, din probatoriul administrat, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe, nu rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea celor două infracțiuni reținute în sarcina sa.
Se arată că, în speță, au fost audiați cei doi agenți constatatori care au întocmit procesul – verbal de constatare a infracțiunii flagrante, al căror obiectivism, în opinia apărătorului ales al inculpatului – apelant, este îndoielnic, numitul F. M., persoana care susține că ar fi condus autoturismul și la care se aflau cheile acelui autoturism și numita M. I. M., soția inculpatului – apelant, care a confirmat că martorul F. M. este cel care s-a urcat la volanul autoturismului și s-au deplasat, împreună cu soțul acesteia, înspre localitatea Săpânța.
În opinia apărătorului ales al inculpatului – apelant M. L. V., declarațiile celor doi agenți constatatori nu sunt suficiente pentru a se dispune condamnarea clientului său. De asemenea, solicită a se avea în vedere poziția procesuală a inculpatului – apelant, care a negat comiterea faptelor reținute în sarcina sa.
Prin urmare, din întreg materialul probator administrat în cauză, rezultă că există dubii serioase în ceea ce privește săvârșirea celor două infracțiuni de către inculpatul – apelant, motiv pentru care, apreciază că se impune a se da eficiență principiului in dubio pro reo și a se dispune achitarea inculpatului - apelant.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de către inculpatul – apelant, motivat de faptul că din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea celor două infracțiuni. Mai mult, la momentul la care i s-a solicitat inculpatului – apelant să se prezinte la unitatea spitalicească pentru prelevarea de probe biologice, moment la care acesta nu a contestat că nu el ar fi fost la volan.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 383 din 08.10.2015 a Judecătoriei S. Marmației în baza art. 396 alin. 2 C.p.p. cu aplicarea art. 5 N.C.p. a fost condamnat inculpatul M. L. V., fiul lui I. și I., născut la data de 17.11.1979, în S. Marmației, Jud. Maramureș, cu domiciliul în S. Marmației, .. 246, jud. Maramureș, posesor al CI . nr._, cetățean român, fără antecedente penale, CNP_,
-pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia dreptul de conducere i-a fost suspendat prevăzută de art. 86 alin. 2 din O. G. 195/2002, la pedeapsa de 8 luni închisoare;
-pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O. G. 195/2002 la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art.33 lit. a C. pen. (1969) raportat la art.34 lit. b C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele stabilite și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa închisorii de un an.
În baza art.71 alin.1 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 12 din Legea 187/2012, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerării ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art. 81 Cod penal(1969) s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de un an închisoare pe un termen de încercare de trei ani, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal (1969). S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal (1969), privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul M. L. V. la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria S. Marmației nr. 2669/P/2012 din data de 22.03.2013 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul M. L. V., fiul lui I. și I., născut la data de 17.11.1979, în S. Marmației, Jud. Maramureș, cu domiciliul în S. Marmației, .. 246, jud. Maramureș, posesor al CI . nr._, cetățean român, fără antecedente penale, CNP_:
-pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia dreptul de conducere i-a fost suspendat prevăzută de art. 86 alin. 2 din O. G. 195/2002;
-pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O. G. 195/2002.
Prin actul de sesizare al instanței s-a reținut, următoarea situație de fapt:
Inculpatul, în noaptea de 05/06.12.2012 a condus pe drumurile publice un autoturism marca Skoda O., timp în care dreptul de a conduce autovehicule îi era suspendat și având o concentrație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge respectiv 1,50 g/l alcool pur în sânge, împrejurare în care a fost verificat de organele de poliție după ce în prealabil nu a oprit la semnalul de oprire al acestora . Inculpatul a scris o declarație olografă în seara aceleiași zile după depistarea sa de către organele de poliție, în care recunoaște săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu.
Au fost prelevate probe de sânge, iar potrivit buletinului de analiză toxicologică – alcoolemie aflat la fila 15 dup, inculpatul M. L. V. avea la orele 01:10 data 6 decembrie 2012 o alcoolemie de 1,50 g/l alcool pur în sânge, iar după o oră valoarea acesteia era de 1,40 g/l.
La data săvârșirii faptelor de care este acuzat, Inculpatul M. L. V. avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule .
Situația de fapt descrisă a fost reținută în cursul urmăririi penale, pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de constatare (f. 4); documente privind alcoolemia (f. 13-15); adresă nr._/2013 a IPJ Serviciul Rutier (f. 18); declarațiile martorilor F. M. I. (f. 32); M. C. I. (f. 34);A. Georghiță (f. 36) declarație învinuit M. L. V. (f. 21).
Inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere (f. 22). În cursul judecății au fost audiați martorii F. M. (f. 17), A. G., (f. 41), M. C. (f. 43,109), C. D.(f. 66), M. M. (f. 91), B. C. P. (f. 107).
Instanța a încuviințat cererea inculpatului de a fi audiați în apărarea sa și martorul I. F.. Acest martor a fost citat cu mandat de aducere la 10 termene de judecată acordate în cauză fără a se prezenta în fața instanței și la termenul de judecată din 08.10.2015, inculpatul prin apărător ales a declarat că renunță la audierea acestui martor.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut: că î n noaptea de 5/6.12.2012, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a condus autoturismul marca Skoda O. cu nr. de înmatriculare specific Spaniei M5689ZL, pe drum public, din direcția S. Marmației spre Săpânța, având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule în perioada 8 noiembrie 2012-7 decembrie 2012 și având o îmbibație alcoolică de 1,50 g/l alcool pur în sânge .
Starea de fapt expusă este susținută și confirmată prin coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală și în cursul judecății, detaliate în rândurile ce urmează.
Inculpatul recunoaște că a consumat alcool în seara precizată, respectiv trei beri (f. 13 dup), aspect susținut de procesul-verbal de constatare a infracțiunii, (fila 4 d.u.p.), în cadrul căruia este consemnat rezultatul testării cu aparatul alcooltest ce a evidențiat o concentrație de alcool pur în aerul expirat de 0,82 mg/l. precum și de mențiunile făcute în cuprinsul Buletinului examinare clinică, unde inculpatul recunoaște semnând, că a consumat trei beri a 0,5 litri fiecare, fiind constatată și starea sa că acesta pare a se afla sub influența alcoolului.(f. 13).
Starea de fapt expusă în cuprinsul actului de sesizare este întărită sub aspectul veridicității și în baza rezultatelor buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr._ din 06.12.2012, conform cărora inculpatul avea la ora 01,10 o alcoolemie de 1,50 g/l alcool pur în sânge, iar după o oră valoarea acesteia era de 1,40 g/l.(f. 15).
Inculpatul a recunoscut inițial, dând o declarație olografă că a condus pe drum public, autoturismul Skoda O. cu nr. de înmatriculare specific Spaniei M5689ZL, din direcția S. Marmației spre Săpânța, (f. 23). Ulterior fiind audiat în calitate de învinuit, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere (f. 21).
Împrejurarea că inculpatul a condus pe drum public, autoturismul Skoda O. este confirmată de declarația martorilor A. G.,(f. 41 dosar și 36 dup), M. C. (f. 43,109 și 34 dup) care arată că la momentul la care autoturismul a oprit, în habitaclul acestuia se afla doar inculpatul care se afla la volan pe locul șoferului, precum și de procesul-verbal de constatare a infracțiunii (f. 4).
Declarația martorului F. M. (f. 17) conform căreia acesta ar fi condus autoturismul urmărit de polițiști nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și este infirmată sub aspectul că acesta ar fi părăsit autoturismul după oprire, luând cheile asupra sa, de declarațiile martorului A. G. care declară că inculpatul a încuiat autoturismul marca Skoda înainte de a sui în autoturismul de serviciu al organelor de poliție spre a fi condus la spital pentru prelevarea de probe biologice și că de la momentul la care a observat că autoturismul condus de inculpat a oprit și până la momentul apropierii sale de acesta spre a efectua controlul, nu a coborât nicio persoană din autoturism, la volanul acestuia aflându-se inculpatul care era singur.
Martora M. M. soția inculpatului (f. 91), a declarat că între inculpat și martorul M. C., există o stare de dușmănie și că acesta ar fi motivul pentru care declarația inculpatului cum că nu el ar fi condus autoturismul nu a fost apreciată ca fiind adevărată. Această stare de fapt nu este susținută de alte probe din dosar și totodată este infirmată de declarațiile martorului A. G., membru al patrulei de poliție care a efectuat constatarea împreună cu martorul M. C. unde se descriu împrejurările constatării faptei. Martorul B. C. P.,(f. 107) prezent la Serviciul de primiri Urgențe al Spitalului municipal S. Marmației la momentul la care organele de poliție au prezentat pe inculpat spre a-i fi recoltate probe biologice, confirmă derularea procedurilor medicale specifice recoltării de probe biologice și nu declară alte aspecte de natură să elucideze împrejurările săvârșirii faptelor de către inculpat. Martorul C. D. (f. 66) confirmă plecarea de la locuința inculpatului a martorului F. M. împreună cu inculpatul, cu autoturismul marca SKODA fără a ști cine a urcat la volanul acestuia și nu cunoaște alte aspecte direct legate de momentul săvârșirii faptei așa cum acesta a fost constatat și consemnat de organele de poliție în procesul verbal de constatare.
Înscrisurile aflate la filele 17 – 18 dup, confirmă faptul că la data de 05/06.12.2012 inculpatul nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
II.ÎNCADRAREA JURIDICĂ A FAPTEI INCULPATULUI.
În drept, fapta inculpatului M. L. V., care în data de 05/06.12.2012, a condus pe un drum public autoturismul Skoda O. cu nr. de înmatriculare specific Spaniei M5689ZL, din direcția S. Marmației spre Săpânța, sub influența băuturilor alcoolice, prezentând o alcoolemie peste limita legală admisă, fără a avea dreptul de a conduce autovehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia dreptul de conducere i-a fost suspendat prevăzută de art. 86 alin. 2 din O. G. 195/2002 și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O. G. 195/2002, atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective.
Acțiunea inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul în condițiile în care consumase băuturi alcoolice și avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g‰ alcool pur în sânge, fără a avea dreptul de a conduce autovehicule, constituie elementul material al laturii obiective a infracțiunilor de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia dreptul de conducere i-a fost suspendat prevăzută de art. 86 alin. 2 din O. G. 195/2002 și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O. G. 195/2002, ambele săvârșite în condițiile concursului de infracțiuni.
Urmarea imediată a acestei acțiuni a constat în starea de pericol pe care a reprezentat-o conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu avea dreptul de a conduce autovehicule, în condițiile unei alcoolemii peste limita legală, iar legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din însăși săvârșirea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, instanța reține că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită cu intenție directă în conformitate cu art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a din Codul penal, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea acestuia.
II. a.Aplicarea legii penale mai favorabile.
Instanța a reținut că în cauză, legea penală mai favorabilă este legea veche. Pentru a aprecia astfel, instanța a avut în vedere următoarele argumente:
În aplicarea legii penale mai favorabile, conform dispozițiilor art.5 din noul Cod penal, instanța a observat că faptele reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite în condițiile concursului de infracțiuni, ceea ce, atrage aplicarea regimului sancționator specific. Întrucât vechea reglementare este mai blândă sub aspectul modului de stabilire a pedepsei în cazul concursului de infracțiuni, sporul de pedeapsă fiind facultativ iar nu obligatoriu conform legii penale noi, și reținând că fapta inculpatului de a conduce un autovehicul sub influența alcoolului urmează a fi sancționată cu pedeapsa închisorii, instanța reține ca fiind lege penală mai favorabilă, de ansamblu, legea veche.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat, instanța a dispus condamnarea acestuia.
III.INDIVIDUALIZAREA PEDEPSEI
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C.p. A reținut instanța că inculpatul nu posedă antecedente penale, este tânăr și conform înscrisurilor depuse la filele 63-65 din dosar, își asigură existența din munca sa.
În raport de împrejurările săvârșirii faptelor, instanța a apreciat că, deși faptele reținute în sarcina inculpatului sunt grave având în vedere pericolul social prezumat de legiuitor în cazul faptelor săvârșite de acesta, aplicarea unor pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege este de natură să responsabilizeze pentru viitor, pe inculpat.
Față de aceste considerente, instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia dreptul de conducere i-a fost suspendat prevăzută de art. 86 alin. 2 din O. G. 195/2002, la pedeapsa de 8 luni închisoare și pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O. G. 195/2002 la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art.33 lit. a C. pen. (1969) raportat la art.34 lit. b C. pen. (1969), instanța a contopit pedepsele stabilite și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa închisorii de un an.
În baza art.71 alin.1 C. pen. (1969) cu aplicarea art. 12 din Legea 187/2012, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerării ca executată a pedepsei închisorii.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social si reeducat și fără îndepărtarea din comunitate prin izolare în regim de detenție.
Prin urmare, în baza art. 81 Cod penal(1969), instanța a suspendat condiționat executarea pedepsei de un an închisoare pe un termen de încercare de trei ani, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal (1969), și a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal (1969), privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 274 alin. 1 noul Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel în termenul legal inculpatul M. L. V..
În motivarea apelului se arată că, în speță, au fost audiați cei doi agenți constatatori care au întocmit procesul – verbal de constatare a infracțiunii flagrante, al căror obiectivism, în opinia apărătorului ales al inculpatului, este îndoielnic, numitul F. M., persoana care susține că ar fi condus autoturismul și la care se aflau cheile acelui autoturism și numita M. I. M., soția inculpatului, care a confirmat că martorul F. M. este cel care s-a urcat la volanul autoturismului și s-au deplasat, împreună cu soțul acesteia, înspre localitatea Săpânța. Se mai arată că declarațiile celor doi agenți constatatori nu sunt suficiente pentru a se dispune condamnarea clientului său. De asemenea, solicită a se avea în vedere poziția procesuală a inculpatului – apelant, care a negat comiterea faptelor reținute în sarcina sa. Prin urmare, din întreg materialul probator administrat în cauză, rezultă că există dubii serioase în ceea ce privește săvârșirea celor două infracțiuni de către inculpatul – apelant, motiv pentru care, apreciază că se impune a se da eficiență principiului in dubio pro reo și a se dispune achitarea inculpatului.
Ca atare se solicită, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen., admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul art. 396 alin. 5 C.proc.pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. c C.proc.pen. întrucât, din probatoriul administrat, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe, nu rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea celor două infracțiuni reținute în sarcina sa.
Examinând probele dosarului curtea va constata că apelul declarat în cauză este nefondat.
Instanța de fond ca urmare a administrării unor probe utile, pertinente și concludente respectiv procesul-verbal de constatare (f. 4); documente privind alcoolemia (f. 13-15); adresă nr._/2013 a IPJ Serviciul Rutier (f. 18); declarațiile martorilor F. M. I. (f. 32); M. C. I. (f. 34);A. Georghiță (f. 36) declarație învinuit M. L. V. (f. 21). Declarațiile martoriilor F. M. (f. 17), A. G., (f. 41), M. C. (f. 43,109), C. D.(f. 66), M. M. (f. 91), B. C. P. (f. 107) a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, iar încadrările juridice se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunilor de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia dreptul de conducere i-a fost suspendat prevăzută de art. 86 alin. 2 din O. G. 195/2002 și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O. G. 195/2002,
Inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere (f. 22) și nici nu s-a prezentat în fața instanței de fond pentru a da declarații.
Ca stare de fapt s-a reținut în esență că în data de 05/06.12.2012, inculpatul a condus pe un drum public autoturismul Skoda O. cu nr. de înmatriculare specific Spaniei M5689ZL, din direcția S. Marmației spre Săpânța, sub influența băuturilor alcoolice, prezentând o alcoolemie peste limita legală admisă, fără a avea dreptul de a conduce autovehicule.
Probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată confirmă vinovăția inculpatului astfel că o soluție de achitare a acestuia în baza art.16 alin.1 lit.c C.p.p. este exclusă.
Cu ocazia individualizării instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C.p. adică gradul de pericol social al faptelor, modul concret de comitere a acestora precum și persoana inculpatului,care nu posedă antecedente penale, este tânăr și încadrat în muncă, astfel că pedepsele aplicate au fost just dozate.
Reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizată și fără privare de libertate așa cum a apreciat și instanța de fond fiind îndeplinite condițiile prev. de art.81 V.C.p. având în vedere și incidența legii penale mai favorabile.
În contextul celor expuse mai sus, C. în baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul M. L. V. împotriva sentinței penale nr. 383 din 08.10.2015 a Judecătoriei S. Marmației .
Va obliga pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul M. L. V. fiul lui I. și I., născut la data de 17.11.1979, în S. Marmației, Jud. Maramureș, cu domiciliul în S. Marmației, .. 246, jud. Maramureș, posesor al CI . nr._, cetățean român, fără antecedente penale, CNP_, împotriva sentinței penale nr. 383 din 08.10.2015 a Judecătoriei S. Marmației .
Obligă apelantul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 09.03 2016.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,GREFIER,
D. P. I. – C. M. N. N.
Red.ICM/SMD
4 ex./18.03.2016
| ← Prelungire arestare preventivă propusă de DNA/DIICOT. Art.234... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 318/2016.... → |
|---|
