Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 270/2015. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 270/2015 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 270/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.270/A/2015
Ședința publică din 20 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. C., judecător
JUDECĂTOR: E. B.
GREFIER: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR: V. G.
S-a luat spre examinare apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva sentinței penale nr.670 din data de 15 octombrie 2014 a Tribunalului Cluj, privind pe inculpatul C. M. B., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 628/P/2014, emis de P. de pe lângă Tribunalul Cluj pentru săvârșireatentativei la infracțiunea de omor, prev. de art. 32 rap. la art. 188 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av.N. L., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și apărătorul din oficiu al părții civile B. A., av.D. D., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile civile B. A. și S. C. Judetean de Urgență pentru Copii Cluj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care s-a procedat la identificarea inculpatului, acesta legitimându-se cu C.I. . nr._, eliberat de SPCLEP T. la 24.08.2011, având CNP_ și dom.în T., ..28 jud.Cluj.
Apărătorul inculpatului depune la dosar o chitanță eliberată de S. C. de Urgență pentru Copii din care rezultă că inculpatul a achitat suma de 1000 lei, reprezentând o parte din cheltuielile de spitalizare pentru B. A.; contractul individual de muncă al inculpatului; două hotărâri definitive din care rezultă că s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru inculpați condamnați pentru tentativă la infracțiunea de omor și o adeverință din care rezultă că sora inculpatului este studentă în anul I la Facultatea de Sociologie din cadrul UBB.
Apărătorul părții civile și reprezentantul Parchetului sunt de acord cu depunerea acestor înscrisuri.
Curtea încuviințează depunerea de către apărătorul inculpatului a înscrisurilor la care a făcut referire.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă în cuantum sporit, ca urmare a înlăturării circumstanței atenuante prev.de art.75 lit.b C.pen., cu executare în regim de detenție. Totodată, solicită aplicarea art.65, 66 lit.a,b,h și l C.pen. și deducerea perioadei reținerii și arestării preventive.
Susține că inculpatul a aplicat victimei mai multe lovituri, dintre care una în zonă vitală, care i-a cauzat leziuni care au necesitat 28-30 zile de îngrijiri medicale și aceasta i-a pus în primejdie viața. Poziția inculpatului a fost una oscilantă, acesta încercând să acrediteze ideea că partea vătămată ar fi intrat în briceag. După un prim incident cu partea vătămată în acea locație unde s-a desfășurat petrecerea, după circa 30 minute, inculpatul a premeditat ce avea să urmeze, pentru că s-a înarmat cu un briceag și i-a aplicat o lovitură prin surprindere părții vătămate,și atunci când aceasta a început să fugă după inculpat, i-a aplicat mai multe lovituri cu același briceag. Instanța de fond a reținut în mod nejustificat circumstanța atenuantă prev.de art.75 lit.b C.pen., respectiv depășirea limitelor unei legitime apărări, în condițiile în care inculpatul este cel care a inițiat atacul asupra părții vătămate, după ce a fost lovit de acesta din urmă. Prin urmare, nu se poate vorbi de o depășire a limitelor legitimei apărări. Având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, solicită condamnarea la o pedeapsă în cuantum sporit, limite reduse cu 1/3 având în vedere judecarea cauzei în procedura simplificată, dar cu executare în regim de detenție.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea apelului declarat de P. și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Arată că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, bazată pe declarațiile martorilor, deși ea nu se circumscrie unei infracțiuni clasice datorită etapelor în care s-a petrecut. Când s-a aplicat lovitura care a pus în primejdie viața, inculpatul era victimă. În mod corect instanța de fond a reținut că a existat un conflict între inculpat și partea vătămată încă din aprilie 2014, în legătură cu o fată – colegă de clasă cu partea civilă, dar prietena inculpatului. Amândoi sunt tineri, aflați la o vârstă imatură, când orgoliul masculin este mai puternic decât rațiunea. Victima era în stare avansată de ebrietate, aspect reținut și în actele medicale de la dosar.
În legătură cu starea de fapt, arată că pentru a-l umili pe inculpat, partea vătămată l-a provocat la un meci de box, știind că acesta nu practica boxul. Inculpatul a acceptat, iar partea vătămată i-a aplicat o lovitură puternică în față, ce i-a provocat hemoragia. După acest incident, inculpatul merge în cameră pentru câteva minute (nu se știe cât timp, pentru că martorii au perceput diferit), după care a coborât, având în mână un briceag închis, cu care l-a lovit pe partea vătămată, care era cu spatele. În aceste condiții, partea vătămată l-a amenințat, spunându-i că-l omoară, fiind oprit de ceilalți tineri. Este adevărat că inculpatul l-a lovit din spate, dar fiind amenințat de partea vătămată a fugit în curte și i-a spus să nu se apropie pentru că are un briceag în mână. Dacă partea vătămată nu dorea să-i dea o corecție, acel conflict era aplanat în acel moment. Inculpatul a avut și el 7-8 zile de îngrijiri medicale.
La instanța de fond, inculpatul s-a prevalat de disp.art.374 C.pr.pen., solicitând ca judecata să aibă loc în procedura simplificată. De asemenea, la instanța de fond a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, pentru că intenția lui când a aplicat prima lovitură a fost de a-i cauza o durere și nu de a-i suprima viața, cerere care a fost respinsă de tribunal. Inculpatul nu a atacat sentința, pentru că în mod corect s-a reținut circumstanța atenuantă prev.de art.75 lit.b C.pen., fiind de acord și cu despăgubirile civile la care a fost obligat.
Solicită să i se acorde o șansă inculpatului, care avea o viață normală anterior comiterii faptei, în sensul că era încadrat în muncă, tatăl lui este bolnav psihic și o susține material pe sora lui care este studentă. În raport de aceste împrejurări, nu se justifică aplicarea unei pedepse cu executare în detenție. Din actele dosarului rezultă că imediat după punerea în libertate, inculpatul a încercat să-și găsească un loc de muncă și a depus eforturi pentru a acoperi despăgubirile la care a fost obligat față de spital. Nu ar fi nici în interesul părții civile ca inculpatul să execute pedeapsa în regim de detenție, pentru că nu și-ar primi despăgubirile. Sentința atacată este legală și temeinică, iar pedeapsa aplicată și modalitatea de executare se circumscriu practicii de la Tribunalul Cluj și Curtea de Apel Cluj. Scopul educativ al pedepsei trebuie să fie pe primul plan, ori în penitenciar inculpatul va fi pierdut definitiv.
Apărătorul părții civile solicită respingerea apelului declarat de P., având în vedere că partea civilă nu a atacat sentința instanței de fond, nu și-a exprimat în scris poziția față de apelul Parchetului, astfel că apreciază că este mulțumit de hotărâre atât pe latura penală, cât și pe latura civilă. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că a lucrat la o fabrică de piese pentru decorațiuni interioare ca muncitor, a făcut multe greșeli în viață, a stat în arest 6 luni timp în care și-a dat seama de ceea ce a făcut, însă nu a dorit să-i suprime viața părții vătămate, ci doar a vrut să-l lovească pentru că se simțea cu orgoliul rănit. Arată că a vrut să fugă, dar s-a împiedicat în curte, afară fiind noapte. Dacă ar fi avut intenția să-l ucidă, putea să o facă, dar a vrut doar să simtă și partea vătămată ce a simțit el atunci când la rândul său, a fost lovit de victimă. Nu s-a gândit nicio clipă că va ajunge în penitenciar. Dorește să muncească, să-i ajute pe sora lui și pe tatăl lui bolnav și nu dorește să se întoarcă în acel mediu din penitenciar.
CURTEA
Asupra apelului de față,
Prin sentința penală nr. 670 din 15.10.2014 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr._ s-a dispus condamnarea inculpatului C. M.-B., fiul lui M. D. și A. I., născut la data de 16.08.1993 în T., CNP_, posesor al CI . nr._ eliberată de SPCLEP T., cetățean român, studii medii, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în mun. T., .. 28, jud. Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art. 32 rap. la art. 188 C.pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere conform art. 91 din Codul penal.
S-a aplicat inculpatului pe o perioadă de 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b și h din Codul penal. În baza art. 92 Cod penal s-a stabilit termen de supraveghere de 3 ani și 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii. Conform art. 93 alin. 1 din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj la datele fixate de acesta, acesta fiind organul de supraveghere
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile
d) să comunice schimbarea locului de muncă
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. d din Codul penal s-a impus inculpatului obligația de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanței.
Pe parcursul termenului de încercare inculpatul a fost obligat la prestarea pe o perioadă de 80 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității la Primăria mun. T..
În baza art. 65 alin. 1 din Codul penal s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și h din Codul penal, ca pedeapsă accesorie ce se va executa doar în ipoteza în care se revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În baza art. 72 alin. 1 din Codul penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 02.05.2014, la zi.
În baza art. 399 alin. 3 lit. b din Codul de procedură penală a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului din starea de arest preventiv, dacă nu este deținut în altă cauză, dispoziție ce este executorie conform art. 399 alin. 4 din Codul de procedură penală.
În baza art. 19 și 397 din Codul de procedură penală rap. la art. 1357 și urm., art. 1391 din Codul civil a obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile B. A. R., prin reprezentant legal B. L., domiciliați în mun. T., Calea V., nr. 108, ., ., suma de 6500 euro cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale și respinge restul pretențiilor.
În baza art. 19 și 397 din Codul de procedură penală rap. la art. 313 din Legea nr. 95/2006 a obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile S. C. de Urgență pentru Copii Cluj-N. suma de 2224,06 lei reprezentând cheltuieli efective de spitalizare, cu dobânda legală începând cu prima zi după externare și până la plata integrală a debitului.
În baza art. 91 alin. 4 rap. la art. 96 din Codul penal a atras atenția inculpatului că în caz de comitere a unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de încercare, în caz de nerespectare cu rea-credință a măsurilor de supraveghere sau a obligației impuse sau în caz de neachitare integrală a despăgubirilor civile până la finalul termenului de încercare se va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, care devine executabilă.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J..
În baza art. 272 din Codul de procedură penală a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 150 lei cu titlu de onorariu pentru apărător din oficiu - av. M. N..
În baza art. 274 alin. 1 din Codul de procedură penală a obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 1300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 63 lei reprezintă costul raportului de expertiză medico-legală nr. 2688/II/a/58 din 15.05.2014 efectuat de Institutul de Medicină Legală Cluj-N..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În cursul nopții de 01/02.05.2014, în timp ce se afla la o casă de vacanță situată în satul Săndulești, . A, județul Cluj, inculpatul C. M. B. a aplicat mai multe lovituri cu un briceag, cu intensitate, în zone vitale ale corpului, victimei B. A. R., cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2688/II/a/58 al Institutului de Medicină Legală Cluj-N., leziuni corporale traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure și tăietor-înțepătoare, posibil urmate de cădere, leziuni care necesită pentru vindecare 28-30 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații, leziunea de la nivelul fosei iliace drepte punând în primejdie viața victimei.
Instanța a reținut că, potrivit probelor administrate, conflictul dintre cei doi - inculpat și victimă, a fost declanșat în cursul lunii aprilie 2014, când inculpatul și martora C. A. – prietena lui, au participat la o petrecere de majorat, petrecere la care a participat și partea civilă B. A. R.. La un moment dat toată lumea dansa, mai puțin inculpatul și prietena lui, context în care partea civilă s-a apropiat de cei doi și i-a cerut inculpatului permisiunea să danseze cu colega lui - C. A.. Inculpatul s-a enervat, a refuzat să-i permită prietenei lui să danseze cu inculpatul, înjurându-l pe B. A. R.. Acesta a răspuns inculpatului că îl va ține minte.
Ulterior, pentru zilele de 1 și 2 mai 2014, grupul de prieteni din care făcea parte atât inculpatul cu prietena sa – martora C. A. - cât și partea civilă, au programat o petrecere la o casă de vacanță/cabană situată în satul Săndulești, aparținând părinților unuia dintre ei. S-a reținut potrivit probelor testimoniale că, în data de 01.05.2014, cu excepția martorului D. P., toți băieții au consumat băuturi alcoolice diverse. Întrucât nici inculpatul și nici victima nu au constituție atletică deosebită, sunt amândoi relativ scunzi, iar partea civilă mai slab decât inculpatul, a fost foarte ușor să intre sub influența alcoolului și să treacă prin fazele beției.
Pe parcursul zilei inculpatul a flirtat cu martora N. R. în prezența prietenei lui, lucru care a supărat-o foarte tare pe C. A. și, într-un interval de timp în care inculpatul era plecat de la cabană în municipiul T., aceasta a plâns fiind văzută de partea civilă. Acesta a întrebat-o de ce plânge, iar ea i-a povestit că este legat de relația ei cu inculpatul, iar partea civilă i-a sugerat să-și caute alt prieten.
După ce a revenit din T. inculpatul s-a retras cu prietena lui în curte într-un loc mai ferit pentru o discuție privată, iar în acest interval de timp, partea civilă, care, a observat în permanență ce se întâmplă cu C. A. și a văzut-o plângând, a urcat la etajul vilei și a spus martorilor B. A. și B. A., care puneau muzica la laptop că îl enervează Beni și că „vrea să facă o mănușă cu el”, prin aceasta martorul B. înțelegând că partea civilă vrea să se bată cu inculpatul. Chiar partea civilă a afirmat că a observat că D. P. S. a adus mănușile și imediat i-a cerut inculpatului „să facă o mănușă”, acesta fiind de acord pentru a nu părea laș.
Instanța a arătat că, deși s-a încercat acreditarea ideii că meciul de box era controlat de B. A. - care se presupune că îi arbitra pe combatanți, niciun moment acesta nu a declarat că el ar fi fost arbitrul. Din contră, martorul a afirmat că l-a auzit pe B. când acesta i-a propus lui Beni „să se bată”, că amândoi și-au pus mănușile de box care se aflau în casă, că au ieșit afară, martorul încercând să-i oprească, fără succes, că s-au bătut afară, martorul văzând când partea civilă l-a lovit cu pumnul în nas pe inculpat, acestuia țâșnindu-i sângele, după care martorul a reușit să-i despartă. Într-o altă versiune a celor care au văzut bătaia, inculpatul ar fi lovit partea civilă și cu piciorul, partea civilă s-ar fi enervat și deși la un moment dat cei doi au fost despărțiți, partea civilă a pocnit cu mănușa, imediat după aceea, nasul inculpatului. Este evident că această lovitură, executată în public, în prezența martorei C. A., după discuțiile anterioare despre flirt și incidentul plânsului, a fost din nou una care să atingă orgoliul masculin al inculpatului. Din cele de mai sus instanța a dedus că cei doi se băteau în realitate în toată regula, că partea civilă dorea să aplice o corecție inculpatului pentru incidentul cu refuzul permisiunii de a dansa și pentru că inculpatul a făcut-o pe C. A. să plângă, iar inculpatul își apăra „onoarea”, nedorind să pară laș în fața asistenței ce o includea și pe prietena lui. Cu toate acestea, s-a apreciat esențial că partea civilă a luat mănușile de box și le-a folosit în loc să se bată amândoi pur și simplu.
Instanța a arătat că nu poate fi reținută starea de provocare deoarece, pentru a fi reținută această circumstanță atenuantă este nevoie ca starea de puternică tulburare sau emoție sub imperiul căreia inculpatul a comis fapta să fie determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă. Este necesar deci ca violența să fie ilicită, ori cea a părții civile nu a fost așa. S-a arătat că boxul este în primul rând un sport, perfect legal și practicat la scară largă, iar modul în care partea civilă a procedat încercând să-și depășească propriile frustrări, a fost modul în care, chiar și în alte vremuri foarte vechi, bărbații își rezolvau conflictele de acest gen. Oricum, amândoi erau surescitați, dar la vederea sângelui s-au oprit.
Este cert că inculpatul nu s-a calmat pe deplin odată cu ștergerea sângelui, dar între momentul meciului de box și cel următor, petrecut în casă, a trecut totuși, un interval de timp de jumătate de oră în care nimeni nu s-a gândit că un alt incident s-ar putea întâmpla. În acest interval de timp inculpatul a stat o perioadă în camera sa împreună cu martora C. A. care îl tempera, apoi s-a dus să-și caute cheile în mașina cu care nu demult se întorsese și abia apoi a avut loc incidentul din casă. S-a reținut că nici măcar prietena inculpatului nu a crezut că s-ar mai putea întâmpla ceva de vreme ce a rămas în cameră și a coborât abia când a auzit strigătele.
Inculpatul însă, a luat din cameră briceagul său, închis, pe care l-a strâns în pumn, s-a dus în living, unde partea civilă și mai mulți martori stăteau la masă și consumau băuturi alcoolice, partea civilă cu spatele către ușa pe care a intrat inculpatul. Acesta din urmă s-a prefăcut că își ia suc din spatele ușii pe care tocmai a intrat, s-a asigurat că nu va fi observat de vreo persoană dintre cele de la masă și brusc i-a aplicat o lovitură în cap părții civile cu briceagul închis ținut în pumn. Aceasta ar fi fost de fapt răzbunarea lui pentru pumnul pe care l-a primit în nas și, dacă după primul moment de stupefacție, partea civilă nu ar fi sărit ca ars de pe scaun să lovească inculpatul, în proporție covârșitoare incidentul s-ar fi sfârșit.
Evident, nu i se poate reproșa părții civile că s-a enervat în condițiile în care incidentul provocat de el a implicat mănușile de box, iar cel provocat de inculpat o lovitură dată pe la spate. Însă imediat după ce a aplicat lovitura cu briceagul strâns în pumn inculpatul a fugit afară, surprins și el de faptul că a spart capul rivalului său. Partea civilă însă a fost împiedicată de martori să îl urmeze și incidentul se putea sfârși. Însă partea civilă a fost orbită de furie și, în ciuda opoziției tuturor celor care încercau să-l țină, a fugit după inculpat, transformându-se din victimă în atacator. Partea civilă a afirmat de două ori în cuprinsul declarației de la urmărire penală că a văzut în timp ce cobora treptele de la . inculpatul deschide briceagul, deci știa spre ce se îndreaptă. Cât despre inculpat, acesta a înțeles că dacă partea civilă ajunge la el furia oarbă a acesteia va fi devastatoare și, fiindu-i extrem de frică, a deschis briceagul. S-a apreciat că, dacă inculpatul ar fi vrut cu intenție directă să suprime viața persoanei vătămate atunci ar fi lovit-o pe aceasta, în casă, atunci când era total luată prin surprindere, cu lama briceagului și nu cu briceagul închis, strâns în pumn, înjunghiindu-l pur și simplu.
În momentul în care partea civilă a ajuns la inculpat a abătut asupra acestuia o ploaie de pumni, iar inculpatul a nimerit cu briceagul în primă fază în axila stângă a părții civile, apoi în fosa iliacă dreaptă. Amândoi au căzut la pământ, partea civilă „cărând” în continuare pumni inculpatului deși acesta s-a ghemuit în poziție fetală la un moment dat, fără să dea drumul briceagului însă, decât după ce pumnul i-a fost descleștat de martorul D. P. S..
Reținând această stare de fapt, prima instanță a apreciat că infracțiunea săvârșită de inculpatul C. M. B. a fost comisă în condițiile circumstanței atenuante a depășirii legitimei apărări, sens în care a arătat următoarele:
Potrivit art. 19 alin. 2 din Codul penal este în legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporțională cu gravitatea atacului. Este indiscutabil că după ce s-a dezmeticit după lovitura dată prin surprindere, B. A. R. a trecut la atac și că acesta a fost material, direct și imediat. Ar putea exista discuții legate de caracterul just sau injust al atacului, având în vedere lovitura pe care a primit-o în casă. Instanța constată că atacul a fost injust deoarece răzbunarea nu este privită în dreptul penal român ca o cauză justificativă, indiferent la ce anume e răspuns ea. Partea civilă nu mai era în apărare deoarece inculpatul a fugit, din contră, l-a urmărit pe acesta pentru a se răzbuna, momentul din casă fiind finalizat prin fuga inculpatului și încercările martorilor de a opri pe partea civilă. Acesta a hotărât însă să atace la rândul său fără să raționeze, cu atât mai mult cu cât a văzut briceagul în mâna inculpatului deschis și nu a dorit altceva decât să îl lovească pe acesta pentru a se răzbuna pentru lovitura neașteptată.
Apărarea inculpatului nu a fost însă una proporțională cu gravitatea atacului. Este neîndoios că inculpatul s-a temut de partea civilă când l-a văzut cât de furios este, dar a știut tot timpul că acesta nu este înarmat și că loviturile pe care le va primi vor fi doar de pumni și picioare. Tocmai de aceea nu s-a reținut excesul neimputabil ca și cauză de neimputabilitate și de înlăturare a caracterului penal al faptei. S-ar fi putut discuta de acest tip de exces doar dacă inculpatul nu ar fi fost sigur dacă partea civilă e înarmată sau nu, ori dacă s-ar fi temut atât de tare încât să nu-și dea seama ce face. Dar, prin faptul că a deschis briceagul în timp ce fugea și-a dat seama de ceea ce se întâmplă, iar apărarea sa disproporțională nu poate fi considerată decât circumstanță atenuantă.
În drept, fapta inculpatului C. M. B., care în cursul nopții de 01/02.05.2014, în timp ce se afla în satul Săndulești, . A, a aplicat mai multe lovituri cu un briceag, dintre care una în zonă vitală a corpului victimei B. A. R., cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2688/II/a/58 a Institutului de Medicină Legală Cluj-N., leziuni corporale traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure și tăietor-înțepătoare, posibil urmate de cădere, leziuni care necesită pentru vindecare 28-30 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații, leziunea de la nivelul fosei iliace drepte punând în primejdie viața victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 C.pen. Aceasta absoarbe . din casă cu briceagul strâns în pumn.
S-a arătat că nu se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor în infracțiunea de vătămare corporală pentru că inculpatul a dorit să se apere, a știut că are în mână un obiect apt să producă moartea, a știut că dacă îl folosește așa deschis poate produce leziuni grave, fiind deci conștient de ceea ce s-ar putea întâmpla și a știut că partea civilă nu este înarmată, însă și-a asumat posibilitatea producerii rezultatului grav chiar dacă nu l-a urmărit.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii pentru infracțiunea menționată, iar la individualizarea pedepsei a ținut cont de împrejurările în care fapta a fost comisă, cu precizarea că nu există vreun indiciu că inculpatul ar fi provocat vreun incident agresiv dacă nu ar fi existat meciul de box inițiat de partea civilă, de faptul că fost pusă în pericol viața persoanei vătămate, de vârsta și imaturitatea inculpatului, de împrejurarea că atât el cât și partea civilă au acționat „la cald” și din cauza alcoolului ingerat, de lipsa antecedentelor penale, de faptul că inculpatul este o persoană ce provine dintr-o familie onestă, cu părinți muncitori, are la rândul său un loc de muncă, terminând școala, de faptul că nimic din comportamentul său nu ar fi putut să prevestească incidentul agresiv, precum și de conduita inculpatului pe parcursul procesului penal. Acesta și-a cerut scuze atât părții civile cât și mamei acestuia, a părut să conștientizeze cele întâmplate și rolul său în întreaga desfășurare a evenimentelor, fără să persiste în atitudini de dezvinovățire și încercare de a învinui partea civilă și chiar regretă, atât cele întâmplate, cât și faptul că a produs suferință fizică părții civile și morală mamei acestuia. D. urmare, reducând limitele de pedeapsă de la 5 la 10 ani închisoare cu o treime, o dată ca efect al circumstanței atenuante și încă o dată ca efect al judecării în procedura simplificată, instanța a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, urmând a suspenda sub supraveghere executarea pedepsei deoarece sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 91 alin. 1 lit. a, b și c din Codul penal, iar instanța a apreciat că, raportat la persoana inculpatului, conduita avută după săvârșirea infracțiunii și posibilitățile sale de îndreptare, aplicarea pedepsei este suficientă, chiar și fără executarea acesteia și că inculpatul nu va mai comite alte infracțiuni. S-a apreciat necesară însă supravegherea sa pentru o perioadă de 3 ani și 3 luni pentru ca în mod cert și definitiv inculpatul să se îndrepte și să poată fi reintegrat cu succes în societate.
Partea civilă B. A. R., asistat de reprezentantul său legal, B. L. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 700 de lei reprezentând daune materiale și suma de 100.000 de euro cu titlu de daune morale, constituire de parte civilă menținută în instanță. În scriptul inițial ce conține pretențiile părții civile se specifică faptul că partea civilă solicită în temeiul art. 1388 din Codul civil și despăgubiri pentru pierderea sau nerealizarea câștigului din muncă, în cuantumul salariului minim pe economie pentru perioada dintre data agresiunii și data refacerii totale a capacității de muncă, dar la aceste pretenții persoana vătămată, prin intermediul reprezentantului legal, a renunțat.
În ceea ce privește daunele materiale de 700 lei, acestea nu au fost dovedite în vreun fel și nici nu au putut fi stabilite de instanță având în vederea perioada de spitalizare scurtă, iar daunele morale au fost considerate rezonabile, raportat la cele întâmplate, la urmările faptei inculpatului pentru partea civilă, doar până la cuantumul de 6500 euro.
S. C. de Urgență pentru copii Cluj-N. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2224,06 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare ale victimei B. A. R., la plata acestora a fost obligat inculpatul în temeiul art. 19 și 397 din Codul de procedură penală rap. la art. 313 din Legea nr. 95/2006.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel P. de pe lângă Tribunalul Cluj arătând că în mod nejustificat instanța fondului a reținut circumstanța atenuantă prev. de art.75 alin. 1 lit. b C. pen., respectiv depășirea limitelor unei legitime apărări, în condițiile în care inculpatul este cel care a inițiat atacul asupra părții vătămate, după ce a fost lovit de acesta din urmă. Prin urmare, nu se poate vorbi de o depășire a limitelor legitimei apărări.
Având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, s-a solicitat condamnarea la o pedeapsă în cuantum sporit, limite reduse cu 1/3 având în vedere judecarea cauzei în procedura simplificată, dar cu executare în regim de detenție.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, din care a reieșit fără îndoială vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În esență s-a reținut că în cursul nopții de 01/02.05.2014, în timp ce se afla la o casă de vacanță în satul Săndulești, . A, inculpatul C. M. B., a aplicat victimei B. A. R. mai multe lovituri cu un briceag, cu intensitate, în zone vitale ale corpului, cauzându-i leziuni corporale traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure și tăietor-înțepătoare, posibil urmate de cădere, leziuni care necesită pentru vindecare 28-30 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații, leziunea de la nivelul fosei iliace drepte punând în primejdie viața victimei.
De asemenea, în acord cu cele reținute și de instanța de fond, Curtea apreciază din aceleași motive că încadrarea juridică corectă a faptei este aceea de tentativă la omor și nu cea de vătămare corporală gravă.
Astfel, este cert că la aprecierea existenței tentativei la infracțiunea de omor este necesară lămurirea poziției subiective avută de inculpat la momentul săvârșirii faptei, dacă acesta a prevăzut rezultatul acțiunii sale, respectiv decesul victimei și a urmărit producerea lui sau doar a acceptat posibilitatea ca acesta să se producă. În concret, este necesar ca în baza probelor administrate să se stabilească dacă inculpatul a acționat cu intenție, directă sau indirectă, oricare dintre acestea fiind susceptibile de a realiza sub aspectul laturii subiective conținutul constitutiv al infracțiunii de omor.
În cauza de față, din probele administrate a rezultat că . a fost săvârșită pe fondul unei stări conflictuale dintre inculpat și victimă, cei doi având nerezolvată o chestiune de orgoliu masculin vizând sentimentele manifestate față de aceeași fată, martora C. A.. Starea conflictuală dintre inculpat și partea civilă a debutat cu aproximativ 2 săptămâni înainte de data agresiunii care face obiectul judecății, a fost determinată de faptul că inculpatul a interzis părții civile să danseze cu prietena sa- martora C. A., și ea s-a rezumat doar la schimb de replici agresiv-injurioase, fără ca acestea să degenereze în violență fizică.
În cursul serii de 1 mai 2014 însă, după ce au consumat băuturi alcoolice, cei doi - inculpatul și partea civilă s-au luat la bătaie, sub pretextul unei partide de box, fiind însă evident că urmăreau rezolvarea conflictului latent dintre ei. Probele cauzei rețin fără dubiu că această luptă a fost propusă de partea civilă și că inculpatul a fost de acord cu ea. Bătaia s-a finalizat în momentul în care ceilalți participanți la petrecerea de la cabană au intervenit și i-au despărțit în condițiile în care partea civilă i-a aplicat inculpatului un pumn ce a determinat sângerarea nazală a acestuia.
La un interval de aproximativ 30 de minute de la încheierea luptei, inculpatul C. M. B., ce se retrăsese în cameră, a revenit în sufrageria cabanei înarmat cu un briceag și, profitând de faptul că partea civilă era cu spatele către el și nu era atentă la ce se întâmpla în cameră, l-a lovit pe acesta în cap cu pumnul în care avea strâns briceagul. Imediat inculpatul a fugit afară din cabană. Partea civilă a început să sângere abundent însă a ieșit și ea după inculpat și l-a ajuns în curte unde a sărit la acesta pentru a-l lovi, însă inculpatul l-a înjunghiat, mai întâi în zona subaxilară iar apoi în zona abdominală. Cu toate aceste lovituri de cuțit primite, partea civilă a reușit să-l lovească și el pe inculpat, să-l pună la pământ, cei doi fiind cu dificultate despărțiți de martorii prezenți.
Leziunile suferite de partea civilă, mai exact plaga înjunghiată de la nivelul fosei iliace, au pus în primejdie viața victimei care, în data de 2 mai 2014 a fost supus unei intervenții chirurgicale.
Din parcursul evenimentelor petrecute în acea seară între inculpat și partea civilă, rezultă cu evidență că inculpatul C. M. B. a putut prevedea că acțiunile sale - agresarea victimei cu un briceag, înjunghierea repetată a acesteia, pot provoca decesul victimei. Așadar, fapta reținută în sarcina acestuia a fost corect individualizată ca fiind tentativă de omor și nu vătămare corporală.
Procedând însă la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a reținut în mod greșit incidența circumstanței atenuante a depășirii legitimei apărări, fiind astfel fondat apelul parchetului.
Pentru a reține această circumstanță, instanța fondului a analizat . intervenită între inculpat și victimă din momentul în care amândoi au ieșit din cabană și s-au bătut în curte lângă fântână. Considerând că, în momentul în care partea civilă a ajuns afară și s-a aruncat asupra inculpatului cu „o ploaie de pumni”, inculpatul C. M. B. a devenit o victimă care s-a apărat de această agresiune cu briceagul ce-l avea asupra sa, lovind sub axilă și apoi în fosa iliacă dreaptă, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 75 alin. 1 lit. b Cod penal privind depășirea legitimei apărări, apreciind că această apărare a fost însă disproporționată față de gravitatea atacului, în condițiile folosirii briceagului ca răspuns la atacul cu pumnii.
O atare soluție este rezultatul unei analize parțiale a stării de fapt, în care nu s-a ținut cont de faptul că riposta victimei la ieșirea din casă, atacul său asupra inculpatului a survenit urmare faptului că, el, la rândul său, a fost atacat de inculpat, în timp ce se afla în cabană, prin lovitura ce i-a fost aplicată în cap, pe la spate și prin surprindere, lovitură puternică urmare căreia i-a fost spart capul.
Curtea opinează că declanșarea unei altercații de către inculpat, iar la riposta violentă a părții civile care a sărit la bătaie folosind pumnii, inculpatul a reacționat înjunghiindu-l în mod repetat cu un briceag, nu întrunește condițiile reținerii circumstanței atenuante a depășirii legitimei apărări. Nu se poate susține că inculpatul s-a transformat din agresor în victimă atât timp cât s-a dovedit fără dubiu că acesta a fost cel care a declanșat altercația dintre el și partea civilă, tocmai prin atacarea victimei prin aplicarea loviturii în cap, pe la spate. În aceste împrejurări, conflictul fiind inițiat de inculpat prin lovirea victimei cu pumnul, inculpatul nu poate beneficia de circumstanța atenuantă reținută în cauză. Reacția victimei a fost evident urmarea atitudinii agresive a inculpatului. Instanța de fond a greșit atunci când a scindat acțiunea ilicită desfășurată de inculpat în două momente. Ea trebuia să analizeze acțiunile inculpatului în întregul lor, respectiv din momentul în care inculpatul a revenit în camera în care se afla victima și l-a atacat pe la spate lovindu-l puternic în cap și până la consumarea infracțiunii. Procedând în acest mod a ajuns la o concluzie greșită, reținând depășirea legitimei apărări, situație ce încalcă cerințele legale. Pentru existența acesteia se cere ca săvârșirea infracțiunii să constituie o ripostă la fapta victimei, care însă să nu fi fost la rândul ei determinată de manifestări agresive ale inculpatului. Cum însă acțiunea victimei a fost ripostă la acțiunea agresivă a inculpatului, în speță nu sunt îndeplinite cerințele circumstanței atenuante a depășirii legitimei apărări.
Pentru aceste considerente, curtea va înlătura reținerea art. 75 alin. 1 lit. b Cod penal.
Pe de altă parte, raportat la condițiile concrete ale speței, la împrejurările comiterii faptei de către inculpat curtea urmează a reține circumstanța atenuantă judiciară reglementată în art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal.
Astfel, curtea relevă faptul că . survenită între inculpat și victimă își are originea într-o antipatie și gelozie juvenilă, determinată de sentimente manifeste față de aceeași persoană care este totodată și prietena inculpatului. De asemenea, reține că cei doi, inculpat și victimă se cunoșteau, participau la aceleași petreceri, iar conduita agresivă a inculpatului a fost acompaniată de o conduită similară a victimei, ambii reacționând pe fondul unei imaturități emoționale, iar după consumarea faptei inculpatul a exprimat un regret profund față de infracțiunea comisă.
Având în vedere aceste împrejurări, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, curtea va admite apelul și va dispune condamnarea inculpatului C. M. B. la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 32 rap. la art. 188 din Codul penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală și art. 75 alin. 2 lit. b din Codul penal.
În ce privește modalitatea de executare a pedepsei se va reține că fapta săvârșită de inculpat este îndreptată împotriva unei valori sociale atât de importante cum este viața, astfel că reeducarea inculpatului se poate realiza doar prin executarea ei în regim de detenție.
În temeiul art. 422 Cod procedură penală va deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 02.05.2014 și până la 15.10.2014.
Va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 150 lei ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat D. D.-C. și va constata că inculpatul a reparat parțial prejudiciul părții civile S. C. de Urgență pentru Copii Cluj-N., respectiv a achitat suma de 1000 lei potrivit chitanței depuse la dosar în apel.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În temeiul art. art. 275 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, împotriva sentinței penale nr. 670/15 octombrie 2014 a Tribunalului Cluj, desființează sentința penală atacată sub aspectul laturii penale, și pronunțând o nouă hotărâre:
Înlătură circumstanța atenuantă prev. de art. 75 alin. 1 lit. b Cod penal.
Condamnă pe inculpatul C. M. B., fiul lui M. D. și A. I., născut la data de 16.08.1993 în T., CNP_, posesor al CI . nr._ eliberată de SPCLEP T., cetățean român, studii medii, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în mun. T., .. 28, jud. Cluj, fără antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor,prev. și ped. de art. 32 rap. la art. 188 din Codul penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală și art. 75 alin. 2 lit. b din Codul penal la pedeapsa de:
- 2 ani și 4 luni închisoare în regim de detenție.
- Deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 02.05.2014 și până la 15.10.2014.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 150 lei ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat D. D.-C..
Constată că inculpatul a reparat parțial prejudiciul părții civile S. C. de Urgență pentru Copii Cluj-N., respectiv a achitat suma de 1000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 20 februarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
V. C. E. B. D. S.
Tehnored. E.B.
2 ex/27.02.2015
Jud. fond. S.T.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 31/2014. Curtea... | Luare de mită. Art. 254 C.p.. Decizia nr. 618/2014. Curtea de... → |
|---|
