Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 31/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 31/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 31/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.31/A/2014
Ședința publică din 4 februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. V. A., judecător
JUDECĂTORI: I. M.
GREFIER: L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj – reprezentat prin P. – S. D.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către P. de pe lângă Tribunalul S., împotriva sentinței penale nr.97/04.12.2013, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului S., privind pe inculpatul R. D., trimis în judecată prin rechizitoriul din data de 29.11.2013, al Parchetului de pe lângă Tribunalul S.,din dosar nr._, pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală(ascunderea sursei impozabile), prev. și ped. de art. 9 al.1 lit.a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.K. I., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul R. D. și părțile civile Direcția G. a Finanțelor Publice S. și A. București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună încetarea procesului penal. În motivele de apel se arată că în speță s-a făcut dovada vinovăției inculpatului pentru fapta reținută în sarcina sa și că dacă nu se poate reține întreaga activitate infracțională, cel puțin se poate reține cu privire la aducerea la centrul de recoltare a deșeurilor a cantității de 1.000 kg, acesta aspect coroborându-se cu declarațiile inculpatului. De asemenea, s-a făcut calculul cât trebuia să plătească inculpatul pentru aceste venituri obținute la stat, acesta a plătit și ca urmare se impunea încetarea procesului penal.
Apărătorul inculpatului, în temeiul art.421 pct.1 lit.b N.C.pr.pen., solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond. Consideră că în mod corect s-a reținut de prima instanță că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv vinovăția astfel că a dispus achitarea inculpatului. Din probele administrate nu s-a putut stabili cu certitudine vinovăția inculpatului, faptul că acesta, cu intenție a comis infracțiunea cu atât mai mult cu cât declarația lui este singura probă pe care se bazează acuzația. Cu onorar din FMJ.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 97 din 4 decembrie 2013 a Tribunalului S., în baza art. 11 pc. 2 lit. a) C.p.p. rap. la art. 10 lit. d) C.p.p., a fost achitat inculpatul R. D., fiul lui T. și L., născut la data de 19.02.1988 în Crasna,jud. S., domiciliat în ., ., CNP_, trimis în judecată cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 9 alin.1 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
S-a respins acțiunea formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor – Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția G. a Finanțelor Publice S. (în urma reorganizării - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Z., în ale cărei drepturi și obligații s-a subrogat Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj-N.), privind obligarea inculpatului la plata sumei de 2622 lei, reprezentând impozit pe venit stabilit ca prejudiciu datorat către bugetul de stat, precum și la plata de accesorii ale acestei sume.
S-a dispus restituirea către inculpat a sumei de 85 lei achitată la data de 20.11.2013, conform chitanței ., nr._/2013.
În baza art. 337 C.p.p. rap. la art. 336 al. 1 lit. b) C.p.p., sesizează P. de pe lângă Tribunalul S. pentru efectuarea de cercetări penale sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală față de C. M. L., CNP_,domiciliată în Z., ./A, jud. S. și C. E., CNP_, domiciliată în Z., ./A, jud. S..
S-a constatat că asupra bunurilor inculpatului nu au fost instituite măsuri asiguratorii.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. S-a dispus avansarea, din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați S., a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocațial pentru apărătorul desemnat din oficiu, av. M. M..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 29.11.2013, al Parchetului de pe lângă Tribunalul S.,din dosar nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului R. D., pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală (ascunderea sursei impozabile), prev. și ped. de art. 9 al.1 lit.a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului S. la data de 14.12.2012, sub nr._ .
În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut că în cursul anului 2008, învinuitul R. D. a predat cantitatea de 30.245 kg deșeuri industriale reciclabile la . Z., realizând venituri în sumă de 16.388,17 lei.
Pentru a se sustrage de la plata impozitului pe venit, învinuitul a declarat că aceste cantități de deșeuri metalice, provin din gospodăria proprie, ascunzând sursa impozabilă.
Din adeverințele de primire si plată întocmite de . Z., cu ocazia predării deșeurilor metalice, rezultă că învinuitul a declarat pe proprie răspundere că materialele pe care le-a predat provin din gospodăria proprie(f.11-20).
Din cuprinsul procesului verbal de audiere din data de 22.05.2012 (f.9) rezultă că învinuitul R. D. însoțit de membrii săi de familie se deplasau cu autoturismul proprietate personală în județele: S., Bihor, Cluj,Satu M. și colecta fier vechi de la diferite persoane fizice, deci deșeurile metalice nu proveneau din gospodăria proprie.
Din adresa nr.3.541/1.08.2012 și din actul de control nr. 4.519/30.07.2012 al A.-D.G.F.P. S., rezultă că prejudiciul total cauzat de învinuitul R. D., bugetului consolidat al statului este de 2.622 lei, reprezentând impozit pe venit,sumă cu care D.G.F.P. S. se constituie parte civilă în cauză.
În conformitate cu prevederile art.78 pct.2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare și ale pct.152, din HG.44/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003,sumele rezultate din predarea deșeurilor de metale feroase, care nu provin din gospodărie proprie,sunt considerate venituri din alte surse.
Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: rezoluția de începere a urmăririi penale (f. 4,5); fișa de cazier judiciar(f. 8); proces verbal de audiere învinuit (f. 9) ; declarații martori (f. 10); proces verbal D.G.F.P. S. și Garda Financiară S. (f. 24-28,31-34).
La termenul de judecată din data de 24.04.2013, inculpatului i s-au adus la cunoștință prevederile art.3201 C.p.p. și consecințele care decurg din alegerea procedurii simplificate, R. D. solicitând ca judecata să se facă potrivit procedurii simplificate prevăzute de Codul de procedură penală, dar precizând că el singur nu a predat cantitatea reținută în actul de sesizare a instanței și nu și-a însușit toți banii plătiți de societate ca și contravaloare a deșeurilor feroase (f.44,46 verso).
Având în vedere precizările inculpatului, instanța a respins cererea acestuia de judecare a cauzei potrivit prevederilor art.3201 C.p.p. La același termen de judecată, R. D. a fost audiat, acesta declarând că în cursul anului 2008 a predat . Z., în 4 sau 5 rânduri, câte 100-200 kg de fier vechi, iar în alte rânduri a condus autoturisme pentru alte persoane care predau fier vechi. Întrucât doar el deținea carte de identitate asupra sa atunci când rudele ori cunoștințele pe care le însoțea predau fier vechi, la solicitarea angajaților . Z., R. D. înmâna acestora cartea de identitate, deși el nu preda deșeuri feroase. Astfel, s-au întocmit mai multe adeverințe pe care s-au trecut datele sale, deși inculpatul nu a beneficiat de sumele primite pe fierul vechi. Inculpatul a arătat că el nu a cunoscut consecințele declarațiilor privind proveniența fierului vechi. A observat că pe adeverințe s-a consemnat că preda fierul vechi din gospodăria proprie, dar el nu a bifat niciodată pe adeverințe și nici nu i s-a solicitat de către angajații . Z. să spună de unde provenea fierul vechi, el doar semna pe adeverințe. Inculpatul a precizat că, de multe ori, nici nu a luat adeverințele de la . Z..
R. D. a mai precizat că el nu putea preda singur o cantitate de peste 30.000 kg de fier vechi și că nu a cunoscut faptul că trebuia să achite bugetului de stat din sumele primite atunci când a predat fier vechi.
Inculpatul a arătat că deșeurile metalice predate . Z. proveneau din diferite sate, dar nu a putut preciza ce sume de bani a primit el în cursul anului 2008 pentru fierul vechi predat.
Totodată, inculpatul a precizat că el nu deține autoturism, dar a condus autoturismele altor persoane (mărcile Dacia,Ford Escort,etc.), deșeurile metalice fiind încărcate în portbagajele acestor autoturisme sau în remorci atașate acestora, la fiecare transport putând duce cel mult 300 kg fier vechi.
R. D. a declarat că nu a predat niciodată cantități de 4.000 kg ori 7.000 kg fier vechi și nu a putut decât să presupună că adeverințele în care s-au trecut astfel de cantități au fost emise folosindu-se datele sale.
De asemenea, inculpatul a arătat că niciuna din semnăturile de pe adeverințele existente la dosarul de urmărire penală nu îi aparțin. R. D. a menționat că știe să scrie, să citească și se semnează cu numele ori prenumele său(f.45).
La termenul din data de 22.05.2013, a fost audiată C. M. L., fostă angajată în calitate de casier la . Z., societate care a intrat în faliment. Aceasta a declarat că îi cunoaște pe R. D. și pe rudele acestuia, inculpatul și ceilalți membri ai familiei sale aducând de mai multe ori fier vechi pentru a-l vinde. Aceștia se deplasau la . Z. cu autoturisme „Break” sau cu dube, autoturismele având atașate remorci. Inculpatul afirma întotdeauna că fierul vechi îi aparține și a predat întotdeauna cantități de până la 1.000 kg fier vechi. De obicei, C. M. L. susține că solicita cartea de identitate a celui care preda fierul vechi, iar cel care îi înmâna cartea de identitate era R. D.. Martora a precizat că, întrucât inculpatul și rudele sale cunoșteau că pe adeverința de primire a fierului vechi se impunea a fi bifată rubrica privind sursa deșeului, aceștia declarau că fierul vechi provenea din gospodăria proprie. F. angajată a . Z. a precizat că nu a avut îndoieli cu privire la faptul că inculpatul și rudele sale nu puteau aduce mii de kilograme de fier vechi din gospodăria proprie. În adeverințele existente la dosar s-a consemnat faptul că inculpatul a predat cantități de 2148 kg, 4100 kg,7120 kg de fier vechi, deoarece, odată cu inculpatul veneau și alte persoane și numai R. D. a predat cartea de identitate. C. M. L. a arătat că a avut atunci cunoștință respectivele cantități de fier vechi nu aparțineau în totalitate inculpatului, dar, pentru că numai acesta preda cartea de identitate, se întocmea o singură adeverință.
După ce a precizat că de fiecare dată adeverințele eliberate inculpatului erau semnate de acesta, C. M. L., întrebată fiind, nu a putut explica de ce semnăturile de pe adeverințele existente la dosar și semnăturile inculpatului de pe alte înscrisuri existente la dosar nu seamănă(f.52).
Fiind citat în vederea audierii, R. T., tatăl inculpatului, s-a prevalat de dispozițiile art. 80 C.p.p., refuzând să dea declarație în cauză(f.53).
La același termen de judecată, întrebat fiind, R. D. a arătat că nu mai deține chitanțe eliberate de . Z., dar a apreciat că a predat aproximativ 800 - 900 – maxim 1.000 kg fier vechi, fără a putea preciza exact cantitatea predată, nici de câte ori a predat, nici în ce perioadă a predat fierul vechi(f.54 verso) .
Față de precizările inculpatului, procurorul a solicitat a se comunica de către DGFP S. care ar fi valoarea impozitului datorat de acesta dacă ar fi predat cantitatea de 1.000 kg fier vechi, cererea fiind admisă (f.54).
La termenul din data de 26.06.2013, R. G., fratele inculpatului, citat în vederea audierii, s-a prevalat de dispozițiile art. 80 C.p.p., refuzând să dea declarație în cauză(f.60).
La termenul din data de 25.09.2013, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj N. (subrogată, conform HG 520/2013, în drepturile și obligațiile Direcției Generale a Finanțelor Publice S. - în urma reorganizării - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Z.), a comunicat că prin adresa nr. 4519/30.07.2012, AIF S. a transmis Parchetului de pe lângă Tribunalul S., în vederea soluționării dosarului penal privind pe R. D., prejudiciul stabilit în sumă de 2622 lei reprezentând impozit pe venit, în urma verificărilor efectuate de către echipa de inspecție fiscală. De asemenea, a fost înaintat Procesul verbal nr. 4519/30.07.2012, prin care au fost sesizate fapte ce pot intra sub incidența Legii nr. 241/2005. Aceste constatări au fost stabilite în baza adeverințelor de primire și plată eliberate de . Z., puse la dispoziția părții civile de către Biroul Județean de Poliție Transporturi S.. În ceea ce privește valoarea impozitului datorat de R. D. dacă acesta ar fi predat 1.000 kg de fier vechi, s-a comunicat că prețul este stabilit de către unitatea colectoare și nu cade în sarcina părții civile estimarea acestui preț. Efectuându-se un calcul prin estimare, s-a precizat că impozitul datorat de R. D. ar fi fost de 81 lei, dacă acesta ar fi predat 1.000 kg de fier vechi la prețul de 0,525 lei/kg. S-a precizat că . Z. a preluat fier vechi la prețuri între 0,20 lei/kg și 0,85 lei/kg (f.75-76).
La termenul din data de 23.10.2013, a fost audiată în calitate de martor C. E., mama fostului administrator al . Z., care, deși nu a fost angajata societății, susține că a ajutat la colectarea fierului vechi. Aceasta a declarat că îl cunoaște pe R. D., care, împreună cu mai multe persoane de etnie rromă din satul Ratin, a predat fier vechi în anul 2008. De obicei, aceștia predau 1.000, 2.000 sau 3.000 kg fier vechi fiecare, dar nu toți dețineau cărți de identitate asupra lor, astfel că se înțelegeau ca fierul să se cântărească și să se treacă într-o singură adeverință, pentru cel care preda cartea de identitate. Se mai întâmpla și ca respectivele persoane să-și dea cărțile de identitate una – alteia. C. E. a menționat că și ea a completat adeverințe de primire și plată a fierului vechi, îi întreba pe cetățeni de unde provenea fierul, iar aceștia îi răspundeau că adunau fierul vechi din mai multe sate, în schimbul mai multor bunuri. Au fost și situații în care a completat adeverințe fără a mai întreba de unde provenea fierul vechi. Martora nu a putut explica de ce s-au bifat adeverințele doar la rubrica privind proveniența deșeurilor metalice din gospodăria proprie. S-a întâmplat ca . Z. să-i fie predate cantități de peste 7.000 kg fier vechi, dar fierul a fost transportat cu camioane. C. E. a mai precizat că adeverințele existente la dosarul de urmărire penală au fost completate de nora sa, C. M. L. (f.82).
La termenul din data de 27.11.2013, s-a depus la dosar chitanța ., nr._/2013 emisă de Trezorerie Municipiului Z., document care atestă faptul că în data de 20.11.2013, R. D. a achitat suma de 85 lei cu titlu de „regularizări” (f.85).
În ceea ce privește probatoriul administrat în dosar nr. 218/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul S., se rețin următoarele: în data de 22.05.2012, s-a încheiat un proces verbal de audiere a lui R. D., proces verbal în care s-au consemnat următoarele: „ În cursul anului 2008 am predat la . Z. – centru de colectare fier vechi, de mai multe ori deșeuri metalice feroase și neferoase, în schimbul cărora primeam diferite sume de bani.
Precizez că eu împreună cu familia mea ne deplasăm cu autoturismul proprietate personală în județele S., Bihor, Satu –M., Cluj și colectăm de la persoane fizice nuci și în schimbul acestora le dăm oale emailate, iar în cazul în care acele persoane au și fier vechi, noi preluăm acele cantități de fier vechi, iar în schimbul acestor deșeuri metalice le dăm din oale, în funcție de cantitatea primită de fier vechi.
Atunci când se strângea o cantitate mai mare de deșeuri metalice feroase și neferoase, în special acumulatori auto, ne deplasam cu autoturismul proprietate personală în localitatea Ortelec la numitul G., care este patron al . Z. și la această unitate predam deșeurile metalice pe care le strângeam de la oameni și după cântărirea cantității de deșeuri metalice, în baza actului de identitate pe care îl dădeam la doamna de la firmă, îmi elibera adeverințe de primire și plată în care erau consemnate datele mele de stare civilă, cantitățile de deșeuri metalice predate, suma de bani primită, din care se reținea 3% Fond de mediu și întrucât declaram că deșeurile metalice predate proveneau din gospodăria proprie, nu mi se mai reținea impozit pe venitul realizat, de 16%, iar adeverințele le semnam.
Fac mențiunea că nu am sustras material mărunt de cale sau componente metalice care să provină de la CFR și pe care să le predăm la . Z., la aceasta am predat doar deșeuri metalice, în special acumulatori auto uzați adunați de la diferite persoane fizice de pe raza județelor S., Bihor, Satu –M., Cluj și pentru care le dădeam în schimb oale emailate.”(f.9, dos. nr. 218/P/2012)
În data de 30.05. 2012, organele de poliție din cadrul Postului de Poliție Transporturi Feroviare Z. s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală de către R. D. (f.7, dos. nr. 218/P/2012).
În data de 13.06.2012 a fost începută și confirmată urmărirea penală față de R. D., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. și ped. de art. 9 al. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.(f.4,5, dos. nr. 218/P/2012)
În data de 20.09.2012, a fost audiată, de către organele de poliție din cadrul Postului de Poliție Transporturi Feroviare Z., C. M., care a declarat că în cursul anului 2008 a lucrat în calitate de casier la . Z., societate care avea ca principal obiect de activitate achiziționarea de metale feroase și neferoase. Fiindu-i prezentate adeverințele existente în copie la filele 11-20 din dosarul de urmărire penală, C. M. a arătat că toate aceste adeverințe au fost întocmite de ea pe numele lui R. D.. C. M. a mai declarat că, în calitatea pe care a avut-o în cursul anului 2008, fiecărei persoane care s-a prezentat la punctul de colectare i-a solicitat actul de identitate în baza căruia a întocmit adeverințele, după care cântărea cantitatea de fier vechi, calcula suma de bani, aducea la cunoștință fiecărei persoane să declare de unde provin deșeurile de fier vechi și faptul că declarau pe propria răspundere de unde le au, bifa în căsuța „gospodărie proprie” de pe adeverința de primire și plată, după care fiecare persoană semna adeverința la rubrica primitorul sumei, iar ea semna la rubrica gestionar primitor, după care dădea sumele de bani cuvenite. Acest aspect s-a întâmplat și în cazul lui R. D., pe care martora a arătat că și-l amintește (f.10, dos. nr. 218/P/2012)
La dosarul de urmărire penală s-au depus copiile unui număr de 20 de adeverințe de primire și plată în care s-au consemnat datele de identitate ale lui R. D.(f.11-20).
În data de 06.08.2012 s-a depus la dosar Procesul verbal nr. 4519/30.07.2012 întocmit de AIF din cadrul DGFP S. și cererea de constituire ca parte civilă cu suma de 2622 lei (f.22-33).
În data de 24.10.2012 s-a întocmit referatul de terminare a urmăririi penale(f.1, dos. nr. 218/P/2012)
Ulterior, procurorul a efectuat demersuri în vederea audierii lui R. D., acesta nu a fost găsit la domiciliu, astfel că în data de 29.11.2012, fără a se mai administra vreun mijloc de probă, s-a dispus trimiterea acestuia în judecată.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al judecății, instanța a reținut următoarele: în cursul anului 2008, inculpatul R. D. s-a deplasat de mai multe ori la . Z., fie în calitate de persoană care a predat fier vechi, fie în calitate de conducător al autoturismelor cu care s-au deplasat, în același scop, alte persoane.
În cursul urmării penale nu s-a stabilit cu certitudine de câte ori a predat inculpatul fier vechi la . Z., la ce date și în ce cantități, respectiv – ce sume a primit acesta, dacă a menționat angajaților societății proveniența deșeurilor, dacă adeverințele existente la dosarul de urmărire penală i-au fost într-adevăr eliberate, dacă acestea conțin date reale, etc.. Declarațiile date de R. D. – în faza actelor premergătoare și de C. M. – în cursul urmăririi penale sunt vagi, fac referire doar la faptul că în cursul anului 2008 R. D. s-a prezentat la sediul . Z., singur sau însoțit de alte persoane, unde au fost predate deșeuri feroase ori neferoase.
În cursul judecății, deși s-a încercat a se lămuri aceste aspecte, nu s-a reușit, dat fiind timpul scurs de la datele presupuselor acte materiale ale infracțiunii până în prezent.
Adeverințele de primire și plată tipizate, existente în copie la filele 11-20 din dosarul de urmărire penală au fost completate de angajata societății, C. M., la rubrica „predător – declar pe propria răspundere că materialele pe care le predau provin din:..”, bifând în dreptul mențiunii „gospodărie proprie”.
Potrivit declarațiilor inculpatului date în fața instanței, acesta nu a cunoscut că trebuia să declare proveniența fierului vechi și nici nu i s-a pus în vedere acest aspect de către reprezentanții . Z., a observat că pe adeverințe s-a consemnat că preda ferul vechi din gospodăria proprie, dar el nu a bifat niciodată pe adeverințe, ci doar le-a semnat. R. D. a mai precizat că nu a predat niciodată cantități de 4.000 kg ori 7.000 kg fier vechi, el deplasându-se la . Z. cu autoturisme de dimensiuni mici (mărci precum „Dacia”,”Ford Escort”,etc.).
C. M. a confirmat faptul că ea era cea care completa adeverințele de primire și plată și că tot ea le bifa la rubrica privind proveniența deșeurilor feroase, fără a se întreba dacă se puteau preda cantități de mii de kg de fier vechi din gospodăria proprie. Martora a confirmat faptul că, uneori, inculpatul venea însoțit de unele persoane care predau fier vechi, dar, întrucât doar inculpatul prezenta cartea de identitate, se întocmea o singură adeverință pentru toată cantitatea de deșeuri predate,adeverință în care se treceau doar datele lui R. D..
C. E. a arătat că au fost și situații în care adeverințele se completau fără ca persoanele care predau fier vechi să fie întrebate despre proveniența deșeurilor.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina lui R. D., se constată că, într-adevăr, nu sunt aplicabile și prevederile art. 13 C.p., având în vedere că prin Legea nr. 50/2013 de modificare a Legii nr. 241/2005 nu s-au modificat limitele de pedeapsă ori condițiile răspunderii penale cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 9 al. 1 lit. a).
Instanța a reținut că răspunderea penală implică stabilirea, pe bază de probe certe și concludente, a existenței faptei și a săvârșirii ei cu vinovăție de către persoana căreia i se impută numai prin dovada indubitabilă a împrejurărilor de fapt, astfel putând fi răsturnată prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile art. 66 Cod procedură penală și de Constituția României.
Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de îndeplinirea obligațiilor fiscale: a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.
În accepțiunea legii, în cazul acestei infracțiuni, fapta ilicită, ce caracterizează latura obiectivă, constă în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Sub aspectul formei de vinovăție, infracțiunea se comite doar cu intenție directă calificată de scop.
Raportat la întregul material probator administrat în prezenta cauză, instanța a constatat că acuzarea în cazul lui R. D. se sprijină pe propria declarație a inculpatului, în sensul că ar fi predat fier vechi în anul 2008, fără a putea preciza de câte ori a predat fier vechi, fără a putea preciza sumele primite și fără a cunoaște obligația de declarare a provenienței deșeurilor feroase și de plată a impozitului către stat. Declarațiile persoanelor audiate în calitate de martor nu au lămurit aceste împrejurări. Mai mult, susținerile angajatei societății de colectare a deșeurilor și a soacrei acesteia privind declararea provenienței fierului vechi de către inculpat ( din gospodăria proprie) pot fi apreciate ca subiective, având în vedere faptul că acestea sunt contradictorii, modificându-se în funcție de întrebările adresate, dar și faptul că potrivit art. 83 al. 3 lit. i din Codul fiscal - Nu se depun declarații privind venitul realizat pentru venituri din alte surse,iar conform art.79 din Legea nr. 571/2003 (Codul fiscal),(1) Impozitul pe venit se calculează prin reținere la sursă la momentul plății veniturilor de către plătitorii de venituri, prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului brut.
(2) Impozitul calculat și reținut reprezintă impozit final.
(3) Impozitul astfel reținut se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut.
Astfel după cum a menționat și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj N., prejudiciul în sumă de 2622 lei a fost stabilit în baza adeverințelor de primire și plată eliberate de . Z., puse la dispoziția părții civile de către Biroul Județean de Poliție Transporturi S.(f. 69).
Ori, după cum se poate observa dintr-o simplă analiză a adeverințelor de primire și plată existente la filele 11-20 din dosarul de urmărire penală, realitatea celor consemnate în acestea este serios pusă la îndoială, având în vedere că, pe de o parte, înscrisurile conțin date privind predarea, într-o singură zi, a peste 4.000 kg fier vechi (f.13, adeverința nr._/28.03.2008, f. 20 – adeverința nr._/20.12.2008) ori a peste 7.000 kg fier vechi (f.17, adeverința nr._/16.09.2008). Inculpatul este posesor al permisului de conducere categoria „B” (f.86), situație în care poate conduce doar autoturisme a căror masă totală autorizată nu depășește 3500 kg sau cărora le pot fi atașate remorci a căror masă maximă autorizată este de până la 750 kg ori care depășește 750 kg, dar nu mai mult decât masa proprie a autovehiculului trăgător, iar masa totală maximă autorizată a întregului ansamblu nu depășește 3500 kg (f.93).
Pe de altă parte, studiind înscrisurile de la dosar semnate de inculpat (dos. u.p. f. 9, dos. inst. f.44-45) și adeverințele de primire și plată existente la filele 11-20 din dosarul de urmărire penală, se constată faptul că semnăturile de pe adeverințe au fost executate aleatoriu, astfel că este firesc a fi luată în considerare declarația lui R. D. cu privire la faptul că orice persoană de rea - credință ar fi putut folosi identitatea sa și i-ar fi putut plăsmui semnătura.
Deși procurorul prin rechizitoriu reține în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, instanța a constatat că aceste acuzații nu sunt fundamentate și nici probate.
Având în vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului” (in dubio pro reo).
Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C. proc. pen., se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autoritățile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-l achite.
Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății).
Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecății) este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.
Dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu nu există, și totuși îndoiala persistă în ce privește vinovăția, atunci îndoiala este „echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție” și deci inculpatul trebuie achitat.
Instanța a constatat că în prezenta cauză nu s-a putut stabili cu certitudine vinovăția inculpatului R. D. în săvârșirea unor acte materiale repetate de evaziune fiscală (a căror număr nu s-a stabilit de către procuror și nu s-a putut stabili nici în cursul judecății),nu s-a putut stabili că inculpatul, cu intenție, în scopul sustragerii de la obligațiile fiscale, a declarat că proveneau din gospodăria proprie miile de kg de fier vechi predate . Z. (cantitatea exactă nu s-a stabilit de către procuror și nu s-a putut stabili nici în cursul judecății).
Examinând astfel mijloacele de probă administrate în cauză, instanța a constatat că nu s-a făcut dovada mai presus de orice dubiu că inculpatul R. D. a săvârșit infracțiunea pentru care a fost cercetat și trimis în judecată.
Astfel, în temeiul articolului 11 pc. 2 lit. a) rap la articol 10 lit. d) din Codul de procedură penală, s-a dispus achitarea lui R. D. cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. l lit. a din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, existând un dubiu real în ceea ce privește întrunirea tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, neputându-se stabili cu certitudine din ansamblul probator administrat în cauza, că inculpatul, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, a predat cantitățile de fier vechi descrise în actul de sesizare, că a declarat, cu intenție, în mod nereal faptul că fierul vechi provine din gospodăria proprie, în scopul de a produce în acest fel un prejudiciu bugetului consolidat al statului în cuantum de 2622 lei.
Împrejurarea că inculpatul a arătat că a predat aproximativ 800 - 900 – maxim 1.000 kg fier vechi, fără a putea preciza exact cantitatea predată, nici de câte ori a predat, nici în ce perioadă a predat fierul vechi nu poate duce la concluzia reținerii vinovăției sale, atât timp cât declarația acestuia nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă.
Nu este lipsit de relevanță a se preciza că, deși în rechizitoriu s-a reținut că „În conformitate cu prevederile art.78 pct.2, din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare și ale pct.152, din HG.44/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003,sumele rezultate din predarea deșeurilor de metale feroase, care nu provin din gospodărie proprie,sunt considerate venituri din alte surse.”, instanța a constatat că nici în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal în vigoare în cursul anului 2008, nici în HG nr. 44/2004 în vigoare în cursul anului 2008 (pc. 147 cu referire la art. 83 C. fiscal) nu erau prevăzute ca fiind considerate venituri din alte surse – deci venituri impozabile, sumele rezultate din predarea deșeurilor de metale feroase, care nu provin din gospodărie proprie. Aceste dispoziții au fost prevăzute în Ordonanța de urgență Nr. 125 din 27 decembrie 2011, pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, potrivit căreia „La articolul 78 alineatul (1), după litera d) se introduce o nouă literă, litera f), cu următorul cuprins:
"f) venituri obținute din valorificarea prin centrele de colectare a deșeurilor de metal, hârtie, sticlă și altele asemenea. Nu sunt impozabile veniturile realizate din valorificarea bunurilor mobile prin centrele de colectare, în vederea dezmembrării, care fac obiectul Programelor naționale finanțate din bugetul de stat sau din alte fonduri publice, în conformitate cu prevederile art. 42 lit. a^1) și lit. g)."(art.I, pc.43).
Prin urmare, întrucât în cursul anului 2008 nu erau prevăzute de legislația fiscală în vigoare ca fiind venituri impozabile – veniturile obținute de persoanele fizice din valorificarea prin centrele de colectare a deșeurilor de metal, hârtie, sticlă și altele asemenea și care nu provin din gospodăria proprie, nu se poate susține că inculpatul ar fi ascuns sursa impozabilă în scopul sustragerii de îndeplinirea obligațiilor fiscale.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că pentru exercitarea acțiunii civile, în procesul penal este necesar a se îndeplini cumulativ următoarele condiții:infracțiunea trebuie să fi cauzat un prejudiciu material sau moral;între infracțiunea săvârșită și prejudiciul cerut a fi acoperit să existe o legătură de cauzalitate; prejudiciul trebuie să fie cert; prejudiciul să nu fi fost reparat.
Altfel spus, pentru a se putea reține în sarcina inculpatului îndeplinirea condițiilor privind răspunderea civilă delictuală, se impune a se dovedi: existența unui prejudiciu de natură materială ce rezultă din probatoriul administrat, existența unei fapte ilicite, în speță – dovedirea săvârșirii de către inculpat a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, vinovăția acestuia și, de asemenea, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Față de cele mai sus precizate, instanța a apreciat că, în contextul dat, nu se poate discuta despre un prejudiciu cert, având în vedere precizările vagi, aproximative ale inculpatului, atât timp cât aceste precizări nu se pot corobora cu nicio altă probă ori cu un alt mijloc de probă administrate în cauză.
Prin urmare, nu se poate reține că se impune obligarea inculpatului la plata sumei de 81 lei reprezentând contravaloarea a 1.000 kg de fier vechi pe care R. D. ar fi predat-o în anul 2008 către . Z..
Astfel fiind, s-a respins acțiunea formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor – Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția G. a Finanțelor Publice S. (în urma reorganizării - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Z., în ale cărei drepturi și obligații s-a subrogat Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj-N.), privind obligarea inculpatului la plata sumei de 2622 lei, reprezentând impozit pe venit stabilit ca prejudiciu datorat către bugetul de stat, precum și la plata de accesorii ale acestei sume.
Totodată, reținând că nu s-a dovedit cu certitudine crearea unui prejudiciu de către R. D., instanța, văzând dispozițiile art. 356-357 C.p.p., a dispus restituirea către inculpat a sumei de 85 lei achitată la data de 20.11.2013, conform chitanței ., nr._/2013(f.85), cu titlu de „regularizări”, părții civile Direcția G. a Finanțelor Publice S. (în urma reorganizării - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Z., în ale cărei drepturi și obligații s-a subrogat Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Cluj-N.).
Instanța a constatat că asupra bunurilor inculpatului nu au fost instituite măsuri asiguratorii, neimpunându-se a se dispune ridicarea acestora.
Potrivit prevederilor art.337 C.p.p.,în cursul judecății, când se descoperă date cu privire la participarea și a unei alte persoane la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală pusă în sarcina inculpatului sau date cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoană.
Dispozițiile art. 336 se aplică în mod corespunzător.
Potrivit prevederilor art.336 C.p.p., când în cursul judecății se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire la săvârșirea unei alte fapte prevăzute de legea penală, având legătură cu infracțiunea pentru care este trimis în judecată, procurorul poate cere extinderea procesului penal și în ce privește această faptă, iar instanța, după caz:
a) dacă procurorul declară ca pune în mișcare acțiunea penală, instanța, atunci când găsește cererea întemeiată, procedează la extinderea procesului penal și la judecarea cauzei și cu privire la fapta descoperită;
b) dacă procurorul declară că nu pune în mișcare acțiunea penală, instanța sesizează, prin încheiere, organul de urmărire penală competent pentru efectuarea de cercetări cu privire la fapta descoperită.
Dacă procurorul nu participă la judecată și sunt întrunite condițiile prevăzute în alin.1, instanța extinde din oficiu procesul penal și procedează la judecarea cauzei în întregul ei sau, după caz, sesizează, prin încheiere, organul de urmărire penală competent pentru efectuarea de cercetări cu privire la fapta descoperită.
Dispozițiile art.335 alin.3 se aplică în mod corespunzător.
La termenul din data de 04.12.2013, procurorul a cerut extinderea procesului penal față de C. M. L. și C. E., cu privire la săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, precizând că la P. de pe lângă Tribunalul S., în dosar nr. 51/P/2011 se efectuează cercetări penale față de C. G. (fostul administrator al . Z.), sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală. Totodată, procurorul a declarat că nu pune în mișcare acțiunea penală.
Astfel fiind, în baza art. 337 C.p.p. rap. la art. 336 al. 1 lit. b) C.p.p., instanța a sesizat P. de pe lângă Tribunalul S. pentru efectuarea de cercetări penale sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală față de C. M. L. și C. E..
Potrivit prevederilor art. 192 al.3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, s-a dispus avansarea, din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați S., a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocațial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SALAJ, solicitând în temeiul art. 379 pct 2 lit. a C.p.p. desființarea sentinței penale atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună încetarea procesului penal. În motivele de apel se arată că în speță s-a făcut dovada vinovăției inculpatului pentru fapta reținută în sarcina sa și că dacă nu se poate reține întreaga activitate infracțională, cel puțin se poate reține cu privire la aducerea la centrul de recoltare a deșeurilor a cantității de 1.000 kg, acesta aspect coroborându-se cu declarațiile inculpatului. De asemenea, s-a făcut calculul cât trebuia să plătească inculpatul pentru aceste venituri obținute la stat, acesta a plătit și ca urmare se impunea încetarea procesului penal.
Analizând sentința atacată,pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea reține următoarele:
Prima instanță în mod corect a apreciat că în prezenta cauză nu s-a putut stabili cu certitudine vinovăția inculpatului R. D. în săvârșirea unor acte materiale repetate de evaziune fiscală (a căror număr nu s-a stabilit de către procuror și nu s-a putut stabili nici în cursul judecății),nu s-a putut stabili că inculpatul, cu intenție, în scopul sustragerii de la obligațiile fiscale, a declarat că proveneau din gospodăria proprie miile de kg de fier vechi predate . Z. (cantitatea exactă nu s-a stabilit de către procuror și nu s-a putut stabili nici în cursul judecății).
Examinând astfel mijloacele de probă administrate în cauză, instanța a constatat că nu s-a făcut dovada mai presus de orice dubiu că inculpatul R. D. a săvârșit infracțiunea pentru care a fost cercetat și trimis în judecată, existând un dubiu real în ceea ce privește întrunirea tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, neputându-se stabili cu certitudine din ansamblul probator administrat în cauza, că inculpatul, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, a predat cantitățile de fier vechi descrise în actul de sesizare, că a declarat, cu intenție, în mod nereal faptul că fierul vechi provine din gospodăria proprie, în scopul de a produce în acest fel un prejudiciu bugetului consolidat al statului în cuantum de 2622 lei.
Împrejurarea că inculpatul a arătat că a predat aproximativ 800 - 900 – maxim 1.000 kg fier vechi, fără a putea preciza exact cantitatea predată, nici de câte ori a predat, nici în ce perioadă a predat fierul vechi nu poate duce la concluzia reținerii vinovăției sale, atât timp cât declarația acestuia nu se coroborează cu alte mijloace de probă.Nici martorele audiate în cauză ,C. M. și C. E. nu au lămurit aspectele reținute în sarcina inculpatului,prima declarând că inculpatul a predat de mai multe ori fier vechi societății unde era angajată,cantități de până la 1000 kg ,însă că venea și cu alte persoane care predau fier vechi ,însă,întrucât numai inculpatul avea act de identitate ,adeverințele s-au întocmit pe numele acestuia . Așa se explică de ce apar cantități atât de mari predate de acesta într-o singură zi.Cea de-a doua martoră a confirmat această stare de lucruri ,declarând și că au fost situații când s-au completat adeverințele pe numele acestuia fără ca acesta să mai fie întrebat de unde provenea fierul vechi,bifându-se de către angajatele societății rubrica privind proveniența deșeurilor metalice din gospodăria proprie.
Prin urmare,probele administrate în cauză nu au confirmat starea de fapt reținută în actul de sesizare a instanței,existând un dubiu cu privire la cantitatea de fier vechi predată de către inculpat,în numele său sau a altor persoane, precum și cu privire la intenția acestuia de a declara că fierul provine din gospodăria proprie pentru a se sustrage de la plata impozitului pe venit,astfel că soluția pronunțată de prima instanță este corectă.
În concluzie,va respinge ca nefondat apelul Parchetului.
Va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SALAJ împotriva sentintei penale nr. 97 din 4 decembrie 2013 a Tribunalului S..
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
V. V. A. I. M.
GREFIER,
L. C.
Dact.I.M./Dact.S.M
4 ex./3.03.2014
Jud.fond. Brăduța D. Ț.
| ← Conflict de competenţă. pozitiv/negativ. Art. 43 CPP/art51... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 270/2015. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
